Ordinul MAI nr. 23/2015 - activitatea de psihologie în Ministerul Afacerilor Interne

(1) Evaluarea psihologică se realizează în următoarele situații:

a) în cadrul procedurilor de resurse umane;

b) în vederea avizării personalului pentru îndeplinirea de sarcini, atribuții și misiuni în condiții de solicitare psihică intensă;

c) în cadrul asistenței psihologice;

d) în vederea fundamentării diagnosticului medical;

e) în cadrul activității de cercetare științifică;

f) în cadrul activității de psihologie judiciară;

g) în alte situații, potrivit reglementărilor în vigoare.

(2) Evaluările psihologice prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) și g) se realizează la solicitarea șefilor/comandanților de unități, potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane.

Evaluarea psihologică în cadrul procedurilor de resurse umane urmărește selecționarea personalului MAI și se realizează în următoarele situații:

a) admiterea candidaților în instituțiile de învățământ care realizează formarea inițială pentru nevoile MAI;

b) încadrarea personalului din sursă externă;

c) promovarea pe funcții de conducere;

d) trecerea polițiștilor/cadrelor militare într-un corp profesional/ militar superior;

e) transferul în MAI al unor specialiști din instituțiile publice de apărare și siguranță națională.

(1) Evaluarea psihologică în vederea avizării personalului pentru îndeplinirea de sarcini, atribuții și misiuni în condiții de solicitare psihică intensă stabilește capacitatea, din punct de vedere psihologic, a unei persoane de a se integra într-o activitate profesională cu cerințe specifice, determinate de natura, durata și intensitatea efortului presupus.

(2) Evaluarea psihologică în vederea avizării personalului pentru îndeplinirea de sarcini, atribuții și misiuni în condiții de solicitare psihică intensă se realizează în următoarele cazuri:

a) participarea la misiuni internaționale;

b) îndeplinirea funcțiilor de reprezentare externă;

c) îndeplinirea funcțiilor didactice, cu excepția celor din învățământul superior;

d) desfășurarea de activități cu cifru;

e) autorizarea ca artificieri și pirotehniști;

f) atestarea ca instructori în poligonul de tragere;

g) executarea de acțiuni și intervenții speciale, precum și a altor activități care expun personalul implicat în desfășurarea lor la riscuri psihosociale;

h) atestarea personalului care urmează să încadreze posturile de specialitate din categoria personalului navigant;

i) atestarea ca instructori și evaluatori ai conducătorilor auto;

j) acordarea dreptului de a conduce autovehiculele

aparținând MAI;

k) la indicația medicului de medicina muncii, pentru alte categorii de lucrători, potrivit reglementărilor privind supravegherea sănătății lucrătorilor;

l) în alte situații temeinic justificate, potrivit reglementărilor în vigoare.

(3) Încadrarea în situațiile prevăzute la alin. (2) lit. g) se realizează de către inspectoratele generale/similare și instituțiile de învățământ, pe baza analizei psihologice a activității profesionale.

(1) Evaluarea psihologică periodică, pentru supravegherea sănătății lucrătorilor, are rol profilactic și se realizează în raport cu riscurile în muncă, în cadrul asistenței psihologice.

(2) Evaluarea psihologică periodică se realizează la intervalele de timp indicate de medicul de medicina muncii, în cazul personalului prevăzut de legislația privind supravegherea sănătății lucrătorilor, precum și:

a) anual pentru personalul prevăzut la art. 12 alin. (2) lit. c)-i), conducătorii de autovehicule cu atestat profesional, precum și pentru elevii și studenții din instituțiile de învățământ ale MAI;

b) la 3 ani pentru personalul care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, poartă permanent armament și muniție;

c) la 5 ani pentru celelalte categorii de personal.

(1) Evaluarea psihologică a personalului la reluarea activității se efectuează, la indicația medicului de medicina muncii, în cadrul asistenței psihologice, după o întrerupere a activității de minimum 90 de zile pentru motive medicale sau de minimum 6 luni pentru orice alte motive.

(2) Evaluarea psihologică prevăzută la alin. (1) se realizează în termen de 7 zile ele la reluarea activității.

(1) În cazul în care este necesară evaluarea â psihologică a unei persoane pentru mai multe scopuri, în situațiile prevăzute la art. 11,art. 12 alin. (2), art. 13 și 14, se poate realiza o singură activitate de evaluare psihologică, urmând a se elibera câte un aviz pentru fiecare dintre scopurile urmărite.

