Decizia CCR nr. 679 din 13.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. OUG nr. 74/2013 - unele măsuri pt. îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii ANAF, precum şi pt. modificarea şi completarea unor acte normative

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Olimpia Camelia Alexandrescu și alții în Dosarul nr. 7.540/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 624D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției de neconstituționalitate, avocat Carmen Zăbrăuțanu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 710D/2014, nr. 711D/2014 și nr. 721D/2014 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013, excepție ridicată de Loredana Gabriela Popescu, Ion Fășioiu și Florica Tomescu în dosarele nr. 5.099/91/2013, nr. 5.100/91/2013 și Dosarul nr. 9.595/118/2013 ale Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ fiscal, respectiv al Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public și avocatul prezent arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

7. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 710D/2014, nr. 711D/2014 și nr. 721D/2014 la Dosarul nr. 624D/2014, care este primul înregistrat.

8. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosarele cauzelor concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

9. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care arată că, față de jurisprudența anterioară a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, aduce elemente noi în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013, care ar putea duce la reconsiderarea acesteia. În acest sens susține că prevederile criticate încalcă, pe de o parte, dispozițiile constituționale ale art. 115 alin. (6) prin raportare la art. 16,art. 41 și art. 73 alin. (3), iar pe de altă parte, din perspectiva art. 30 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene care reglementează protecția lucrătorilor în cazul concedierii nejustificate. Astfel, orice lucrător are dreptul la protecție împotriva oricărei concedieri nejustificate, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislațiile și practicile naționale. Or, în practica națională nu a existat un alt caz de concediere colectivă a unei întregi categorii de personal cu statut special cum ar fi polițiștii, magistrații sau funcționarii publici - în cazul de față, prin urmare este o normă inedită, de excepție.

10. Personalul Gărzii Financiare era supus, la momentul respectiv, îngrădirilor prevăzute de Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, care impunea ca timp de trei ani să nu poată fi angajat de agenții economici pe care i-a controlat. De asemenea, la art. 94 din legea menționată se arată care sunt incompatibilitățile pe care această funcție publică le presupune. Față de măsurile luate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013, neînsoțită de niciun fel de program de conversie profesională, apare ca o încălcare a dreptului la protecție socială.

11. În continuare face referire la categoriile de personal care activează în aparatul statului, respectiv funcționari publici de carieră și personal contractual, invocând încălcarea prevederilor art. 16 din Constituție.

12. În final pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, în principal, a Ordonanței de urgență, în ansamblul său, și în subsidiar a prevederilor art. 19 din același act normativ.

13. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie. Totodată, arată că, în ceea ce privește susținerea referitoare la faptul că Parlamentul nu s-a pronunțat printr-o lege de aprobare sau de respingere asupra ordonanței de urgență criticate, aceasta nu constituie motiv de neconstituționalitate, întrucât ordonanța de urgență produce efecte juridice de la data publicării și până la aprobarea sau respingerea prin lege, necesar fiind ca proiectul de aprobare a ordonanței de urgență să fie depus la Camera decizională.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

14. Prin Încheierea din 19 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 7.540/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Olimpia Camelia Alexandrescu și alții într-o cauză având ca obiect soluționarea unor cereri prin care se solicită anularea dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală în ceea ce privește reglementările referitoare la noua structură antifraudă, anularea dispozițiilor Ordinului nr. 1.115/2013 emis de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală referitor la organizarea și funcționarea Direcției antifraudă fiscală, precum și obligarea Guvernului României la emiterea unui act administrativ care să reglementeze preluarea personalului Gărzii Financiare în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală sau în structurile subordonate.

15. Prin încheierile din 2 iulie 2014, pronunțate în dosarele nr. 5.099/91/2013 și nr. 5.100/91/2013, Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013. Excepția a fost ridicată de Loredana Gabriela Popescu și Ion Fășioiu în cauze având ca obiect anularea unor decizii privind eliberarea dintr-o funcție publică, emise în baza dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013, precum și obligarea pârâtei -Agenția Națională de Administrare Fiscală la reintegrarea reclamanților în funcțiile deținute.

16. Prin Încheierea din 13 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 9.595/118/2013, Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013. Excepția a fost ridicată de Florica Tomescu într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii privind eliberarea dintr-o funcție publică, emisă în baza dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013, precum și obligarea pârâtei - Agenția Națională de Administrare Fiscală - la reintegrarea reclamantei în funcția deținută și la plata unei despăgubiri.

17. În motivarea excepției de neconstituționalitate, în Dosarul Curții Constituționale nr. 624D/2014, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 reprezintă o afectare a regimului unor instituții fundamentale ale statului și a unor drepturi fundamentale ale cetățenilor, ceea ce este contrar dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituția României. Drepturile fundamentale afectate sunt dreptul la muncă și cel la protecție socială prevăzute de dispozițiile constituționale ale art. 41 alin. (1) și (2). Astfel, arată că măsura de eliberare din funcție a întregului personal al Gărzii Financiare afectează statutul funcționarului public, care poate fi reglementat numai prin lege organică, conform art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituția României.

18. Menționând jurisprudența Curții Constituționale, se arată că "unul dintre principiile care stau la baza dreptului la muncă este stabilitatea raporturilor juridice", principiu care își găsește aplicabilitatea mutatis mutandis și în raport cu funcționari publici. Or, încălcarea acestui principiu are drept rezultat înfrângerea principiului constituțional al statului de drept și al supremației Constituției.

19. Totodată, arată că reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin preluarea personalului Autorității Naționale a Vămilor, dar prin eliberarea din funcție a personalului Gărzii Financiare creează discriminare în ceea ce privește tratamentul aplicat funcționarilor publici din Garda Financiară privind accesul/ocuparea efectivă a funcțiilor publice și încetarea raporturilor de serviciu. Arată că, făcând o comparație între atribuțiile Direcției generale antifraudă fiscală, înființată în baza art. 3 din ordonanța criticată, și atribuțiile comisarilor Gărzii Financiare stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, aceste atribuții sunt aproape identice, astfel că atribuțiile specifice funcției nu au fost modificate într-o proporție mai mare de 50%, context în care numai personalul Autorității Naționale a Vămilor a beneficiat de prevederile art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, nu și cel al Gărzii Financiare. Deși în Nota de fundamentare, publicată pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice în procesul de adoptare a ordonanței de urgență, s-a prevăzut fuziunea prin absorbție și preluarea activității Gărzii Financiare, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 a fost desființată Garda Financiară, iar personalul acesteia a fost eliberat din funcție, fără să fie preluat, nefiind o justificare rațională pentru neaplicarea aceluiași tratament și funcționarilor Gărzii Financiare.

20. În ceea ce privește afectarea regimului instituțiilor fundamentale ale statului, autorii excepției de neconstituționalitate invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, prin care s-a considerat că sunt instituții fundamentale ale statului cele reglementate în mod detaliat în Constituția României, precum și serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale. În acest context arată că prevederile art. 1 și 19 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 11 și art. 115 alin. (6) din Constituția României.

21. De asemenea, arată că prin Legea nr. 205/2012 privind ratificarea Scrisorii de intenție semnate de autoritățile române la București la 9 iunie 2011, aprobată prin Decizia Consiliului directorilor executivi ai Fondului Monetar Internațional din 27 iunie 2011, a Scrisorii de intenție semnate de autoritățile române la București la 14 septembrie 2011, aprobată prin Decizia Consiliului directorilor executivi ai Fondului Monetar Internațional din 29 septembrie 2011, a Scrisorii de intenție semnate de autoritățile române la București la 2 decembrie 2011, aprobată prin Decizia Consiliului directorilor executivi ai Fondului Monetar Internațional din 19 decembrie 2011, a Scrisorii de intenție semnate de autoritățile române la București la 28 februarie 2012, aprobată prin Decizia Consiliului directorilor executivi ai Fondului Monetar Internațional din 21 martie 2012, și a Scrisorii de intenție semnate de autoritățile române la București la 8 iunie 2012, aprobată prin Decizia Consiliului directorilor executivi ai Fondului Monetar Internațional din 22 iunie 2012, Parlamentul a ratificat 5 scrisori de intenție cu Fondul Monetar Internațional, iar statul român se obligă să modernizeze și să restructureze sistemul administrativ, lege care se regăsește menționată în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013. Din cuprinsul acestor scrisori rezultă intenția statului român de a menține Garda Financiară, și nicidecum desființarea ei. Din această perspectivă, consideră că prin desființarea Gărzii Financiare sunt încălcate prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Constituție, potrivit cărora tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, iar statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce îi revin.

22. În motivarea excepției de neconstituționalitate în dosarele Curții Constituționale nr. 710D/2014 și nr. 711D/2014, se arată că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 reglementează un domeniu la care face trimitere Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor, în sensul exceptării de la aplicarea dispozițiilor celei din urmă, care prevăd desființarea posturilor vacante din cadrul autorităților și instituțiilor publice, a posturilor vacante din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și structurile din subordinea acestora, care se reduc conform procesului de reorganizare a acestora. Or, de vreme ce Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2013 a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 55 din 3 februarie 2014, rezultă că, pentru identitate de rațiune, și prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 urmează a fi invalidate de către instanța constituțională. Astfel, ordonanța criticată contravine dispozițiilor constituționale consacrate de art. 115 alin. (4), întrucât Guvernul nu a justificat situația extraordinară și necesitatea reglementării în regim de urgență, precum și dispozițiilor art. 115 alin. (6), care limitează intervenția legiuitorului delegat la adoptarea de ordonanțe de urgență care nu afectează regimul instituțiilor fundamentale ale statului sau drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție. Autoarea excepției arată că ori de câte ori au fost operate măsuri de reducere a personalului aflat în funcție, aceasta s-a realizat prin lege, fiind menționate explicit și criteriile avute în vedere pentru încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu. Însă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 conține norme vagi și este susceptibilă de interpretări și aplicări discreționare, discriminatorii și chiar abuzive. Mai mult, măsurile reglementate sunt de natură să afecteze capacitatea administrativă și funcționarea autorităților publice vizate. De asemenea, sunt invocate în susținerea criticilor de neconstituționalitate prevederile art. 115 alin. (7) din Constituție, potrivit cărora "Ordonanțele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege[...]" întrucât, până la data invocării excepției de neconstituționalitate, ordonanța de urgență criticată nu a fost aprobată prin lege, deși a fost adoptată și a intrat în vigoare la data de 29 iunie 2013. De asemenea, autorii excepției își întemeiază argumentația juridică pe jurisprudența Curții Constituționale, invocând în acest sens, printre altele, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009, Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008 și Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009.

23. În motivarea excepției de neconstituționalitate, în Dosarul Curții Constituționale nr. 721D/2014, autorul arată că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 nu întrunesc condițiile prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât măsurile reglementate de Guvern, chiar dacă se dovedesc a fi necesare și oportune, nu pot fi considerate a rezolva o situație extraordinară, care a apărut intempestiv, de natură să impună adoptarea în regim de urgență a unui act normativ pe calea delegării legislative, care înlătură Parlamentul din procesul de legiferare.

24. Autorul excepției susține că actul normativ criticat încalcă și prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție referitoare la interdicția Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență care să afecteze regimul instituțiilor fundamentale ale statului. Cu privire la această problemă, Curtea Constituțională a stabilit, în jurisprudența sa, că ministerele și celelalte organe ale administrației publice, precum și serviciile publice deconcentrate ale acestora care funcționează în unitățile administrativ-teritoriale sunt instituții fundamentale ale statului. Astfel, Agenția Națională de Administrare Fiscală este organ al administrației publice centrale care funcționează în subordinea Ministerului Finanțelor Publice și care are rolul de a colecta veniturile statului. Or, prin desființarea Gărzii Financiare și a Autorității Naționale a Vămilor, precum și a unui număr nespecificat de direcții generale ale finanțelor publice, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 afectează, în mod evident, regimul unor instituții fundamentale ale statului, limitând capacitatea administrativă și funcționarea autorităților publice și prin elementul discreționar care caracterizează decizia de desființare a instituțiilor deconcentrate. Mai mult, actul normativ nu prevede nici criteriile pe care se fundamentează deciziile de încetare a raporturilor de muncă sau de serviciu ale personalului încadrat la instituțiile supuse reglementării criticate. O măsură similară de reducere a personalului a mai fost adoptată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2013, însă prin Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014 Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea actului normativ pentru argumente care sunt pe deplin aplicabile și în prezenta cauză.

