Decizia CCR privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Elena Asiminei și Silvia Roșu în Dosarul nr. 46.237/3/2012 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.316D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc autorii excepției și părțile Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de Apel București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.319D/2015, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, invocată de Laurențiu Răzvan Florea în Dosarul nr. 45.365/3/2014 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal se prezintă autorul excepției. Lipsește partea Penitenciarul București Jilava, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.316D/2015 și 1.319D/2015, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6. Laurențiu Răzvan Florea și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.319D/2015 la Dosarul nr. 1.316D/2015, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul lui Laurențiu Răzvan Florea, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că art. 8 din Legea nr. 285/2010 are două interpretări: cea care rezultă din cuprinsul textului de lege și cea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul soluționării recursului în interesul legii prin Decizia nr. 21/2013. Această din urmă interpretare a modificat înțelesul legii, considerând că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 s-ar fi plătit sub forma unor majorări salariale. Or, o asemenea modificare produce un dezechilibru între puterile statului. În plus, aduce atingere unui drept bănesc protejat de lege și care constituie un "bun" în accepția art. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Mai mult, nu pot fi asimilate drepturi bănești nefundamentale cu drepturile salariale de natură fundamentală. În sfârșit, arată că sunt încălcate și prevederile art. 16 din Constituție, întrucât unele persoane au obținut în instanță acordarea premiului anual pentru anul 2010, iar altele nu.

9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

10. Prin Sentința civilă nr. 4.205 din 27 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 46.237/3/2012, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Elena Asiminei și Silvia Roșu, personal auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului București, cu prilejul soluționării cauzei civile în care au solicitat obligarea Ministerului Justiției, a Ministerului Finanțelor Publice și a Curții de Apel București la acordarea premiului aferent anului 2010, actualizat cu rata inflației la data plății efective.

11. Prin Încheierea din 10 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 45.365/3/2014, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, excepție ridicată de Laurențiu Răzvan Florea cu prilejul soluționării acțiunii în care a solicitat obligarea Penitenciarului București Jilava la plata sumelor corespunzătoare celui de-al treisprezecelea salariu pentru anul 2010.

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare principiului constituțional al neretroactivității legii civile. În acest sens, arată că art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a prevăzut acordarea celui de-al treisprezecelea salariu pentru anul 2010. Aceste dispoziții de lege au fost abrogate prin art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. De asemenea, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011. Or, susțin că dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010 era deja câștigat, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011. Astfel, legile care au abrogat posibilitatea acordării celui de-al treisprezecelea salariu au intrat în vigoare ulterior perioadei prevăzute pentru acordarea acestui drept, având, astfel, efecte retroactive.

13. Totodată, autorii excepției consideră că sunt încălcate și prevederile art. 20 din Constituție prin raportare la prevederile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, drepturile salariale, inclusiv premiile, reprezintă concepte asimilate bunurilor mobile. Astfel, lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept câștigat reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate.

14. În continuare, invocă Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și amintesc jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și concluziile Comisiei Europene cu privire la obligația judecătorului național de a înlătura din oficiu aplicarea unei reglementări interne sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii (Cauza C-310/10).

15. De asemenea, autorii excepției susțin că sunt încălcate și prevederile art. 41, 124 și 125 din Constituție.

16. O altă critică de neconstituționalitate are în vedere cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 21 din 18 noiembrie 2013 privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, raportat la art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, referitor la acordarea premiului pentru anul 2010 personalului din sectorul bugetar. În acest sens, arată că Înalta Curte de Casație și Justiție și-a depășit atribuțiile, atribuindu-și în mod neconstituțional competențele puterii legislative prin schimbarea conținutului extrem de clar și explicit al art. 8 din Legea nr. 285/2010. Astfel, autorii excepției consideră că, "deși art. 8 din Legea nr. 285/2010 spune clar că sumele de bani destinate premiului anual pentru anul 2010 au fost folosite în alte scopuri și că acestea nu s-au acordat în anul 2011, sumele destinate plății acestui premiu fiind folosite pentru majorarea de 15% prevăzută de art. 1 din Legea nr. 285/2010, instanța supremă a schimbat textul art. 8 din Legea nr. 285/2010, stabilind că premiul anual pentru anul 2010 a fost plătit în anul 2011, acesta fiind inclus în majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 285/2010." Consideră că este o viciere evidentă a dispozițiilor legale, făcută în mod evident cu scopul de a deposeda pe cei îndreptățiți de un bun al lor. De asemenea, arată că interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 încalcă dispozițiile art. 9 alin. (2) din aceeași lege, care prevăd că în anul 2011 nu se acordă premii. Prin urmare, consideră că singura interpretare posibilă a textului de lege criticat este aceea că premiul anual pentru anul 2010 nu se acordă în anul 2011, ci ulterior anului 2011.

17. Se mai susține că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 sunt discriminatorii, întrucât premiul anual aferent anului 2010 a fost acordat celor care s-au adresat justiției până la data de 18 noiembrie 2013, dar nu s-a mai acordat celor care l-au solicitat ulterior acestei date.

18. În sfârșit, autorii excepției arată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că premiul anual nu este un drept fundamental, în timp ce salariile și soldele sunt drepturi fundamentale. Așa fiind, dacă s-ar admite că majorarea de 15% a salariilor în anul 2011 include și premiul anual aferent anului 2010, s-ar produce o amestecare a unor drepturi fundamentale cu unele care nu sunt fundamentale.

19. Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

20. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

21. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

22. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul- raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

23. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

24. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, dispoziții potrivit cărora "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."

25. Curtea reține că Legea nr. 285/2010 reglementează, după cum indică însuși titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar în anul 2011. În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Așadar, deși dispozițiile de lege supuse examinării nu se mai încadrează în fondul activ al legislației, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestora, având în vedere că raportul juridic născut între angajați și angajator nu s-a stins în privința acordării premiului anual pe 2010, odată cu plata lunară a salariului în cursul anului 2011, tocmai din cauza faptului că angajații contestă, potrivit legii, o eventuală neexecutare de către angajator a obligației sale privind premiul anual pe 2010, ceea ce califică situația în care se află autorii excepției ca fiind o facta pendentia.

26. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la separația puterilor în stat, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 125 privind statutul judecătorilor. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății, ale art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind dreptul de proprietate, ale art. 15 din Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 180 din 19 iulie 2000, și ale art. 17 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 303 din 2 decembrie 2000.

27. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 5 aprilie 2012, Curtea a reținut că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Așadar, nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.

28. Curtea a mai reținut că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivității legii.

29. De asemenea, Curtea a statuat că dispozițiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar.

30. Analizând criticile formulate în raport cu dispozițiile Directivei 2000/78/CE, Curtea, prin Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012, a observat că nu se pune problema generării unei stări de discriminare sub aspectul încadrării în muncă și al ocupării forței de muncă, astfel că Directiva 2000/78/CE nu are incidență în cauză. În plus, această directivă este transpusă în planul legislației interne prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2014, autorii excepției având posibilitatea invocării acestui act normativ în fața instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei.

31. În ceea ce privește jurisprudența europeană invocată, Curtea Constituțională a reținut că, prin Hotărârea din 7 iulie 2011 - Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva Ștefan Agafiței și alții, pronunțată în Cauza C-310/10, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a soluționat o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, cerere formulată de Curtea de Apel Bacău și respinsă ca inadmisibilă. Curtea de la Luxemburg a subliniat, cu acel prilej, că nici art. 15 din Directiva 2000/43/CE și nici art. 17 din Directiva 2000/78/CE - texte pe care Curtea a fost solicitată a le interpreta - nu conțin drept criteriu de discriminare, și deci de aplicare a unor sancțiuni de către statul membru, criteriul categoriei socioprofesionale; totodată, cu privire la relația dintre instanța națională și Curtea Constituțională, abordată sub aspectul efectelor deciziilor Curții Constituționale, instanța europeană a afirmat, în realitate, că "... nu este posibil (...), fără a fi încălcată repartizarea competențelor între Uniune și statele sale membre, să se confere supremație normei respective a Dreptului Uniunii în raport cu normele interne de rang superior, care ar impune, într-o astfel de situație, înlăturarea aplicării respectivei norme de drept național sau a interpretării date acesteia [de către instanța de contencios constituțional - n.n.]" (paragraful 47).

32. Cât privește invocarea prevederilor art. 124 și 125 din Constituție, cu trimitere la afectarea statutului profesional al autorilor excepției ca urmare a încetării acordării premiului anual corespunzător anului 2010, Curtea observă că aceste norme nu au incidență în cauză, de vreme ce autorii excepției nu fac parte din categoria socioprofesională a magistraților.

33. În sfârșit, analizând criticile de neconstituționalitate aduse art. 8 din Legea nr. 285/2010, în interpretarea dată acestora de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 21 din 18 noiembrie 2013, Curtea observă că, prin Decizia nr. 161 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 21 mai 2015, paragraful 34 a reținut că "interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție a respectat deciziile Curții Constituționale, plasându-se în cadrul constituțional precizat prin aceste decizii".