Decizia CCR nr. 83 din 26.02.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 5 din Legea nr. 17/2014 - unele măsuri de reglementare a vânzării-umpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr....

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Al Padrino Impex " - S.R.L. din Oltenița în Dosarul nr. 1.745/269/2014 al Judecătoriei Oltenița și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 958D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că, pe de o parte, autoarea acesteia nu formulează veritabile critici de constituționalitate, iar, pe de altă parte, Curtea s-a pronunțat asupra unor probleme de constituționalitate identice cu cea invocată în prezenta cauză, referitoare la efectele antecontractelor de vânzare a unor terenuri agricole situate în extravilan, încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, pronunțând Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 1 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.745/269/2014, Judecătoria Oltenița a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Al Padrino Impex" - S.R.L. din Oltenița într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare a unui teren agricol situat în extravilan.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, prin trimiterea expresă și exclusivă la dispozițiile Codului civil din 2009, iar nu și la cele cuprinse în Codul civil din 1865, prevederile legale criticate contravin principiului constituțional al neretroactivității legii civile și dispozițiilor art. 6 - Aplicarea în timp a legii civile din Codul civil din 2009. Se mai arată că, aplicându-se unor acte juridice încheiate anterior intrării sale în vigoare, o lege ordinară invalidează dispoziții cuprinse în acte normative cu forță juridică superioară, respectiv Codul civil și Constituția.

6. Judecătoria Oltenița își exprimă opinia asupra excepției de neconstituționalitate, arătând că aceasta este întemeiată. În acest sens se apreciază că prevederile legale criticate nu contravin în sine dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, însă din interpretarea coroborată a acestora cu cele cuprinse în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 rezultă o contradicție cu principiul constituțional al neretroactivității legii civile, dat fiind faptul că Legea nr. 17/2014 se aplică antecontractelor și pactelor de opțiune care nu au fost autentificate la notariat anterior intrării sale în vigoare, cum este cazul în speță.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8. Guvernul consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens arată că prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 nu afectează valabilitatea antecontractelor încheiate anterior intrării sale în vigoare, având în vedere că valabilitatea acestora este raportată la legislația în vigoare la data încheierii antecontractului. Legea nouă vizează doar transferul dreptului de proprietate (promisiunea de vânzare nu este translativă de proprietate, iar data încheierii contractului de vânzare este cea a pronunțării hotărârii care ține loc de act autentic), iar nu dreptul de creanță născut în temeiul antecontractului încheiat anterior intrării în vigoare a legii, astfel încât, în vederea transferului dreptului de proprietate, părțile antecontractului trebuie să se conformeze procedurii prevăzute de noua lege. Prin urmare, cu excepțiile prevăzute de art. 20 din lege, prevederile Legii nr. 17/2014 se aplică tuturor vânzărilor de terenuri agricole extravilane care se încheie după intrarea în vigoare a legii, nefiind încălcat principiul neretroactivității legii civile.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia: "(1) în toate cazurile in care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.

(2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege."

12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia susține că prevederile legale criticate se aplică unor acte juridice încheiate anterior intrării sale în vigoare, ceea ce contravine principiului constituțional al neretroactivității legii civile, precum și dispozițiilor art. 6 - Aplicarea în timp a legii civile, cuprinse în Codul civil din 2009. În acest sens se arată că prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 fac trimitere expresă, în ceea ce privește încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, la dispozițiile Codului civil din 2009, or, în speță, antecontractul de vânzare-cumpărare este încheiat înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil.

14. Analizând aceste susțineri, Curtea constată că, în temeiul textului de lege criticat, instanța de judecată învestită cu o acțiune având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare verifică, între altele, și îndeplinirea condițiilor esențiale, de validitate a antecontractului, referitoare la capacitatea părților, consimțământ, obiect și cauză, condiții ce sunt reglementate în mod identic atât în Codul civil din 1864 (art. 948), cât și în Codul civil din 2009 (art. 1.179).

15. Curtea reține că prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014, care trimit expres la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în vigoare la data introducerii acțiunii, iar nu la Codul civil din 1864, sunt în acord cu principiul activității legii civile, potrivit căruia orice act normativ acționează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice născute după acest moment, respectiv hotărârii judecătorești care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare. În aceste condiții, Curtea nu poate reține o încălcare a principiului neretroactivității legii civile.

