Decizia ÎCCJ nr. 101/2024. Aplicare majorare salarială de 25% pentru funcționari publici, dispusă în baza unei hotărâri judecătorești.

Comentarii

0

DECIZIA Nr. 101

din 25 noiembrie 2024

Dosar nr. 2.082/1/2024

1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare („Regulamentul”).

2. Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

3. La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

4. Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Iași — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 5.904/99/2023.

5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând următoarele: (i) la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă (ii) părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

6. De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public — Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

7. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

8. Prin Încheierea din 23 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 5.904/99/2023, Tribunalul Iași — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale („Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024”), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:

„dacă salariul brut lunar în plată pentru funcționarii publici din raza teritorială a Curții de Apel Galați, cu includerea suplimentelor salariale reprezentate de suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, se majorează cu 25% începând cu 1.01.2018, conform art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 [respectiv nu este supus plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017], astfel cum s-a dispus prin Decizia nr. 13 din 25 aprilie 2023 a președintelui Curții de Apel Galați?”.

9. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu nr. 2.082/1/2024.

II. Dispozițiile legale supuse interpretării

10. Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare („Legea-cadru nr. 153/2017”)

„Art. 38. — (...) (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/ salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor,premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut,

indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții; (...)

(4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h). (...)

(5) Prin legea privind plafoanele unor indicatori specificați în cadrul fiscal-bugetar se pot stabili anual alte majorări salariale decât cele prevăzute de prezentul articol.

(6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022. (...)”

III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept

11. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții AAA ș.a., funcționari publici în cadrul Tribunalului V., au solicitat în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Galați și Tribunalul V., obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială stabilite în favoarea acestora prin acte administrative ale pârâților, în calitate de ordonatori de credite, aferente perioadei 1.01.2018-31.03.2023, actualizate cu indicele pozitiv de inflație, și plata dobânzii legale penalizatoare, calculată asupra diferențelor dintre drepturile salariale neachitate ce au fost recunoscute retroactiv prin Decizia nr. 133 din 25 aprilie 2023, emisă de președintele Curții de Apel Galați, și drepturile salariale efectiv plătite, de la data exigibilității fiecărei obligații lunare, respectiv de la 1.01.2018 la zi și în continuare până la data plății efective, în acord cu art. 4 din decizia vizată.

12. În fapt, prin Decizia nr. 133 din 25 aprilie 2023 a președintelui Curții de Apel Galați, s-a acordat funcționarilor publici din cadrul și din circumscripția Curții de Apel Galați suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% fiecare din salariul de bază, fără a se aplica plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

13. La emiterea acestei decizii, ordonatorul de credite a avut în vedere Decizia civilă nr. 693/R din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul 1.762/121/2009, lămurită prin Încheierea civilă din 15 decembrie 2020, prin care s-a dispus „în sensul includerii și păstrării în salariul de bază brut lunar al recurenților-reclamanți, ca urmare a punerii în aplicare a legilor succesive de salarizare,a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare acordate prin această hotărâre”.

14. Totodată, au fost avute în vedere și Decizia nr. 175 din 8 decembrie 2020, și Decizia nr. 18 din 22 ianuarie 2021, prin care s-a dispus acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% fiecare din salariul de bază, precum și Ordinul președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 105 din 29 martie 2023, modificat prin Ordinul președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 114 din 11 aprilie 2023, potrivit căruia drepturile salariale ale judecătorilor instanței supreme se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, fără a fi afectate de aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, ceea ce exclude incidența dispozițiilor art. 38 alin. (3)-(5) din același act normativ.

15. În preambulul deciziei ordonatorului de credite s-a mai făcut referire și la Sentința nr. 1.508 din 28 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița — Secția civilă în Dosarul nr. 564/120/2020, definitivă prin Decizia nr. 930 din 15 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești — Secția I civilă, precum și la considerentele Încheierii din 28 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 546/120/2020, definitivă prin Decizia nr. 600 din 23 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești — Secția I civilă în Dosarul nr. 91/42/2023, în cuprinsul cărora s-a reținut că plafonarea reglementată de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 vizează exclusiv drepturile salariale stabilite prin această lege, respectiv creșterile salariale ce decurg din aplicarea etapizată a acesteia, conform distincțiilor făcute la art. 38 alin. (3)-(5), iar nu și drepturile care sunt recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, în temeiul unor prevederi legale anterioare.

16. Față de interpretarea dată prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 16 iulie 2018, în sensul că soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere majorările și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, și Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3¹ alin. (1²) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ordonatorul de credite — președintele Curții de Apel Galați a decis că, pentru situațiile în care indemnizațiile brute de încadrare, cu includerea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% fiecare din salariul de bază, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, nu mai pot fi aplicate prevederile art. 38 alin. (4) și (5) din același act normativ, care aveau drept scop tocmai atingerea nivelului prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022.

17. La 25 septembrie 2024 a fost înregistrată la dosar cererea de renunțare la judecată formulată de reclamanții AAA ș.a. În temeiul art. 406 din Codul de procedură civilă, Tribunalul Iași urmând a lua act de aceasta.

18. Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

19. Prin Încheierea de ședință din 23 septembrie 2024, instanța de trimitere a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

20. La 24 octombrie 2024 a fost înregistrat la prezentul Dosar nr. 2.082/1/2024 punctul de vedere al reclamanților AAA ș.a., prin care arată că au depus cerere de renunțare la judecată în Dosarul nr. 5.904/99/2023 aflat pe rolul Tribunalului Iași — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, conform celor menționate la paragraful 17 din prezenta decizie, iar pârâții și-au exprimat acordul cu privire la renunțarea la judecată.

21. Față de cele menționate în cadrul paragrafului precedent, reclamanții solicită admiterea excepției lipsei de interes a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu chestiunea de drept identificată la paragraful 8 din prezenta decizie, iar, în

subsidiar, respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării, pentru neîndeplinirea condiției ca lămurirea chestiunii de drept să fie esențială pentru soluționarea pe fond a cauzei.

VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

22. Potrivit punctului de vedere comunicat de instanța de trimitere, prin adresa de răspuns la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție de complinire a lipsurilor din cadrul Încheierii din 23 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 5.904/99/2023, înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la 14.10.2024, acordarea, prin hotărâri judecătorești definitive, a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% fiecare din salariul de bază nu înlătură de la aplicare dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. În primul rând, se impune stabilirea naturii juridice a acestor drepturi salariale. Astfel, dacă, în cazul valorii de referință sectorială, în deciziile emise de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că aceasta este o componentă cu aplicabilitate generală ce constituie un reper unic avut în vedere pentru calcularea indemnizațiilor de încadrare pentru întregul personal al familiei ocupaționale „Justiție”, în cazul drepturilor salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare s-a statuat, prin Decizia nr. 20 din 21 septembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 16 decembrie 2009, că lipsește o cuantificare legală, neavând o bază suficientă în dreptul intern, astfel că nu pot fi acordate.

23. Pe cale de consecință, rezultă că aceste drepturi bănești recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive (pentru o parte dintre reclamanți), echivalente cu diferențele dintre drepturile salariale încasate și drepturile salariale calculate cu aplicarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, trebuie considerate a avea natura unor despăgubiri periodice, iar respectivele hotărâri judecătorești nu au fost de natură a modifica/completa legea și nici de a schimba cadrul legal prin care se determină indemnizația de încadrare a celor care au beneficiat de aceste drepturi salariale, având ca efect exclusiv acoperirea prejudiciului cauzat prin tratamentul salarial discriminatoriu generat de reglementarea anterioară și constatat pe cale jurisprudențială. Astfel, cuantumul acestor despăgubiri este supus plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă depășirea acestuia este determinată de aplicarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 4 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 24 aprilie 2024).

VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

24. Tribunalele București — Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, Covasna — Secția civilă, Arad — Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale au transmis hotărâri judecătorești cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, iar Tribunalul Prahova — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a comunicat un punct de vedere teoretic asupra chestiunii de drept.

25. Într-o orientare jurisprudențială s-a apreciat că salariul brut lunar în plată, cu includerea suplimentelor salariale reprezentate de suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, se poate majora cu 25%, conform art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, chiar dacă prin aceasta se încalcă prevederile art. 38 alin. (6) din același act normativ.

26. Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul Tribunalului Arad — Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

27. În susținerea acestei orientări jurisprudențiale, în esență, a fost invocată Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016.

28. Într-o altă orientare jurisprudențială s-a apreciat că salariul brut lunar în plată, cu includerea suplimentelor salariale reprezentate de suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, nu se poate majora cu 25%, conform art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă prin aceasta se încalcă prevederile art. 38 alin. (6) din același act normativ.

29. Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul tribunalelor București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Covasna — Secția civilă.

30. În același sens a fost exprimat și punctul de vedere teoretic, nesusținut de practică judiciară, al Tribunalului Vaslui.

31. În susținerea orientării menționate la paragraful 28 s-a apreciat că ar fi aplicabil mutatis mutandis raționamentul logico-juridic expus de către Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în considerentele Deciziei nr. 4 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 383 din 24 aprilie 2024, paragrafele 99-101.

32. Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materie și nici nu au comunicat opinii teoretice.

33. Ministerul Public — Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare — Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

34. În exercitarea controlului de constituționalitate a dispozițiilor legale supuse interpretării a fost pronunțată Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 3¹ alin. (1²) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale.

IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

35. În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate, ca relevante sau în legătură cu chestiunea supusă analizei:

— Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 4 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 24 aprilie 2024, prin care s-a statuat:

„Drepturile acordate judecătorilor și procurorilor, prin hotărâri judecătorești definitive, reprezentând diferențe rezultate din utilizarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au natura juridică a unor despăgubiri.

Cuantumul acestor despăgubiri este supus plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă depășirea acestuia este determinată de utilizarea coeficienților de multiplicare menționați.

Indemnizațiile de încadrare la care se face raportarea sunt cele cuprinse în anexa nr. V cap. I din Legea-cadru nr. 153/2017 și care corespund funcției, gradului profesional, vechimii în funcție și gradației fiecărui judecător sau procuror în parte.”

— Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 43 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1106 din 5 noiembrie 2024, prin care s-a statuat:

„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariilor de bază, respectiv al indemnizațiilor de încadrare din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare «Justiție», stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, se majorează, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții, iar angajatorii nu au acordat deja această majorare.”

— Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024, conform căreia:

„În interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale.”

X. Raportul asupra chestiunii de drept

36. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă și de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

37. Prioritar, se impune a se verifica dacă, în raport cu întrebarea formulată de către titularul sesizării, sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

38. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

39. Sub imperiul acestei norme generale, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 46 din 19 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 20 octombrie 2022; Decizia nr. 81 din 5 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2023 etc.) s-a statuat că, pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze în curs de judecată, aflate în ultimă instanță; (ii) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului (iii) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; (iv) chestiunea de drept să fie nouă (v) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

40. La 13 iunie 2024, Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, act normativ care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024.

41. În ceea ce privește domeniul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, la art. 1 se prevede că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

42. Referitor la condițiile de admisibilitate a sesizării, art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prevede următoarele: „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

43. Se constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că dispozițiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile Codului de procedură civilă, astfel cum se arată la art. 4 („dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (...), precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie”).

44. În acest context normativ se reține că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, formulată în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate:

(i) existența unei cauze în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze;

(ii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac;

(iii) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept;

(iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

45. Evaluând elementele sesizării, în scopul de a stabili dacă sunt întrunite toate condițiile anterior enunțate, se constată că nu este îndeplinită cerința ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.

46. Referitor la primele două condiții legale, acestea sunt îndeplinite, întrucât cauza se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Iași — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care judecă în primă instanță, conform art. 269 alin. (1) raportat la art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare („Codul muncii”), iar litigiul se înscrie în domeniul specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, fiind vorba despre drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

47. Este îndeplinită și ultima condiție legală enunțată, întrucât, în urma consultării evidențelor întocmite la nivelul instanței supreme, rezultă că problema de drept supusă dezlegării nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție printr-o altă hotărâre prealabilă și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

48. Referitor la cea de-a treia condiție, instanța supremă constată că: prin adresa de complinire a lipsurilor din cadrul Încheierii din 23 septembrie 2024, emisă de instanța de trimitere, înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la 14.10.2024, aceasta din urmă precizează faptul că, în Dosarul nr. 5.904/99/2023, a fost depusă cererea de renunțare la judecată formulată de reclamanți, în temeiul art. 406 din Codul de procedură civilă, iar prin punctul de vedere al reclamanților AAA ș.a., înregistrat la prezentul dosar la 24 octombrie 2024, se arată că aceștia au depus cerere de renunțare la judecată în Dosarul nr. 5.904/99/2023 aflat pe rolul Tribunalului Iași — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, conform celor menționate la paragraful 17 din prezenta decizie, iar pârâții și-au exprimat acordul cu privire la renunțarea la judecată, solicitând admiterea excepției lipsei de interes a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu chestiunea de drept identificată la paragraful 8, iar, în subsidiar, respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării, pentru neîndeplinirea condiției ca lămurirea chestiunii de drept să fie esențială pentru soluționarea pe fond a cauzei.

49. În urma analizării celor mai sus menționate,precum și a încheierii de sesizare se evidențiază aspecte de natură a contura concluzia certă că, în speță, nu este îndeplinită condiția existenței legăturii dintre soluționarea pe fond a cauzei și lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, dat fiind că instanța de trimitere trebuie să examineze cu prioritate manifestarea de voință irevocabilă a reclamanților, sesizarea putând fi transmisă instanței supreme numai în măsura în care ulterior ar mai subzista pe rolul instanței o cauză supusă soluționării în fond.

50. Dincolo de acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că întrebarea ce formează obiectul sesizării în prezentul dosar se referă la drepturi de care beneficiază funcționarii publici din circumscripția Curții de Apel Galați în temeiul unui act administrativ emis în anul 2023, act care a intrat în circuitul civil, produce efecte și nu a fost contestat în termenul prevăzut de lege.

51. Sesizarea formulată nu prezintă relevanță pentru soluționarea pe fond a cauzei, instanța de trimitere solicitând, în fapt, Înaltei Curți de Casație și Justiție să tranșeze legalitatea

actului, deși reclamanții nu au învestit instanța de trimitere cu un atare capăt de cerere.

52. Or, prealabil sesizării instanței supreme, se impun, cu necesitate, stabilirea și evidențierea existenței unei legături strânse între maniera de dezlegare a chestiunii de drept, în raport cu interpretările posibile prefigurate, și soluționarea cauzei, întrucât numai în aceste condiții se pot demonstra utilitatea și interesul în promovarea acestui demers, chiar și în condițiile existenței unui act derogativ de la regulile de drept comun precum Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

53. Cerința legăturii chestiunii de drept cu dezlegarea pe fond a cauzei trebuie raportată, în mod necesar, la limitele învestirii instanței de trimitere, ceea ce presupune că problema de drept cu a cărei dezlegare de principiu instanța supremă este învestită trebuie să fie direct incidentă pentru soluționarea cauzei cu care instanța de trimitere este sesizată.

54. În acest context, decizia instanței supreme pronunțată în această procedură trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate trebuie să o aibă în cadrul soluționării litigiului.

55. Or, pe de o parte, reclamanții au renunțat la judecată, astfel încât, în măsura în care instanța de fond ar lua act de această renunțare, dezlegarea nu ar mai servi soluționării cauzei. Pe de altă parte, chiar în lipsa acestei manifestări de voință în sensul renunțării la judecată, prin cererea de chemare în judecată reclamanții nu au solicitat instanței învestite analiza legalității actului, modificarea actului sau anularea acestuia, nici sub aspectul stabilirii salariilor de încadrare, nici sub aspect discriminatoriu.

56. În jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că această cerință legală presupune ca problema de drept să fie esențială, direct incidentă în soluționarea cauzei și raportată la limitele învestirii instanței de trimitere (Decizia nr. 36 din 4 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 24 iunie 2020 Decizia nr. 81 din 5 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2023).

57. Cu alte cuvinte, hotărârea prealabilă trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra soluției ce urmează a fi pronunțată de către instanța de trimitere, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate trebuie să o aibă în cadrul soluționării litigiului, ceea ce presupune ca problema de drept ce face obiectul sesizării să fie direct incidentă pentru soluționarea cauzei (Decizia nr. 6 din 8 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 1 aprilie 2021; Decizia nr. 73 din 11 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1123 din 25 noiembrie 2021; Decizia nr. 62 din 17 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1173 din 7 decembrie 2022; Decizia nr. 49 din 18 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1005 din 6 noiembrie 2023; Decizia nr. 8 din 19 februarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 14 martie 2024; Decizia nr. 10 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 17 aprilie 2024).

58. În acest context, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că nu este îndeplinită condiția în discuție atunci când procedura hotărârii prealabile a fost declanșată pentru a se răspunde unei probleme de drept ipotetice, chiar dacă ar avea legătură cu materia litigioasă (Decizia nr. 63 din 2 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 6 noiembrie 2023), ori atunci când starea de fapt proprie cauzei nu se încadrează în ipoteza normei legale a cărei interpretare se solicită (Decizia

nr. 7 din 30 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 23 februarie 2023).

59. Ca atare, spre deosebire de recursul în interesul legii, pe calea căruia se rezolvă o problemă de drept controversată, într-o manieră abstractă și generală, în cazul hotărârii prealabile, dezlegarea unei chestiuni de drept este una punctuală, adecvată

circumstanțelor speței (Decizia nr. 46 din 19 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 20 octombrie 2022).

60. În consecință, nefiind îndeplinite, în mod cumulativ, toate condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea va fi respinsă, ca inadmisibilă.

← DECIZIE privind tarifele orientative de acces la unele...

Publicate în același Monitor Oficial:

ORDIN privind modificarea Normelor metodologice pentru aplicarea de către Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN — S.A. a procedurilor privind monitorizarea și stoparea/ recuperarea ajutorului de stat... ORDIN privind autorizarea domeniului de doctorat „Economie” în cadrul Școlii doctorale de Științe economice, organizatăla Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu HOTĂRÂRE privind aprobarea Normelor pentru desemnarea reprezentanților auditorilor financiari la Conferința Camerei Auditorilor Financiari din România, organizată în format fizic în data de 26 aprilie 2025 DECIZIE privind tarifele orientative de acces la unele infrastructuri fizice rutiere