Decizia CCR privind excepția de neconstituționalitate a prev. art. 1 alin. 1, 2 și (6), art. 2 alin. 1 și 2 și art. 6 din Legea nr. 63/2011 - încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, precum și ale anexei nr. 2 la lege, excepție ridicată de Lelia Ciobanu în Dosarul nr. 5.525/63/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 312D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în următoarele dosare: dosarele nr. 313D/2015 și nr. 333D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011, excepție ridicată de Sindicatul Învățământ Brăila "Corneliu Gheorghe Caranica", în numele membrilor de sindicat Eugenia Dan și alții, în Dosarul nr. 1.349/113/2014 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, respectiv de Sindicatul Liber "Educația" Galați, în numele membrilor de sindicat Manuela Pavel și alții, în Dosarul nr. 5.631/121/2014 al Tribunalului Galați - Secția I civilă; Dosarul nr. 373D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și art. 6 din Legea nr. 63/2011, precum și ale anexelor nr. 2 și nr. 3b la lege, excepție ridicată de Sindicatul Liber Învățământ Zona Balș, în numele membrilor de sindicat Elena Mihail și alții, în Dosarul nr. 1.915/104/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă; Dosarul nr. 374D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și art. 6 din Legea nr. 63/2011, excepție ridicată de Sindicatul Liber Învățământ Zona Caracal, în numele membrilor de sindicat Floricica Butoi și alții, în Dosarul nr. 1.793/104/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă; Dosarul nr. 397D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011, excepție ridicată de Mihail Pohrib, prin reprezentant legal Sindicatul Liber "Educația" Galați, în Dosarul nr. 3.581/121/2014/a1 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 373D/2015, președintele Sindicatului Liber Învățământ Zona Balș, domnul Răzvan Matei Onut, a solicitat judecarea în lipsă.

6. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 313D/2015, nr. 333D/2015, nr. 373D/2015, nr. 374D/2015 și nr. 397D/2015 la Dosarul nr. 312D/2015. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 313D/2015, nr. 333D/2015, nr. 373D/2015, nr. 374D/2015 și nr. 397D/2015 la Dosarul nr. 312D/2015, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că își mențin valabilitatea cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin Încheierea din 13 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.525/63/2014, Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, precum și ale anexei nr. 2 la lege. Excepția a fost ridicată de Lelia Ciobanu într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului declarat de aceasta împotriva sentinței prin care a fost respinsă acțiunea formulată pentru obligarea pârâtei Liceul Tehnologic "Dimitrie Filișanu" din Filiași, județul Dolj, la plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate de soțul său, în prezent decedat, și cele cuvenite conform Legii-cadru nr. 330/2009, aplicată în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, prin aplicarea Legii nr. 221/2008, reactualizate cu rata inflației la momentul plății efective.

9. Prin Încheierea din 27 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.349/113/2014, și prin Sentința civilă nr. 148 din 6 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.631/121/2014, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Galați - Secția I civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011. Excepția a fost invocată de Sindicatul Învățământ Brăila "Corneliu Gheorghe Caranica", în numele membrilor de sindicat Eugenia Dan și alții, respectiv Sindicatul Liber "Educația" Galați, în numele membrilor de sindicat Manuela Pavel și alții, în cauze având ca obiect obținerea diferențelor salariale dintre salariile acordate conform deciziilor de stabilire a drepturilor salariale emise în baza Legii nr. 63/2011 și cele cuvenite.

10. Prin Încheierea din 11 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.915/104/2014, Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și art. 6 din Legea nr. 63/2011, precum și a anexelor nr. 2 și 3b la lege. Excepția a fost invocată de apelantul Sindicatul Liber Învățământ Zona Balș, în numele membrilor de sindicat Elena Mihail și alții, într-o cauză având ca obiect obținerea diferențelor salariale dintre salariile acordate conform deciziilor de stabilire a drepturilor salariale emise în baza Legii nr. 63/2011 și cele cuvenite.

11. Prin Încheierea din 18 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.793/104/2014, Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și art. 6 din Legea nr. 63/2011. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Liber Învățământ Zona Caracal, în numele membrilor de sindicat Floricica Butoi și alții, într-o cauză având ca obiect obținerea diferențelor salariale dintre salariile acordate conform deciziilor de stabilire a drepturilor salariale emise în baza Legii nr. 63/2011 și cele cuvenite.