16. Mai mult, stabilirea înțelesului normei de trimitere la condițiile de validitate reglementate prin Noul Cod Civil, indiferent de data încheierii antecontractului, trebuie realizată având în vedere faptul că, în perioada 15 martie 2014-16 mai 2014 [cuprinsă între intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014 și, respectiv, modificarea art. 5 alin. (1) din acest act normativ, prin Legea nr. 68/2014 pentru modificarea alin. (1) al art. 29 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 și a Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 13 mai 2014], pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic viza doar antecontractele încheiate în formă autentică, iar după modificarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, legiuitorul nu a mai făcut această distincție. Așadar, trimiterea expresă la Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cuprinsă în textul de lege criticat, nu trebuie înțeleasă în sensul că doar antecontractele încheiate sub imperiul noului cod civil sunt supuse reglementării legale criticate, ci în sensul că prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 vizează toate antecontractele, încheiate cu respectarea condițiilor legale de validitate, indiferent de data sau de forma încheierii lor.

17. Curtea constată că, în realitate, autoarea excepției de neconstituționalitate tinde să releve pretinsa retroactivitate a prevederilor legale criticate în legătură cu aplicarea legii noii, în speță Legea nr. 17/2014, și în cazul efectelor generate de antecontractele încheiate înainte de intrarea în vigoare a acesteia, efecte referitoare la încheierea în viitor a contractului de vânzare-cumpărare. Astfel, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, efectul specific al unui antecontract de vânzare, constând în obligația reciprocă de a încheia în viitor contractul de vânzare, ar trebui să se supună legii în vigoare la data încheierii antecontractului, iar nu legii noi.

18. Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/2014, criticate în prezenta cauză, în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare, acțiunea este admisibilă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Codului civil și ale legislației în materie, referitoare la condițiile de valabilitate ale contractului (capacitatea părților, consimțământ valabil exprimat, obiect, cauză), indiferent de forma încheierii antecontractului; sunt îndeplinite condițiile referitoare la exercitarea dreptului de preempțiune, prevăzute de art. 3, 4 și 9 din Legea nr. 17/2014 (privind existența avizelor specifice eliberate de Ministerul Apărării Naționale și de Ministerul Culturii și a avizului final care atestă parcurgerea procedurii de exercitare a dreptului de preempțiune reglementat prin legea specială, eliberat de structurile teritoriale sau de structura centrală din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale), precum și condiția ca imobilul ce face obiectul contractului să fie înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.

19. În cauza dedusă soluționării instanței de judecată, autoarea excepției de neconstituționalitate a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect un teren agricol situat în extravilan, sub forma unui înscris sub semnătură privată, urmând ca la o dată ulterioară, prevăzută expres, părțile să încheie contractul de vânzare în formă autentică. În speță, promitenta-vânzătoare nu și-a îndeplinit obligațiile referitoare la întocmirea formalităților necesare încheierii contractului de vânzare, referitoare la întocmirea documentației cadastrale sau obținerea certificatelor de atestare fiscală, astfel încât, în temeiul art. 1.669 din Codul civil din 2009, beneficiarul promisiunii de vânzare s-a adresat instanței de judecată, solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare. La data introducerii cererii de chemare în judecată era în vigoare Legea nr. 17/2014, care instituie o nouă procedură pentru exercitarea dreptului de preempțiune la vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan.

20. În continuare, Curtea reține că, prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, ale cărei considerente sunt valabile și în prezenta cauză, a statuat că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de vânzare este titularul unui drept de creanță, corelativ obligației de a vinde asumate de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate. Transferul acestuia nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului, ci se va realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunțării hotărârii judecătorești care să țină locul acordului de voință nerealizat. Cu alte cuvinte, valabilitatea antecontractului de vânzare este supusă legii în vigoare la data încheierii sale, iar efectul specific al acestuia, referitor la transmiterea în viitor a dreptului de

proprietate, respectiv la momentul încheierii contractului de vânzare, este supus legii în vigoare la data încheierii acestui din urmă contract. Așadar, îndeplinirea condițiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.

21. Prin urmare, în prezenta cauză, contrar susținerilor autoarei excepției de neconstituționalitate, aplicarea prevederilor legale criticate, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, respectiv la data pronunțării hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare, nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, ci este în concordanță cu principiul activității legii civile. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004).

22. Având în vedere cele de mai sus, Curtea reține că prevederea legală criticată stabilește atribuțiile de natură procedurală ale instanței de judecată de a verifica, pe lângă îndeplinirea condițiilor de validitate ale antecontractului, și condițiile reglementate de art. 3, 4 și 9 din Legea nr. 17/2014, cu modificările și completările ulterioare, după caz. Așadar, de aplicare imediată, în domeniul temporal propriu al Legii nr. 17/2014, sunt condițiile necesar a fi întrunite pentru transferul dreptului de proprietate, norma criticată stabilind în sarcina instanței de judecată obligația verificării îndeplinirii acestora la momentul pronunțării hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic.