Legea nr. 70/2023 pentru modificarea art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției
| Comentarii |
|
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAȚILOR
SENATUL
LEGE
pentru modificarea art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Articol unic. — La articolul 50 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 23 septembrie 2016, cu modificările și completările ulterioare, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
„Art. 50. — (1) Adoptatorul sau, opțional, oricare dintre soții familiei adoptatoare, care realizează venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, din activități salariale și asimilate acestora sau, după caz, din activități independente, drepturi de autor ori activități agricole, denumit în continuare persoană îndreptățită, poate beneficia de un concediu de acomodare cu durata de maximum doi ani, care include și perioada încredințării copilului în vederea adopției, precum și de o indemnizație lunară.”
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.
p. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR,
VASILE-DANIEL SUCIU
p. PREȘEDINTELE SENATULUI,
ALINA-ȘTEFANIA GORGHIU
București, 29 martie 2023.
Nr. 70.
| ← DECRET privind promulgarea Legii pentru modificarea și... | DECRET privind promulgarea Legii pentru modificarea art. 50... → |
|---|
Cu ce data se aplica modificarea?
Persoanelor care se afla deja in concediu de acomodare li se aplica modificarea?
a propunerii legislative pentru completarea Legii nr. 273 din 2004 privind procedura adopției
Prezenta propunere legislativă reglementează durata concediului de acomodare de care poate beneficia adoptatorul ori soțul acestuia, după caz, și propune creșterea acestei perioade de la maximum un an, cât este în prezent, la maximum doi ani, având la bază principiile, argumentele și necesitățile pe care le vom prezenta în continuare.
La baza acestei modificări legislative pentru creșterea duratei concediului de acomodare la maximum doi ani stă principiul egalității în fața legii,
Citește mai mult
principiu de rang constituțional conform căruia legea trebuie să ofere șanse egale tuturor cetățenilor.Având în vedere faptul că respectarea principiului egalității se verifică atât prin raportare la diferența, cât și la discriminare, și comparând legea care stabilește durata maximă a concediului de acomodare a copilului adoptat (L. nr. 273/2004), cu legea care stabilește durata concediului de creștere a copilului (O.U.G nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor), se constată faptul că în timp ce nașterea unui copil asumat și însușit de familie dă naștere unui drept de concediu cu durata de maximum doi ani pentru unul dintre părinți, adoptarea unui copil dă naștere unui concediu de acomodare de doar maximum un an.
Constatând această diferență de tratament, pentru a verifica respectarea principiului egalității urmează ca legiuitorul să stabilească care este relația dintre noțiunea de creștere a copilului și cea de acomodare a copilului adoptat, respectiv dacă noțiunea de creștere a copilului și cea de acomodare a copilului sunt atât de diferite încât reclamă un tratament diferențiat, așa cum este în prezent, ori, în realitate, cele două noțiuni sunt mult mai apropiate și ar merita un tratament juridic identic, respectiv tratamentul propus prin prezenta propunere de lege.
în fapt, noțiunea de creștere a copilului include și noțiunea de acomodare, întrucât atât copiii asumați de familiile lor cât și copiii adoptați aflați în perioada de acomodare cresc, iar în cursul creșterii se și acomodează la familia din care fac parte.
Singura diferență obiectivă — dar cu puțină relevanță pentru prezentul demers - este că nou-născutul asumat de familie, spre deosebire de copilul adoptat, în același timp în care se acomodează la viața familiei sale, se acomodează și la viața extra-uterină. Astfel, împotriva acestui demers s-ar putea argumenta doar prin faptul că durata maximă a concediului este mai mare pentru nou născut decât pentru copilul adoptat deoarece nou-născutul are nevoie de sprijin pentru a se adapta la viața extra-uterină. însă acest argument nu este convingător deoarece și copilul adoptat a trebuit și a reușit să se adapteze la viața extra-uterină, probabil în condiții nu la fel de prielnice precum copiii asumați de familiile lor.
Acestea fiind spuse, considerăm că este normal ca, pentru a respecta principiul egalității cetățenilor în fața legii (și, implicit, egalitatea copiilor în fața legii), să crească și durata maximă a concediului de acomodare la doi ani, pentru că durata procesului de adaptare la familie nu trebuie să fie diferită nici în funcție de momentul în care copilul ajunge să facă parte din familie (momentul nașterii ori cel al adopției), și nici în funcție de modul în care acesta devine parte din familie (prin procesul nașterii ori prin procesul adopției).
Având în vedere cele expuse, supunem prezenta propunere de lege spre dezbatere și adoptare.
Ion-Alin-Dan IGNAT Deputat PNL