Legea nr. 32/2014 - ratificarea Tratatului privind comerţul cu arme, adoptat la New York la 2.04.2013 şi semnat de România la New York la 3.06.2013

Prezentul tratat are ca obiect:

- instituirea normelor comune celor mai stricte pentru reglementarea sau îmbunătățirea reglementării comerțului internațional cu arme convenționale;

- prevenirea și eradicarea comerțului ilicit cu arme convenționale și prevenirea deturnării acestora;

pentru a:

- contribui la pacea, securitatea și stabilitatea internaționale și regionale;

- reduce suferința umană;

- promova cooperarea, transparența și acțiunea responsabilă a statelor părți în comerțul internațional cu arme convenționale, dezvoltând în acest mod încrederea reciprocă între state.

1. Prezentul tratat se aplică armelor convenționale din următoarele categorii:

a) tancuri de luptă;

b) vehicule blindate de luptă;

c) sisteme de artilerie de calibru mare;

d) avioane de luptă;

e) elicoptere de atac;

f) nave de război;

g) rachete și lansatoare de rachete;

h) arme de calibru mic și armamente ușoare.

2. În scopul prezentului tratat, activitățile de comerț internațional cuprind exportul, importul, tranzitul, transbordarea și brokerajul, denumite în continuare transfer.

3. Prezentul tratat nu se aplică transportului internațional de către orice stat parte sau în numele său de arme convenționale destinate uzului propriu, cu condiția ca acestea să rămână în proprietatea acelui stat.

Fiecare stat parte instituie și actualizează un sistem național de control pentru reglementarea exportului de muniții trase, lansate sau eliberate la țintă cu ajutorul armelor convenționale prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din prezentul tratat și aplică dispozițiile articolelor 6 și 7 înainte de a autoriza exportul acestor muniții.

Fiecare stat parte instituie și actualizează un sistem național de control pentru reglementarea exportului de părți și de componente dacă exportul se face sub o formă care face posibilă asamblarea armelor convenționale prevăzute la articolul 2 alineatul (1) și aplică dispozițiile articolelor 6 și 7 înainte de a autoriza exportul acestor piese și componente.

1. Fiecare stat parte implementează acest tratat într-o manieră coerentă, obiectivă și nediscriminatorie, ținând cont de principiile menționate în acest tratat.

2. Fiecare stat parte instituie și actualizează un sistem național de control, inclusiv o listă de control națională, în vederea implementării prevederilor acestui tratat.

3. Fiecare stat parte este încurajat să aplice prevederile acestui tratat asupra unei cât mai largi game de arme convenționale. Niciuna dintre definițiile naționale, a oricăreia dintre categoriile vizate de articolul 2 alineatul (1) literele a-g nu va conține o descriere mai limitată decât cele utilizate în Registrul de arme convenționale al Organizației Națiunilor Unite la momentul intrării în vigoare a prezentului tratat. Pentru categoria prevăzută de articolul 2 alineatul (1) litera h, definițiile naționale nu vor fi mai limitate decât cele utilizate în instrumentele relevante ale Organizației Națiunilor Unite la momentul intrării în vigoare a prezentului tratat.

4. Fiecare stat parte, în baza legislației naționale, comunică lista națională de control Secretariatului, care o va aduce la cunoștința celorlalte state părți. Statele părți sunt încurajate să facă publice listele de control naționale.

5. Fiecare stat parte ia măsurile necesare pentru implementarea prevederilor prezentului tratat și desemnează autorități naționale competente așa încât să aibă un sistem de control național transparent și eficient care să reglementeze transferurile de arme convenționale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) sau de oricare alt bun dintre cele prevăzute de articolul 3 și articolul 4.

6. Fiecare stat parte desemnează unul sau mai multe puncte de contact naționale pentru schimbul de informații privind implementarea prezentului tratat. Fiecare stat parte notifică Secretariatului, înființat în aplicarea articolului 18, informații cu privire la punctul sau punctele naționale de contact și actualizează informațiile.

1. Niciun stat parte nu va autoriza transferul de arme convenționale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) sau al oricărui alt bun prevăzut la articolul 3 sau articolul 4, în măsura în care transferul ar încălca obligațiile sale decurgând din măsuri adoptate de Consiliul de securitate al Organizației Națiunilor Unite în baza capitolului VII al Cartei Organizației Națiunilor Unite, în particular embargouri privind armele.

2. Niciun stat parte nu va autoriza transferul de arme convenționale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) sau al oricărui alt bun prevăzut de articolul 3 sau articolul 4, în măsura în care transferul ar încălca obligații internaționale relevante decurgând din acorduri internaționale la care este parte, în particular cele care privesc transferul internațional sau traficul ilicit cu arme convenționale.

3. Niciun stat parte nu va autoriza transferul de arme convenționale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) sau al oricărui alt bun prevăzut de articolul 3 sau articolul 4, dacă are cunoștință, la momentul cererii de autorizare, că armele sau bunurile ar putea fi folosite la comiterea unui genocid, de crime împotriva umanității, de încălcări grave ale convențiilor de la Geneva din 1949, de atacuri împotriva civililor sau bunurilor civile protejate ca atare, sau de alte crime de război cum ar fi cele definite de acordurile internaționale la care este parte.

1. Dacă exportul nu este interzis de articolul 6, fiecare stat parte exportator, înainte de autorizarea exportului de arme convenționale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) sau al oricărui alt bun prevăzut de articolul 3 sau articolul 4, aflate sub jurisdicția sa și în conformitate cu sistemul național de control, evaluează, într-un mod obiectiv și nediscriminatoriu, ținând cont de orice element util, în special de informațiile furnizate de statul importator, conform articolului 8 alineatul (1), dacă exportul acestor arme sau bunuri:

a) ar contribui sau ar aduce atingere păcii și securității;

b) ar putea folosi la:

1. (i)

   comiterea sau facilitarea comiterii unei încălcări grave a dreptului internațional umanitar;

2. (ii)

   comiterea or facilitarea comiterii unei încălcări grave a dreptului internațional privind drepturile omului;

3. (iii)

   comiterea sau facilitarea comiterii unui act ce constituie infracțiune potrivit protocoalelor sau convențiilor internaționale privind terorismul la care statul exportator este parte; sau

4. (iv)

   comiterea sau facilitarea unui act ce constituie infracțiune potrivit convențiilor sau protocoalelor internaționale privind criminalitatea transnațională organizată la care statul exportator este parte.

2. Statul parte exportator analizează, de asemenea, dacă pot fi luate măsuri pentru a reduce riscurile enunțate la literele a) sau b) ale alineatului (1), precum măsurile de creștere a încrederii sau programe elaborate și hotărâte în comun de către statele exportatoare și importatoare.

3. Dacă, după efectuarea acestei evaluări și examinarea măsurilor de reducere a riscurilor disponibile, statul parte exportator hotărăște că există un risc semnificativ de producere a unor consecințe negative enumerate în alineatul (1) acesta nu autorizează exportul.

4. Fiecare stat parte exportator, în efectuarea evaluării sale, ia în considerare riscul ca armele convenționale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) sau bunurile prevăzute de articolul 3 sau articolul 4 să fie utilizate pentru comiterea sau facilitarea comiterii de acte grave de violență bazată pe discriminarea sexuală sau de acte grave de violență împotriva femeilor și copiilor.

5. Fiecare stat parte exportator ia măsuri pentru a se asigura că autorizațiile de export de arme convenționale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) sau de bunuri prevăzute de articolul 3 sau de articolul 4 sunt detaliate și emise înainte de export.

6. Fiecare stat parte exportator va comunica informațiile relevante despre autorizația respectivă, la cerere, statelor participante importatoare și statelor părți de tranzit sau de transbordare, conform dreptului său intern, practicilor sau politicilor sale.

7. Dacă, după acordarea unei autorizații, un stat parte exportator ia cunoștință de noi informații relevante, acesta este încurajat să reevalueze autorizația după consultare, dacă este nevoie, cu statul importator.

1. Fiecare stat parte importator ia măsuri pentru a se asigura că informațiile utile și pertinente sunt furnizate, conform legislației naționale, statului parte exportator, la cererea sa, pentru a-l ajuta în evaluarea națională privind exportul, conform articolului 7. Aceste măsuri pot include comunicarea certificatelor de utilizator final sau utilizare finală.

2. Fiecare stat parte importator ia măsuri ca să reglementeze, atunci când este necesar, importurile de arme convenționale, vizate de articolul 7, aflate sub jurisdicția sa. Astfel de măsuri pot include regimurile de import.

3. Fiecare stat parte importator, dacă este țara destinației finale, poate cere informații de la statul parte exportator privind orice cerere de autorizare aprobată sau nedecisă încă.

Fiecare stat parte ia măsurile necesare pentru a reglementa, în măsura în care este necesar și posibil, tranzitul sau transbordarea sub jurisdicția și pe teritoriul său, de arme convenționale prevăzute la articolul 2 alineatul (1), conform dreptului internațional aplicabil.

Fiecare stat parte ia, în condițiile legislației sale, măsurile necesare pentru reglementarea activităților de brokeraj cu arme convenționale prevăzute la articolul 2 alineatul (1), aflate sub jurisdicția sa. Aceste măsuri pot consta în special în cerința înregistrării sau obținerii unei autorizații, de către brokeri, prealabil desfășurării activității de brokeraj.

1. Fiecare stat parte care participă la transferul de arme convenționale prevăzute la articolul 2 alineatul (1) ia măsuri de prevenire a deturnării lor.

2. Fiecare stat parte căută să prevină deturnarea transferului de arme convenționale prevăzute la articolul 2 alineatul (1) prin sistemul său național de control, instituit în aplicarea articolului 5 alineatul (2), evaluând riscul deturnării exportului și luând în considerare măsuri de reducere a riscului, precum cele de construire a încrederii sau programe convenite sau dezvoltate împreună cu statele exportatoare și importatoare. Dacă este necesar, pot fi luate alte măsuri de prevenire, cum ar fi examinarea părților participante la export, solicitarea de documente certificate sau asigurări suplimentare, interzicerea exportului ori alte măsuri adecvate.

3. Statele părți importatoare, de tranzit, transbordare sau exportatoare cooperează și fac schimb de informații, conform dreptului intern, dacă este necesar și posibil, pentru a reduce riscul deturnării în cursul transferului de arme convenționale prevăzute la articolul 2 alineatul (1).

4. Dacă un stat parte detectează o deturnare de arme convenționale prevăzute de articolul 2 alineatul (1) în timpul unui transfer, ia măsurile care se impun pentru a pune capăt acestei deturnări, în măsura în care sunt permise de dreptul său intern și cu respectarea dreptului internațional. Aceste măsuri pot consta în alertarea statelor părți potențial afectate, examinarea transporturilor de arme prevăzute la articolul 2 alineatul (1) care sunt deturnate și luarea de măsuri de urmărire prin deschiderea unei anchete și sancționarea infracțiunii.

5. Pentru a îmbunătăți înțelegerea și prevenirea deturnării de arme convenționale prevăzute la articolul 2 alineatul (1) la momentul transferului, statele părți sunt încurajate să facă schimburi reciproce de informații relevante cu privire la mijloacele de luptă eficiente împotriva deturnărilor. Aceste informații pot viza activitățile ilicite, corupția, rutele traficului internațional, brokerajul ilegal, sursele ilegale de aprovizionare, metodele de ascundere, locurile obișnuite de livrare sau destinațiile utilizate de grupurile organizate pentru livrarea deturnărilor.

6. Statele părți sunt încurajate să comunice celorlalte state părți, prin intermediul Secretariatului, măsurile luate în lupta împotriva deturnării armelor convenționale prevăzute la articolul 2 alineatul (1).

1. Fiecare stat parte ține, conform legislației și reglementărilor naționale, registre naționale cu autorizațiile exporturilor sau exporturile efective de arme convenționale prevăzute de articolul 2 alineatul (1).

2. Fiecare stat parte este încurajat să păstreze registre cu privire la armele convenționale prevăzute la articolul 2 alineatul (1) care sunt transferate pe teritoriul său ca destinație finală sau care sunt autorizate să tranziteze ori să transbordeze teritoriul aflat sub jurisdicția sa.

3. Fiecare stat parte este încurajat să includă în aceste înregistrări: cantitatea, valoarea, modelul sau tipul, transferurile internaționale autorizate de arme convenționale prevăzute la articolul 2 alineatul (1), transferurile de arme convenționale efectiv realizate, informații privind statul sau statele exportatoare, importatoare, de tranzit sau transbordare și utilizatorii finali, dacă este cazul.

4. Registrele sunt păstrate pentru cel puțin 10 ani.

1. Fiecare stat parte pune la dispoziția Secretariatului, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat pentru respectivul stat parte, în conformitate cu articolul 22, un raport inițial care să cuprindă măsurile pe care le-a adoptat în vederea implementării tratatului, inclusiv reglementările naționale, liste naționale de control, precum și alte reglementări și măsuri administrative adoptate pe plan intern. Fiecare stat parte raportează Secretariatului orice noi măsuri pe care le va adopta pentru a implementa prezentul tratat, dacă este cazul. Rapoartele vor fi puse la dispoziție și distribuite celorlalte state părți de către Secretariat.

2. Statele părți sunt încurajate să transmită celorlalte state părți, prin intermediul Secretariatului, informații privind măsurile adoptate care s-au dovedit eficiente în lupta împotriva deturnării transferurilor de arme convenționale precizate la articolul 2 alineatul (1), la momentul transferului acestora.

3. Fiecare stat parte transmite anual Secretariatului, până la 31 mai, un raport pentru anul calendaristic precedent privind exporturile și importurile autorizate sau efectuate de arme convenționale precizate la articolul 2 alineatul (1). Rapoartele vor fi puse la dispoziția Secretariatului și vor fi distribuite de acesta statelor părți. Raportul depus la Secretariat poate conține aceleași informații pe care statul parte le-a înaintat și altor grupuri de lucru ale Organizației Națiunilor Unite, inclusiv Registrului Națiunilor Unite privind armele convenționale. Rapoartele pot exclude informații sensibile din punct de vedere comercial sau de securitate națională.

Fiecare stat parte ia măsurile necesare pentru implementarea legilor și reglementărilor naționale care pun în aplicare prezentul tratat.

1. Statele părți cooperează între ele, în funcție de interesele lor în materie de securitate și de legislațiile naționale, pentru a implementa în mod efectiv prezentul tratat.

2. Statele părți sunt încurajate să faciliteze cooperarea internațională, inclusiv prin schimbul de informații cu privire la chestiuni de interes comun în ceea ce privește implementarea și aplicarea prezentului tratat, ținând cont de interesele proprii în materie de securitate și de legislațiile naționale.

3. Statele părți sunt încurajate să se consulte în chestiuni de interes comun și să facă schimb de informații, după caz, pentru a sprijini implementarea Tratatului.

4. Statele părți sunt încurajate să coopereze, în baza legislației naționale, pentru a facilita implementarea la nivel național a prevederilor prezentului tratat, în special prin schimbul de informații cu privire la activitățile și entitățile ilicite, și pentru a preveni și elimina deturnarea de arme convenționale prevăzute la articolul 2 alineatul (1).

5. Statele părți își acordă reciproc, de comun acord și cu respectarea legislațiilor naționale, toată asistența posibilă în procedurile de investigare, urmărire și judecare în legătură cu încălcarea măsurilor legale naționale adoptate în baza prezentului tratat.

6. Statele părți sunt încurajate să ia măsuri la nivel național și să coopereze între ele pentru a împiedica ca transferul de arme convenționale prevăzute la articolul 2 alineatul (1), să facă obiectul unor fapte de corupție.

7. Statele părți sunt încurajate să facă schimb de experiență și informații, privind experiența acumulată în legătură cu aplicarea prevederilor prezentului tratat.

