Decizia CCR nr. 459/2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 382 lit. h) și ale art. 597 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ

Comentarii

0

DECIZIA Nr. 459

din 15 octombrie 2024

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 382 lit. h) și ale art. 597 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 382 și ale art. 597 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepție ridicată de Cătălin Irinel Bălăucă în Dosarul nr. 5.830/3/2020* al Tribunalului București — Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 92D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 60 din 12 februarie 2020.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: 4. Prin Încheierea din 7 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 5.830/3/2020*, Tribunalul București — Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 382 și ale art. 597 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Excepția a fost ridicată de Cătălin Irinel Bălăucă într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de acordare a unor drepturi bănești pentru cadrele militare în activitate.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate din cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 sunt neconstituționale, deoarece dispun în materii în care competența de legiferare aparține exclusiv Parlamentului. De asemenea, apreciază că în preambulul Codului administrativ nu se distinge condiția de urgență, care, potrivit Constituției, trebuie îndeplinită în cazul adoptării ordonanțelor de urgență ale Guvernului. Guvernul nu este abilitat să emită acte cu putere de lege organică, iar Parlamentul nu a abilitat până în prezent Guvernul printr-o lege de abilitare să emită ordonanța de urgență criticată. Susține că prevederile legale criticate, care exclud categoria militarilor din categoria funcționarilor publici, contravin considerentelor cuprinse în paragraful 26 din Decizia Curții Constituționale nr. 34 din 9 februarie 2016, potrivit cărora militarii sunt o categorie specială de funcționari publici.

6. Tribunalul București — Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 382 și ale art. 597 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019.

11. Din examinarea considerentelor încheierii de sesizare și a notelor scrise ale autorului excepției, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează art. 382 lit. h) și art. 597 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019. De asemenea, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, partea introductivă a dispozițiilor art. 382 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 a fost modificată prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 191/2022 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1280 din 30 decembrie 2022. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare”, Curtea urmează să rețină ca obiect al excepției prevederile art. 382 lit. h) și ale art. 597 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, având următorul cuprins:

— Art. 382 lit. h): „Categorii de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcționarii publici

Prevederile prezentului titlu nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar: (^)

h) personalul militar;”;

— Art. 597 alin. (2) lit. b): „La data intrării în vigoare a prezentului cod, se abrogă: (...)

b) Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția prevederilor art. 20, 20¹-20¹⁰, ale art. 60 alin. (3), ale art. 60¹-60⁴, 62¹-62¹³ și ale anexei nr. 2 care se aplică pentru realizarea evaluării performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici pentru activitatea desfășurată în anul 2019;”.

12. În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3)-(5) privind statul român, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 47 privind nivelul de trai, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 61 privind rolul și structura Parlamentului, art. 73 privind categoriile de legi, art. 76 privind adoptarea legilor și a hotărârilor, art. 108 privind actele Guvernului și art. 115 privind delegarea legislativă.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 382 lit. h) din Codul administrativ instituie regula excluderii personalului militar de la aplicarea prevederilor din cod referitoare la statutul funcționarilor publici, iar dispozițiile art. 597 alin. (2) lit. b) din același act normativ dispun, în esență, abrogarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția prevederilor legale expres menționate.

14. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate care vizează excluderea, prin dispozițiile legale criticate, a personalului militar din categoria funcționarilor publici, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută. Statutul cadrelor militare este reglementat distinct prin Legea nr. 80/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, lege cu caracter organic. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, potrivit cărora prin lege organică se reglementează statutul funcționarilor publici, nu au incidență în cauzele referitoare la cadrele militare, deoarece statutul cadrelor militare este guvernat de prevederile cuprinse în art. 118 alin. (2) din Constituție, în virtutea cărora structura sistemului național de apărare, pregătirea populației, a economiei și a teritoriului pentru apărare, precum și statutul cadrelor militare se stabilesc prin lege organică. Așadar, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. t) coroborate cu art. 118 alin. (2) din Constituție, statutul cadrelor militare se stabilește prin lege organică (a se vedea Decizia nr. 71 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 7 mai 2019, paragraful 17, sau Decizia nr. 307 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 9 iulie 2018, paragraful 23).

15. Constatând că, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 118 alin. (2) din Constituție, în ceea ce privește reglementarea statutului profesional, cadrele militare reprezintă o categorie juridică distinctă de cea a funcționarilor publici, vizată prin dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, nu poate fi reținută nici încălcarea art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi, care nu interzice reguli specifice în cazul unei diferențe de situații. Astfel cum a reținut Curtea Constituțională în jurisprudența sa, ar fi contrar art. 16 alin. (1) din Constituție să se pretindă uniformitate acolo unde există diferențe de situație clare și obiective sau, după caz, de regim juridic aplicabil (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009).

