Decizia CCR nr. 29 din 21.01.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. II art. 6 din OUG nr. 80/2010 pt. completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 - reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pt. instituirea...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Ștefania Fulga Anton în Dosarul nr. 2.107/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 636D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratut-asistent referă asupra faptului că la dosar autoarea excepției a depus un înscris prin care solicită judecarea în lipsă și, totodată, solicită Curții să aibă în vedere, la soluționarea excepției, Hotărârea nr. 671 din 2013 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării într-o speță similară prin care s-a constatat o discriminare creată de legiuitor.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, arătând că nu este rezonabilă crearea unei discriminări atunci când două persoane cu aceeași calificare, încadrate în aceeași treaptă de vechime în muncă, primesc salarii diferite pentru că au fost angajate în momente diferite. În acest sens invocă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv Hotărârea din 31 martie 1981 pronunțată în Cauza J.P Jenkins împotriva Kingsgate (Clothing Production) Ltd sau Hotărârea din 10 aprilie 1984 pronunțată în Cauza Von Colson & Kamann împotriva Land Nordrhein-Westfalen. Astfel, ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră neîndreptățite printr-o discriminare rezultată din acte normative să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale. În continuare arată că dispozițiile legale criticate încalcă și principiul "la muncă egală, salariu egal", ca expresie a principiului egalității de tratament și interzicerii discriminării. Dacă felul muncii este același, cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, atunci nu se justifică o diferență de salarizare, creându-se în acest fel o discriminare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2.265 din 9 iulie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.107/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea

Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare In domeniul bugetar, excepție ridicată de Ștefania Fulga Anton într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii acesteia de modificare în parte a unui ordin al ministrului justiției în sensul stabilirii unor drepturi salariale egale cu cele ale unui judecător încadrat la aceeași instanță, gradație și clasă de salarizare, anterior datei de 1 ianuarie 2011.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că salariul/indemnizația de încadrare calculată potrivit acestora pentru un salariat bugetar care avansează într-o altă treaptă de vechime în muncă poate fi mai mică decât cea a altui salariat bugetar încadrat în aceeași funcție, grad/treaptă profesională și treaptă de vechime.

Autoarea excepției arată că, în urma calculului realizat potrivit art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, rezultă un cuantum al indemnizației de încadrare mai mic decât cel al indemnizației de încadrare plătite unui judecător cu aceeași funcție și încadrat în aceeași treaptă de vechime, dar anterior datei de 1 ianuarie 2011, calculată potrivit art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcție a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, respinsă prin Legea nr. 30/2010.

Dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale prin efectul pe care îl produc, respectiv plata unei remunerații mai mici pentru salariații aflați în situații comparabile cu cei aflați la aceeași instanță, cu aceeași funcție, aceeași gradație corespunzătoare tranșei de vechime, iar ordonanța de urgență criticată nu conține o justificare a acestei măsuri. Astfel, bugetarii care avansează într-o treaptă de vechime în cursul anului 2012 se află în situații identice, însă se află în situații diferite față de bugetarii care au deja aceeași treaptă de vechime. Susține că simplul fapt că trecerea în treapta de vechime s-a făcut în perioade diferite nu înseamnă că cele două categorii de salariați se află în situații diferite.

În același timp, autoarea invocă și încălcarea unor acte normative de către prevederile de lege criticate, cum ar fi art. 3 lit. c) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, potrivit căruia sistemul de salarizare are la bază ca principiu echitatea și coerența, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar.

Arată că legiuitorul a respectat acest principiu, la art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, în ceea ce privește personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale. De asemenea, mai susține că, potrivit art. 13 alin. (2) și (3), art. 11 alin. (3), art. 8 alin. (1) din anexa nr. VI, capitolul VIII, secțiunea a 2-a din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, diferențierea între salariul de bază/indemnizația de încadrare brută se face în cadrul aceleiași funcții doar în raport de gradul profesional, iar în cazul salariaților cu același grad profesional, în funcție de gradația corespunzătoare tranșei de vechime, neexistând niciun criteriu de diferențiere între persoanele care au aceeași funcție, grad profesional, gradație corespunzătoare treptei de vechime și clasă de salarizare.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră cererea de sesizare a Curții Constituționale ca fiind admisibilă, însă nu își exprimă opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992,

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale și invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, înscrisurile depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare al Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010. În realitate, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie art. II art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011.

Prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2012, însă, cu toate acestea, continuă să își producă efectele juridice în cauza în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, astfel încât, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituționalitatea acestora. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "(1) În anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus menționată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

(2) În anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale «Justiție».

(3) Personalul care, în cursul anului 2012, desfășoară activități noi care presupun, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, acordarea unor clase de salarizare succesive celei deținute pentru funcția respectivă beneficiază de o majorare a salariului de bază, respectiv a soldei/salariului de funcție, corespunzător numărului de clase de salarizare suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menționată."

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate prevederile legale criticate contravin art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului din Constituție, precum și art. 1 privind interdicția generală a oricărei forme de discriminare din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, este invocată și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la aplicarea principiului

nediscriminării, respectiv Hotărârea din 22 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Sejdić și Finci împotriva Bosniei -

Herțegovina, Hotărârea din 9 decembrie 2010, pronunțată în Cauza Savez Crkava "Riječ Života" și alții împotriva Croației, Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României, Hotărârea din 21 februarie 2008, pronunțată în Cauza Driha împotriva României.

Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea Constituțională constată că soluția legislativă cuprinsă în art. II art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 referitoare la drepturile salariale cuvenite ca urmare a trecerii într-o altă tranșă de vechime în muncă/funcție se regăsește și în cuprinsul art. 6 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010.

Astfel, potrivit alin. (1) al acestui articol, avansarea personalului în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare. În temeiul alin. (2) și (3) al aceluiași articol, în anul 2011, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și pentru personalul de conducere, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție.

Dispozițiile art. 6 din Legea nr. 285/2010 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate. În acest sens, prin Decizia nr. 166 din 19 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 18 iunie 2013, Curtea, analizând o excepție de neconstituționalitate cu o motivare similară raportată la încălcarea acelorași dispoziții constituționale, a reținut că aspectele ce țin de aplicarea legii de către

organismele abilitate, precum și cele referitoare la pretinsa încălcare de către prevederile de lege criticate a unor alte acte normative decât Legea fundamentală nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției".

De asemenea, Curtea a constatat că, în realitate, autorul excepției solicită modificarea dispozițiilor de lege criticate, fapt ce excedează controlului Curții Constituționale. În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Curtea a mai constatat că autorul excepției de neconstituționalitate nu are un interes real, personal în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepției nu ar schimba cu nimic situația acestuia, ci ar privi numai drepturile altor persoane.

Prin Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, examinând o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii de revizuire a pensiei, Curtea a reținut că avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate. De altfel, Curtea subliniază faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă.