ANEXĂ - REGULAMENT. - Ordinul Ministerului Sănătății nr. 231/2015 - aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Institutului de Medicină Legală Timişoara
Index |
---|
Ordinul Ministerului Sănătății nr. 231/2015 - aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Institutului de Medicină Legală Timişoara |
ANEXĂ - REGULAMENT. |
REGULAMENT
de organizare și funcționare al Institutului de Medicină Legală Timișoara
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 1.
Institutul de Medicină Legală Timișoara este organizat și funcționează în baza dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, republicată, cu modificările ulterioare, ale Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 774/2000, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Ordinului ministrului de stat, ministrul justiției, și al ministrului de stat, ministrul sănătății, nr. 1.134/C/255/2000 pentru aprobarea
Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale.
Art. 2.
Activitatea de medicină legală, parte integrantă a asistenței medicale, constă în efectuarea de expertize, examinări, constatări, examene de laborator și alte lucrări medico-legale asupra persoanelor în viață, cadavrelor, produselor biologice și corpurilor delicte, în vederea stabilirii adevărului în cauzele privind infracțiunile contra vieții, integrității corporale și sănătății persoanelor ori în alte situații prevăzute de lege, precum și efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice și de cercetare a filiației.
Art. 3.
(1) Activitatea de medicină legală asigură mijloace de probă cu caracter științific organelor de urmărire penală, instanțelor judecătorești, precum și - la cererea persoanelor interesate - în soluționarea cauzelor penale, civile sau de altă natură, contribuind prin mijloace specifice, prevăzute de lege, la stabilirea adevărului.
(2) În desfășurarea activității de medicină legală, Institutul de Medicină Legală Timișoara colaborează cu organele de urmărire penală și instanțele judecătorești, în vederea stabilirii lucrărilor de pregătire și a altor măsuri necesare pentru ca expertizele, constatările sau alte lucrări medico-legale să fie efectuate în bune condiții și în mod operativ.
(3) Institutul de Medicină Legală Timișoara contribuie la realizarea cercetării științifice în domeniul medicinei legale și la îmbunătățirea asistenței medicale, prin elaborarea de opinii științifice medico-legale în cazurile solicitate de organele sanitare.
Art. 4.
(1) Orice ingerință în activitatea medico-legală este interzisă.
(2) Încălcarea prevederilor alin. (1) atrage răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz.
Art. 5.
Institutul de Medicină Legală Timișoara este singura unitate sanitară din județul Timiș care efectuează, potrivit legii, constatări, expertize, precum și alte lucrări medico- legale.
Art. 6.
(1) Institutul de Medicină Legală Timișoara este unitate cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Sănătății.
(2) În cadrul Institutului de Medicină Legală Timișoara funcționează o comisie de avizare și control al actelor medico-legale.
Art. 7.
(1) Activitatea Institutului de Medicină Legală Timișoara este coordonată din punct de vedere administrativ de Ministerul Sănătății.
(2) Activitatea de medicină legală este coordonată sub raport științific și metodologic de Ministerul Sănătății și de Consiliul superior de medicină legală, cu sediul la Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București.
(3) Ministerul Sănătății și Ministerul Justiției asigură controlul și evaluarea activității de medicină legală prin comisia mixtă.
Art. 8.
Serviciile prestate din dispoziția organelor de urmărire penală sau a instanțelor judecătorești ori la cererea persoanelor interesate se efectuează contra cost, veniturile realizate urmând să fie utilizate de Institutul de Medicină Legală Timișoara conform prevederilor legale.
Art. 9.
(1) Cheltuielile necesare pentru efectuarea constatărilor, expertizelor, precum și a altor lucrări medico-legale dispuse de organele de urmărire penală sau de instanțele judecătorești constituie cheltuieli judiciare, care se avansează de stat și se suportă, în condițiile legii, după cum urmează:
a) dacă lucrările au fost dispuse de instanțele judecătorești, din bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției;
b) dacă lucrările au fost dispuse de procurori, din bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Public;
c) dacă lucrările au fost dispuse de organele de cercetare penală, din bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Afacerilor Interne.
(2) Sumele recuperate de la părți sau de la alți participanți la proces, în condițiile prevăzute de Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare, reprezentând cheltuielile prevăzute la alin. (1), se varsă la bugetul de stat.
Art. 10.
În activitatea lor, medicii legiști au obligația de a sesiza autorităților competente orice încălcări ale legilor care constituie infracțiuni, pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, sau ale convențiilor internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
CAPITOLUL II
Atribuțiile Institutului de Medicină Legală Timișoara
Art. 11.
Institutul de Medicină Legală Timișoara, în limitele competenței sale teritoriale, stabilite prin Regulamentul de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 774/2000, cu modificările și completările ulterioare, are următoarele atribuții principale:
a) efectuează, din dispoziția organelor de urmărire penală, a instanțelor judecătorești sau la cererea persoanelor interesate, expertize și constatări, precum și alte lucrări cu caracter medico-legal;
b) efectuează noi expertize medico-legale dispuse de organele de urmărire penală sau instanțele judecătorești, precum și în cazurile de deficiențe privind acordarea asistenței medicale ori în cazurile în care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice;
c) execută examene complementare de laborator, solicitate de serviciile de medicină legală județene, de organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești sau de persoanele interesate;
d) efectuează cercetări științifice în domeniul medicinei legale și pune la dispoziția învățământului universitar și postuniversitar materiale documentare, precum și alte mijloace necesare procesului de învățământ;
e) contribuie la sprijinirea asistenței medicale atât prin analiza aspectelor medico-legale din activitatea unităților sanitare, cât și prin efectuarea unor analize de specialitate la cererea acestora;
f) propune Consiliului superior de medicină legală măsuri corespunzătoare în vederea asigurării din punct de vedere metodologic a unei practici unitare în domeniul medicinei legale pe întreg teritoriul țării;
g) avizează funcționarea, în condițiile legii, a operatorilor economici care desfășoară activități de îmbălsămare și alte servicii de estetică mortuară.
Art. 12.
Directorul Institutului de Medicină Legală Timișoara desemnează medicii legiști din subordine care urmează să efectueze constatările medico-legale, expertizele și noile expertize medico-legale.
Art. 13.
Institutul de Medicină Legală Timișoara este abilitat să efectueze lucrări medico-legale, după cum urmează:
a) autopsii, în situațiile prevăzute de lege, inclusiv autopsierea sau reautopsierea cadavrelor exhumate, identificarea pe material fotografic, expertiza antropologică pe elemente de cadavru sau de schelet;
b) constatări și expertize medico-legale în cazurile care depășesc nivelul de competență al serviciilor de medicină legală județene sau când acestea își declină competența, din motive temeinice, în efectuarea acestora;
c) o nouă expertiză medico-legală, în cadrul unei comisii de expertiză, astfel: expertize medico-legale traumatologice în cazuri de omor, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, vătămări corporale grave, expertize medico-legale psihiatrice în materie penală și civilă, expertize în vederea amânării sau întreruperii executării pedepsei pe motive medicale, expertize în cazuri de acordare necorespunzătoare a asistenței medicale, expertiza medico-legală pentru evaluarea infirmității sau a incapacității de muncă determinate de afecțiuni traumatice, expertiza medico-legală a persoanelor în vederea autorizării deținerii și folosirii armelor și munițiilor, expertiza medico-legală a persoanelor pentru evaluarea capacității de conducere auto;
d) expertize biocriminalistice pe corpurile delicte, precum expertiza petelor de sânge, de spermă și a firului de păr;
e) expertiza filiației: expertiza perioadei de concepție, a potenței și a capacității de procreare, expertiza comparativă antropometrică în diagnosticul filiației, expertiza filiației prin metode serologice, HLA sau ADN;
f) expertize toxicologice.
Art. 14.
Lucrările medico-legale constând în cercetarea la fața locului și ridicarea cadavrului, autopsii urgente, cercetarea cazurilor în care există pericolul dispariției unor mijloace de probă sau al schimbării unor situații de fapt se efectuează în regim de permanență.
Art. 15.
(1) În cadrul Institutului de Medicină Legală Timișoara medicii de specialitate medicină legală asigură program de permanență la sediul unității, în baza unui grafic de gardă, aprobat de director.
(2) Programul de lucru cu publicul se afișează la loc vizibil.
Art. 16.
Institutul de Medicină Legală Timișoara poate să refuze efectuarea unei expertize, examinări, constatări sau a altei lucrări medico-legale în cazul în care nu se asigură informațiile medicale solicitate, accesul la materialul dosarului necesar în vederea efectuării acesteia, examinarea nemijlocită a persoanei ori dacă nu sunt asigurate condițiile tehnice pentru efectuarea acesteia.
CAPITOLUL III
Organizarea și atribuțiile Comisiei de avizare și control al actelor medico-legale, comisiilor psihiatrice, Comisiei de expertiză a capacității de muncă
Art. 17
(1) Comisia de avizare și control al actelor medico-legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Timișoara este compusă din:
a) directorul Institutului de Medicină Legală Timișoara;
b) 4 medici primari legiști cu experiență în specialitate, desemnați la propunerea directorului Institutului de Medicină Legală Timișoara.
(2) La lucrările Comisiei de avizare și control al actelor medico-legale pot fi cooptați, în funcție de specificul lucrărilor, profesori - șefi de disciplină din diferite specialități medicale.
(3) Membrii Comisiei de avizare și control al actelor medico- legale primesc o indemnizație pentru activitatea desfășurată în afara funcției de bază, care nu face parte din salariul de bază, din bugetul Institutului de Medicină Legală Timișoara.
(4) Cuantumul indemnizației, stabilit în raport cu numărul ședințelor la care participă membrii comisiei, nu poate depăși în cursul unei luni 25% din salariul de bază al funcției îndeplinite.
Art. 18.
(1) Comisia de avizare și control al actelor medico-legale verifică, evaluează, analizează și avizează din punct de vedere științific conținutul si concluziile diverselor acte medico-legale realizate de serviciile de medicină legală județene, conform competenței teritoriale.
(2) Avizarea se solicită de organele de urmărire penală și de instanțele de judecată, în condițiile legii, ori se realizează din oficiu în cazul noilor expertize medico-legale, înainte ca actele noilor expertize să fie transmise organelor de urmărire penală sau instanțelor judecătorești.
(3) Comisia de avizare și control își desfășoară activitatea sub forma ședințelor de lucru convocate de președintele comisiei.
(4) Calitatea de membru al Comisiei de avizare și control este incompatibilă cu calitatea de expert recomandat.
Art. 19.
(1) Comisia de avizare și control se poate pronunța prin aviz asupra documentelor medico-legale întocmite cu ocazia examinărilor medico-legale efectuate în cazul persoanelor, cadavrelor umane ori al fragmentelor de cadavru.
(2) Avizul Comisiei de avizare și control se elaborează contra cost.
(3) Comisia de avizare și control nu se poate pronunța prin aviz asupra veridicității științifice a investigației ADN, care este expertiză de strictă specialitate efectuată în cadrul instituției medico-legale, urmând ca în situația în care se dispune un astfel de aviz comisia să menționeze dacă a fost sau nu respectată metodologia de lucru și să recomande efectuarea unei alte investigații ADN în altă instituție de specialitate, pentru compararea rezultatelor.
(4) Comisia de avizare și control nu poate elabora un aviz dacă în speța respectivă a fost elaborat avizul Comisiei superioare medico-legale.
(5) Avizul elaborat de către Comisia de avizare și control trebuie să fie semnat și parafat de către toți membrii care au participat la analiza cazului respectiv.
Art. 20.
(1) În situațiile în care există puncte de vedere diferite asupra unui caz analizat, acestea vor fi formulate, semnate și parafate sub formă de opinie separată în avizul elaborat de comisie.
(2) Ședințele Comisiei de avizare și control nu sunt publice.
(3) Exemplarele în copie ale avizelor elaborate de către Comisia de avizare și control și transmise organelor judiciare sunt arhivate împreună cu documentele aferente în cadrul institutelor de medicină legală teritoriale pe perioada stabilită în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
(4) Accesul la arhiva Comisiei de avizare și control este posibil numai cu aprobarea directorului Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București.
Art. 21. Organele judiciare care solicită avizul Comisiei de avizare și control al actelor medico
legale sunt obligate să pună la dispoziție acesteia toate documentele medicale și medico-legale existente în dosarul cauzei, însoțite de o adresă de înaintare care cuprinde un scurt istoric al faptei, precum și întrebările la care se așteaptă un răspuns prin avizul Comisiei de avizare și control al actelor medico-legale.
Art. 22.
(1) În cazul în care concluziile expertizei medico-legale sunt contradictorii, Comisia de avizare și control al actelor medico-legale se pronunță asupra acestora, putând formula anumite precizări sau completări.
(2) În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia de avizare și control al actelor medico-legale recomandă fie refacerea parțială sau totală a acestora, fie efectuarea unei noi expertize.
Art. 23.
(1) După obținerea avizului Comisiei de avizare și control al actelor medico-legale se poate solicita efectuarea unor noi expertize medico-legale de către unitățile medico-legale ierarhic inferioare Institutului de Medicină Legală Timișoara numai în cazul în care Comisia de avizare și control al actelor medico-legale a recomandat explicit acest lucru sau dacă au apărut date noi medicale ori de anchetă inexistente la data expertizelor anterioare.
(2) Avizele Comisiei de avizare și control al actelor medico-legale se trimit solicitanților în termen de cel mult 30 de zile de la data cererii, dar numai după achitarea contravalorii expertizei, și se comunică institutului de medicină legală care s-a pronunțat în cauza respectivă.
Art. 24.
(1) Expertiza medico-legală psihiatrică se face numai prin examinarea nemijlocită a persoanei în cadrul unei comisii alcătuite dintr-un medic legist, care este președintele comisiei, și 2 medici psihiatri.
(2) Expertizele medico-legale psihiatrice se efectuează la sediu, cu următoarele excepții, dacă se efectuează prima expertiză:
a) în cazul bolnavilor psihici cronici, când transportul și examinarea acestora nu se pot face în siguranță deplină, comisia de expertiză medico-legală psihiatrică efectuează examinarea în cadrul spitalului de psihiatrie;
b) în cazul bolnavilor netransportabili, cu suferințe evolutiv letale sau aflați în stare gravă, în condiții de spitalizare, comisia se poate deplasa la patul bolnavului pentru efectuarea expertizei numai în situația în care această lucrare este necesară în vederea încheierii unui act de dispoziție.
(3) La nivelul Institutului de Medicină Legală Timișoara comisia este formată dintr-un medic legist primar și 2 medici psihiatri specialiști sau primari ce pot fi cooptați și din cadrul spitalelor clinice de psihiatrie, prin propunere nominală și de comun acord cu conducerile unităților sanitare respective, sau al unor unități medico-sanitare prestatoare de servicii, acreditate de Ministerul Sănătății, și cu avizul Consiliului superior de medicină legală.
(4) Expertiza medico-legală psihiatrică se efectuează numai pentru o anumită faptă sau circumstanță, având ca obiective principale stabilirea capacității psihice la momentul comiterii unei fapte prevăzute de legea penală sau al exercitării unui drept, a capacității psihice la momentul examinării și aprecierea asupra periculozității sociale și necesității instituirii măsurilor de siguranță cu caracter medical.
Art. 25.
În vederea efectuării expertizei psihiatrice se pun la dispoziția comisiei toate documentele din dosar necesare pentru efectuarea expertizei. în cazul în care expertiza privește persoane minore, dosarul va conține și ancheta socială, precum și datele privind performanța școlară.
Art. 26.
Expertiza medico-legală a capacității de muncă se face de către o comisie care este formată dintr-un medic legist, care este președintele comisiei, un medic specialist, în funcție de afecțiunile cercetate, și un medic specialist în expertiza medicală a capacității de muncă.
Art. 27.
(1) Expertiza medico-legală pentru amânarea sau întreruperea executării pedepsei privative de libertate pe motive medicale se efectuează numai prin examinarea nemijlocită a persoanei de către o comisie.
(2) Comisiile de expertiză sunt alcătuite din:
a) un medic legist, care este președintele comisiei;
b) unul sau mai mulți medici având cel puțin gradul de medic specialist, în funcție de bolile de care suferă cel examinat, acest medic urmând să stabilească diagnosticul și indicațiile terapeutice;
c) un medic, reprezentant al rețelei sanitare a direcției penitenciarelor, care, cunoscând posibilitățile de tratament din cadrul rețelei din care face parte, stabilește împreună cu medicul legist unde se poate aplica tratamentul pentru afecțiunea respectivă: în rețeaua sanitară a direcției penitenciarelor sau în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății.
CAPITOLUL IV
Competența teritorială
Art. 28.
Institutul de Medicină Legală Timișoara are sediul în județul Timiș, localitatea Timișoara și deservește județele Timiș, Arad, Bihor, Caraș-Severin și Hunedoara.
Art. 29.
(1) În fiecare județ, cu excepția celor în care se înființează institute, funcționează serviciile de medicină legală, care au sediul în localitatea reședință de județ și sunt conduse de un medic legist șef, funcție care se ocupă prin concurs sau examen, în condițiile legii.
(2) Serviciile de medicină legală din județele Arad, Bihor, Caraș-Severin și Hunedoara sunt unități fără personalitate juridică, coordonate din punct de vedere științific și metodologic de Institutul de Medicină Legală Timișoara în a cărui competență teritorială intră.
(3) În funcție de volumul de activitate, în structura serviciilor de medicină legală din județele arondate Institutului de Medicină Legală Timișoara se pot înființa laboratoare de specialitate, cum ar fi cele de toxicologie și psihiatrie medico-legală.
Art. 30.
(1) Serviciile de medicină legală din județele arondate, în conformitate cu competența lor teritorială, sunt abilitate să efectueze expertize, examinări, constatări sau alte lucrări medico-legale și complementare, la solicitarea organelor judiciare competente sau a altor persoane fizice ori juridice.
(2) Serviciile de medicină legală județene efectuează examinările complementare conform dotării tehnice de care dispun.
(3) Pentru efectuarea expertizelor și constatărilor medico- legale în localitățile în care funcționează servicii de medicină legală, organele judiciare sau alte persoane fizice ori juridice se adresează acestora.
(4) Pentru efectuarea unei noi expertize, organele judiciare se adresează institutului de medicină legală competent.
Art. 31.
(1) În caz de necompetență teritorială, instituția de medicină legală își poate declina competența în favoarea celei competente.
(2) În caz de necompetență științifică, instituția de medicină legală își declină competența în favoarea instituției ierarhic superioare.
(3) Când două sau mai multe instituții se recunosc competente ori își declină competența, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instituția de medicină legală ierarhic superioară comună. Când conflictul de competență se ivește între o instituție de medicină legală și Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București, soluționarea conflictului revine Consiliului superior de medicină legală.
CAPITOLUL V
Organizarea Institutului de Medicină Legală Timișoara. Atribuții specifice
SECȚIUNEA 1
Structura organizatorică a Institutului de Medicină Legală Timișoara
Art. 32.
Structura organizatorică a Institutului de Medicină Legală Timișoara este aprobată prin ordin al ministrului sănătății, conform normelor legale în vigoare.
Art. 33.
În funcție de volumul, complexitatea și specificul activității, structura organizatorică a Institutului de Medicină Legală Timișoara cuprinde:
1. Conducere;
2. Laborator de prosectură medico-legală;
3. Laborator de medicină legală;
4. Compartiment de tanatologie medico-legală;
5. Compartiment de toxicologie medico-legală;
6. Compartiment de serologie medico-legală;
7. Compartiment R.U.N.O.S. juridic;
8. Compartiment financiar-contabilitate;
9. Compartiment audit intern;
10. Compartiment administrativ.
SECȚIUNEA a 2-a
Conducerea unității
Art. 34.
Institutul de Medicină Legală Timișoara este unitate cu personalitate juridică, subordonată Ministerului Sănătății.
Art. 35.
Conducerea Institutului de Medicină Legală Timișoara este asigurată de un director numit prin ordin al ministrului sănătății, pe bază de concurs, conform legii.
Art. 36.
Pe lângă director funcționează un consiliu consultativ din care fac parte șefii de laboratoare și de compartimente.
Art. 37.
Directorul Institutului de Medicină Legală Timișoara are următoarele atribuții principale:
a) reprezintă institutul de medicină legală în față autorităților publice și a celorlalte persoane juridice și fizice;
b) organizează, îndrumă și controlează buna desfășurare a activității de asistență medico-legală, conform competenței sale teritoriale;
c) dispune formarea de comisii de expertiză, potrivit legii;
d) supraveghează și controlează din punct de vedere științific și metodologic expertizele și constatările medico-legale;
e) fundamentează și elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le înaintează Ministerului Sănătății;
f) urmărește și controlează aplicarea deciziilor proprii;
g) colaborează cu instituțiile de specialitate pentru formarea și perfecționarea pregătirii profesionale a personalului propriu;
h) aprobă programul de instruire anuală;
i) asigură alocarea resurselor necesare pentru efectuarea instruirii personalului din cadrul Institutului de Medicină Legală Timișoara;
j) efectuează evaluarea personalului din subordine; k) urmărește și controlează statul de funcții al Institutului de Medicină Legală Timișoara, conduce aparatul propriu, numește și eliberează din funcție personalul;
l) dispune măsuri pentru asigurarea îndeplinirii de către întregul personal al Institutului de Medicină Legală Timișoara a sarcinilor și îndatoririlor care rezultă din fișele posturilor;
m) asigură definirea și documentarea politicilor și obiectivelor generale ale instituției;
n) asigură gestionarea imaginii publice a Institutului de Medicină Legală Timișoara pe plan intern și internațional;
o) asigură și coordonează activitatea de
armonizare/actualizare/adaptare a legislației naționale în domeniul medicinei legale cu reglementările internaționale;
p) coordonează și avizează, după caz, activitatea de
cercetare, de elaborare a studiilor, documentarelor, sintezelor și analizelor de fenomen în domeniul medicinei legale;
q) asigură, prin structurile de specialitate ale Institutului de Medicină Legală Timișoara, gestionarea legală a resurselor umane, financiare și materiale alocate;
r) asigură cadrul organizatoric și funcțional necesar
desfășurării activității de audit public intern cu acordul Ministerului Sănătății;
s) asigură, prin structurile de specialitate ale institutului, implementarea cu celeritate a recomandărilor și măsurilor dispuse de organele de control și audit abilitate conform legii: Curtea de Conturi, Corpul de Control și Serviciul Audit Public din cadrul Ministerului Sănătății etc.;
t) fundamentează și emite decizii pentru asigurarea îndeplinirii de către întregul personal al Institutului de Medicină Legală Timișoara a sarcinilor de serviciu;
ț) decide în ceea ce privește efectuarea de promovări, acordarea de recompense, motivări;
u) numește membrii comisiilor de prima și de noua expertiză medico-legală;
v) decide aplicarea de sancțiuni conform Codului muncii; w) decide în ceea ce privește desfacerea contractului de muncă în conformitate cu prevederile Codului muncii; x) este unicul ordonator de credite al instituției; y) analizează și repartizează lucrările de medicină legală; z) verifică respectarea de către întregul personal a sarcinilor de serviciu și a normelor stabilite prin Regulamentul intern al Institutului de Medicină Legală Timișoara.
Art. 38.
Directorul Institutului de Medicină Legală Timișoara îndeplinește și alte atribuții:
a) zilnic: informare în domeniile de competență, stabilirea sarcinilor prioritare, controlul activității Institutului de Medicină Legală Timișoara; analiză și sinteză, evaluări, documentare; contacte și discuții de lucru cu colaboratori externi, pregătire personală, corespondență;
b) săptămânal: analiza activității Institutului de Medicină Legală Timișoara, stabilirea sarcinilor pentru săptămâna următoare, avizarea lucrărilor de bază; monitorizarea activității în cadrul programelor aprobate/avizate, participarea la întâlniri de lucru, audiențe, corespondență, discuții individuale cu subordonații și controlul activității acestora;
c) ocazional: analiza activității Institutului de Medicină Legală Timișoara, cu prioritate a îndeplinirii obiectivelor din domeniul calității, și stabilirea sarcinilor pentru perioada următoare; coordonarea și controlul pregătirii continue a personalului, prezentarea de informări pentru opinia publică și imaginea instituției; participă la evenimente și manifestări publice, oferă la cerere consultanță de specialitate, alte activități; poate participa, în limitele competenței Institutului de Medicină Legală Timișoara, la lucrările comisiei care efectuează o nouă expertiză;
d) este președinte al Comisiei de avizare și control al actelor medico-legale;
e) este membru al Comisiei superioare de medicină legală.
