Decizia CCR nr. 81 din 18.02.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 47 lit. a), b) şi d) şi art. 50 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 230/2007 - înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Luminița Hoară în Dosarul nr. 666/263/2013 al Judecătoriei Motru. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 384D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea acesteia.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 595D/2013, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 lit. a), b) și d) și art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, ridicată de Iriza Voinea Marian în Dosarul nr. 1.066/263/2013 al Judecătoriei Motru.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 808D/2013, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, ridicată de Marius Iulian Cazâcu în Dosarul nr. 10.367/271/2012 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 809D/2013, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 lit. d) și art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, ridicată de Daniela Bucureanu în Dosarul nr. 2.006/263/2013 al Judecătoriei Motru.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 813D/2013, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 lit. d) și art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, ridicată de Valerica Nemițanu în Dosarul nr. 2.314/263/2013 al Judecătoriei Motru.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 384D/2013, nr. 595D/2013, nr. 808D/2013, nr. 809/2013 și nr. 813D/2013, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 595D/2013, nr. 808D/2013, nr. 809/2013 și nr. 813D/2013 la Dosarul nr. 384D/2013, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 din Legea nr. 230/2007. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 lit. a), b) și d) din același act normativ, apreciază că aceasta este inadmisibilă, având în vedere că autorii excepției nu motivează în ce anume constă contrarietatea acestora cu dispozițiile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 666/263/2013, Judecătoria Motru a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari. Excepția a fost ridicată de Luminița Hoară cu ocazia soluționării unei acțiuni civile, în contradictoriu cu Asociația Locativă Condominială nr. 12 din Municipiul Motru, prin care s-a solicitat obligarea autoarei excepției la plata restanțelor privind cheltuielile de întreținere, administrare și agent termic, precum și debranșarea acesteia de la rețelele de apă potabilă, apă caldă și agent termic.

Prin Încheierea din 4 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.066/263/2013, Judecătoria Motru a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 lit. a), b) și d) și art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari. Excepția a fost ridicată de Iriza Voinea Marian cu ocazia soluționării unei acțiuni civile, în contradictoriu cu Asociația de proprietari nr. 8 din Municipiul Motru, într-o cauză având ca obiect pretenții.

Prin Încheierea din 7 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 10.367/271/2012, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari. Excepția a fost ridicată de Marius Iulian Cazacu cu ocazia soluționării unei acțiuni civile, în contradictoriu cu Asociația de Proprietari Seleușului D21 din Municipiul Oradea, într-o cauză având ca obiect pretenții.

Prin Încheierea din 22 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.006/263/2013, Judecătoria Motru a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 lit. d) și art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari. Excepția a fost ridicată de Daniela Bucureanu cu ocazia soluționării unei acțiuni civile, în contradictoriu cu Asociația Locativă Condominială nr. 13 din Municipiul Motru, într-o cauză având ca obiect pretenții.

Prin Încheierea din 21 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.314/263/2013, Judecătoria Motru a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 lit. d) și art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari. Excepția a fost ridicată de Valerica Nemițanu cu ocazia soluționării unei acțiuni civile, în contradictoriu cu Asociația Locativă Condominială nr. 13 din Municipiul Motru, într-o cauză având ca obiect pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență că prin prevederile de lege criticate se instituie o situație net favorabilă asociațiilor de proprietari, deoarece acestora li se creează un acces la justiție și un tratament preferențial prin scutirea de la plata taxei de timbru. Astfel, arată că în cauzele în care Asociația de Proprietari este reclamantă aceasta este scutită de plata taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile având ca obiect pretenții financiare formulate împotriva proprietarilor - debitori, pe când în procesele cu asociația în care proprietarii au calitatea de reclamanți, aceștia din urmă nu sunt scutiți de plata taxelor judiciare de timbru. În acest context, invocă și încălcarea dispozițiilor art. 6, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil, la interzicerea discriminării și la interzicerea abuzului de drept.

Totodată, arată că prin ambiguitatea modului în care a fost concepută și redactată Legea nr. 230/2007 se ajunge la fraudarea Legii nr. 146/1997, prin scutirea de la plata taxei de timbru a Asociației de Proprietari, întrucât titularii drepturilor pretinse de asociațiile de proprietari sunt alte persoane juridice, astfel încât sunt scutiți de la plata taxei de timbru chiar agenții economici care desfășoară activități comerciale de profit.

Exprimându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate care face obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 384D/2013, nr. 595D/2013, nr. 809D/2013 și nr. 813D/2013, Judecătoria Motru consideră că aceasta este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 1.573 din 6 decembrie 2011, Decizia nr. 722 din 2 iunie 2011 și Decizia nr. 727 din 1 iunie 2010.

Judecătoria Oradea, în opinia exprimată în Dosarul Curții Constituționale nr. 808D/2013, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că dreptul de acces la justiție al proprietarului unui apartament și/sau al spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, din cadrul unei clădiri, nu poate fi îngrădit printr-un text ce privește scutirea de la plata taxei de timbru a asociațiilor de proprietari.

De asemenea, arată că, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că instituirea unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituțional. Mai mult, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituție, "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“, fiind, așadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situații diferite.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, și arată că, atâta timp cât obligația de plată a taxelor judiciare de timbru, cât și excepțiile stabilite prin lege, se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și litigiilor de aceeași natură, nu se poate reține încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție. Pe cale de consecință, nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 15 din Legea fundamentală, potrivit cărora cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție sau prin alte legi, și nici cele ale art. 20.

De asemenea, apreciază că nu poate fi reținută nici critica prevederilor de lege cuprinse în art. 47 din Legea nr. 230/2007, deoarece acestea nu fac altceva decât să enumere cheltuielile asociației de proprietari și să indice modalitățile de stabilire și repartizare a acestor cheltuieli.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că instituirea unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei) nu constituie o atingere adusă principiilor constituționale ale egalității în drepturi și universalității legii.

Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligație constituțională a cetățenilor, prevăzută de art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală. Din această perspectivă, se impune un tratament juridic diferit pentru situații de fapt diferite, având o justificare obiectivă și rațională, și anume necesitatea recuperării de către asociațiile de proprietari a cotelor de întreținere, ținând cont de consecințele grave ale neachitării acestora asupra bunei funcționări a utilităților comune.

Totodată, apreciază că prevederile art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 230/2007 nu aduc atingere nici dreptului la apărare, întrucât persoanele implicate în litigiu se pot prevala, neîngrădit, de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil. În plus, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cât privește pretinsa contrarietate a textului de lege criticat față de art. 53 din Constituție, Avocatul Poporului arată că acesta nu pune în discuție restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale.

Referitor la prevederile art. 47 lit. a), b) și d) din Legea nr. 230/2007, apreciază că acestea nu contravin niciunei norme constituționale sau convenționale, în condițiile în care, prin acest text, legiuitorul a înțeles doar să enumere cheltuielile asociației de proprietari și să indice modalitățile de stabilire și repartizare a acestor cheltuieli.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2/3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Din examinarea încheierilor de sesizare și a criticilor invocate, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 47 lit. a), b) și d) și art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, cu modificările ulterioare. Prevederile de lege criticate au următorul cuprins:

Art. 47:"Cheltuielile asociației de proprietari sunt următoarele:

a) cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale;

b) cheltuieli pe consumuri individuale; (_)

d) cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației de proprietari;“;

Art. 50:"(1) Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

(2) Acțiunea asociației de proprietari este scutită de taxă de timbru.“

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 47 lit. a), b) și d) și art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari au mai fost examinate din perspectiva unor critici de neconstituționalitate similare, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale.

În acest sens, este, de exemplu, Decizia nr. 1.527 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 16 decembrie 2011, sau Decizia nr. 393 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009, prin care Curtea a statuat că aceste prevederi de lege sunt constituționale.

În prezenta cauză, referitor la prevederile art. 47 lit. a), b) și d) din Legea nr. 230/2007, Curtea observă că autorii excepției nu motivează în ce anume ar consta neconstituționalitatea acestor prevederi de lege, limitându-se doar a le enunța. Așa fiind, simpla lor enumerare nu este de natură să satisfacă exigențele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, prevederi potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate“, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate, așa cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

De altfel, prin Decizia nr. 393 din 19 martie 2009, precitată, Curtea a statuat că aceste prevederi de lege nu sunt de natură să contravină vreuneia dintre normele constituționale sau dintre cele consacrate la nivel internațional, ele nefăcând altceva decât să enumere cheltuielile asociației și să precizeze modalitățile de stabilire și repartizare a acestor cheltuieli.

În ceea ce privește critica prevederilor art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 230/2007, Curtea reține că autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin exonerarea de la plata taxei judiciare de timbru a asociației de proprietari se produce un dezechilibru procesual și, implicit, defavorizarea persoanei care intră în litigiu cu asociația, și anume proprietarul, care nu beneficiază de o asemenea scutire.

Față de critica formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât asociația de proprietari a fost creată prin lege în vederea realizării unui scop de interes general, și anume administrarea în bune condiții a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în seamă, totodată, și interesele locatarilor legate de realizarea unei bune conviețuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor și a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparațiilor și amenajărilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implică locuirea și administrarea unui imobil cu mai mulți locatari impune, în consecință, o asociere fără de care drepturile și interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariția unor neînțelegeri sau litigii.

Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și art. 32 alin. (1) diri Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007,"Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari“. De asemenea, potrivit art. 12 (B) lit. c) din aceleași Norme metodologice, proprietarii au obligația "să contribuie la constituirea mijloacelor bănești și materiale ale asociației de proprietari și să achite în termenul stabilit cota de contribuție care le revine în cadrul cheltuielilor asociației de proprietari“.

În acest context legislativ, Curtea constată că rezultă evident obligația proprietarilor de a-și achita cotele de contribuție către asociația de proprietari pentru a se putea acoperi toate cheltuielile comune ale clădirii, având în vedere că obiectul de activitate al asociației de proprietari îl constituie asigurarea condițiilor de funcționare normală, atât a locuințelor aflate în proprietate exclusivă, cât și a spațiilor, construcțiilor și instalațiilor, aflate în proprietate comună indivizibilă, aferentă condominiului. Proprietarii din condominiu, precum și persoanele care locuiesc în acesta, chiar dacă nu fac parte din asociația de proprietari, sunt obligați să plătească în avans cota ce le revine din bugetul de venituri și cheltuieli al asociației de proprietari.

Referitor la critica autorilor excepției de neconstituționalitate potrivit căreia este încălcat principiul egalității în drepturi pentru faptul că asociația de proprietari este scutită de plata taxei de timbru, în timp ce proprietarul nu beneficiază de această măsură legală, Curtea apreciază că scutirea de la plata taxei de timbru reprezintă o facilitate fiscală acordată de legiuitor asociațiilor de proprietari numai cu privire la acțiunile ce decurg din neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației.

Instituirea unor excepții de la regula generală a plății taxei judiciare de timbru, constând în scutiri de la plata acesteia, nu sunt, însă, contrare Legii fundamentale. Așa cum reiese din conținutul art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile referitoare la orice alte acțiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru.

Astfel, atât obligația de plată a taxelor judiciare de timbru, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare dispozițiilor art. 16 din Constituție. În cauză, tratamentul juridic diferit se impune pentru situații de fapt diferite, având o justificare obiectivă și rațională, și anume necesitatea recuperării de către asociațiile de proprietari a cotelor de întreținere cu mai multă ușurință, ținând cont atât de multitudinea datornicilor, de debitele mari pe care aceștia le au, cât și de consecințele grave ale neachitării acestora.

Așa fiind, Curtea apreciază că rațiunea pentru care asociațiile de proprietari beneficiază de scutirea de la plata taxei de timbru constă în înlesnirea recuperării sumelor de bani ce reprezintă cotele de întreținere restante, fapt de care depinde însăși administrarea asociației.

De altfel, Curtea reține că, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările și completările ulterioare, justițiabilii pot obține scutiri, reduceri, amânări sau eșalonări de la plata taxelor judiciare de timbru. Astfel, poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, orice persoană fizică, în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale.

Cu privire la celelalte susțineri ale autorilor excepției, vizând "ambiguitatea modului în care a fost concepută și redactată Legea nr. 230/2007“, Curtea constată că acestea nu pot fi considerate veritabile critici de neconstituționalitate, fiind mai degrabă nemulțumiri față de modul de redactare a actului normativ criticat, dar și de interpretare și aplicare a acestuia.