25. De asemenea, autorul excepției consideră că prevederile legale criticate nesocotesc dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât încalcă principiul securității raporturilor juridice și nu respectă exigențele privind accesibilitatea și previzibilitatea normelor juridice. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2013, prevăzând că anumite acte juridice (ordine și instrucțiuni) își păstrează valabilitatea în măsura în care nu contravin acesteia, nu respectă normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000, fiind de natură a crea dificultăți în procesul de interpretare și aplicare a legii. Pe de altă parte, principiul previzibilității impune ca autoritățile publice să reglementeze relațiile sociale prin adoptarea de acte normative care să intre în vigoare, în cazuri justificate, după trecerea unei perioade rezonabile de timp, astfel încât să permită oricărei persoane să se conformeze noilor dispoziții. Or, nerespectarea unei asemenea exigențe cu privire la calitatea normelor juridice determină o nesiguranță a raporturilor juridice, care poate avea ca efect vătămarea drepturilor subiecților de drept vizați de ipoteza normelor legale.

26. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile art. 1 și art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 sunt neconstituționale, deoarece nici în cuprinsul preambulului acestui act normativ și nici în Nota de fundamentare nu se regăsește nicio justificare obiectivă pentru tratamentul diferit aplicat în ceea ce privește Autoritatea Națională a Vămilor și Garda Financiară. Se arată că, în timp ce în privința Autorității Naționale a Vămilor s-a hotărât fuziunea prin absorbție, ceea ce implică atât preluarea activității, cât și a personalului acestei instituții, în privința Gărzii Financiare s-a hotărât doar preluarea activității, în timp ce personalul acestei instituții urma să fie eliberat din funcție, conform art. 19 alin. (3) din aceeași ordonanță.

27. Se mai apreciază că măsura ar fi fost proporțională doar în situația în care li se impunea persoanelor din cadrul Gărzii Financiare ca într-un anumit termen să susțină acele evaluări care diferențiau ca statut personalul Gărzii Financiare de personalul care urma să își desfășoare activitatea la Direcția generală antifraudă fiscală, structură nou-înființată.

28. Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ fiscal apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Împrejurarea că ordonanța în cauză nu a fost aprobată printr-o lege nu conduce la neconstituționalitatea acesteia cât timp prin legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe este prevăzută doar obligația de a le supune spre aprobare Parlamentului în prima ședință ordinară. De asemenea, lipsa unor criterii pe baza cărora să se facă eliberarea din funcție nu constituie un element de neconstituționalitate, cât timp fiind vorba de funcționari publici, aceștia sunt supuși dispozițiilor Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

29. Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2013 fiind adoptată cu respectarea dispozițiilor constituționale referitoare la regimul ordonanțelor de urgență, precum și a principiului securității raporturilor juridice.

30. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

31. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care menționează jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a statuat că sunt instituții fundamentale ale statului cele reglementate expres de Constituție, în mod explicit sau doar generic. Or, în ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului la muncă și protecție socială a muncii și a principiului egalității în fața legii și a autorităților publice, apreciază că aspectele invocate vizează probleme de aplicare a legii la situația concretă a funcționarilor publici respectivi, care excedează domeniului contenciosului constituțional. Cu referire la invocarea prevederilor art. 11 alin. (1) și (2) din Constituție, arată că din conținutul criticii de neconstituționalitate se constată că autorii excepției doar invocă o pretinsă încălcare a unor scrisori de intenție ratificate de România, fără a preciza drepturile fundamentale de rang constituțional pretins încălcate, aspect reținut și cu privire la art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.

32. Avocatul Poporului menționează că prevederile criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate și arată faptul că își menține punctul de vedere exprimat în dosarele Curții Constituționale nr. 351D/2014, nr. 353D/2014 și nr. 370D/2014, în sensul constituționalității Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013.

33. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

34. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

35. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 144/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 24 octombrie 2014, cu modificările ulterioare.

36. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul de drept, precum și la obligativitatea respectării Constituției și a legilor, art. 11 alin. (1) și (2) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 alin. (1) și (2) referitor la muncă și protecția socială a muncii, art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la categoriile de legi și art. 115 alin. (4), (6) și (7) privind limitele delegării legislative în materia ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

37. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și dispoziții constituționale similare, sens în care este Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.

38. Referitor la critica de neconstituționalitate în raport cu dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea a constatat că ordonanța de urgență vizează restructurarea următoarelor instituții publice: Agenția Națională de Administrare Fiscală [organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, cu buget propriu, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, potrivit art. 18 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală], Autoritatea Națională a Vămilor [organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțat de la bugetul de stat, care se organizează și funcționează în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit art. 6 alin. (1) din Codul vamal], Garda Financiară [instituție publică de control, cu personalitate juridică, în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, finanțată de la bugetul de stat, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003] și direcțiile generale ale finanțelor publice județene (instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice).

39. Din analiza preambulului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 Curtea a reținut că scopul măsurii criticate îl reprezintă îmbunătățirea cadrului organizatoric al structurilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, gestionarea eficientă a resurselor financiare alocate, distribuirea eficientă a personalului între diferitele activități ale administrației fiscale, precum și între unitățile de la nivel teritorial, crearea unui nivel regional în scopul îmbunătățirii planificării și controlului, reducerii costului colectării, al sporirii colectării veniturilor, precum și crearea unei noi structuri antifraudă. Așa fiind, Curtea a apreciat că aceste elemente vizează interesul public și constituie situații de urgență și extraordinare, în cauză fiind o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, independentă de voința Guvernului, care punea în pericol un interes public, astfel încât nu poate fi reținută critica privind încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție.

40. Referitor la critica de neconstituționalitate în raport cu dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție, precum și cu dispozițiile art. 16 și art. 41 din Constituție, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată. Prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 au ca obiect de reglementare reorganizarea unor autorități ale administrației publice centrale și locale din subordinea Ministerului Finanțelor Publice: Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor și direcțiile generale ale finanțelor publice județene. Aceste autorități sunt prevăzute la art. 116-117 și art. 120-123 din Constituție, fiind calificate în jurisprudența Curții Constituționale instituții fundamentale ale statului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 sau Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010). De asemenea, ordonanța de urgență prevede desființarea Gărzii Financiare, instituție publică de control care se afla în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, însă această instituție nu poate fi încadrată în categoria instituțiilor fundamentale, întrucât, potrivit legii, și-a desfășurat activitatea în subordinea unui organ de specialitate al administrației publice centrale, iar nu în subordinea Guvernului sau a unui minister, așa cum prevăd dispozițiile art. 116-117 din Constituție, și nici nu a constituit o autoritate administrativă autonomă.

41. În acest context, Curtea a apreciat că măsurile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 nu sunt de natură a încălca art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât, pe de o parte, deși vizează structura organizatorică a unor instituții fundamentale ale statului, nu afectează nici capacitatea administrativă și nici funcționarea acestora, iar, pe de altă parte, în ceea ce privește Garda Financiară, deși actul normativ prevede desființarea acestei instituții, cu consecința directă a afectării regimului său juridic, aceasta nu reprezintă o instituție fundamentală a statului, care să cadă sub incidența protecției prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție.

42. O altă interdicție prevăzută de dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție este aceea ca prin ordonanța de urgență să nu fie afectate "drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție". Incidența dispozițiilor constituționale este subsecventă în acest caz stabilirii unor drepturi, libertăți sau îndatoriri fundamentale al căror exercițiu sau existență să fi suferit o restrângere sau o vătămare. Cu alte cuvinte, existența unor drepturi sau libertăți afectate determină, implicit, nerespectarea dispozițiilor aii. 115 alin. (6) din Constituție.

43. În cauza supusă controlului de constituționalitate, drepturile pretins a fi încălcate sunt cele referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor - art. 16, respectiv cele privind munca și protecția socială a muncii - art. 41 din Legea fundamentală.