(2) În activitatea de evaluare psihologică prevăzută la alin. (1), psihologul va asigura investigarea parametrilor psihologici suficienți pentru fiecare dintre scopurile urmărite.

(1) Evaluarea psihologică se realizează și în situații speciale, la apariția unor comportamente dezadaptative sau la întoarcerea personalului participant la misiuni internaționale a căror durată este de cel puțin 6 luni consecutive, caz în care se urmărește stabilirea necesității acordării asistenței psihologice.

(2) În urma unei evaluări psihologice realizate potrivit alin. (1), psihologul poate solicita, în situații temeinic justificate, efectuarea unei evaluări psihologice clinice suplimentare, unei structuri specializate dintre cele prevăzute la art. 7 alin. (1), avizate în acest sens, în vederea fundamentării concluziilor de specialitate.

Evaluarea psihologică clinică în vederea fundamentării diagnosticului medical se realizează în următoarele situații:

a) la solicitarea comisiilor de expertiză/evaluare a capacității de muncă;

b) la solicitarea medicilor specialiști din rețeaua sanitară a MAI, potrivit prevederilor Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Evaluarea psihologică a persoanelor propuse a fi incluse în Programul de protecție a martorilor, precum și în vederea relocării altor persoane pe teritoriul României are drept scop stabilirea compatibilității acestora cu Programul de protecție a martorilor, precum și aplicarea în mod eficient a măsurilor de protecție și asistență.

(1) Evaluarea psihologică realizată în sensul prevederilor art. 11 și ale art. 12 alin. (2) se finalizează prin emiterea unui aviz psihologic de tipul Apt/Inapt și, după caz, a unor observații și recomandări.

(2) Evaluarea psihologică prevăzută la art. 13 alin. (2) și art. 14 se finalizează prin emiterea unui aviz psihologic de tipul Apt/Apt condiționat/inapt și, după caz, a unor observații și recomandări.

(3) Evaluarea psihologică prevăzută la art. 16 alin. (1) și art. 18 se finalizează printr-un raport de evaluare psihologică.

(4) Evaluarea psihologică prevăzută la art. 17 se finalizează printr-un raport de psihodiagnostic și evaluare clinică.

(5) Rezultatele evaluărilor psihologice prezentate beneficiarului cuprind informații relevante în raport cu scopul urmărit, fără a se motiva concluziile.

(1) Eventualele contestații cu privire la avizul psihologic de inaptitudine emis în condițiile art. 19 alin. (1) și (2) se adresează Centrului și se depun la sediul unității beneficiare, în termen de 3 zile lucrătoare de la luarea la cunoștință.

(2) Termenul de soluționare a contestațiilor este de 15 zile de la data înregistrării acestora la Centru și poate fi prelungit, în situația în care este necesară o cercetare mai amănunțită, cu cel mult 15 zile.

(1) Valabilitatea documentelor cuprinzând rezultatele evaluărilor psihologice efectuate în condițiile art. 11 și 12 alin. (2) este de 6 luni de la data emiterii.

(2) Pe durata de valabilitate menționată la alin. (1), titularii nu pot participa la o nouă evaluare psihologică în același scop cu evaluarea inițială, cu excepția cazurilor în care soluționarea contestațiilor o impune.

În situația în care psihologul, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că este afectată capacitatea unei persoane din cadrul MAI de a purta și utiliza arme și muniții interzise sau supuse autorizării, formulează recomandări în acest sens și informează de îndată șeful/comandantul unității din care face parte persoana respectivă.

(1) Evaluarea psihologică se efectuează, în funcție de scopul urmărit, astfel:

a) psihologii din cadrul Centrului efectuează evaluarea psihologică în scopurile prevăzute la art. 11 și art. 12 alin. (2) lit. a) și b);

b) psihologii din cadrul Centrului, la solicitarea Comisiei centrale de expertiză medico-militară, precum și psihologii din rețeaua sanitară a MAI, la solicitarea comisiilor teritoriale, efectuează evaluările psihologice prevăzute la art. 17 lit. a);

c) psihologii din rețeaua sanitară a MAI efectuează evaluările psihologice prevăzute la art. 17 lit. b);

d) psihologii din cadrul Oficiului Național pentru Protecția Martorilor realizează evaluarea psihologică prevăzută la art. 18.

(2) Evaluarea psihologică prevăzută la art. 12 alin. (2) lit. c)-l), art. 13 alin. (2), art. 14 și art. 16 alin. (1) se efectuează după cum urmează:

a) psihologii de unitate pentru personalul unităților din care fac parte, cu excepția conducerilor acestora, care intră în competența de evaluare psihologică a psihologilor din cadrul structurilor de profil coordonatoare de la nivelul unităților centrale ale MAI;

b) psihologii desemnați prin dispoziția șefului eșalonului superior, cu avizul Centrului, în situația unităților care nu au prevăzută/încadrată funcția de psiholog de unitate sau acesta se află în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile;

c) psihologii din cadrul Centrului pentru personalul unităților din componența aparatului central al ministerului și personalul din conducerea structurilor aflate în subordinea/coordonarea MAI;

d) psihologii desemnați prin dispoziția directorului Centrului pentru unitățile aflate în subordinea/coordonarea MAI care nu au prevăzută/încadrată funcția de psiholog de unitate sau acesta se află în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile.

Asistența psihologică are drept obiectiv asigurarea condițiilor privind adaptarea la mediul de muncă specific a personalului MAI, precum și creșterea performanțelor personale, identificarea timpurie a semnelor/simptomelor tulburărilor psihice, remisiunea stărilor disfuncționale și menținerea sănătății psihice a tuturor categoriilor de beneficiari.

Beneficiază de asistență psihologică gratuită, prin rețeaua proprie a MAI, următoarele categorii de persoane:

a) personalul MAI aflat în activitate;

b) personalul MAI pensionat;

c) soțul, soția, copiii și părinții aflați în întreținerea legală a persoanelor prevăzute la lit. a) și b);

d) militarii în rezervă, concentrați/mobilizați în unitățile MAI;

e) elevii și studenții unităților de învățământ ale MAI;

f) persoanele private de libertate încarcerate în spațiile administrate de MAI;

g) victimele dezastrelor, conform reglementărilor în vigoare;

h) persoanele incluse în Programul de protecție a martorilor;

i) străinii aflați în custodie publică în centrele de specialitate ale MAI;

j) solicitanții de azil cu nevoi speciale și străinii care au obținut o formă de protecție în România;

k) victimele traficului de persoane, incluse în programele de asistență ale Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane;

l) consumatorii de droguri incluși în programele de asistență ale Agenției Naționale Antidrog.

Asistența psihologică este de următoarele tipuri:

a) profilactică - presupune identificarea, prin intermediul evaluărilor psihologice periodice, a eventualelor vulnerabilități psihice și desfășurarea de programe menite să îi asigure individului capacitatea de a face față mediului bio-psiho-social;

b) primară - vizează evaluarea și ierarhizarea problemelor de natură psihologică identificate în prealabil la beneficiarii asistenței psihologice, monitorizarea psihologică a acestora, precum și desfășurarea unor programe de intervenție psihologică, în scopul autocunoașterii, optimizării și dezvoltării personale și/sau remisiunii/ameliorării problemelor psihologice;

c) recuperatorie - se referă la modalități de remisiune, prin tehnici de consiliere psihologică clinică și psihoterapie, a unor manifestări dezadaptative sau tulburări/afecțiuni psihice și/sau soluționarea unor probleme de natură psihosocială.

(1) Personalul MAI care a obținut un aviz psihologic de tipul "Apt condiționat" în urma evaluării psihologice periodice sau la reluarea activității, respectiv cel care a făcut obiectul unei evaluări psihologice în situații speciale, la care se evidențiază existența unor probleme de natură psihologică, se supune monitorizării psihologice, în funcție de oportunitate și la recomandarea psihologului, în vederea clarificării situației acestuia. Monitorizarea psihologică se realizează și la solicitarea comisiilor de expertiză/evaluare a capacității de muncă.

(2) Activitatea prevăzută la alin. (1) se finalizează prin emiterea unui raport de monitorizare psihologică, în care se consemnează evoluția problemelor identificate și concluziile de specialitate.