1. În scopul punerii în aplicare a prezentului tratat, fiecare stat parte poate solicita asistență, în special juridică și legislativă, sprijin în consolidarea structurilor sale instituționale, precum și asistență tehnică, materială sau financiară. Asistența poate include sprijin în gestionarea stocurilor, în desfășurarea programelor de dezarmare, demobilizare și reintegrare, în elaborarea legislației-tip și în adoptarea de practici eficiente de implementare. Fiecare stat parte în măsură să ofere această asistență o va furniza, la cerere.

2. Fiecare stat parte poate cere, oferi sau primi asistență, în special prin intermediul Organizației Națiunilor Unite, organizațiilor internaționale, regionale, subregionale sau naționale, organizațiilor nonguvernamentale sau în cadru bilateral.

3. Statele părți vor crea un fond pe bază de voluntariat, pentru a sprijini statele părți care solicită asistență internațională în implementarea prezentului tratat. Fiecare stat parte este încurajat să contribuie cu resurse la acest fond.

1. Secretariatul provizoriu, înființat în temeiul articolului 18, va convoca o conferință a statelor părți nu mai târziu de un an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat și apoi în funcție de hotărârea Conferinței statelor părți.

2. Conferința statelor părți adoptă, prin consens, regulile sale de procedură la prima sa sesiune.

3. Conferința statelor părți adoptă norme financiare proprii privind funcționarea sa, norme privind finanțarea oricărui organism subsidiar pe care l-ar putea înființa. La fiecare sesiune ordinară, Conferința adoptă un buget pentru perioada financiară până la următoarea sesiune ordinară.

4. Conferința statelor părți:

a) analizează punerea în aplicare a prevederilor acestui tratat, inclusiv evoluțiile intervenite în domeniul armelor convenționale;

b) examinează și adoptă recomandări privind punerea în aplicare și funcționarea prezentului tratat, în special promovarea universalității lui;

c) examinează propunerile de amendamente aduse prezentului tratat, conform articolului 20;

d) examinează problemele suscitate de interpretarea prezentului tratat;

e) examinează și hotărăște sarcinile și bugetul Secretariatului;

f) examinează crearea oricăror organe subsidiare necesare ameliorării funcționării Tratatului;

g) îndeplinește orice altă funcție în conformitate cu acest tratat.

5. Conferința statelor părți organizează sesiuni extraordinare de câte ori va considera necesar sau la cererea scrisă a oricărui stat parte, în măsura în care este susținută de cel puțin două treimi din statele părți.

1. Prezentul tratat instituie un Secretariat însărcinat cu sprijinirea statelor părți în implementarea efectivă a acestui tratat. Până la prima reuniune a Conferinței statelor părți, funcțiile administrative legate de prezentul tratat vor fi încredințate unui Secretariat provizoriu.

2. Secretariatul va fi dotat cu suficient personal. Membrii săi vor avea competențele necesare pentru exercitarea eficientă a funcțiilor prevăzute la alineatul 3.

3. Secretariatul este responsabil în fața statelor părți. Dotat cu mijloace limitate, Secretariatul exercită următoarele funcții:

a) primește, pune la dispoziție și distribuie rapoartele prevăzute de prezentul tratat;

b) actualizează și pune la dispoziția statelor părți lista punctelor de contact naționale;

c) sprijină prezentarea de oferte și cereri de asistență pentru implementarea Tratatului și promovează cooperarea internațională conform cerințelor;

d) facilitează lucrările Conferinței statelor părți, în special prin luarea măsurilor și furnizarea serviciilor necesare desfășurării reuniunilor prevăzute de către prezentul tratat; și

e) îndeplinește oricare alte sarcini stabilite de Conferința statelor părți.

1. Statele părți se consultă și cooperează, de comun acord, în vederea soluționării tuturor disputelor care ar putea surveni între ele privind interpretarea și aplicarea Tratatului, inclusiv prin negociere, mediere, conciliere, reglementare judiciară sau oricare alt mijloc pașnic.

2. Statele parii pot alege, de comun acord, să recurgă la arbitraj pentru reglementarea tuturor disputelor între ele cu privire la problemele referitoare la interpretarea sau aplicarea prezentului tratat.

1. Orice stat parte poate propune amendamente la expirarea unei perioade de 6 ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat. La expirarea acestei perioade, amendamentele propuse vor putea fi examinate doar de către Conferința statelor părți la fiecare 3 ani.

