Decizia CCR nr. 713/2019 - excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 190 din Codul de procedură civilă (respinsă)

Comentarii

0

DECIZIA Nr. 713 din 5 noiembrie 2019

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 190 din Codul de procedură civilă

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 190 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nicoleta Monica Petruț în Dosarul nr. 736/221/2017 al Judecătoriei Deva — Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.571D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere accesului liber la justiție, ia» partea interesată poate formula cerere de reexaminare, în condițiile art. 191 din Codul de procedură civilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 4 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 736/221/2017, Judecătoria Deva — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 190 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nicoleta Monica Petruț într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestării la executarea unui titlu executoriu prin care s-a stabilit o amendă judiciară.

5. în motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece stabilesc caracterul executoriu al încheierii prin care se aplică amenda judiciară anterior soluționării cererii de reexaminare prevăzute de art. 191 din Codul de procedură civilă.

6. Judecătoria Deva — Secția civilă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile legale criticate preiau soluția legislativă consacrată prin art. 180⁴ din codul de procedură civilă din 1865, dispoziție legală care a format în numeroase rânduri obiect al controlului de constituționalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constitutional.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 190 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Abaterea săvârșită, amenda și despăgubirea se stabilesc de către instanța în fața căreia s-a săvârșit fapta sau, după caz, de către președintele instanței de executare, prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia. Atunci când fapta constă în formularea unei cereri cu rea-credință, amenda și despăgubirea pot fi stabilite fie de instanța în fața căreia cererea a fost formulată, fie de către instanța care a soluționat-o, atunci când acestea sunt diferite.''

13. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție și prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit dispoziției legale criticate, stabilirea amenzii judiciare se face de instanța competentă prin încheiere executorie, care, potrivit art. 632 din Codul de procedură civilă, constituie titlu executoriu și poate fi pusă în executare. Aplicarea amenzii apare ca un incident în cursul judecății, fiind stabilită pentru o anumită conduită procesuală și pentru un anumit termen, astfel încât apare firesc ca legiuitorul să stabilească caracterul executoriu al încheierii de amendare.

15. Amenzile judiciare stabilite de către instanțele de judecată cu ocazia desfășurării procesului, prin care se sancționează exercitarea cu rea-credință a unor drepturi procedurale de către participanții la proces, au natura juridică de venituri publice, iar executarea silită a hotărârii prin care au fost stabilite se execută prin organele de executare silită din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 46 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, potrivit cărora „Sumele realizate din cheltuielile judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, care sunt suportate de părți sau de alți participanți la proces, în condițiile prevăzute de Codul de procedură penală, precum și din amenzile judiciare se constituie venit la bugetul de stat și se virează într-un cont distinct de venituri al acestuia. Ministerul Finanțelor Publice comunică lunar Ministerului Justiției informațiile privind sumele virate în acest cont. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală în a căror rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor fiscale. ”.

16. Astfel, Curtea reține că, având natura unor venituri publice, obligația de plată a amenzii judiciare reprezintă o obligație fiscală, iar executarea silită a acesteia este guvernată de prevederile Codului de procedură fiscală. În acest sens, instanța de judecată înștiințează organul fiscal cu privire la aplicarea amenzii judiciare, acesta având obligația de a confirma primirea în 30 de zile, potrivit art. 226 alin. (9) din Codul de procedură fiscală. Având în vedere dispozițiile art. 226 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015 potrivit cărora modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător, Curtea reține că pentru situația în care creanța bugetară a fost pusă în executare, admiterea cererii de reexaminare conduce la modificarea titlului executoriu. Dacă cererea de reexaminare este admisă ca urmare a constatării faptului că sancțiunea a fost aplicată fără temei sau cu încălcarea unor dispoziții legale, amenda aplicată poate fi revocată sau poate fi redusă în situația în care se apreciază ca fiind disproporționat cuantumul amenzii aplicate în raport cu abaterea săvârșită.

17. Prin urmare, Curtea observă că, dată fiind relația dintre titlul de creanță și titlul executoriu, acesta din urmă va fi modificat ori de câte ori intervin schimbări cu privire la titlul de creanță, spre exemplu, ca urmare a admiterii cererii de reexaminare. În această situație, persoana îndreptățită ca urmare a soluționării cererii de reexaminare poate solicita restituirea sumelor plătite la bugetul de stat în plus față de obligația legală sau, după caz, plătite în mod necuvenit.

18. În fine, Curtea reține că dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură, edictate de legiuitor în virtutea mandatului său constituțional conferit de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, acesta putând reglementa norme cu caracter genera! sau cu caracter special, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal, pentru toți cei care trebuie, spre exemplu, să îndeplinească aceleași categorii de obligații.

19. Curtea mai observă că dispozițiile legale criticate sunt deopotrivă aplicabile tuturor persoanelor care se află în aceeași situație, în aceeași poziție procesuală, respectiv de debitor al unei creanțe bugetare. Nu sunt instituite privilegii sau discriminări și, ca atare, este neîntemeiată critica de neconstituționalitate privind încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

20. Stabilirea de către legiuitor a caracterului executoriu al încheierii prin care se stabilește amenda judiciară nu aduce nicio îngrădire accesului liber la justiție sau dreptului la apărare, persoana obligată la amendă sau despăgubire putând face cerere de reexaminare, prin care solicită, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii. Totodată, textele criticate nu contravin dispozițiilor constituționale privind statul de drept și respectarea supremației Constituției, celor privind dreptul internațional și dreptul intern și nici celor privind tratatele internaționale referitoare la drepturile omului, invocate, de asemenea, în susținerea excepției.

21. Dispozițiile art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală nu au incidență în cauză, amenda judiciară reprezentând o sancțiune procedurală civilă.

← Decizia ICCJ nr. 1/2020. Martor denunțător. Infracțiunea de...

Publicate în același Monitor Oficial:

Decizia ICCJ nr. 1/2020. Martor denunțător. Infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 Cod penal.