(1) Asistența psihologică profilactică și primară este acordată, în funcție de nevoile specifice fiecărei categorii de beneficiari și în concordanță cu interesele MAI, după cum urmează:

a) psihologii de unitate pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 25 lit. a)-d) și, după caz, lit. e), f) sau g), în funcție de specificul unităților pe care le asigură;

b) psihologii din cadrul Centrului pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 25 lit. a)-c) din componența aparatului central al ministerului și al structurilor aflate în subordinea/coordonarea MAI pe care le asigură;

c) psihologii din cadrul Oficiului Național pentru Protecția Martorilor, Inspectoratului General pentru Imigrări, Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane și Agenției Naționale Antidrog pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 25 lit. h)-I), în funcție de specificul unităților din care fac parte;

d) psihologii din rețeaua sanitară a MAI, potrivit Contractului - cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, pentru asigurații care beneficiază de servicii medicale.

(2) Monitorizarea psihologică a personalului identificat cu probleme de natură psihologică, în situația unităților care nu au prevăzută/încadrată funcția de psiholog de unitate sau acesta se află în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile, se realizează potrivit algoritmului prevăzut de art. 23 alin. (2) lit. b) și d).

(3) Psihologii prevăzuți la alin. (1) pot acorda și asistență psihologică recuperatorie, în condițiile prevederilor art. 4 alin. (3).

Diagnoza organizațională are drept obiectiv cunoașterea descriptivă, explicativă și predictivă a fenomenelor, proceselor și mecanismelor psihosociale care acționează la nivelurile structurale și funcționale specifice mediului intern și extern instituției, susținând, prin rezultatele, concluziile și recomandările furnizate în acest context, procesul de conducere/comandă în planificarea, implementarea și evaluarea eficacității unor acțiuni/măsuri destinate ameliorării calității vieții profesionale, creșterii eficienței în îndeplinirea atribuțiilor și misiunilor unităților MAI.

Activitățile de diagnoză organizațională sunt realizate în scopul:

a) determinării profilului general al unei organizații;

b) analizei în profunzime a unei situații problematice, manifestată la nivelul unor subsisteme sau procese organizaționale;

c) evaluării practicilor manageriale de la diferite paliere decizionale;

d) evaluării impactului în plan instituțional și/sau psihosocial al implementării unor strategii, politici și programe, inclusiv a celor finanțate din fonduri externe nerambursabile;

e) analizei caracteristicilor structurale și funcționale ale relațiilor de cooperare/colaborare existente între instituțiile cu atribuții în domeniul ordinii și siguranței publice, orientată către identificarea soluțiilor de optimizare a parteneriatului instituțional.

În funcție de sfera de cuprindere a demersului de evaluare specific, diagnoza organizațională se realizează în mod diferențiat, după cum urmează:

a) la nivelul MAI, în ansamblul acestuia;

b) la nivelul unităților din cadrul MAI;

c) la nivelul structurilor organizaționale componente ale unei unități MAI.

Diagnoza organizațională se realizează:

a) pentru fundamentarea unor măsuri de ameliorare a mediului psihosocial;

b) pentru monitorizarea calității climatului organizațional existent la nivelul MAI în ansamblul acestuia;

c) pentru semnalarea unor simptome negative semnificative în funcționarea componentelor structurii organizatorice;

d) atunci când este necesară realizarea unei analize profunde a parametrilor structurali și funcționali ai sistemului de management;

e) în cadrul unor proiecte de cercetare finanțate din surse bugetare, fonduri externe nerambursabile sau alte surse legal constituite;

f) pentru efectuarea unor activități de control;

g) în alte situații temeinic justificate, potrivit reglementărilor în vigoare.

(1) Diagnoza organizațională se realizează, cu aprobarea sau din dispoziția conducătorilor unităților din care fac parte, potrivit competențelor, de către:

a) psihologii din cadrul Centrului în situațiile prevăzute la art. 30 lit. a)-c);

b) psihologii din cadrul structurilor de profil coordonatoare, de la nivelul unităților centrale ale MAI, pentru situațiile prevăzute la art. 30 lit. b) și c);

c) psihologii de unitate pentru situațiile prevăzute la art. 30 lit. c).

(2) Diagnoza organizațională poate fi realizată individual sau

în echipe multidisciplinare, din care pot face parte și sociologi, în funcție de problematica psihosocială supusă analizei.

În situația prevăzută la art. 32 lit. f), diagnoza organizațională se realizează, în funcție de structurile MAI care fac obiectul acestei activități, de către specialiști din cadrul:

a) Centrului, cu ocazia controalelor dispuse de către ministrul afacerilor interne la nivelul structurilor MAI;

b) structurilor de profil coordonatoare de la nivelul unităților centrale ale MAI, cu ocazia controalelor efectuate de către acestea în unitățile teritoriale subordonate ori aflate în coordonare.

Activitatea reglementată în prezenta secțiune se finalizează printr-un raport de diagnoză organizațională, care cuprinde datele de identificare privind demersul respectiv, scopul și obiectivele investigației, procedurile, metodele și tehnicile utilizate în culegerea și analiza datelor, rezultatele obținute și semnificația acestora, concluziile, recomandările și, după caz, documentația-anexă, constituită din documente/date probante sau justificative.

(1) Activitatea de psihologie judiciară cuprinde:

a) evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf - având ca obiectiv investigarea sincerității persoanelor suspectate de săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală sau a celor care au cunoștință despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal;

b) analiza psihologică a comportamentului infracțional, având ca obiectiv elaborarea profilului trăsăturilor psihocomportamentale ale persoanei necunoscute care a săvârșit, în mod repetat, infracțiuni grave împotriva persoanelor sau patrimoniului;

c) evaluarea personalității criminale - constând în analiza psihocomportamentală a persoanelor suspectate de săvârșirea cu violență a unor fapte prevăzute de legea penală, stabilirea gradului de pericol social al acestora, precum și adaptarea de către organele judiciare a tacticilor și metodelor de audiere.

(2) Evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf poate fi realizată și în alte situații, având ca scop investigarea sincerității personalului MAI, în cadrul activităților privind securitatea națională, potrivit normelor interne specifice emise la nivelul MAI.

(1) Evaluarea comportamentului simulat prevăzută la art. 36 alin. (1) lit. a) se realizează din dispoziția organelor judiciare, de către psihologii din cadrul structurilor criminalistice ale Poliției Române.

(2) Rezultatul evaluării comportamentului simulat prin tehnica poligraf se consemnează într-un raport de expertiză criminalistică sau constatare tehnico-științifică, după caz.

(1) Analiza psihologică a comportamentului infracțional se realizează, din dispoziția organelor de urmărire penală, pornind de la elementele rezultate din cercetarea la fața locului, de către psihologii din cadrul structurilor specializate ale Poliției Române împreună cu personalul cu atribuții în desfășurarea activității de urmărire penală privind infracțiuni grave împotriva persoanei sau patrimoniului.

(2) Rezultatul activității prevăzute la alin. (1) se consemnează într-un raport de analiză a comportamentului infracțional.

(1) Evaluarea personalității criminale se realizează, din dispoziția organelor de urmărire penală, de către psihologii din cadrul structurilor specializate ale Poliției Române.

(2) Rezultatul evaluării personalității criminale se consemnează într-un raport de expertiză și evaluare a personalității criminale.

Psihologii realizează analiza psihologică a activității profesionale, în scopul proiectării demersurilor de evaluare și asistență psihologică.

Psihologii participă, potrivit actelor normative interne care reglementează activitatea de management resurse umane, în calitate de membri, în comisiile constituite în vederea analizei posturilor, întocmirii/reactualizării fișelor posturilor, precum și ocupării posturilor vacante în unitățile MAI.

Psihologii acordă, la solicitare, sprijin de specialitate personalului care participă la activitatea de evaluare a subordonaților, cu privire la cunoașterea calităților personale și conduitei individuale a acestora, precum și a factorilor psihosociali care au influențat semnificativ performanța profesională.

În activitatea de analiză a evenimentelor, definite potrivit prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, la solicitarea persoanelor împuternicite, potrivit legii, să efectueze cercetarea evenimentului sau a structurii de inspecția muncii competente, psihologii formulează constatări și concluzii în ceea ce privește:

a) identificarea caracteristicilor comune anumitor tipuri de evenimente, ce pot fi semnificative din punct de vedere preventiv;

b) studierea cauzelor și împrejurărilor producerii unor evenimente pentru a determina în ce măsură anumite caracteristici psihice personale și/sau de grup pot fi legate de o posibilă repetare a evenimentului;

c) identificarea eventualelor disfuncționalități ale organizației, prin prisma interpretării evenimentelor drept posibil simptom al acestora.

Psihologii asigură suportul psihologic al misiunilor operative cu grad ridicat de risc, prin identificarea riscurilor psihosociale specifice și recomandarea unor măsuri de limitare/eliminare a acestora, la solicitarea șefilor/comandanților unităților pe care le asigură, potrivit competențelor.

Activitatea de cercetare științifică în domeniu se poate realiza de psihologi individual sau în cadrul unor echipe constituite în acest sens, cu avizul consultativ al Centrului.

Activitățile prevăzute în prezenta secțiune se desfășoară de către psihologii de unitate, psihologii din cadrul

structurilor de profil coordonatoare, respectiv psihologii din cadrul Centrului, la nivelul unităților pe care le asigură potrivit competențelor.

(1) Sistemul de gestiune a datelor specifice cuprinde totalitatea procedurilor, metodelor și regulilor privind înregistrarea, păstrarea, prelucrarea, circulația datelor și documentelor din domeniul activității de psihologie.

(2) Activitățile de gestiune a datelor specifice se desfășoară la nivelul structurilor specializate pentru realizarea activității de psihologie.

(3) Șefii/comandanții de la toate nivelurile sunt obligați să aplice măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru protejarea datelor specifice împotriva scurgerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii sau accesului neautorizat la acestea.

(4) Evidențele nominale și statistice în domeniul activității de psihologie se realizează pe suport hârtie și/sau digital.

(5) Informațiile, indiferent de mediul de stocare, trebuie să fie exacte, complete și relevante.

În scopul asigurării secretului profesional, actele, lucrările și înregistrările cu caracter profesional aflate asupra psihologului ori la locul unde acesta își exercită profesia sunt inviolabile, potrivit reglementărilor în vigoare.

Responsabilitatea pentru păstrarea probelor psihologice, a rezultatelor acestora, a însemnărilor și înregistrărilor cu caracter profesional revine psihologilor și, după caz, șefilor/comandanților unităților în care aceștia își desfășoară activitatea.

(1) Probele psihologice aplicate, rezultatele acestora, însemnările și înregistrările se păstrează în condiții de siguranță o perioadă de cel puțin 10 ani de la încheierea relațiilor profesionale cu beneficiarul, dacă prin alte prevederi legale nu este prevăzut alt termen mai mare.

(2) La expirarea termenului prevăzut la alin. (1), probele psihologice aplicate, rezultatele acestora, însemnările și înregistrările se distrug, potrivit reglementărilor în vigoare.

(1) Este interzisă transmiterea de informații din documentele de evidență a activității de psihologie către persoanele sau instituțiile care nu au dreptul de a le cunoaște.

(2) Încălcarea dispozițiilor alin. (1) atrage, după caz, răspunderea administrativă, disciplinară sau penală a celor vinovați.

(1) Activitățile de evaluare psihologică, asistență psihologică, diagnoză organizațională, precum și cele de evaluare a comportamentului simulat cu ajutorul tehnicii poligraf se consemnează de către psiholog în registrul de evidență a actelor profesionale.

(2) Registrul de evidență a actelor profesionale poate fi consultat numai de către următoarele persoane:

a) psihologul în a cărui competență se află registrul;

b) psihologii cu atribuții de coordonare, îndrumare și control de specialitate de la eșaloanele superioare.

(1) Activitățile de evaluare și asistență psihologică de care beneficiază personalul MAI, precum și elevii/studenții unităților de învățământ ale MAI se consemnează de către psihologul de unitate în carnetele psihologice.

(2) Carnetul psihologic cuprinde istoricul serviciilor de psihologie de care a beneficiat titularul și poate avea anexate, după caz, documente cu conținut psihologic referitoare la titular.

(3) Actualizarea carnetelor psihologice se face în termen de maximum 30 de zile de la producerea unei modificări cu privire la datele prevăzute la alin. (2).

(4) Evidența centralizată a carnetelor psihologice se păstrează în registrul de evidență a carnetelor psihologice.

(5) Carnetul psihologic poate fi consultat numai de către următoarele persoane:

a) titularul carnetului;

b) psihologul în a cărui competență se află titularul carnetului;

c) psihologii cu atribuții de coordonare, îndrumare și control de specialitate de la eșaloanele superioare.

(6) Circuitul carnetelor psihologice se face astfel:

a) la mutarea/detașarea/împuternicirea titularului pe o funcție în altă unitate, carnetul psihologic este transmis psihologului din unitatea respectivă;

b) în situația unităților care nu au prevăzută/încadrată funcția de psiholog de unitate sau acesta se află în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile, șefii/comandanții vor lua măsuri pentru transmiterea acestuia psihologului desemnat;

c) la încetarea raporturilor de serviciu/muncă sau trecerea în rezervă a titularului, carnetul psihologic se arhivează, conform reglementărilor în vigoare.