16. Referitor la critica de neconstituționalitate formulată în raport cu art. 1 alin. (4), art. 61 și art. 115 din Constituție, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu contravin principiului

separației și echilibrului puterilor în stat, iar reglementarea în cauză, pe calea ordonanței de urgență, nu echivalează cu subrogarea Guvernului în competența de legiferare a Parlamentului. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că delegarea legislativă este o instituție specifică dreptului constituțional și presupune transferul de atribuții de la Parlament către executiv în anumite condiții prevăzute de legea de abilitare ori de Constituție. Este, prin urmare, o limitare a monopolului parlamentar în materia legiferării, care însă își găsește o justificare unanim acceptată ce izvorăște din principiul separației și al colaborării puterilor în stat (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.438 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 7 ianuarie 2011). Delegarea legislativă a Guvernului de a emite ordonanțe poate opera în temeiul Constituției, potrivit art. 115 alin. (4), în cazul ordonanțelor de urgență, sau în temeiul legii de abilitare adoptate cu respectarea alin. (1) al aceluiași articol. Interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicție decurgând direct din textul constituțional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 115 din Constituție, referitor la ordonanțele de urgență, care nu reprezintă o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituționale care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă față unor situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată (a se vedea Decizia nr. 120 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 aprilie 2004).

17. În esență, analizând problema caracterului organic al normelor pe care ordonanța de urgență le cuprinde, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor Legii fundamentale, Guvernul poate reglementa, prin intermediul ordonanței de urgență, și în domeniul rezervat legilor organice (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 112 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 7 martie 2006).

18. Distinct, Curtea reține că dispozițiile art. 108 alin. (3) și ale art. 115 alin. (1) din Constituție, referitoare la ordonanțele Guvernului emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu sunt aplicabile în speță, de vreme ce obiectul excepției de neconstituționalitate este reprezentat de dispozițiile unei ordonanțe de urgență a Guvernului.

19. Așa fiind, pentru argumentele arătate în prealabil, Curtea reține că opțiunea legiuitorului delegat concretizată în instituirea, pe calea ordonanței de urgență criticate, a regulii neaplicării dispozițiilor titlului privind funcționarii publici din acest act normativ în cazul personalului militar nu este de natură să încalce dispozițiile constituționale antereferite.

20. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție, din perspectiva exigențelor constituționale privind adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a analizat o critică similară și a constatat caracterul neîntemeiat al acesteia (a se vedea în acest sens Decizia nr. 60 din 12 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 8 mai 2020). Curtea a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 a fost adoptată cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție, referitoare la: a) existența unei situații extraordinare; b) urgența reglementării; și c) motivarea urgenței în cuprinsul ordonanței. Curtea a subliniat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 este un act normativ deosebit de complex, care cuprinde o multitudine de măsuri, astfel că ar fi fost imposibil ca în cuprinsul preambulului să se facă referire la fiecare dintre acestea, util fiind, în acest sens, și instrumentul de prezentare a ordonanței de urgență spre dezbatere Parlamentului, respectiv expunerea de motive la proiectul de lege pentru aprobarea acestei

ordonanțe de urgență, care conține explicații pe larg cu privire la măsurile reglementate (a se vedea Decizia nr. 60 din 12 februarie 2020, precitată, paragrafele 47-71).

21. Referitor la invocarea Deciziei Curții Constituționale nr. 34 din 9 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 15 aprilie 2016, Curtea reține că, în prezenta cauză, considerentele acestei decizii nu pot fi aplicate mutatis mutandis, deoarece dispozițiile Legii nr. 188/1999, supuse controlului de constituționalitate cu acel prilej, au fost abrogate.

22. În plus, Curtea precizează că aspectele referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale excedează controlului de constituționalitate, fiind de competența instanțelor judecătorești.

23. Distinct, Curtea observă că, în contradicție cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate”, autorul prezentei excepții nu a arătat în ce constă încălcarea celorlalte dispoziții din Constituție invocate. În consecință, fiind nemotivate susținerile privind încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind statul român, art. 15 privind universalitatea, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 47 privind nivelul de trai și art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică nu au relevanță în cauză.

Decizia CCR nr. 496/2024 referitoare la excepția de... →

Publicate în același Monitor Oficial:

Decizia CCR nr. 496/2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (3) și ale art. 346 alin. (6) din Codul de procedură penală ORDIN pentru aprobarea Listei alimentelor nerecomandate preșcolarilor și școlarilor și a principiilor care stau la baza unei alimentații sănătoase pentru copii și adolescenți în unitățile de învățământ preuniversitar