Decizia CCR nr. 56 din 5.02.2014 privind obiecţia de neconstituţionalitate a disp. Legii pentru modificarea şi completarea OG nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii

I. Pe rol se află soluționarea obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, formulată de Președintele României, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție și al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și care constituie obiectul Dosarului nr. 904A/2013.

Cu Adresa nr. 2.850 din 23 decembrie 2013, Președintele României a trimis Curții Constituționale obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, adoptată de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, la data de 19 iunie 2012.

La obiecție a fost anexată, în copie, Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații.

II. În motivarea obiecției de neconstituționalitate Președintele României susține că Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, transmisă spre promulgare, este neconstituțională deoarece contravine dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Constituția României, republicată, potrivit cărora "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale“,art. 126 alin. (1) din Constituție, prin care se stipulează că "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege“, precum și prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, prin care se stipulează că "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile“.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) și ale art. 126 alin. (1) din Constituția României, Președintele României arată că dispozițiile de lege sus-menționate sunt neconstituționale, deoarece Parlamentul nu poate printr-o lege să modifice sau să desființeze raporturi juridice consfințite prin hotărâri judecătorești, care se bucură de autoritate de lucru judecat, fără ca prin aceasta să aducă atingere principiului separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție.

Președintele României mai arată că prin autoritate de lucru judecat se înțelege acea situație juridică rezultată din soluționarea definitivă a unei probleme deduse în fața justiției. Asupra aspectelor ce intră în autoritatea lucrului judecat operează prezumția de adevăr judiciar și nu este posibil, într-un stat de drept, ca, ulterior, să se declanșeze un nou control procesual asupra aceleiași situații juridice, dar în baza unor noi reglementări. Altfel spus, intervenția legii asupra unor hotărâri judecătorești, prin care acestea ajung, practic, să fie desființate, deși se bucură de autoritate de lucru judecat, le-ar conferi un caracter relativ, contrar principiului securității juridice și, implicit, principiului privind funcționarea statului de drept.

Or, potrivit alin. (2) al art. II din legea criticată, în situația neîndeplinirii noilor condiții de către asociații, fundații sau federații, condiții ce nu aveau cum să fie avute în vedere la data înființării lor, nici de către subiectele de drept, nici de către instanțele de judecată, asociațiile, fundațiile sau federațiile vor fi dizolvate de drept și radiate din Registrul asociațiilor și fundațiilor, în baza legii.

Totodată, având în vedere alin. (3) al art. II din legea aflată la promulgare, Președintele României arată că instanțelor de judecată le revine obligația de a constata dizolvarea de drept a asociațiilor, fundațiilor sau federațiilor. Practic, se ajunge la încălcarea autorității de lucru judecat, deoarece instanțele de judecată vor fi obligate, în baza noilor prevederi, să intervină asupra unor situații juridice care s-au aflat sub imperiul unei alte reglementări, asupra cărora s-au pronunțat definitiv, și să le desființeze, deși, sub aspectul condițiilor privind denumirea, subiectele de drept nu aveau cum să aibă în vedere noua situație creată prin legea criticată. Această situație echivalează cu 6 imixtiune a autorității legislative asupra autorității judecătorești și reprezintă o încălcare a art. 126 alin. (1) din Constituția României.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituția României, asociațiilor, fundațiilor și federațiilor le sunt impuse noi obligații cu privire la denumirea pe care o poartă și cu care s-au făcut recunoscute în domeniul în care activează, astfel încât prin efectele retroactive ale prevederilor legii aflate la promulgare se nesocotește atât principiul securității juridice, cât și principiul protejării încrederii cetățenilor în lege.

Noile cerințe în privința denumirii asociațiilor, fundațiilor și federațiilor au efecte retroactive, întrucât instanțele de judecată și persoanele care au înființat asemenea entități nu aveau cum să ia în considerare noile prevederi, iar acum, practic, se regăsesc într-o altă situație juridică decât cea avută în vedere la data constituirii.

Astfel, subiectelor de drept vizate le sunt impuse condiții și efecte pe care nu le-au avut în vedere atunci când au decis înființarea asociațiilor, fundațiilor sau federațiilor și nici nu puteau fi prevăzute din moment ce dispozițiile legale în vigoare nu prescriau o asemenea conduită.

Regulile privind denumirea asociațiilor, fundațiilor și federațiilor nu erau reglementate în trecut, iar noile reguli, pentru a fi în acord cu principiul constituțional al neretroactivității legii, ar trebui aplicate numai pentru viitor, nu și pentru trecut.

III. În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisă președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra sesizării de neconstituționalitate.

Președintele Camerei Deputaților a transmis Curții Constituționale punctul său de vedere prin Adresa nr. 2/166 din 15 ianuarie 2014, prin care solicită respingerea obiecției de neconstituționalitate, pentru următoarele motive:

- În legătură cu art. 15 alin. (2) din Constituție, apreciază că dispozițiile de lege criticate nu au caracter retroactiv, ci dau expresie principiului aplicării legii noi referitoare la schimbarea unei situații juridice pentru viitor. Dispozițiile de lege criticate se aplică de la data intrării lor în vigoare, legiuitorul instituind un termen de 2 ani înlăuntrul căruia asociațiile, fundațiile sau federațiile legal constituite au obligația de a-și modifica denumirea potrivit art. 7 din ordonanță, astfel cum a fost modificat prin această lege, termen în care acestea pot utiliza, concomitent, și denumirea inițială. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 294/2004.

- În legătură cu art. 1 alin. (4) și art. 126 alin. (1) din Constituție, apreciază că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere acestor principii, întrucât, prin aceste norme imperative prin care a instituit o interdicție absolută în privința denumirii asociațiilor, fundațiilor sau federațiilor, legiuitorul a dat prioritate interesului public, în vederea apărării unui interes general. Dizolvarea de drept și radierea din Registrul asociațiilor și fundațiilor intervin ca o sancțiune extremă, ca un efect direct al nerespectării normelor legale imperative cu privire la denumire. Radierea nu poate fi făcută decât în baza unei hotărâri judecătorești prin care să se constate dizolvarea, la cererea oricărei persoane interesate. Astfel, nu numai că nu are loc "o imixtiune a autorității legislative asupra autorității judecătorești“, ci, dimpotrivă, numai instanța judecătorească competentă are dreptul să constate și să dispună în privința dizolvării unei asociații, fundații sau federații, după caz, pentru nerespectarea prevederilor legale cu privire la denumire.