(1) Documentele de evidență a activității de evaluare psihologică sunt:

a) avizul psihologic;

b) procesul-verbal de evaluare psihologică;

c) raportul de evaluare psihologică;

d) raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) se încheie în două exemplare, din care unul se transmite beneficiarului, iar cel de-al doilea se păstrează la emitent.

(1) Avizul psihologic, procesul-verbal și raportul de evaluare psihologică pot fi consultate numai de către următoarele persoane:

a) șeful/comandantul unității beneficiare;

b) șeful structurii de resurse umane din cadrul unității beneficiare, respectiv lucrătorul care are în competență dosarul de concurs sau, după caz, de personal;

c) medicul de medicina muncii;

d) persoana evaluată;

e) psihologul de unitate;

f) psihologii cu atribuții de coordonare, îndrumare și control de specialitate de la eșaloanele superioare;

g) orice altă persoană care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, este necesar să cunoască conținutul acestora.

(2) Raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică poate fi consultat numai de către următoarele persoane:

a) membrii comisiei de expertiză/evaluare a capacității de muncă;

b) medicul specialist care a solicitat evaluarea psihologică clinică;

c) persoana evaluată;

d) psihologul care asigură asistența psihologică în unitatea din care face parte persoana evaluată;

e) psihologii cu atribuții de coordonare, îndrumare și control de specialitate din cadrul Centrului.

(1) Documentele de evidență a activității de asistență psihologică sunt:

a) nota-raport de informare privind rezultatele activității/ programului de profilaxie psihologică;

b) raportul de monitorizare psihologică.

(2) Documentul prevăzut la alin. (1) lit. a) se încheie într-un singur exemplar și se aduce la cunoștința șefului/comandantului unității în care s-a desfășurat activitatea/programul de profilaxie psihologică.

(3) Documentul prevăzut la alin. (1) lit. b) se încheie în două exemplare, din care unul se transmite beneficiarului, iar cel de-al doilea se păstrează la emitent.

(1) Nota-raport menționată la art. 56 alin. (1) lit. a) poate fi consultată numai de către următoarele persoane:

a) șeful/comandantul unității în care s-a desfășurat activitatea/programul de profilaxie psihologică;

b) solicitantul activității/programului de profilaxie psihologică;

c) persoanele care participă la activitatea/programul de profilaxie psihologică;

d) psihologul de unitate;

e) psihologii cu atribuții de coordonare, îndrumare și control de specialitate de la eșaloanele superioare.

(2) Raportul de monitorizare psihologică poate fi consultat de către persoanele prevăzute la art. 55 alin. (1), precum și de către șeful nemijlocit al persoanei care a făcut obiectul monitorizării psihologice.

(1) Documentul de evidență a activității de diagnoză organizațională este raportul de diagnoză organizațională.

(2) Documentul prevăzut la alin. (1) se încheie în două exemplare, din care unul se transmite șefului/comandantului unității beneficiare, iar cel de-al doilea se păstrează la emitent.

Raportul de diagnoză organizațională poate fi consultat numai de către următoarele persoane:

a) șeful structurii care a solicitat diagnoza organizațională;

b) șeful/comandantul unității în care s-a realizat diagnoza organizațională;

c) membrii comisiilor de control, în situația prevăzută la art. 32 lit. f);

d) psihologul de unitate;

e) psihologii cu atribuții de coordonare, îndrumare și control de specialitate de la eșaloanele superioare.

(1) Documentele de evidență a activității de psihologie judiciară sunt:

a) raportul de expertiză criminalistică/constatare tehnico-științifică;

b) raportul de analiză a comportamentului infracțional;

c) raportul de expertiză și evaluare a personalității criminale.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) se încheie în două exemplare, din care unul se transmite beneficiarului, iar cel de-al doilea se păstrează la emitent.

Structurile/personalul de specialitate vor raporta activitatea desfășurată conform formularelor, modalităților și termenelor stabilite de către Centru sau de către structura de specialitate abilitată să coordoneze activitatea de psihologie judiciară, potrivit competențelor.

(1) Situațiile statistice cu relevanță pentru activitatea de psihologie se realizează prin prelucrarea datelor și informațiilor din evidența nominală.

(2) Situațiile statistice se întocmesc conform formularelor și la termenele stabilite de către Centru sau de către structura de specialitate abilitată să coordoneze activitatea de psihologie judiciară, potrivit competențelor.