2. Orice propunere de amendament la prezentul tratat este prezentată în scris Secretariatului, care o difuzează tuturor statelor părți, cu cel puțin 180 de zile înainte de următoarea reuniune a Conferinței statelor părți, la care amendamentele ar putea fi examinate conform alineatului 1. Amendamentul este examinat la următoarea reuniune a Conferinței statelor părți la care amendamentele ar putea fi examinate conform alineatului 1 dacă, cel mai târziu în 120 de zile după distribuirea textului prin Secretariat, majoritatea statelor părți informează Secretariatul că sprijină examinarea propunerii.

3. Statele părți fac tot posibilul pentru a ajunge la consens asupra fiecărui amendament. Dacă nu se ajunge la niciun acord în pofida eforturilor depuse, amendamentul este, în ultimă instanță, adoptat printr-un vot majoritar a trei pătrimi din statele părți prezente și care votează la Conferința statelor părți, în scopurile acestui articol, statele părți prezente și votante sunt cele care sunt prezente și care votează pentru sau contra. Depozitarul comunică statelor părți orice amendament adoptat astfel.

4. Orice amendament adoptat conform alineatului 3 va intra în vigoare pentru fiecare stat parte care a depus instrumentul de acceptare pentru acel amendament la 90 de zile după ce majoritatea statelor care erau parte la Tratat la momentul adoptării amendamentului au depus instrumentele lor la depozitar. Ulterior, el va intra în vigoare pentru toate celelalte state părți la 90 de zile după depunerea instrumentului de acceptare a amendamentului.

1. Prezentul tratat este deschis spre semnare tuturor statelor la sediul Organizației Națiunilor Unite din New York, începând cu 3 iunie 2013 până la intrarea sa în vigoare.

2. Prezentul tratat este supus ratificării, acceptării sau aprobării de fiecare stat semnatar.

3. După intrarea în vigoare, prezentul tratat va fi deschis aderării tuturor statelor nesemnatare.

4. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare sunt depuse la depozitar.

1. Prezentul tratat va intra în vigoare la 90 de zile după data depunerii celui de-al 50-lea instrument de ratificare, acceptare sau de aprobare la depozitar.

2. În privința oricărui stat care depune instrumentul de ratificare, acceptare, de aprobare sau de aderare după intrarea în vigoare a prezentului tratat, acesta va intra în vigoare la 90 de zile de la data depunerii, de către acel stat, a instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare.

Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, de aprobare sau de aderare, să declare că va aplica cu titlu provizoriu articolul 6 și articolul 7 până la intrarea în vigoare a prezentului tratat pentru acel stat.

1. Prezentul tratat are o durată nedeterminată.

2. Fiecare stat parte, în exercitarea suveranității naționale, are dreptul de a denunța prezentul tratat. Acesta va transmite o notificare depozitarului, care va notifica toate celelalte state părți. Notificarea poate include motivele denunțării și va avea efect la 90 de zile de la primirea de către depozitar, cu excepția cazului în care se specifică o dată ulterioară.

3. Denunțarea nu exonerează statul de obligațiile, inclusiv financiare, aflate în sarcina sa în baza prezentului tratat atât timp cât acesta a fost stat parte.

1. Fiecare stat parte poate, la momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, să formuleze rezerve care nu sunt incompatibile cu obiectul și scopul prezentului tratat.

2. Un stat parte poate retrage rezerva sa în orice moment printr-o notificare adresată depozitarului.

1. Aplicarea prezentului tratat nu aduce atingere obligațiilor asumate de statele părți în baza altor acorduri internaționale, prezente sau viitoare, la care sunt părți, în măsura în care aceste obligații sunt compatibile cu prezentul tratat.

2. Prezentul tratat nu poate fi invocat ca motiv pentru a lipsi de efect acordurile de cooperare în domeniul apărării încheiate între statele părți la prezentul tratat.

Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite este depozitarul prezentului tratat.

Originalul prezentului tratat, ale cărui texte în engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză și rusă sunt egal autentice, este depozitat la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

Adoptat la New York, la 2 aprilie 2013.