Totodată, apreciază că reglementarea unui regim tranzitoriu de 2 ani în care asociațiile, fundațiile sau federațiile legal constituite la intrarea în vigoare a acestei legi pot utiliza concomitent și denumirea inițială este de natură a asigura un just echilibru între mijloacele utilizate și scopul vizat, respectiv apărarea unui interes general. Invoca în acest sens deciziile Curții Constituționale nr. 325/2005, nr. 813/2012, nr. 688/2005 și nr. 188/2005.

Guvernul a transmis Curții Constituționale punctul său de vedere prin Adresa nr. 5/8.230/2014 din 17 ianuarie 2014, prin care apreciază că obiecția de neconstituționalitate este neîntemeiată, pentru următoarele motive:

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000, raportată ia prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, precizează că, deși acestea stabilesc pentru persoana juridică obligația modificării în mod corespunzător a denumirii, în cazul în care aceasta nu se circumscrie condiționărilor prevăzute de lege, într-un termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a acesteia, apreciază că aceste dispoziții nu au caracter retroactiv, ci dau expresie principiului aplicării legii noi referitoare la schimbarea unei situații juridice pentru viitor. Invocă în acest sens deciziile Curții Constituționale nr. 325/2005 și nr. 294/2004.

În consecință, prin stabilirea în sarcina persoanelor juridice fără scop patrimonial ale căror denumiri sunt susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice de interes național, local ori a unor structuri profesionale constituite în temeiul legii a obligației de modificare a denumirii, în mod corespunzător, într-un termen dat, nu se aduce atingere unui drept constituit sub imperiul unei legi anterioare, ci se modifică regimul juridic al acestui drept.

Totodată, având în vedere că denumirea reprezintă o componentă esențială a libertății de asociere, este important ca normele de drept prin care sunt reglementate condiționările legate de alegerea și, respectiv, menținerea unei denumiri să răspundă exigențelor cerute de prevederile art. 11 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În acest context, subliniază faptul că, în concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul de a constitui orice fel de asociație reprezintă un element inerent libertăților enunțate de art. 11 paragraful 1 din Convenție, însă statele au un drept de control asupra conformității scopului și activității unei asociații cu regulile stabilite de legislația națională. Astfel, Curtea de la Strasbourg a subliniat, în jurisprudența sa, că orice ingerință a autorităților statale în libertatea de asociere trebuie să fie prevăzută de lege, să fie proporțională cu scopul urmărit prin luarea ei și să fie previzibilă.

Așadar, atât prevederile constituționale, cât și cele ale Convenției referitoare la libertatea de asociere impun statelor nu numai obligații negative, ci și obligații pozitive, constând în adoptarea de masuri de protecție și de securitate de natură a conferi eficacitate și substanță exercițiului libertății de întrunire.

Astfel, prevederile criticate sunt aplicabile numai persoanelor juridice fără scop lucrativ a căror denumire conține cuvintele sau sintagmele prevăzute de lege și care sunt de natură să creeze confuzie cu denumirea unei instituții publice ori de interes public, iar în acord cu principiile convenționale mai sus amintite, printr-o normă imperativă legiuitorul poate da prioritate interesului public.

În lumina celor arătate, măsurile legislative supuse controlului de constituționalitate sunt justificate, având în vedere, pe de o parte, scopul urmărit la instituirea acestora, iar, pe de altă parte, având în vedere existența unui echilibru just între mijloacele utilizate și scopul vizat, asigurat prin reglementarea unui regim tranzitoriu în materie (respectiv instituirea unui termen de 2 ani în care acestea pot utiliza concomitent denumirea inițială).

Așadar, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume Hotărârilor pronunțate în Cauza Raimondo împotriva Italiei, 1994, și Cauza Marckx împotriva Belgiei, 1979, o ingerință a autorității poate exista dacă este justificată de o cauză de interes general, în condițiile prevăzute de lege și având în vedere criteriul proporționalității.

Pentru aceleași considerente, Guvernul apreciază că nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) și art. 126 alin. (1) din Constituție.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra obiecției de neconstituționalitate.

IV. La data de 17 ianuarie 2014, la dosarul cauzei a fost depusă o informare "Amicus curiae“ formulată de Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki și susținută și semnată și de alte 17 organizații, prin care susțin obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, cu care Curtea Constituțională a fost sesizată de către Președintele României, pentru următoarele motive:

Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații afectează în mod grav exercitarea dreptului de asociere, garantat de art. 40 din Constituție și de art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât prevede, printre altele, dizolvarea de drept și pentru motive imprevizibile, aplicate retroactiv, a mai multor asociații și fundații care au fost înființate cu respectarea tuturor condițiilor legale de la acea dată și care funcționează în mod normal de multă vreme, unele dintre ele fiind binecunoscute spațiului public.

Legea criticată încalcă atât principiul neretroactivității legii, al separației puterilor în stat și al autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești, cât și dreptul de asociere.

Art. II din noua lege repune în discuție hotărâri judecătorești irevocabile, care au stabilit cu autoritate de lucru judecat că înființarea ONG-urilor a respectat condițiile legale de la data respectivă, inclusiv cu privire la denumire.

Organizațiile semnatare atrag atenția că nu se pot schimba condițiile de înființare a unei persoane juridice printr-o nouă reglementare, aplicabilă și pentru trecut, decât prin încălcarea principiului neretroactivității legii. De asemenea, adoptarea unei legi prin care sunt desființate hotărâri judecătorești irevocabile constituie încălcarea principiilor separației puterilor în stat și al autorității de lucru judecat.

Pe de altă parte, în cazul asociațiilor și fundațiilor, denumirea este un element de identificare deosebit de important, strâns legat de reputația acestora, de modul în care sunt deja cunoscute și percepute în societate. Este o legătură similară celei dintre persoana fizică și numele său.

Modificarea arbitrară a unor atribute esențiale ale persoanei, numele/denumirea fiind atribute la fel de importante și pentru persoana fizică, și pentru persoana juridică, are drept consecință pierderea identității acelei persoane, excluderea ei din spațiul public, din societate. O astfel de practică nu are nimic de-a face cu o societate democratică.

În acest context, se pune întrebarea cum își mai pot desfășura în mod normal activitatea asociațiile și fundațiile, în condițiile în care nu mai au siguranța existenței lor, adică în condițiile în care se pot trezi dizolvate pentru chestiuni ce țin de înființare (denumirea), deși instanța judecătorească a atestat irevocabil că înființarea lor a respectat toate condițiile legale, inclusiv cele privind denumirea.

De asemenea, se pune întrebarea cum vor mai putea să funcționeze normal, să atragă noi membri, să participe la concursurile pentru finanțarea de proiecte și să se dezvolte instituțional ONG-urile dacă acestea vor fi în permanență sub amenințarea desființării pentru pretinsa încălcare a unor reguli venite din viitor pentru a rejudeca trecutul.

Această stare de gravă incertitudine cu privire la existența legală a unei asociații/fundații este de natură să împiedice exercitarea în condiții normale a dreptului de asociere, garantat de art. 40 alin. (1) din Constituție și de art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Organizațiile semnatare aduc și un argument de natură istorică în sprijinul obiecției de neconstituționalitate. Astfel, o prevedere similară art. II din legea în discuție fusese introdusă în Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 prin Legea nr. 305/2008 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, dar, la scurt timp de la introducerea acestei prevederi (după circa 3 luni), textul a fost eliminat din lege prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2009 privind abrogarea art. II din Legea nr. 305/2008 privind modificarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată prin Legea nr. 263/2009. Deci, concluzionează organizațiile semnatare, "nu este pentru prima dată când Parlamentul încearcă să introducă în Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 aceeași dispoziție neconstituțională prin care se urmărește, prin retroactivitatea legii, desființarea unor asociații/fundații înființate în condiții legale, verificate de instanța de judecată la momentul înființării. La prima încercare neconstituțională a Parlamentului, din 2008, a reacționat relativ rapid Guvernul de atunci (tot la solicitarea societății civile) și a abrogat dispoziția neconstituțională. De data aceasta, la a doua încercare identică, din 2014“, organizațiile semnatare consideră că "este deplina atribuție a Curții Constituționale să înlăture aceeași reglementare neconstituțională, reintrodusă de Parlament după 5 ani de la prima încercare eșuată.

CURTEA,

examinând obiecția de neconstituționalitate, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, punctul de vedere "Amicus curiae“ depus la dosar, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

V. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție și ale art. 1, 10, 15, 16 și 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor de lege criticate.

VI. Obiectul controlului de constituționalitate îl constituie dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, adoptată de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, ca urmare a cererii de reexaminare, la data de 10 decembrie 2013.

Inițial, propunerea legislativă de modificare și completare a Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 a fost adoptată de Camera Deputaților - Cameră decizională în acest caz - în ședința din 19 iunie 2012 și a fost trimisă spre promulgare fa data de 26 iunie 2012. Președintele României a formulat, la data de 7 iulie 2012, în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituție, cerere de reexaminare a acestei legi, pentru următoarele considerente: 1. Reglementarea cuprinsă în art. II al legii trimise la promulgare, care stipulează că asociațiile, fundațiile și federațiile legal constituite la data intrării în vigoare a acestei legi au obligația ca în 6 luni să își modifice denumirea astfel încât să fie în acord cu noile prevederi, nu este oportună, fiind de natură să aducă atingere securității juridice. Astfel, asociațiile și fundațiile care există și sunt parte a societății civile românești, prin această modificare, vor suferi prejudicii din cauza confuziei care se va crea cu privire la noua lor denumire, iar posibila redenumire nu ar mai avea același impact și efect prin acțiunile pe care le desfășoară; 2. O asemenea obligație în sarcina unor entități legal constituite la data intrării în vigoare a acestei legi ar avea semnificația unei norme retroactive, întrucât denumirea asociațiilor și fundațiilor se află în acord cu legea existentă la momentul înființării lor.

Ulterior, atât Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, cât și Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, au dezbătut cererea de reexaminare formulată de Președintele României și au adoptat Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire fa asociații și fundații - lege care face obiectul controlului de constituționalitate și care are următorul cuprins:

"Art. I. - Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 7, alineatele (3) și (3¹) se modifică și vor avea următorul cuprins:

«(3) Este interzis ca denumirea asociației să fie identică sau asemănătoare până la confuzie cu denumirea altei persoane juridice fără scop patrimonial, constituite potrivit prevederilor prezentei ordonanțe. Astfel, o denumire este susceptibilă de a fi apropriată dacă nu aparține unei alte persoane juridice fără scop patrimonial de același fel - asociație, fundație sau federație - prin înscrierea ei anterioară în Registrul național al persoanelor juridice fără scop patrimonial.

(3¹) Este interzisă utilizarea în denumirea asociației a unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice. Prin sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice se înțelege includerea în denumirea asociației a unor termeni și expresii precum: "comisariat“, "inspectorat“, "gardă“, "autoritate“, "poliție“, "jandarmerie“, "protecția consumatorilor“ sau derivatele acestora.»

2. La articolul 7, după alineatul (3²) se introduc trei noi alineate, alin. (3³)-(3⁵), cu următorul cuprins:

«(3³) Este interzis ca denumirea asociației să fie identică sau asemănătoare până la confuzie cu denumirea oricărei structuri profesionale constituite în baza legii și care funcționează în acord cu aceasta, cum ar fi: "Barou“, "Cameră“, "Uniunea Națională a Barouri lor din România“, "Uniunea Națională a Notarilor Publici din România“, "Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești“, "Consiliul de Mediere“, "Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România“, "Consiliul Uniunii Naționale a Barouri lor din România“, precum și altele asemenea.

(3⁴) Este interzis, sub sancțiunea nulității absolute a actului constitutiv și a statutului ca o filială sau sucursală să poarte o altă denumire decât cea a asociației sau fundației care o constituie.

(3⁵) Interdicțiile cu privire la denumire prevăzute pentru asociații și fundații sunt aplicabile în mod corespunzător și pentru federații.»

3. La articolul 7, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:

«(4) În cazul nerespectării dispozițiilor alin. (3)-(3³) și alin. (3⁵), Ministerul Justiției va refuza motivat eliberarea dovezii disponibilității denumirii.»

4. La articolul 17, alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins:

«(3) Dispozițiile art. 7 alin. (1), alin. (3)-(35) și alin. (4), ale art. 8-12 și ale art. 14 se aplică în mod corespunzător.»

Art. II. - (1) Asociațiile, fundațiile sau federațiile legal constituite la data intrării în vigoare a prezentei legi au obligația să-și modifice denumirea, în condițiile încadrării în prevederile art. 7 alin. (3), (3¹) și alin. (3³)-(3⁵) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege.

(2) Neîndeplinirea obligației prevăzute la alin. (1) are ca efect dizolvarea de drept și radierea din Registrul asociațiilor și fundațiilor, în condițiile legii, după împlinirea unui termen de 2 ani înlăuntrul căruia asociațiile, fundațiile sau federațiile legal constituite pot utiliza, concomitent, și denumirea inițială.

(3) Constatarea dizolvării se realizează prin hotărâre a instanței în a cărei circumscripție se află sediul persoanelor juridice prevăzute la alin. (1), la cererea oricărei persoane interesate.“

Din examinarea motivării obiecției de neconstituționalitate rezultă că Președintele României critică, în principal, dispozițiile art. II din Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații.

VII. În motivarea obiecției de neconstituționalitate se susține încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii și ale art. 126 alin. (1) privind realizarea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

VIII. Analizând obiecția de neconstituționalitate, Curtea reține că legea criticată modifică și completează, în principal, dispozițiile referitoare la denumirea asociațiilor/fundațiilor/federațiilor cuprinse în art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații și reglementează faptul că aceste dispoziții se aplică și asociațiilor/fundațiilor/federațiilor constituite înainte de intrarea sa în vigoare. De asemenea, legea criticată cuprinde în art. II dispoziții tranzitorii potrivit cărora neîndeplinirea obligației referitoare la schimbarea denumirii - prin punerea ei de acord cu noile dispoziții - are ca efect dizolvarea de drept și radierea din Registrul asociațiilor și fundațiilor, în condițiile legii, după împlinirea unui termen de 2 ani înăuntrul căruia asociațiile, fundațiile sau federațiile legal constituite pot utiliza, concomitent, și denumirea inițială.

1. Cu privire la cadrul legislativ aplicabil constituirii și înscrierii unei asociații, fundații sau federații în Registrul național

Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea î, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se aplică asociațiilor, fundațiilor și federațiilor, în sens restrâns, constituite ca expresie a dreptului la liberă asociere, consacrat de art. 40 alin. (1) din Constituție și de art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Persoanele juridice nonprofit care intră sub incidența Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, legiuitorul prevăzând formele asociative care nu intră sub incidența acesteia și care beneficiază de reglementări cu caracter special, și anume: partidele politice, sindicatele, cultele religioase [potrivit art. 1 alin. (3) din ordonanță]; persoanele juridice de utilitate publică - asociații, fundații sau alte organizații de acest fel - înființate prin legi, ordonanțe, decrete-lege, hotărâri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public (potrivit art. 85 din ordonanță).

Potrivit art. 80 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile Codului civil și, prin urmare, în această materie, legea generală o reprezintă Codul civil, iar legea specială este ordonanța menționată.

O asociație dobândește personalitate juridică prin înscrierea în Registrul național al persoanelor juridice fără scop patrimonial, aflat ia grefa judecătoriei în a cărei circumscripție își are sediul. Înscrierea asociației în acest registru are efect constitutiv, ceea ce înseamnă că, după înscriere, persoana juridică devine titulară a drepturilor și obligațiilor conținute în actele supuse înscrierii.

Cu privire la actele civile de constituire a asociațiilor/fundațiilor/federațiilor, art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 stabilește că acestea sunt guvernate de legea civilă. Astfel, actele de constituire sunt acte civile, cuprinzând manifestarea voinței asociaților sau fondatorilor și au ca scop generarea raporturilor juridice specifice reglementate de Ordonanța Guvernului nr. 26/2000.

În consecință, Curtea reține că trebuie făcută distincție între actul civil de constituire (act guvernat de regulile generale de valabilitate ale actelor civile stabilite de Codul civil) și dobândirea personalității juridice, prin înscrierea asociației în Registru, guvernată de normele Ordonanței Guvernului nr. 26/2000.

Denumirea persoanei juridice reprezintă un atribut de identificare a acesteia și este reglementată - ca normă generală - de art. 226 din Codul civil, potrivit căruia "(1) Persoana juridică poartă denumirea stabilită, în condițiile legii, prin actul de constituire sau prin statut. (2) Odată cu înregistrarea persoanei juridice se vor trece în registru public denumirea ei și celelalte atribute de identificare.“

În vederea înscrierii asociației/fundației/federației, denumirea aleasă de membrii asociați sau fondatori este analizată de Ministerul Justiției, care verifică disponibilitatea sa și concordanța cu legea, prin eliberarea dovezii disponibilității denumirii. Acordarea acestei dovezi se face în concordanță cu dispozițiile capitolului VI (art. 44-51) din Regulamentul privind organizarea Registrului asociațiilor și fundațiilor, Registrului federațiilor și Registrului național al persoanelor juridice fără scop patrimonial, aprobat prin Ordinul ministrului de stat, ministrul justiției, nr. 954/B/C/2000, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 16 mai 2000, modificat prin Ordinul ministrului de stat, ministrul justiției, nr. 2.534/C/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 16 august 2012. De asemenea, verificarea disponibilității denumirii este obligatorie în toate cazurile în care modificările aduse actelor constitutive atrag modificarea denumirii anterior înscrise. Potrivit art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, dovada disponibilității denumirii eliberată de Ministerul Justiției sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia se depune odată cu cererea de înscriere la judecătorie.

Instanța judecătorească realizează un control de legalitate a denumirii, cu ocazia verificării condițiilor legale pentru înscrierea asociației/fundației/federației. Astfel, potrivit art. 8 alin. (2¹) din ordonanță, "În cadrul procedurii de verificare a legalității cererii de înscriere și a documentelor prevăzute la art. 7 alin. (2), judecătorul desemnat de președintele instanței verifică respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (3) și poate dispune, prin încheiere motivată, înscrierea asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor, chiar dacă există un refuz motivat al Ministerului Justiției de a elibera dovada disponibilității denumirii, pe care îl apreciază ca neîntemeiat.“

2. Înainte de a proceda la analiza propriu-zisă a criticilor de neconstituționalitate, Curtea reține că este necesară examinarea evoluției legislative a dispozițiilor de lege referitoare la denumirea asociațiilor, fundațiilor sau federațiilor.

Astfel, art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 avea, la data emiterii acesteia, două alineate, cu următorul cuprins: "(1) Oricare dintre asociați, pe baza împuternicirii date în condițiile art. 6 alin. (2) lit. h), poate formula o cerere de înscriere a asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială urmează să-și aibă sediul.

(2) Cererea de înscriere va fi însoțită de următoarele documente: a) actul constitutiv; b) statutul asociației; c) acte doveditoare ale sediului și patrimoniului inițial.“

Prin Legea nr. 246/2005 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) au fost modificate, introducându-se totodată alin. (3) și (4), după cum urmează:

"(1) Oricare dintre membrii asociați, pe baza împuternicirii date în condițiile art. 6 alin. (2) lit. h), poate formula o cerere de înscriere a asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială urmează să-și aibă sediul.

(2) Cererea de înscriere va fi însoțită de următoarele documente: a) actul constitutiv; b) statutul asociației; c) actele doveditoare ale sediului și patrimoniului inițial; d) dovada disponibilității denumirii eliberată de Ministerul Justiției sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia.