SECȚIUNEA a 3-a
Organizare
Art. 39.
În cadrul Institutului de Medicină Legală Timișoara se organizează laboratoare și compartimente.
Art. 40.
Activitatea de medicină legală, efectuarea de expertize, examinări, constatări, examene de laborator și alte lucrări medico-legale asupra persoanelor în viață, cadavrelor, produselor biologice și corpurilor delicte se asigură prin următoarele laboratoare și compartimente:
1. Laborator de prosectură medico-legală;
2. Laborator de medicină legală;
3. Compartiment de tanatologie medico-legală;
4. Compartiment de toxicologie medico-legală;
5. Compartiment de serologie medico-legală.
SECȚIUNEA a 4-a
Laboratorul de prosectură medico-legală
Art. 41.
Activitatea Laboratorului de prosectură medico-legală se desfășoară în conformitate cu reglementările legale și metodologice în vigoare.
Art. 42.
(1) În cadrul Laboratorului de prosectură medico-legală se efectuează următoarele expertize:
a) autopsii, în situațiile prevăzute de lege, inclusiv autopsierea sau reautopsierea cadavrelor exhumate;
b) expertiza antropologică pe elemente de cadavru sau de schelet;
c) expertizele medico-legale în cazurile privind infracțiunile de omucidere, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, precum și efectuarea expertizelor privind sesizările de acordare a asistenței medicale necorespunzătoare;
d) examinarea preliminară medico-legală a cadavrului și comunicarea rezultatului acestei examinări organelor abilitate care instrumentează cazul, cu respectarea normelor metodologice în vigoare. În cazul în care decesul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi considerat medico-legal, echipa operativă lasă familiei sau persoanelor abilitate un formular-tip, semnat de membrii echipei operative, în baza căruia certificatul medical constatator al morții poate fi eliberat de medicul de familie sau de altă instituție medicală competentă;
e) examinări medico-legale la solicitarea persoanelor fizice, conform graficului de consultații, și întocmirea certificatelor medico-legale, conform normelor metodologice;
f) constatări medico-legale și completarea formularului de examinare clinică în cazul recoltării de probe biologice în vederea determinării alcoolemiei și prezenței de substanțe psihoactive, la solicitarea persoanelor sau a organelor în drept, conform metodologiei în vigoare;
g) constatările medico-legale, expertizele medico-legale și noile expertize medico-legale, la solicitarea instituțiilor de drept (organe de urmărire penală și instanțe judecătorești).
27
(2) Medicul legist răspunde de exactitatea datelor înscrise în actele medico-legale pe care le întocmește și în adresele de solicitare a documentelor medicale, a examinărilor de specialitate clinice, paraclinice și complementare.
(3) Toate actele medico-legale efectuate de medicii legiști din cadrul Laboratorului de prosectură medico-legală, care sunt eliberate în numele instituției (rapoarte medico-legale de constatare, expertize, adrese etc.), vor avea obligatoriu o copie care rămâne în evidența instituției.
(4) În cazul în care organele în drept solicită concluzii imediat, în mod excepțional, după efectuarea unei lucrări medico-legale, Laboratorul de prosectură medico-legală înaintează informațiile solicitate sub formă de "constatări preliminare" de îndată sau în cel mult 72 de ore de la solicitare.
SECȚIUNEA a 5-a
Laboratorul de medicină legală
Art. 43.
Activitatea Laboratorului de medicină legală se desfășoară în conformitate cu reglementările legale și metodologice în vigoare.
Art. 44.
(1) În cadrul Laboratorului de medicină legală se efectuează următoarele expertize:
a) constatări și expertize medico-legale la persoane în viață care au suferit vătămări ale integrității corporale sau agresiuni sexuale ori solicită stabilirea vârstei și sexului;
b) noua expertiză medico-legală în cadrul unei comisii de expertiză;
c) expertize medico-legale traumatologice în cazuri de vătămări corporale grave;
d) expertize medico-legale psihiatrice în materie penală și civilă;
e) expertize în vederea amânării sau întreruperii executării pedepsei pe motive medicale;
f) expertize în cazuri de acordare necorespunzătoare a asistenței medicale;
g) expertiza medico-legală pentru evaluarea infirmității sau a incapacității de muncă determinate de afecțiuni traumatice;
h) expertiza medico-legală a persoanelor în vederea autorizării deținerii și folosirii armelor și munițiilor;
i) expertiza medico-legală a persoanelor pentru evaluarea capacității de conducere auto.
(2) Medicul legist răspunde de exactitatea datelor înscrise în actele medico-legale pe care le întocmește și în adresele de solicitare a documentelor medicale, a examinărilor de specialitate clinice, paraclinice și complementare.
(3) Toate actele medico-legale efectuate de medicii legiști din cadrul Laboratorului de medicină legală, care sunt eliberate în numele instituției (rapoarte medico-legale de constatare, expertize, adrese etc.), vor avea obligatoriu o copie care rămâne în evidența instituției.
(4) În cazul în care organele în drept solicită concluzii imediat, în mod excepțional, după efectuarea unei lucrări medico-legale, Laboratorul de medicină legală înaintează informațiile solicitate sub formă de "constatări preliminare" de îndată sau în cel mult 72 de ore de la solicitare.
SECȚIUNEA a 6-a
Compartimentul de tanatologie medico-legală
Art. 45.
(1) Activitatea Compartimentului de tanatologie medico-legală se desfășoară în conformitate cu reglementările legale și metodologice în vigoare.
(2) Compartimentul de tanatologie medico-legală din cadrul Institutului de Medicină Legală Timișoara efectuează toată gama de investigații histopatologice pe fragmente de organe, blocuri de parafină și lame histologice colorate uzual sau cu colorații
speciale, la solicitarea medicilor legiști din cadrul Institutului de Medicină Legală Timișoara și a serviciilor de medicină legală Arad, Bihor, Caraș-Severin și Hunedoara.
SECȚIUNEA a 7-a
Compartimentul de toxicologie medico-legală
Art. 46.
Compartimentul de toxicologie medico-legală din cadrul Institutului de Medicină Legală Timișoara efectuează toată gama de expertize și analize toxicologice precum determinarea concentrației de alcool în sânge și urină la persoanele în viață și la cazurile de deces și determinarea calitativă și cantitativă din probe biologice a toxicelor volatile și nevolatile.