12. Prin Decizia civilă nr. 17/R/2015 din 17 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.581/121/2014/a1, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011. Excepția a fost ridicată de Mihail Pohrib, prin reprezentant legal Sindicatul Liber "Educația" Galați, în Dosarul nr. 3.581/121/2014 al Tribunalului Galați - Secția civilă și litigii de muncă, într-o cauză având ca obiect obținerea diferențelor salariale dintre salariile acordate conform deciziilor de stabilire a drepturilor salariale emise în baza Legii nr. 63/2011 și cele cuvenite. Curtea Constituțională a fost sesizată prin decizia prin care a fost admis recursul formulat împotriva încheierii prin care Tribunalul Galați a respins ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

13. În motivarea excepției de neconstituționalitate, similară în toate dosarele conexate, se arată, în esență, că prin Legea nr. 63/2011 au fost micșorate salariile de încadrare ale cadrelor didactice prin scoaterea sporurilor din salariul de bază, dar cuantumul brut al salariilor a rămas la același nivel cu cel avut conform Legii nr. 285/2010. Se precizează că, potrivit deciziilor Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010 și nr. 877 din 28 iunie 2011, precum și Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 11 din 8 octombrie 2012 pronunțate într-un recurs în interesul legii, salariile cadrelor didactice ar fi trebuit să revină, începând cu 1 ianuarie 2011, la cuantumul avut în luna iunie 2010, stabilite la nivelul grilei din Legea nr. 221/2008 coroborată cu Legea-cadru nr. 330/2009. Se evidențiază evoluția cronologică a dispozițiilor legale care prezintă relevanță în cauză, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009 declarate neconstituționale prin decizii succesive ale Curții Constituționale. De asemenea, se face referire la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în care s-a reținut faptul, ca urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență menționate, că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009. Se mai susține că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în învățământul de stat din România s-au aplicat, în paralel, două sisteme de salarizare, respectiv salarizarea conform coeficienților de ierarhizare și a valorilor rezultate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009, impusă de art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, și salarizarea conform coeficienților de salarizare și a valorilor rezultate din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

14. În acest context se arată că începând cu data de 3 iulie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar prin care s-a prevăzut, potrivit art. 16, pentru perioada iulie-decembrie 2010, diminuarea veniturilor brute pentru întreg personalul plătit din fonduri publice, "dar fără modificarea coeficienților de calculare a salariilor de bază stabiliți prin Legea nr. 221/2008 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009". De asemenea, se arată că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care a majorat salariile diminuate în temeiul Legi nr. 118/2010 cu 15%, de asemenea fără a se aduce modificări coeficienților de calculare a salariilor de bază, prevăzând în art. 1 că salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile de referință stabilite în luna octombrie 2010. Se mai arată că, până la data pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 877 din 28 iunie 2011, ordonatorii de credite au aplicat în mod diferit legea, fie raportându-se la valoarea coeficientului de multiplicare stabilită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009, fie prin raportare la valoarea stabilită prin Legea nr. 221/2008. Pentru a uniformiza aplicarea a fost adoptată Legea nr. 63/2011. Această lege ar fi trebuit să se raporteze la valorile rezultate din înmulțirea coeficienților de ierarhizare și de multiplicare prevăzuți de Legea nr. 221/2008, dar, contrar art. 1 alin. (5) din Constituție, s-a raportat la valorile stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009, astfel încât a rezultat o reducere a salariilor personalului didactic cu 25% față de prevederile Legii nr. 221/2008. Or, soluția constituțională ar fi fost aceea a uniformizării salariilor din învățământ prin raportare la valorile rezultate din prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

15. Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât prevederile din Legea nr. 63/2011 supuse controlului de constituționalitate stabilesc drepturile salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru viitor, în virtutea dreptului autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție, precizează că deciziile invocate în motivarea excepției au vizat alte acte normative decât Legea nr. 63/2011. În acest sens precizează că Legea nr. 63/2011 stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare, fără a avea vreo legătură cu drepturile salariale obținute în trecut sau cu deciziile Curții Constituționale care analizau dispozițiile ce reflectau legal aceste drepturi.

16. Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale își exprimă opinia în sensul că prevederile legale criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale invocate. În acest sens se apreciază că este dreptul legiuitorului să adopte măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării, în concordanță cu condițiile economico-sociale existente, iar procedura de adoptare a legii prin angajarea răspunderii Guvernului este reglementată de Constituție. În ceea ce privește conținutul Legii nr. 63/2011, prin raportare la reglementările anterioare în materia salarizării personalului din învățământ, dispuse prin ordonanțe de urgență, se arată că acest argument nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, reținându-se că, prin legea criticată, Parlamentul a adoptat măsurile pe care le-a considerat oportune.

17. Tribunalul Galați - Secția I civilă apreciază că prevederile legale criticate sunt în concordanță cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. Arată că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar. În acest context, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, generată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ. Se asigură astfel un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit. În aceste condiții, situația obiectiv diferită a personalului didactic și didactic auxiliar justifică instituirea unui tratament juridic distinct în ceea ce privește salarizarea acestei categorii profesionale, fără ca aceasta să aibă semnificația încălcării principiului respectării legilor.

18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

19. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

20. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

21. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, astfel cum rezultă din actele de sesizare și din notele scrise depuse în motivarea excepției, prevederile art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011, ale anexelor nr. 2 și 3b la aceeași lege, precum și ale legii în ansamblul său. Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 1: "(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.

(2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz. [...]

(6) Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi bănești sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.";

- Art. 2: "(1) Încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.

(2) Persoanele care au salariul de încadrare între limita minimă și maximă a tranșei de vechime pentru funcțiile didactice din învățământul universitar, respectiv a gradului profesional sau a treptei profesionale pentru funcțiile didactice auxiliare își păstrează încadrarea avută dacă se situează între limitele prevăzute în anexele la prezenta lege.";

- Art. 6: "Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă."