(3) Este interzisă utilizarea în denumirea asociației a denumirilor specifice autorităților și instituțiilor publice.

(4) În cazul nerespectării dispozițiilor alin. (3), Ministerul Justiției va refuza motivat eliberarea dovezii disponibilității denumirii.“

Legea nr. 246/2005 nu face nicio mențiune cu privire la asociațiile și fundațiile înființate înainte de intrarea sa în vigoare.

Prin Legea nr. 305/2008 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 19 decembrie 2008, a fost modificat art. 7 alin. (3) din ordonanță, după cum urmează: "(3) Este interzisă utilizarea în denumirea asociației a unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice de interes național ori local.“ Cu privire la asociațiile și fundațiile deja înființate, art. II din Legea nr. 305/2008 prevedea că "Asociațiile și fundațiile ale căror denumiri sunt contrare dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările aduse prin prezenta lege, au obligația de a efectua modificarea denumirii în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, sub sancțiunea dizolvării acestora prin hotărâre judecătorească, la solicitarea oricărei autorități, instituții sau persoane interesate.“ Curtea Constituțională s-a pronunțat- în cadrul controlului de constituționalitate a priori asupra dispozițiilor art. I pct. 1 din Legea pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 (devenită Legea nr. 305/2008), constatând că "dispozițiile criticate sunt aplicabile numai acelor asociații care conțin în denumirea lor cuvinte de natură să creeze confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice de interes național sau local. În aceste condiții, Curtea nu poate reține că, prin dispozițiile de lege ce fac obiectul controlului de constituționalitate, sunt încălcate dispozițiile art. 40 alin. (1) din Constituție, întrucât printr-o normă imperativă legiuitorul poate da prioritate interesului public. Condițiile impuse prin lege în ceea ce privește denumirea unor asociații nu aduc atingere dreptului de asociere, ci constituie o măsură necesară prevăzută de legiuitor într-o societate democratică pentru protejarea instituțiilor publice de interes național sau local, datorită faptului că există riscul să se creeze confuzie între acestea și asociații cu denumire similară. Astfel, nu sunt încălcate nici prevederile constituționale ale art. 53 privind restrângerea, prin lege, a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, și nici cele ale art. 11 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât acestea dispun că exercițiul unor drepturi, inclusiv dreptul de asociere, poate fi restrâns «numai prin lege», or, în cauză, dispozițiile criticate sunt cuprinse într-un asemenea act normativ și exprimă voința legiuitorului.“

Ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009, aprobată prin Legea nr. 263/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 10 iulie 2009, art. II din Legea nr. 305/2008 a fost abrogat, în preambulul acestei ordonanțe de urgență precizându-se următoarele: "principiul neretroactivității legii este total nesocotit prin introducerea acestor condiții retroactive imperative, care vizează însăși existența acestor entități legal constituite, care au îndeplinit toate condițiile impuse de lege la data înființării lor și care au obținut din partea Ministerului Justiției dovada privind disponibilitatea denumirii solicitate, existând astfel un control asupra denumirii alese de organizațiile neguvernamentale la momentul înființării lor.“

Prin Legea nr. 34/2010 pentru completarea art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 9 martie 2010, art. 7 din ordonanță a fost completat cu două noi alineate, alineatele (3¹) și (3²), cu următorul cuprins: "(3¹) Prin sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice de interes național sau local se înțelege includerea în denumirea asociației a unor termeni precum: «comisariat», «inspectorat», «gardă», «academie», «autoritate», «consiliu», «agenție» sau derivatele acestora.

(3²) Înscrierea unei asociații folosind în denumirea sa cuvintele «național» sau «roman» ori derivatele acestora se realizează numai cu acordul prealabil al Secretariatului General al Guvernului.“

Cu privire la asociațiile și fundațiile deja înființate, art. II din Legea nr. 34/2010 prevede că "Asociațiile și fundațiile legal constituite la data intrării în vigoare a prezentei legi își păstrează denumirile chiar în condițiile încadrării în prevederile art. 7 alin. (3¹) și (3²) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările ulterioare, precum și cu completarea adusă prin prezenta lege.“

Prin urmare, în prezent, art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, cu modificările și completările ulterioare, are următorul conținut: "(1) Oricare dintre membrii asociați, pe baza împuternicirii date în condițiile art. 6 alin. (2) lit. h), poate formula o cerere de înscriere a asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială urmează să-și aibă sediul.

(2) Cererea de înscriere va fi însoțită de următoarele documente:

a) actul constitutiv;

b) statutul asociației;

c) actele doveditoare ale sediului și patrimoniului inițial;

d) dovada disponibilității denumirii eliberată de Ministerul Justiției sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia.

(3) Este interzisă utilizarea în denumirea asociației a unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice de interes național ori local.

(3¹) Prin sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice de interes național sau local se înțelege includerea în denumirea asociației a unor termeni precum: «comisariat», «inspectorat», «gardă», «academie», «autoritate», «consiliu», «agenție» sau derivatele acestora.

(3²) Înscrierea unei asociații folosind în denumirea sa cuvintele «național» sau «român» ori derivatele acestora se realizează numai cu acordul prealabil al Secretariatului General al Guvernului.

(4) În cazul nerespectării dispozițiilor alin. (3), Ministerul Justiției va refuza motivat eliberarea dovezii disponibilității denumirii.“

3. Analizând domeniul de reglementare al legii criticate, Curtea reține că - referitor la denumirea asociațiilor/fundațiilor/federațiilor -, această lege cuprinde în principal patru soluții legislative, și anume:

1. (i)

   introduce interdicția ca denumirea asociației să fie identică sau asemănătoare până la confuzie cu denumirea altei persoane juridice fără scop patrimonial, constituite potrivit Ordonanței Guvernului nr. 26/2000;

2. (ii)

   modifică definiția "sintagmelor sau cuvintelor susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice“;

3. (iii)

   introduce interdicția ca denumirea asociației să fie identică sau asemănătoare până la confuzie cu denumirea oricărei structuri profesionale constituite în baza legii și care funcționează în acord cu aceasta;

4. (iv)

   dispune că asociațiile, fundațiile sau federațiile constituite înainte de intrarea sa în vigoare au obligația să-și modifice denumirea dacă aceasta contravine dispozițiilor legii, sancțiunea pentru neîndeplinirea acestea obligații fiind constatarea dizolvării de drept și a radierii din registru, după împlinirea unui termen de 2 ani, înăuntrul căruia asociațiile, fundațiile sau federațiile legal constituite pot utiliza, concomitent, și denumirea inițială,

5. (i)

   Referitor la prima reglementare, legea criticată modifică art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, introducând interdicția "ca denumirea asociației să fie identică sau asemănătoare până la confuzie cu denumirea altei persoane juridice fără scop patrimonial, constituite potrivit prevederilor prezentei ordonanțe. Astfel, o denumire este susceptibilă de a fi apropriată dacă nu aparține unei alte persoane juridice fără scop patrimonial de același fel - asociație, fundație sau federație - prin înscrierea ei anterioară în Registrul național al persoanelor juridice fără scop patrimonial.“ Curtea reține că, potrivit art. 44 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea Registrului asociațiilor și fundațiilor, Registrului federațiilor și Registrului național al persoanelor juridice fără scop patrimonial, aprobat prin Ordinul ministrului de stat, ministrul justiției nr. 954/B/C/2000, cu modificările și completările ulterioare: "O denumire este susceptibilă de a fi apropriată, dacă nu aparține unei alte persoane juridice fără scop patrimonial de același fel - asociație, fundație sau federație - prin înscrierea ei anterioară în Registrul național.“

În consecință, Curtea observă că încă de la intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 exista interdicția ca denumirea asociației să nu aparțină unei alte persoane juridice fără scop patrimonial de același fel - adică tot asociație - prin înscrierea ei anterioară în Registrul național, iar legea criticată doar introduce în cuprinsul său această interdicție, care era reglementată la nivel inferior legii.

1. (ii)

   Cu privire la a doua reglementare, referitoare la definiția unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice, Curtea reține că interdicția utilizării în denumirea asociației a denumirilor specifice autorităților și instituțiilor publice a fost introdusă la art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 prin art. I pct. 5 din Legea nr. 246/2005 de aprobare a acesteia. Ulterior, prin art. I pct. 1 din Legea nr. 305/2008,art. 7 alin. (3) a fost modificat, după cum urmează: "(3) Este interzisă utilizarea în denumirea asociației a unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice de interes național ori local.“ Întrucât, în practică, s-a constatat că formularea textului art. 7 alin. (3) din ordonanță, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 305/2008, nu stabilește în mod clar situațiile în care poate fi eliberată dovada disponibilității denumirii, Ministerul Justiției fiind confruntat cu dificultatea încadrării corecte în situațiile avute în vedere de ordonanță, prin Legea nr. 34/2010, după alineatul (3) al articolului 7 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 s-au introdus două noi alineate, alineatele (3¹) și (3²). Primul cuprinde definiția sintagmelor sau cuvintelor susceptibile să creeze confuzie, iar al doilea introduce obligația obținerii acordului prealabil al Secretariatului General al Guvernului în cazul în care denumirea cuprinde cuvintele "național“ sau "român“ ori derivate ale acestora. Legea criticată modifică alin. (3¹), comasându-l cu alin. (3) introdus prin Legea nr. 305/2008, elimină din definiție cuvintele "academie“, "consiliu“ și "agenție“ și introduce cuvintele "poliție“, "jandarmerie“, "protecția consumatorilor“. Curtea observă că definiția sintagmelor sau cuvintelor susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice a fost introdusă de Legea nr. 305/2008 - legea veche, prin utilizarea unor exemple de cuvinte sau sintagme care pot crea confuzie. În aceste condiții, instanța judecătorească învestită cu controlul de legalitate al înscrierii asociației în registru va face, evident, și un control al concordanței denumirii cu dispozițiile art. 7 din ordonanță. Însă, întrucât enumerarea nu este exhaustivă, instanța va stabili, de la caz la caz, dacă o anumită denumire este susceptibilă de a crea confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice.

Legea criticată pe calea obiecției de neconstituționalitate modifică enumerarea prevăzută cu titlu exemplificativ de legea veche, ceea ce nu conduce la excluderea controlului de legalitate efectuat de instanță. Astfel, și asociațiile, și fundațiile constituite înainte de intrarea în vigoare a legii noi au fost supuse controlului de legalitate, în cadrul căruia instanțele s-au pronunțat cu privire la eventualele confuzii cu denumirea unor autorități sau instituții publice.

În consecință, Curtea constată că, în ce privește asociațiile, fundațiile sau federațiile constituite după introducerea în lege a interdicției utilizării în denumirea asociației a denumirilor specifice autorităților și instituțiilor publice, conflictul în timp între legea nouă și legea veche este doar unul aparent, legea nouă (criticată pe calea obiecției de neconstituționalitate) neavând, sub acest aspect, un caracter novator; însă un conflict real de legi în timp există în ce privește asociațiile/fundațiile/federațiile constituite înainte de introducerea prin lege a interdicției susmenționate.

1. (iii)

   Cu privire la a treia reglementare, introdusă la alin. (3³) al art. 7 din ordonanță, Curtea reține că interdicția cu caracter novator introdusă de legea criticată, care generează un conflict real al legilor în timp, se referă la cazurile în care denumirea asociației este identică sau asemănătoare până la confuzie cu "denumirea oricărei structuri profesionale constituite în baza legii și care funcționează în acord cu aceasta, cum ar fi: «Barou», «Cameră», «Uniunea Națională a Barourilor din România», «Uniunea Națională a Notarilor Publici din România», «Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești», «Consiliul de Mediere», «Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România», «Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România», precum și altele asemenea.“

2. (iv)

   Referitor la a patra reglementare, Curtea reține că art. II din Legea criticată reprezintă dispoziții tranzitorii potrivit cărora neîndeplinirea obligației referitoare la schimbarea denumirii - prin punerea ei de acord cu noile dispoziții - are ca efect dizolvarea de drept și radierea din Registrul asociațiilor și fundațiilor, în condițiile legii, după împlinirea unui termen de 2 ani înăuntrul căruia asociațiile, fundațiile sau federațiile legal constituite pot utiliza, concomitent, și denumirea inițială.

Curtea reține că scopul reglementării noi este eliminarea confuziilor dintre activitățile desfășurate de asociații/fundații/federații și activitățile specifice unor autorități sau instituții publice, ale altor persoane juridice fără scop patrimonial de același fel sau ale unor structuri profesionale constituite în baza legii, scop care protejează drepturile celorlalți, pe de-o parte, și un interes de ordine publică, pe de altă parte, avându-se în vedere și faptul că asociațiile/fundațiile/federațiile sunt constituite de persoane fizice și persoane juridice care urmăresc desfășurarea unor activități în interes general sau în interesul unor colectivități locale ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial.

4. Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 1 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că, potrivit art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, asociația sau fundația devine persoană juridică din momentul înscrierii ei în Registrul asociațiilor și fundațiilor. În baza alin. (2) al aceluiași articol, soluționarea cererii de înscriere a unei asociații sau fundații se face printr-o încheiere, pronunțată de judecătorul desemnat de președintele instanței, care verifică legalitatea cererii de înscriere și a actelor prevăzute la art. 7 alin. (2) (actul constitutiv, statutul asociației, actele doveditoare ale sediului și patrimoniului inițial și dovada disponibilității denumirii eliberată de Ministerul Justiției sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia) și dispune înscrierea asociației sau fundației în registru.

Potrivit art. 33 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000,"Modificarea actului constitutiv sau a statutului asociației se face prin înscrierea modificării în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are sediul asociația, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8-12“, iar, potrivit art. 34, aceste dispoziții se aplică, în mod corespunzător, și fundațiilor. Așadar, modificarea denumirii asociației sau fundației și punerea de acord a acestei denumiri cu regulile introduse priri legea criticată se realizează cu autorizarea instanței judecătorești, printr-o încheiere, prin care judecătorul verifică legalitatea actelor depuse și dispune înscrierea modificării referitoare la denumirea asociației sau fundației în registru.

În ce privește principiul separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa că "o prevedere legală prin care s-ar interzice - fie și numai temporar - executarea unei hotărâri judecătorești ar reprezenta o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiției, fiind contrară principiului constituțional al separației puterilor în stat“. În acest sens, este, de exemplu, Decizia nr. 50 din 21 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din 20 iunie 2000.

Aplicând aceste considerente de principiu la cauza de față, Curtea reține că legea criticată nu desființează hotărâri judecătorești, și anume încheierile prin care se dispune înscrierea asociației sau fundației în registru, și nici nu intervine asupra executării acestor hotărâri judecătorești, ci doar stabilește că asociațiile, fundațiile sau federațiile legal constituite la data intrării în vigoare a acesteia au obligația să-și modifice denumirea, punându-le de acord cu noile dispoziții, în termen de 2 ani de la intrarea ei în vigoare. Această normă, concretizată în art. II din legea criticată, nu echivalează cu o imixtiune a legislativului în activitatea puterii judecătorești, de vreme ce hotărârile judecătorești prin care s-a dispus înscrierea asociației sau fundației în registru înainte de intrarea în vigoare a legii criticate aii fost, sunt și vor fi executate până la dizolvarea sau lichidarea acestora, în condițiile capitolului IX - "Dizolvarea și lichidarea“ din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 și ale art. II alin. (2) din legea criticată. Cazul de dizolvare de drept a asociației sau fundației, prevăzut la art. II alin. (2) din legea criticată, constituie sancțiunea prevăzută de lege pentru neîndeplinirea obligației de modificare a denumirii asociației sau fundației și a punerii ei de acord cu prevederile art. II alin. (1) în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a legii criticate.

Obligația prevăzută de art. II din legea criticată are ca obiect modificarea - în ceea ce privește denumirea - a actului constitutiv sau a statutului asociației sau fundației. Astfel, se vor pronunța noi hotărâri judecătorești, cu un obiect diferit față de cele prin care s-a dispus înregistrarea în registru, și anume încheieri prin care se dispune înscrierea în registru a modificărilor privind denumirea asociației sau fundației, fără ca legea criticată să reglementeze cu privire la executarea hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus înscrierea asociației sau fundației respective.

5. Referitor la critica privind încălcarea art. 126 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că cererea de înscriere a unei asociații sau fundații în registru se soluționează de către instanțele judecătorești în cadrul procedurii necontencioase, prevăzută în Cartea a III-a - "Procedura necontencioasă judiciară“, cuprinzând art. 527-540 din noul Cod de procedură civilă, dispoziții care stabilesc regulile generale pentru soluționarea unei cereri atunci când nu se invocă încălcarea sau contestarea unui drept și nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană. Astfel, art. 535 din noul Cod de procedură civilă - cu denumirea marginală "Efectele hotărârii“ - stabilește că "Încheierile pronunțate în procedura necontencioasă nu au autoritatea lucrului judecat.“ Având în vedere aceste dispoziții de lege, în cazul cererilor de înscriere a unei asociații sau fundații în registru, precum și al cererilor de înscriere a modificării actului constitutiv și al statutului asociației sau fundației în același registru, nu se aplică autoritatea de lucru judecat, deoarece aceste cereri se soluționează în cadrul procedurii necontencioase.

Pe de altă parte, Curtea observă că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Hotărârea din 30 septembrie 1999, pronunțată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61).

Or, în cazul de față, se vor pronunța noi încheieri judecătorești prin care se va dispune înscrierea modificării cu privire la denumire în același registru. Așadar, nu suntem în prezența unor cazuri de rediscutare a soluțiilor definitive - pronunțate în temeiul art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 - asupra cererilor de înscriere a unei asociații sau fundații în registru, ci este vorba de cauze noi având ca obiect cererile formulate în temeiul legii noi, prin care se solicită modificarea denumirii asociației sau fundației, pentru a o pune de acord cu noile prevederi legale. Pentru a opera aceste modificări, legiuitorul a instituit un termen de 2 ani, timp în care asociațiile, fundațiile sau federațiile legal constituite pot utiliza, concomitent, și denumirea inițială.

Astfel, hotărârea judecătorească prin care se constată dizolvarea de drept a asociației sau fundației și se dispune radierea din registru în cazul neîndeplinirii, după expirarea termenului de 2 ani, a obligației prevăzute la art. II alin. (1) din legea criticată, nu constituie 6 rediscutare a soluției inițiale prin care instanța judecătorească a dispus înscrierea asociației, fundației sau federației în registru, ci reprezintă o constatare a sancțiunii pentru neîndeplinirea unei obligații prevăzute de lege.

6. Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor [_]“, Curtea reține următoarele:

După consacrarea constituțională din 1991 a principiului neretroactivității legii (având ca justificare esențială securitatea juridică), singura excepție permisă de Constituție de la acest principiu o reprezintă legea penală sau contravențională mai favorabilă. Aplicarea imediată a legii civile noi reprezintă o consecință firească a principiului neretroactivității legii.

Potrivit doctrinei și jurisprudenței Curții Constituționale, legea nouă se va aplica - de la intrarea ei în vigoare, atât situațiilor juridice care se vor naște, se vor modifica ori stinge, după această dată, precum și efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute. În acest sens, sunt, spre exemplu, deciziile nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, Decizia nr. 812 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 11 decembrie 2006, Decizia nr. 409 din 4 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 27 noiembrie 2003, și Decizia nr. 201 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007.

