Decizia CCR nr. 76 din 11.02.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. I alin. 1 şi 2 din OUG nr. 10/2013 pt. plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 - acordarea de compensaţii...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat fa Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006, excepție ridicată de Victor Bîtcă în Dosarul nr. 1.951/30/2012 al Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează Obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 760D/2013.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstitutionalitatea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 10/2013

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierea din 24 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.951/30/2012, Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 Iulie 1924, precum șl pentru modificarea și completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 șl Legii nr. 393/2006. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Victor Bîtcă într-o cauză având ca obiect pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile criticate contravin dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție, întrucât fragmentarea plăților în sume modice ce urmează a se achita pe o perioadă de 10 ani transformă dreptul la despăgubiri într-un drept eventual și încalcă atât principiul general de drept al predictibilității normei juridice și a aplicării ei, cât și dispoziția constituțională potrivit căreia "creanțele asupra statului sunt garantate" împietând, totodată, și asupra proceselor în curs de soluționare, garanția - care se dorește a se materializa și la care se tinde a se ajunge prin intermediul instanței de judecată, fiind una iluzorie.

De asemenea, apreciază că se încalcă și dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece se ajunge la situația în care persoanele care s-au adresat în mod legal instanței de contencios administrativ să nu mai poată beneficia de recunoașterea dreptului pretins și de recunoașterea pagubei, dreptul garantat devenind un drept eventual pe care nici instanța nu îl poate proteja. Astfel, se creează și se menține o stare de incertitudine cu privire la drepturile petenților, în general, al autorului excepției, în particular, perpetuându-se o puternică stare de insecuritate juridică în domeniul legilor privind despăgubirile.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, reglementarea legală criticată încalcă și dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, dat fiind faptul că art. I alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013, conform căruia "prevederile alin. (1) se aplică in mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență", conduce, indirect, la o aplicare retroactivă a dispozițiilor acestui act normativ, influențând în mod decisiv acțiunile aflate pe rolul instanțelor de judecată în cazul admiterii excepției prematurității acțiunii promovate anterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență, acțiune care, la aceea dată, nu avea niciun viciu procedural.

Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013 este neîntemeiată. În acest sens, arată că norma legală criticată "nu pare" să contravină dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție, câtă vreme prin aceasta nu s-a înlăturat dreptul persoanelor îndreptățite de a încasa compensațiile stabilite în temeiul legilor reparatorii menționate în cuprinsul ordonanței, recunoscându-se creanța acestora, stabilindu-se doar condițiile în care aceste drepturi pot fi realizate.

În egală măsură, instanța opinează că textul de lege criticat nu contravine art. 52 alin. (1) din Constituție, câtă vreme acesta nu aduce atingere dreptului persoanelor îndreptățite la acordarea măsurilor compensatorii de a se adresa instanțelor de contencios administrativ, eșalonarea plății despăgubirilor nefiind de natură să excludă realizarea acestor creanțe, ci doar să stabilească un termen înlăuntrul căruia sumele vor fi achitate în tranșe, până la stingerea integrală a creanțelor.

Totodată, instanța apreciază că nu se aduce atingere nici principiului neretroactivității legii civile, deoarece prevederile de lege criticate vizează doar situații de fapt aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013, care se analizează ca facta pendentia, iar nicidecum situații de fapt finalizate până la acel moment, cum ar fi cazul persoanelor care au încasat deja compensațiile, finalizându-se astfel raportul juridic în conținutul căruia s-a născut dreptul la acordarea despăgubirilor.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006, ordonanță de urgență publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013.

Prevederile de lege criticate au următorul cuprins:

-Art. I:"(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii civile, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, precum și celor ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, ulterior sesizării instanței de contencios constituțional, prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014,a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013.

Prin această decizie, Curtea a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013 afectează, în sens negativ, dreptul fundamental la proprietate, astfel cum înțelesul constituțional al verbului "a afecta" a fost definit în jurisprudența Curții Constituționale, contravenind în acest mod dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile șl îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică".

În aceste condiții, Curtea constată că, în cauza de față, sunt incidente prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după sesizarea Curții Constituționale, excepția cu un atare obiect urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.