SECȚIUNEA a 8-a
Compartimentul de Serologie medico-legală
Art. 47.
În cadrul Compartimentului de serologie medico-legală se efectuează următoarele expertize:
1. expertize pe produse biologice și cadaverice:
a) determinarea grupei sanguine din sânge recoltat de la persoane vii și cadavre;
b) determinarea prezenței spermei și eventual a grupei sanguine a persoanei de la care provine sperma, în secreții (vaginală, anală, orală) provenind de la persoane vii și cadavre;
c) stabilirea statusului secretor/nesecretor la persoane vii și cadavre;
2. expertize pe corpuri delicte:
a) determinarea prezenței sângelui, a naturii umane sau animale a acestuia și a grupei sanguine;
b) determinarea prezenței spermei și eventual a grupei sanguine a persoanei de la care provine sperma;
c) examenul firului de păr;
3. spermograma.
Art. 48.
În cadrul Compartimentului de serologie medico-legală se efectuează lucrări medico-legale de expertiză a filiației: expertiza perioadei de concepție, a potenței și a capacității de procreare, expertiza comparativă antropometrică în diagnosticul filiației, expertiza filiației prin metode serologice, acid dezoxiribonucleic - ADN.
Art. 49.
Activitatea economico-financiară juridică și administrativă se asigură prin următoarele compartimente:
1. Compartimentul resurse umane, normare, organizare, salarizare și juridic;
2. Compartimentul financiar-contabilitate;
3. Compartimentul audit intern;
4. Compartimentul administrativ.
SECȚIUNEA a 9-a
Compartimentul resurse umane, normare, organizare, salarizare și juridic
Art. 50.
Compartimentul resurse umane, normare, organizare, salarizare și juridic are următoarele atribuții:
1. redactarea cererilor de chemare în judecată și de exercitare a căilor de atac;
2. reprezentarea intereselor institutului în fața organelor administrației de stat, a instanțelor judecătorești, a altor organe cu caracter jurisdicțional, precum și în cadrul oricărei procedurii prevăzute de lege;
3. avizarea legalității măsurilor și actelor ce urmează să se stabilească de conducerea unității;
4. Întocmirea statului de funcții și a organigramei conform legislației în vigoare, la cererea Ministerului Sănătății;
5. Întocmirea contractelor individuale de muncă pentru personalul nou-încadrat;
6. ținerea evidenței salariaților, păstrarea pe timpul angajării a dosarelor de personal;
7. Întocmirea dosarelor cerute de legislația în vigoare în vederea pensionării;
8. Întocmirea actelor adiționale privind modificările intervenite în contractele individuale de muncă ale salariaților ca urmare a legislației în vigoare;
9. întocmirea și actualizarea Registrului general de evidență al salariaților;
10. întocmirea documentelor necesare privind scoaterea la concurs a posturilor vacante;
11. organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante și temporar vacante din unitate, precum și a examenelor de promovare conform legislației în vigoare;
12. verificarea foilor colective de prezență și a graficelor de gărzi, întocmite de șefii de laborator și aprobate de conducerea unității, ale personalului medico-sanitar și întocmirea statelor de plată pe baza acestora;
13. calcularea și verificarea, în sistem electronic, a drepturilor salariale cuvenite salariaților conform normelor legale în vigoare;
14. evaluarea permanentă a performanțelor profesionale individuale ale fiecărui angajat în conformitate cu legislația în vigoare;
15. colaborarea cu șefii de compartimente pentru întocmirea fișelor de evaluare a posturilor, în conformitate cu obiectivele și prioritățile stabilite pentru instituție și cu legislația în vigoare;
16. aducerea la cunoștință a fișei postului pentru personalul din unitate și verificarea existenței fișei postului pentru fiecare angajat în parte;
17. eliberarea adeverințelor pentru personalul unității privind calitatea de salariat, în funcție de necesități;
18. furnizarea datelor privind numărul de personal și fondul de salarii, în vederea elaborării bugetului de venituri și cheltuieli;
19. asigurarea acordării drepturilor salariale în fiecare lună la termenul stabilit;
20. asigurarea transmiterii către Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarației privind obligațiile de plată, a contribuțiilor sociale, a impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate;
21. completarea certificatelor de concediu medical și întocmirea dosarelor privind suma de recuperat pentru concedii și indemnizații de la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, precum și depunerea acestora la Casa de Asigurări de Sănătate Timișoara, conform normelor legale în vigoare;
22. întocmirea și transmiterea în mod corespunzător Direcției Județene de Statistică Timiș și Ministerului Sănătății a dărilor de seamă statistice lunare, trimestriale, semestriale și anuale privind personalul și fondul de salarii, conform machetelor întocmite;
23. întocmirea deciziilor pentru modificările salariale survenite prin aplicarea legislației în vigoare;
24. ținerea evidenței și emiterea deciziilor pentru solicitările de acordare a concediilor pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani;
25. elaborarea, pe baza propunerilor tuturor compartimentelor, a proiectului pentru regulamentul intern, supunându-l spre aprobare conducerii unității;
26. efectuarea lucrărilor legate de încadrarea, suspendarea sau încetarea contractelor de muncă pentru personalul instituției;
27. efectuarea programării concediilor de odihnă ale tuturor salariaților, ținerea evidenței efectuării acestora, a rechemărilor, a reprogramărilor, a compensărilor.
SECȚIUNEA a 10-a
Compartimentul financiar-contabilitate
Art. 51.
Compartimentul financiar-contabilitate are următoarele atribuții:
1. organizarea contabilității conform normelor legale în vigoare și asigurarea efectuării corecte și la timp a înregistrărilor;
2. luarea măsurilor necesare pentru utilizarea eficientă a fondurilor;
3. asigurarea întocmirii la timp și în conformitate cu dispozițiile legale a tuturor raportărilor contabile;
4. asigurarea întocmirii, circulației și păstrării documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor contabile;
5. întocmirea lunară a facturilor pentru decontarea serviciilor;
6. efectuarea inventarierii anuale a patrimoniului conform normelor legale;
7. verificarea lunară, anuală sau ori de câte ori este nevoie a corectitudinii evidenței contabile raportat la evidența tehnico-operativă a gestionarilor;
8. asigurarea măsurilor de păstrare, manipulare și folosire a formularelor cu regim special;
9. analizarea și pregătirea din punct de vedere financiar a evaluării eficienței utilizării mijloacelor bănești puse la dispoziția unității;
10. întocmirea proiectului bugetului de venituri și cheltuieli bugetare și extrabugetare;
11. asigurarea efectuării corecte și în conformitate cu dispozițiile legale a operațiunilor de încasare și plăți în numerar;
12. înregistrarea cheltuielilor cu salariile și a altor cheltuieli materiale;
13. întocmirea instrumentelor de protocol;
14. verificarea documentelor justificative de cheltuieli sub aspectul formei, conținutului și legalității operațiunilor;
15. întocmirea și execuția bugetului de venituri și cheltuieli conform prevederilor legale;
16. întocmirea bilanțului contabil;
17. ținerea evidenței contabile a veniturilor și cheltuielilor;
18. întocmirea balanțelor de verificare - analitică și sintetică - lunară;
19. întocmirea situațiilor cerute de forurile superioare;
20. încasarea veniturilor proprii și urmărirea situației mișcării acestora;
21. facturarea serviciilor prestate terților;
22. verificarea tuturor operațiunilor consemnate de Trezoreria Statului în extrasele de cont;
23. efectuarea plăților drepturilor bănești ale salariaților și colaboratorilor;
24. verificarea și înregistrarea în contabilitate a documentelor care stau la baza operațiunilor de încasări și plăți;
25. urmărirea încasării contravalorii facturilor emise;
26. întocmirea facturilor și documentelor de plată pentru operațiunile financiare, potrivit reglementărilor în vigoare;
27. urmărirea efectuării controlului preventiv asupra actelor ce intră în competența compartimentului;
28. stabilirea necesarului de produse în vederea realizării corespunzătoare a planului anual de achiziții al institutului;
29. cunoașterea și respectarea legislației în vigoare privind achizițiile publice și orice alt fel de achiziții;
30. întocmirea, conform prevederilor legale, a documentației aferente fiecărui mod de achiziție și răspunderea pentru daunele sau prejudiciile produse unității prin întocmirea greșită a acestora;
31. întocmirea listelor cu membrii comisiilor de recepție și ai comisiilor de evaluare a ofertelor;
32. întocmirea anunțului de participare care se publică în Sistemul Electronic de Achiziții Publice.
SECȚIUNEA a 11-a
Compartimentul administrativ
Art. 52.
Compartimentul administrativ are următoarele atribuții:
1. asigurarea aprovizionării unității cu materiale, instrumentar, aparatură, în cele mai bune condiții;
2. efectuarea în permanență a studiului de piață cu solicitarea ofertelor de preț;
3. stabilirea necesarului de produse pentru funcționarea normală a unității, asigurând realizarea părții corespunzătoare a planului anual de achiziții;
4. recepționarea calitativă și cantitativă a materialelor primite de la furnizori și asigurarea depozitării acestora în condiții conforme cu normele în vigoare;
5. primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri - mijloace fixe, obiecte de inventar, reactivi și materiale necesare laboratoarelor, materiale de birou și gospodărești, combustibil, carburanți, lubrifianți, ambalaje, echipament de lucru, aflate în administrarea, folosința sau în deținerea chiar temporară a instituției;
6. la primirea bunurilor controlează dacă acestea corespund datelor înscrise în actele însoțitoare, identifică viciile apărute și semnează de primirea bunurilor;
7. recepționarea sortului, verificarea cantității și calității bunurilor;
8. răspunde de primirea, păstrarea și eliberarea materialelor;
9. comunicarea către contabilul-șef a cantităților de materiale ce nu corespund cu stocurile maxime și minime stabilite;
10. ținerea la zi a evidenței cantitative a materialelor;
11. executarea tuturor operațiilor premergătoare inventarierii, conform legislației în vigoare;
12. participarea la recepția bunurilor primite;
13. stabilirea împreună cu contabilul-șef a cantităților care trebuie aprovizionate;
14. organizarea și verificarea efectuării curățeniei în toate sectoarele unității și luarea de măsuri corespunzătoare pentru îndeplinirea acestor sarcini;
15. analizarea, formularea de propuneri și luarea măsurilor necesare pentru utilizarea rațională a materialelor de consum cu caracter administrativ;
16. urmărirea utilizării raționale și eficiente a materialelor de curățenie și asigurarea realizării dezinfecției conform normelor în vigoare;
17. asigurarea obținerii în timp util a tuturor autorizațiilor necesare bunei funcționări a unității, prin ținerea unei evidențe stricte a termenelor de valabilitate a celor existente, răspunzând direct de consecințele absenței lor;
18. asigurarea întreținerii spațiilor verzi și a căilor de acces, precum și deszăpezirea acestora;
19. urmărirea efectuării controlului preventiv asupra actelor ce intră în competența compartimentului.
SECȚIUNEA a 12-a
Compartimentul de audit public intern
Art. 53.
(1) Compartimentul de audit public intern are următoarele atribuții în conformitate cu legislația în vigoare:
a) elaborează proiectul planului anual de audit public intern;
b) efectuează activități de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de management financiar și control ale entității publice sunt transparente și sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficiență și eficacitate;
c) informează Structura de audit din cadrul Ministerului Sănătății despre recomandările neînsușite, însoțite de documentația relevantă, precum și despre consecințele neimplementării acestora;
d) raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor și recomandărilor rezultate din activitățile sale de audit;
e) elaborează Raportul anual al activității de audit public intern. Raportul anual privind activitatea de audit public intern cuprinde principalele constatări, concluzii și recomandări rezultate din activitatea de audit, progresele înregistrate prin implementarea recomandărilor, eventualele iregularități/ prejudicii constatate în timpul misiunilor de audit public intern, precum și informații referitoare la pregătirea profesională. Raportul anual privind activitatea de audit public intern se transmite Structurii de audit din cadrul Ministerului Sănătății până la data de 30 ianuarie a fiecărui an;
f) în cazul identificării unor iregularități semnificative sau posibile prejudicii, raportează imediat direct directorului Institutului de Medicină Legală Timișoara și structurii de control intern abilitate. În situația în care în timpul misiunilor de audit public intern se constată abateri de la regulile procedurale și metodologice, respectiv de la prevederile legale, aplicabile structurii/activității/operațiunii auditate, compartimentul de audit public intern trebuie să înștiințeze directorul unității în termen de 3 zile. Cazurile de identificare a iregularităților și fraudelor sunt prezentate în capitolul referitor la raportările periodice și anuale. În cazul identificării unor iregularități majore, compartimentul de audit public intern poate continua misiunea sau poate să o suspende cu acordul directorului care a aprobat-o, dacă din rezultatele preliminare ale verificării se estimează că prin continuarea acesteia nu se ating obiectivele stabilite (limitarea accesului, informații insuficiente etc.).
g) respectă normele, instrucțiunile, precum și Codul privind conduita etică în cadrul compartimentului de audit intern și poate iniția măsurile corective necesare, în cooperare cu directorul.