Ca premisă a analizării principiului neretroactivității, Curtea reține că există un conflict real de legi în timp, și anume legea nouă impune anumite reguli cu privire la denumirile asociațiilor/fundațiilor/federațiilor, reguli care se aplică și acelora care au fost constituite înainte de intrarea ei în vigoare, în baza legii vechi.

Din punctul de vedere al rezolvării conflictului de legi în timp, prin determinarea legii aplicabile situațiilor juridice și efectelor acestora atunci când intervin reglementări succesive, Curtea reține că, în cazul de față, situația juridică ce s-a născut în temeiul legii vechi o constituie dobândirea personalității juridice a unei asociații - cu toate drepturile și obligațiile pe care aceasta le implică -, prin înscrierea în registru, așa cum dispune instanța judecătorească prin încheiere, după ce verifică legalitatea cererii de înscriere și a următoarelor acte: actul constitutiv, statutul asociației, actele doveditoare ale sediului și patrimoniului inițial și dovada disponibilității denumirii eliberata de Ministerul Justiției sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia. Este evident că, în ceea ce privește condițiile de valabilitate ale actului constitutiv - ca act juridic civil, se aplică legea în vigoare la momentul încheierii acestuia, însă o anumită denumire a asociației nu reprezintă o condiție de validitate, ci o prerogativă a personalității juridice.

Așadar, pentru asociațiile/fundațiile/federațiile care s-au constituit înainte de intrarea în vigoare a legii criticate, dobândirea personalității juridice generează - în ceea ce privește denumirea ca atribut de identificare a persoanei juridice - pe de-o parte, consecințe care s-au produs în timp în perioada de activitate a legii vechi, iar, pe de altă parte, consecințe care se vor produce după intrarea în vigoare a legii noi, criticate pe calea obiecției de neconstituționalitate, care instituie obligația de se modifica denumirea în cazul în care aceasta contravine noilor dispoziții de lege.

Prin urmare, Curtea reține că legea criticată dispune numai pentru viitor, de la intrarea ei în vigoare, instituind obligația asociațiilor/fundațiilor/federațiilor de a-și schimba denumirea în cazul în care aceasta nu este conformă cu noile dispoziții de lege. Legea nouă nu afectează denumirea purtată de asociații/fundații/federații în perioada cuprinsă între înființarea acestora și intrarea ei în vigoare, nefiind astfel afectate efectele consumate ale situației juridice.

Mai mult, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, "impunerea de reguli și obligații noi fără reglementarea unui termen adecvat care să permită subiectului de drept să răspundă noilor cerințe legislative reprezintă o încălcare a exigențelor constituționale sub aspectul principiului securității juridice și a principiului încrederii legitime care impune limitarea posibilităților de modificare a normelor juridice și stabilitatea regulilor instituite prin acestea“ (Decizia nr. 26/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Or, în cazul de față, legiuitorul a instituit un termen de 2 ani în care asociațiile/fundațiile/federațiile constituite înainte de intrarea sa în vigoare să-și poată schimba denumirea, timp în care asociatia/fundația/federația poate folosi concomitent ațâț denumirea inițială, cât și denumirea nouă, ceea ce permite aducerea la cunoștința publicului a schimbării denumirii inițiale cu care s-au făcut recunoscute în domeniul în care activează, dar care nu corespunde cerințelor legii. Instituirea termenului de 2 ani ca dispoziții tranzitorii, care mențin o perioadă rezonabilă de timp starea juridică anterioară, are drept scop înlesnirea adaptării la noile reguli imperative, care trebuie să se aplice uniform și cu caracter general. În sens contrar, scopul reglementării noi, și anume eliminarea confuziilor cu denumirea altor persoane juridice fără scop patrimonial de același fel, cu autorități sau instituții publice sau cu structuri profesionale constituite în baza legii, nu ar mai putea fi îndeplinit.

Așadar, în ceea ce privește asociațiile/fundațiile/federațiile care intră în ipoteza dispozițiilor art. II din legea criticată - și anume cele constituite înainte de intrarea în vigoare a legii criticate și care au denumiri susceptibile de a crea confuzie cu denumirea altei persoane juridice fără scop patrimonial de același fel sau cu denumirea unor autorități sau instituții publice sau cu denumirea oricărei structuri profesionale constituite în baza legii - legea nouă impune obligația ca acestea să-și modifice denumirea pentru a o pune de acord cu noile dispoziții, prevăzând, de asemenea, ultraactivitatea legii vechi pe o perioadă de 2 ani de la intrarea în vigoare a legii noi. Numai după expirarea acestui termen, aceste asociații vor fi dizolvate de drept și radiate din registru, iar constatarea dizolvării se realizează prin hotărâre a instanței judecătorești. În acest caz, dizolvarea de drept intervine ca o sancțiune pentru neîndeplinirea unei obligații prevăzute de lege, aceea de modificare a denumirii în cazul în care aceasta nu corespunde cerințelor imperative ale legii.

Având în vedere toate aceste considerente, Curtea constată că art. II din Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000, potrivit căruia cerințele imperative referitoare la denumire se aplică atât asociațiilor/fundațiilor/federațiilor înființate după intrarea ei în vigoare, cât și asociațiilor/fundațiilor/federațiilor care au fost înființate înainte de intrarea ei în vigoare, nu afectează principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție și dezvoltat în jurisprudența Curții Constituționale.

De altfel, Curtea reține că, asupra unor dispoziții de lege similare, s-a pronunțat prin Decizia nr. 325/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2005, asupra constituționalității dispozițiilor art. II alin. (1), (3) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 72/2004 pentru modificarea art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, care prevedeau că, în cazul în care firma conține cuvintele: "științific“, "academie“, "academic“, "universitate“, "universitar“, "școală“, "școlar“ sau derivatele acestora, persoana juridică este obligată să își modifice în mod corespunzător denumirea firmei, în termen de maximum 3 luni de la data intrării în vigoare a ordonanței. Referitor la susținerea potrivit căreia Ordonanța Guvernului nr. 72/2004 înțelege să "reconfigureze situații juridice anterioare“, ceea ce, în opinia autorului excepției, contravine art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea a reținut că "într-adevăr, art. II alin. (3) din ordonanță stabilește pentru persoana juridică obligația modificării în mod corespunzător a denumirii firmei în cazul în care aceasta conține cuvintele menționate în text, într-un termen de maximum 3 luni de la data intrării în vigoare a ordonanței“, însă a constatat că "aceste dispoziții nu au caracter retroactiv, ci dau expresie principiului aplicării legii noi referitoare la schimbarea unei situații juridice pentru viitor“. În același sens este și Decizia nr. 188/2005, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 584 din 6 iulie 2005.