Decizia CCR nr. 29 din 3.02.2015 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) teza a II-a, art. 83 alin. (3) și art. 486 alin. (3) din C. pr. civ.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procurer Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Radu Gheorghe Oprea în Dosarul nr. 10.689/30/2013 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 693D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 462 din 17 septembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia nr. 5.736 din 20 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 10.689/30/2013, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Radu Gheorghe Oprea într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe civile prin care s-a respins acțiunea referitoare la furnizarea de informații de interes public.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate aduc atingere art. 16 și 21 din Constituție. Din cele reținute în considerentele actului de sesizare a Curții Constituționale reiese faptul că autorul excepției de neconstituționalitate critică faptul că cererea de recurs trebuie redactată și motivată de către un avocat în sensul prevăzut de art. 13 alin. (2) și art. 83 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

6. Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Condiționarea exercitării dreptului de a formula recurs, sub sancțiunea nulității, de asistarea sau, după caz, de reprezentarea prin avocat nu reprezintă decât o modalitate binevenită prin care legiuitorul a încercat să disciplineze exercitarea unei căi extraordinare de atac întemeiate pe considerente exclusiv de drept.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actul prin care a fost sesizată Curtea Constituțională, îl constituie prevederile art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Însă, din considerentele reținute de instanța de fond rezultă că excepția de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. 486 alin. (3) coroborate cu prevederile art. 83 alin. (3) și art. 13 alin. (2) din Codul de procedură civilă. De asemenea, având în vedere că autorul excepției de neconstituționalitate critică faptul că cererea de recurs trebuie redactată și motivată de către un avocat în sensul prevăzut de art. 13 alin. (2) și art. 83 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea urmează a analiza dispozițiile art. 13 alin. (2) teza a II-a, art. 83 alin. (3) și art. 486 alin. (3) cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat. Textele legale criticate au următorul conținut:

- Art. 13 alin. (2): "Părțile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condițiile legii. În recurs, cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepția situației în care partea sau mandatarul acesteia, soț ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licențiată în drept.";

- Art. 83 alin. (3): "La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2).";

- Art. 486 alin. (3): "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."

12. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, a constatat că dispozițiile din codul de procedură civilă cuprinse în art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3), precum și în art. 486 alin. (3) cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat sunt neconstituționale.

14. Reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după sesizarea Curții, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) teza a II-a, art. 83 alin. (3) și art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

15. Deși în cauza de față Curtea va pronunța o soluție de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției, se impune precizarea că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menționate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă dacă litigiul a fost definitiv soluționat în timp ce excepția de neconstituționalitate se afla, spre soluționare, pe rolul Curții Constituționale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 462 din 17 septembrie 2014 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014 (a se vedea jurisprudența Curții Constituționale în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012). În consecință, soluția procedurală în cauza de față nu împiedică ci, din contră, dă posibilitatea valorificării deciziei de admitere menționate în condițiile arătate.