Decizia CCR nr. 37 din 3.02.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006privind procedura insolvenţei

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nusco Tower" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 16.179/3/2013/a11 al Curții de Apel București - Secția a VI-a civilă si care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 864D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia civilă nr. 396 din 5 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 16.179/3/2013/a 11, Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nusco Tower" - S.R.L. din București cu ocazia soluționării apelului formulat împotriva unei sentințe pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a civilă prin care s-a respins contestația întemeiată pe dispozițiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 85/2016 ca tardiv formulată, precum și cererea de repunere în termen.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale în măsura în care contestația vizează o decizie a administratorului judiciar de respingere a unei creanțe pentru care nu s-a efectuat notificarea prevăzută la art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, odată cu publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență a tabelului preliminar, respectiv a obiecțiunilor administratorului judiciar cu privire la creanță.

6. Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care arată că textul criticat se aplică fără discriminări tuturor participanților la procedura insolvenței și nu îngrădește accesul liber la justiție ori dreptul la un proces echitabil. Stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Prin stabilirea termenului de contestație de la momentul publicării în Buletinul procedurilor de insolvență a tabelului preliminar, legiuitorul nu a înțeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unei proceduri speciale, concursuale, derogatorie de la dreptul comun. Tocmai natura colectivă a acestei proceduri impune stabilirea unui termen comun tuturor creditorilor pentru formularea contestației, termen indisolubil legat de aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 73 alin. (3) din aceeași lege. În ceea ce privește prevalarea autorului excepției de dispozițiile art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, consideră că sesizarea judecătorului-sindic cu cererea de contestație determină reevaluarea cererii de creanță respinse ori admise în parte, prin cenzurarea nemijlocită a tuturor argumentelor aduse în susținerea ei. În plus, verificarea efectuată de către judecător are natură jurisdicțională, astfel încât aceasta nu se va limita la controlul administrativ efectuat de practicianul în insolvență. În acest context și în lipsa notificării prevăzute de acest text de lege, părții implicate îi sunt oferite suficiente garanții procesuale, completate de dreptul de a formula cale de atac și împotriva soluției adoptate și motivate de judecător.

7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din actul de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins: "(2) Contestațiile trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât și în procedura simplificată. "

11. Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziții tranzitorii și finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora "Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date", precum și Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (3) referitoare la accesul liber la justiție. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale raportate la art. 20 din Constituție.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul accesului liber la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a le utiliza, în formele și în modalitățile instituite de lege. În consecință, prin reglementările cuprinse în art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, referitoare la data de la care începe să curgă termenul pentru depunerea contestațiilor cu privire la creanțele trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar, legiuitorul a înțeles să stabilească un regim legal diferit, impus de existența unei proceduri speciale, derogatorie de la dreptul comun. Astfel, termenul începe să curgă de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență a tabelului preliminar și nu de la notificarea creditorilor. În aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza judecătorul-sindic în termenul legal cu contestația referitoare la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar sau lichidator în tabelul preliminar de creanțe.

14. Mai mult, obligația părților de a a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților (Decizia nr. 233 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2010).

15. De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 că odată cu afișarea tabelului, administratorul judiciar/lichidatorul va trimite de îndată notificări creditorilor ale căror creanțe sau drepturi de preferință au fost trecute parțial în tabelul preliminar de creanțe sau înlăturate, precizând totodată și motivele. În acest context normativ, susținerea autoarei excepției de neconstituționalitate potrivit căreia prevederile criticate sunt neconstituționale în măsura în care contestația vizează o decizie a administratorului judiciar de respingere a unei creanțe pentru care nu s-a efectuat notificarea prevăzută la art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, odată cu publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență a tabelului preliminar, ține de modul de îndeplinire a atribuțiilor de către administratorul judiciar sau de către lichidator. Or, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a unor atribuții sunt chestiuni ce țin de aplicarea legii.