44. Referitor la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16, Curtea a observat că autorii excepției deduc neconstituționalitatea prevederilor criticate dintr-un pretins tratament discriminatoriu aplicat personalului încadrat în structurile administrației fiscale, determinat de modalitatea diferită în care legiuitorul reglementează încadrarea în noile structuri: prima categorie, cea a personalului Autorității Naționale a Vămilor, al direcțiilor generale ale finanțelor publice, precum și a personalului direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale, a fost preluată de noile structuri create în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în vreme ce a doua categorie, cea a personalului Gărzii Financiare, a fost eliberată din funcție, încadrarea în structura nou-înființată realizându-se prin concurs sau examen.

45. În ceea ce privește principiul egalității, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa că situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional. Această soluție este în concordanță și cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferență de tratament, făcută de stat între indivizi aflați în situații analoage, trebuie să-și găsească o justificare obiectivă și rezonabilă. Curtea a apreciat că analiza situației ce face obiectul cauzelor pornește de la ipoteza că ambele categorii de personal între care se realizează comparația de către autorii excepției sunt persoane care dețin calitatea de funcționari publici, ceea ce ar determina calificarea situației acestora ca fiind identică. S-a constatat însă că diferența rezidă în aceea că, în cazul primei categorii, vechile structuri își continuă activitatea, întrucât se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție, pe când în cazul celei de-a doua categorii, în care se găsesc și autorii excepției, vechea structură - Garda Financiară - și-a încetat activitatea, legea prevăzând desființarea sa. Astfel, analiza realizată din această perspectivă duce la concluzia că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, astfel încât tratamentul juridic diferit este pe deplin justificat. Prin urmare, în cauză nu poate fi reținută încălcarea principiului egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 din Constituție.

46. Cu privire la critica potrivit căreia dispozițiile criticate sunt neconstituționale, întrucât măsura eliberării din funcție a personalului Gărzii Financiare, adoptată prin ordonanță de urgență, este de natură a afecta statutul funcției publice cu statut special pe care acesta o deținea potrivit dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2003, cu consecința încălcării dreptului fundamental la muncă prevăzut de art. 41 din Constituție, Curtea a reținut că și aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 41 din Constituție, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă. Prin adoptarea măsurii legislative a desființării Gărzii Financiare, cu consecința eliberării din funcție a personalului aferent, nu se îngrădește alegerea profesiei sau a locului de muncă, deoarece activitatea personalului noilor structuri create în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora. Or, ordonanța de urgență prevede că, în urma preluării activității Gărzii Financiare de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, se înființează două noi structuri, Direcția generală antifraudă fiscală și, în cadrul acesteia, Direcția de combatere a fraudelor, cu consecința organizării unor concursuri sau examene în scopul numirii personalului care să desfășoare activitățile care cad în competența noilor structuri. Așa fiind, nimic nu îi împiedică pe foștii angajați ai Gărzii Financiare să opteze pentru înscrierea la procedurile de concurs sau de examen pentru încadrarea în structurile nou-înființate, legea garantând, în condiții de egalitate, accesul la exercitarea unei profesii, și anume cea de funcționar public - inspector antifraudă.

47. Față de cele expuse anterior, Curtea nu a reținut nici criticile formulate cu privire la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), care consacră obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, precum și a celor ale art. 11 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul internațional.

48. Referitor la critica de neconstituționalitate în raport cu dispozițiile art. 115 alin. (7) din Constituție, care statuează că "Ordonanțele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alin. (3)", Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative a fost aprobată prin Legea nr. 144/2014, iar, pe de altă parte, textul constituțional nu instituie un termen prin care să oblige Parlamentul să aprobe o ordonanță.

49. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

50. În ceea ce privește precizarea apărătorului ales în Dosarul Curții Constituționale nr. 624D/2014, exprimată direct în fața Curții Constituționale, referitoare la extinderea controlului de constituționalitate raportat la alte critici de neconstituționalitate, care nu au fost prezentate în fața instanței de judecată, Curtea reține că invocarea în susținerea excepției a unor dispoziții constituționale sau europene direct în fața Curții, și nu în fața instanței de judecată, contravine art. 10 alin. (2) și art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992, întrucât cadrul procesual specific excepției de neconstituționalitate rezultă din încheierea de sesizare și din motivarea scrisă a autorilor, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în fața Curții Constituționale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuția părților în fața instanței de judecată. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008.