(2) Auditul public intern se exercită asupra tuturor activităților desfășurate în cadrul Institutului de Medicină Legală Timișoara cu privire la formarea și utilizarea fondurilor publice, precum și la administrarea patrimoniului public.
Compartimentul de audit public intern auditează, cel puțin o dată la 3 ani, fără a se limita la acestea, următoarele:
a) angajamentele bugetare și legale din care derivă direct sau indirect obligații de plată, care afectează bugetul institutului;
b) plățile asumate prin angajamente bugetare și legale;
c) vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri;
d) constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare și stabilire a titlurilor de creanță, precum și a facilităților acordate la încasarea acestora;
e) alocarea creditelor bugetare;
f) sistemul contabil și fiabilitatea acestuia;
g) sistemul de luare a deciziilor;
h) sistemele de conducere și control, precum și riscurile asociate unor astfel de sisteme;
i) sistemele informatice.
(3) Compartimentul de audit public intern transmite Structurii de audit din cadrul Ministerului Sănătății, la cererea acesteia, rapoarte periodice privind constatările, concluziile și recomandările rezultate din activitatea de audit.
CAPITOLUL VI
Finanțarea activității institutului de Medicină Legală Timișoara
Art. 54.
(1) Finanțarea activității Institutului de Medicină Legală Timișoara se asigură din subvenții acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, de la capitolul "Sănătate", și din veniturile proprii.
(2) Veniturile proprii prevăzute la alin. (1) se constituie din contravaloarea prestațiilor medico-legale.
(3) În proiectul de buget al Institutului de Medicină Legală Timișoara sunt cuprinse și fondurile alocate pentru finanțarea serviciilor de medicină legală județene arondate.
(4) Institutul de Medicină Legală Timișoara are obligația să asigure, exclusiv din fonduri alocate de la bugetul de stat, fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale și a cheltuielilor materiale pentru bunuri și servicii pentru funcționarea serviciilor de medicină legală arondate, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
(5) Institutul de Medicină Legală Timișoara are obligația să organizeze evidența contabilă a cheltuielilor serviciilor de medicină legală arondate, pe surse de finanțare și pe subdiviziunile clasificației bugetare, atât în prevederi, cât și în execuție.
CAPITOLUL VII
Relațiile cu alte unități sanitare
Art. 55.
(1) Unitățile sanitare, la cerere, sprijină efectuarea expertizelor, a constatărilor sau a altor lucrări medico-legale, prin consulturi de specialitate și investigații paraclinice. Aceste activități pot fi asigurate și de unități medico-sanitare private, pe bază de contract, în condițiile legii.
(2) Consulturile solicitate de instituțiile medico-legale se efectuează, în mod obligatoriu, de un medic specialist sau primar.
(3) Rezultatele se consemnează într-un document medical.
Art. 56.
(1) Unitățile sanitare sunt obligate să pună la dispoziție instituțiilor medico-legale, la cererea scrisă a acestora: copii lizibile de pe documente medicale, extrase din registrele de consultații, copii integrale lizibile de pe fișele de observație clinică cuprinzând evoluția clinică, tratamentul, rezultatele investigațiilor paraclinice, protocoale operatorii, sau să permită accesul expertului desemnat la orice documente medicale privind cazurile cercetate. Unitățile medicale au obligația să pună la dispoziție instituțiilor medico-legale, la cererea acestora, și documentul original al oricărei investigații efectuate, ținând evidența strictă a acestora și păstrând o copie în locul originalului.
(2) Documentele se arhivează de către instituțiile de medicină legală fără termen limită de păstrare a acestora.
(3) Copiile de pe documentele medicale prevăzute la alin. (1) trebuie să fie lizibile, să poarte mențiunea "conform cu originalul", semnătura și parafa medicului responsabil.
Art. 57.
Conducătorul unității sanitare are obligația să instruiască personalul din subordine ca, în cauzele care implică și o cercetare medico-legală, leziunile traumatice să fie descrise după regulile semiologiei medico-legale, în mod detaliat, în documentele spitalicești, cum ar fi: registre de consultații, foi de observații și altele.
Art. 58.
(1) În cazuri urgente, când constatarea medico-legală nu poate fi amânată deoarece există pericolul dispariției probelor, unitățile sanitare sunt obligate să colaboreze la soluționarea acestora.
(2) Paza și conservarea probelor se asigură de organele de cercetare penală, conform legii.
CAPITOLUL VIII
Dispoziții finale
Art. 59.
(1) Directorul, șefii de laboratoare, șefii de compartimente din cadrul Institutului de Medicină Legală Timișoara au toate drepturile conferite funcției pe care o îndeplinesc și au îndatorirea de a acționa cu imparțialitate și de a respecta obligațiile și interdicțiile la care sunt supuși potrivit legii.
(2) Toate categoriile de personal ale institutului au obligația respectării prezentului regulament de organizare și funcționare.
Art. 60.
(1) Regulamentul de organizare și funcționare al Institutului de Medicină Legală Timișoara va fi adus la cunoștința tuturor salariaților, după aprobarea acestuia prin ordin al ministrului sănătății.
(2) Prezentul regulament de organizare și funcționare se completează cu prevederile legale în vigoare.
(3) Orice modificare a prevederilor prezentului regulament se face cu aprobarea Ministerului Sănătății.
← Ordinul MFP ANAF nr. 612/2015 - abrogarea art. 3 alin. (3) din... |
---|