Decizia CCR nr. 38 din 3.02.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 17/2014 - unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agrofarm DK" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 43/210/2014 al Judecătoriei Chișineu-Criș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 868D/2014.

2. Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 878- 880D/2014 și nr. 1.141D/2014 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor dispozițiilor art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 17/2014, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agrofarm DK" - S.R.L. din Cluj-Napoca și de Emilia Varga în dosarele nr. 56/210/2014, nr. 65/210/2014, nr. 285/210/2014 și nr. 68/210/2014* ale Judecătoriei Chișineu-Criș.

3. La apelul nominal se prezintă avocat Nadia Vocoiev, pentru autoarele excepției de neconstituționalitate, și se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

4. Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor.

5. Reprezentantul Ministerului Public și avocatul prezent arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

6. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 878D - nr. 880D/2014 și nr. 1.141 D/2014 la Dosarul nr. 868D/2014, care este primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului ales al autoarelor excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, întrucât prevederile criticate, prin modul de redactare, determină o aplicare retroactivă a acestora asupra antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, ceea ce este contrar art. 15 alin. (2) din Constituție. Potrivit prevederilor criticate, există obligația parcurgerii procedurii prevăzute de Legea nr. 17/2014. or, contractele de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi nu pot fi supuse decât legislației în vigoare la data încheierii. Astfel, aplicarea retroactivă a prevederilor Legii nr. 17/2014 are impact asupra securității circuitului civil, raportat la o serie de criterii, spre exemplu, evoluția prețurilor pe piața imobiliară, s-ar putea ca titularii acestor antecontracte de vânzare-cumpărare să ajungă în imposibilitatea valorificării dreptului de proprietate, în cadrul procedurii de preempțiune.

8. Președintele Curții solicită precizări în legătură cu impedimentele ce ar putea fi create de lege autoarelor excepției de neconstituționalitate.

9. Apărătorul ales arată că o mare parte din procedurile prevăzute de Legea nr. 17/2014 trebuie îndeplinite de către promitentul vânzător, însă, odată ce a încasat prețul și a predat folosința, acesta nu mai manifestă nicio "intenție și niciun concurs" de a pune în aplicare prevederile acestei legi, având în vedere prețul de la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.

10. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare nu se naște un drept de proprietate, ci un drept de creanță condițională a cărei realizare depinde de rezultatul procedurii judiciare în acțiunea inițială.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

11. Prin încheierile din 17 si 11 septembrie 2014, pronunțate în dosarele nr. 43/210/2014, nr. 56/210/2014, nr. 65/210/2014, nr. 285/210/2014 nr. 68/210/2014*, Judecătoria Chișineu-Criș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agrofarm DK" - S.R.L. din Cluj și de Emilia Varga în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri prin care se solicită pronunțarea unor hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin, în esență, că prevederile criticate sunt în vădită contradicție cu art. 15 alin. (2) din Constituție, având în vedere că la data încheierii promisiunilor de vânzare-cumpărare nu era necesară parcurgerea niciunei etape din cele prevăzute expres în art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 17/2014, fiind inadmisibil ca, pentru valorificarea acestor promisiuni de vânzare-cumpărare să se impună parcurgerea procedurii prevăzută de legea menționată. Învederează că subiectele raportului juridic civil la data încheierii promisiunilor de vânzare-cumpărare și-au exprimat un acord valabil în concordanță cu o anumita legislație în vigoare, astfel, este firesc ca promisiunea să fie guvernată de aceeași legislație până la executarea ei integrală, care poate însemna inclusiv obținerea unei hotărâri judecătorești de validare atunci când, independent de motive, executarea voluntară nu este posibilă. Or, modificarea cadrului legislativ, cu efecte retroactive, determină practic anularea efectelor și rămânerea fără obiect a tuturor acestor promisiuni care au fost perfect valabile, raportat la cadrul legislativ în vigoare la data încheierii.

13. Totodată, arată că, pe de o parte, potrivit dispozițiilor exprese ale legii, procedura poate fi demarată doar de către promitentul-vânzător, or, în condițiile în care se ajunge la acționarea acestuia în instanță, este evident că între părți există neînțelegeri, iar vânzătorul nu își dă concursul la efectuarea formalităților și valorificarea dreptului transmis prin promisiune către cumpărător. Pe de altă parte, există riscul ca statul sau altă persoană, în afara promitentului-cumpărător, să aibă prioritate și să își manifeste intenția de a cumpăra terenul.

14. Judecătoria Chișineu-Criș opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, în speță, nu se pune problema retroactivității legii pentru că Legea nr. 17/2014 acceptă ca valabile antecontractele sub semnătură privată încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dar validitatea acestora, respectiv transmiterea dreptului de proprietate pe baza antecontractelor în cauză, care are loc prin hotărâre judecătorească ce se pronunță după intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, trebuie să respecte prevederile acestei legi; altfel spus, doar regimul juridic al validării antecontractului prin hotărârea judecătorească intră sub incidența Legii nr. 17/2014.

15. Antecontractul încheiat cu respectarea normelor legale, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, rămâne valabil, dar pentru transferul dreptului de proprietate care este operațiune juridică distinctă și subsecventă, trebuie să se respecte normele juridice în materie de la data validării antecontractului, respectiv trebuie să respecte normele legii noi. Transferul dreptului de proprietate se realizează în baza hotărârii judecătorești definitive care are un efect constitutiv, nu în baza antecontractului, în temeiul căruia s-a născut doar o obligație de a face, antecontractul dând naștere unui drept de creanță, nu unui drept real. Hotărârea judecătorească de validare a antecontractului nu recunoaște un drept de proprietate preexistent al reclamantului, ci transferă un drept de proprietate din patrimoniul pârâtului în patrimoniul reclamantului, ca urmare a admiterii acțiunii în realizare exercitate de către reclamant. Numai în limita în care antecontractul încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014 era lipsit sau limitat în efectele sale juridice de noua lege, recunoscute sub legea veche, se putea vorbi de neconstituționalitatea textelor legale criticate, or, atât timp cât legea noua nu afectează în niciun mod efectele antecontractului încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, antecontractul în cauză creând în continuare obligația de a transmite dreptul de proprietate în sarcina promitentului vânzător, textele legale criticate sunt în acord cu art. 15 alin. (2) din Constituție. Totodată, referitor la neretroactivitate, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

16. Referitor la afirmația că Legea 17/2014 oferă calitate activă în îndeplinirea sarcinilor din această lege numai vânzătorului, nu și cumpărătorului, care nu poate face nimic pentru a se conforma acestei legi, și astfel antecontractul în baza căruia promitentul-cumpărător deține o promisiune de a-i fi vândut un teren agricol extravilan este lipsit de efecte juridice, nu este întemeiată, deoarece nimic nu îl împiedică pe promitentul-cumpărător să exercite măsuri de conservare a drepturilor sale în condițiile art. 1.558 și următoarele din Codul civil nou, respectiv să solicite instanței competente dreptul ca, în numele debitorului său, să îndeplinească toate formalitățile prevăzute de Legea nr. 17/2014 stabilite în sarcina vânzătorului, însă, această critica poate fi privită prin prisma încălcării art. 21 din Constituție și nu prin prisma încălcării art. 15 alin. (2) din Constituție.

17. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

18. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părții prezente, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

19. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

20. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează următoarele:

- Art. 3 - Vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole situate în extravilan;

- Art. 4 și art. 5 - cu referire la exercitarea dreptului de preempțiune;

- Art. 9 - referitor la avizul final necesar încheierii contractului de vânzare în formă autentică de către notarul public sau pronunțării de către instanță.

21. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) - "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".

22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că din motivarea autoarelor excepției de neconstituționalitate reiese că acestea sunt nemulțumite de faptul că pentru înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan și în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare este necesară parcurgerea unor etape, respectiv procedura prevăzută expres în art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 17/2014 și care nu era obligatorie la data încheierii promisiunilor de vânzare-cumpărare. Or, în opinia acestora, prevederile criticate sunt în contradicție cu art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât subiectele raportului juridic civil la data încheierii promisiunilor de vânzare-cumpărare și-au exprimat un acord valabil în concordanță cu o anumita legislație în vigoare, astfel, este firesc ca promisiunea să fie guvernată de aceeași legislație până la executarea ei integrală, care poate însemna inclusiv obținerea unei hotărâri judecătorești de validare atunci când, independent de motive, executarea voluntară nu este posibilă.

23. Potrivit art. 1 din Legea nr. 17/2014, scopurile acestei legi sunt: asigurarea securității alimentare, protejarea intereselor naționale și exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național; stabilirea unor măsuri privind reglementarea vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan; comasarea terenurilor agricole în vederea creșterii dimensiunii fermelor agricole și constituirea exploatațiilor viabile economic. Legea nr. 17/2014 statuează că înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, și a dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale [art. 4 alin. (1) din Legea nr. 17/2014], Ca atare, se observă că prin normele instituite de Legea nr. 17/2014 se creează în sarcina vânzătorilor și a cumpărătorilor obligația de a respecta cadrul legal în vigoare la data transferului dreptului de proprietate, prin vânzare, asupra terenurilor agricole situate în extravilan.

24. De asemenea, se reține că, potrivit acestei legi, în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară [art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014]. În aceste condiții, în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole extravilane, se creează în sarcina vânzătorilor și a cumpărătorilor obligația de a respecta cadrul legal în vigoare la data transferului dreptului de proprietate.

25. Prin urmare, aplicarea prevederilor legale criticate, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, respectiv la data pronunțării hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare, nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, ci este în concordanță cu principiul activității legii civile. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004).

26. Întrucât promisiunea de vânzare nu este translativă de proprietate, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, având în vedere că legea nu retroactivează, ci vizează doar condițiile privind transferul dreptului de proprietate a terenurilor agricole situate în extravilan după intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014. De altfel, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002).