22. Anexa nr. 2 la Legea nr. 63/2011 prevede salariile de încadrare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, iar anexa nr. 3b la aceeași lege stabilește salariile de încadrare pentru personalul didactic auxiliar din învățământul preuniversitar.

23. Curtea observă că, deși Legea nr. 63/2011 ar fi trebuit să fie un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp, având în vedere domeniul său de reglementare precizat în titlul său, respectiv salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, aplicabilitatea Legii nr. 63/2011 a fost prelungită de legiuitor, succesiv, până la sfârșitul anului 2015. Ca atare, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acesteia, întrucât își produce efectele în cauzele în cadrul cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate.

24. În opinia autorilor excepției, textele de lege criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.

25. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile criticate din Legea nr. 63/2011 sunt neconstituționale, deoarece au eliminat coeficienții de multiplicare (ierarhizare) astfel cum erau prevăzuți în Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată prin Legea nr. 221/2008, instituind uniformizarea salariilor în învățământ. În acest mod s-a operat, în fapt, încă o reducere a salariilor personalului didactic cu 25% față de nivelul prevăzut prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.

26. În jurisprudența sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 99 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 29 aprilie 2015, paragraful 26, sau Decizia nr. 145 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 30 aprilie 2015, paragraful 13, în acord cu cele statuate de instanța de contencios european al drepturilor omului, Curtea a subliniat distincția dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94, sau Hotărârea din 20 mai 2010, pronunțată în Cauza Lelas împotriva Croației, paragraful 58).

27. De asemenea, prin Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2015, paragraful 15, Curtea a statuat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat (a se vedea, în sensul celor de mai sus, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).

28. Cu privire la principiul consacrat în art. 1 alin. (5) din Constituție, examinând legea criticată prin prisma exigențelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, Curtea Constituțională a constatat că acestea nu sunt încălcate câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reținut că drepturile câștigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 338 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 29 iunie 2015, paragraful 21).

29. Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar. În acest context specific salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecințele modificărilor legislative și ale soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ.

30. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerentele deciziilor invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

31. Curtea a observat că, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, legiuitorul a reglementat prin art. 2 alin. (1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, o majorare cu până la 10% a salariilor de bază și a sporurilor, indemnizațiilor și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază, pentru anumite categorii de personal didactic din învățământul preuniversitar, începând cu ianuarie 2014, iar prin art. 2 alin. (2)-(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, o majorare cu 5% a salariilor de bază și a sporurilor, indemnizațiilor și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază al personalului didactic și didactic auxiliar, începând cu 1 martie 2015, și cu 5% începând cu 1 septembrie 2015 (Decizia nr. 338 din 30 aprilie 2015, paragraful 25).

32. Cât privește dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 63/2011, potrivit cărora "Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi bănești sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi [...]", prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, Curtea s-a pronunțat în sensul constituționalității acestora, reținând faptul că dreptul la negocieri colective în materie de muncă nu presupune posibilitatea exercitării acestuia în mod discreționar și nici nu implică existența unei autonomii de reglementare prin încheierea contractelor de muncă, respectiv de decizie în privința conținutului acestora, în afara cadrului legal, care este general obligatoriu.

33. Cât privește invocarea de către autorii excepției de neconstituționalitate a deciziilor nr. 3 din 4 aprilie 2011 și nr. 11 din 8 octombrie 2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unor recursuri în interesul legii, Curtea Constituțională a observat că acestea au vizat o situație existentă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011, iar aspectele rezultate din aceste decizii nu mai subzistă în actuala reglementare, care a stabilit un sistem de salarizare unitar pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ. De altfel, legiuitorul nu este obligat la adoptarea unei soluții legislative care să preia cele stabilite în decizia pronunțată în urma soluționării unui recurs în interesul legii, ci poate adopta o reglementare nouă și neechivocă (Decizia nr. 338 din 30 aprilie 2015, paragraful 27). Decizia pronunțată în urma promovării unui recurs în interesul legii reprezintă rezultatul unei activități de interpretare a legii (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 221 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 26 aprilie 2010), și nu de legiferare (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), și își găsește aplicabilitatea atât timp cât temeiul de drept, mai precis norma interpretată, este în vigoare. De altfel, aceste considerente de principiu se regăsesc în prevederile art. 518 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Decizia în interesul legii își încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării".

34. Totodată, Curtea a reținut în mod constant în jurisprudența sa că, deși legiuitorul are dreptul, potrivit Legii fundamentale, de a reglementa salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar, iar Legea nr. 63/2011 a fost concepută ca o lege temporară, totuși, în activitatea de legiferare în această materie, trebuie să se țină seama de faptul că învățământul constituie o prioritate națională, iar salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar trebuie să fie în acord cu rolul și importanta activității prestate (a se vedea, de exemplu, Decizia Curții Constituționale nr. 212 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 13 mai 2015, paragraful 35).