Inițiativă legislativă /2015 EXPUNERE DE MOTIVE la proiectul de lege privind organizarea şi exercitarea profesiei de mediator public

Poate fi mediator public persoana fizică, dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) are capacitate deplină de exercițiu;

b) are studii superioare;

c) are o vechime în muncă de cel puțin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditat conform legii și avizat de Consiliul Național de Mediere;

d) este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea acestei activități;

e) se bucură de o bună reputație și nu a fost condamnată definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;

f) a absolvit cursul pentru formarea mediatorilor publici organizat de Institutul Național de Pregătire a Mediatorilor Publici din România sau de furnizorii de formare profesională autorizați în condițiile prezentei legi, cu excepția absolvenților de programe postuniversitare la nivel de master în domeniu, acreditate conform legii și avizate de Consiliul Național de Mediere;

g) cunoaște limba română;

h) a avut timp de un an calitatea de mediator stagiar în cadrul unui birou de mediator public sau al unei societăți civile profesionale de mediatori publici;

i) a promovat examenul de intrare în profesia de mediator public.

Mediatorul stagiar va putea efectua stagiul doar în cadrul unui birou de mediator public, al unui birou de mediatori publici asociați sau în cadrul unei societăți civile profesionale de mediatori publici. Un mediator public poate îndruma un singur mediator stagiar pe perioada anului de stagiu, dar numai dacă are o vechime în profesie de cel puțin 3 ani.

Pentru a dobândi calitatea de mediator stagiar, persoana interesată trebuie să fi absolvit în prealabil un curs pentru formarea mediatorilor publici organizat fie de Institutul Național de Pregătire a Mediatorilor Publici din România, fie de furnizorii de formare autorizați în condițiile prezentei legi sau un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditate conform legii și avizate de Consiliul Național de Mediere.

Persoanele fizice care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 15 vor fi autorizate ca mediator public de Consiliul Național de Mediere, după analizarea cererii și a dosarului candidatului și după depunerea jurământului, al cărui conținut va fi stabilit prin statut, în fața unui delegat al Biroului executiv al Consiliului Național de Mediere.

(1) Examenul de intrare în profesia de mediator public se susține după efectuarea unui an de stagiu în condițiile art. 16, în fața unei comisii formate din: un membru al Consiliului Național de Mediere, doi lectori ai Institutului Național de Pregătire a Mediatorilor Publici din România și doi mediatori publici cu pregătire și prestigiu profesional, desemnați în condițiile prevăzute în regulamentul de examen.

(2) Examenul se susține o dată pe an, constând dintr-o probă scrisă și una practică, și se organizează de Institutul Național de Pregătire a Mediatorilor Publici din România. Regulamentul de examen va fi redactat de Institutul Național de Pregătire a Mediatorilor Publici din România, supus aprobării Consiliului Național de Mediere și se va publica în Monitorul Oficial al României, în fiecare an.

(3) Pentru promovarea examenului, mediatorul stagiar trebuie să dobândească minimum nota 7,00 la fiecare probă și minimum nota 8,00 ca medie finală.

(1) Cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spațiului Economic European, posesori ai unui document de calificare în profesia de mediator, obținut în unul dintre aceste state, dobândesc, în contextul dreptului de stabilire, accesul la profesie în România, după recunoașterea acestor documente de către Consiliul Național de Mediere, conform Legii nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Documentele de calificare obținute în profesia de mediator, în alt stat decât în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, de persoanele prevăzute la alin. (1) se recunosc în condițiile prevăzute la alin. (4), care se aplică în mod corespunzător. Dacă abilitățile și cunoștințele nu corespund cerințelor de calificare prevăzute de legea română, Consiliul Național de Mediere ia în considerare și experiența profesională dobândită de solicitant și îi poate cere să dovedească faptul că îndeplinește toate aceste cerințe.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și cetățenilor români, posesori ai documentelor de calificare în profesia de mediator, obținute într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European ori, după caz, într-un stat terț.

(4) Cetățeanul unui stat terț, care a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor în străinătate sau care a dobândit calitatea de mediator în străinătate și dorește să desfășoare activitatea de mediere cu caracter permanent în România, dobândește acces la profesie în următoarele condiții:

a) prezintă titlul de studii, însoțit de atestatul de echivalare eliberat de Ministerul Educației Naționale;

b) prezintă conținutul programei de formare parcurse, inclusiv durata pregătirii, și, după caz, documentele care atestă dobândirea calității de mediator. Consiliul Național de Mediere evaluează conținutul programei de formare prezentate, inclusiv durata pregătirii, comparând cunoștințele și abilitățile atestate de aceste documente cu cerințele stabilite conform legii române, și hotărăște, dacă este cazul, accesul în profesie. Condițiile de echivalare ori compensare a calificării, în situația în care cunoștințele și abilitățile atestate nu corespund cerințelor de calificare prevăzute de legea română, vor fi stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare al consiliului.

(5) Mediatorul străin poate desfășura în România activitatea de mediere cu caracter ocazional, sub forma prestării de servicii, în baza documentului care atestă că exercită legal această profesie în statul de origine sau de proveniență, fiind exceptat de la cerințele de autorizare și de înscriere prevăzute în lege, având însă obligația înștiințării, în scris, a Consiliului Național de Mediere cu privire la desfășurarea acestei activități.

(1) Mediatorii publici sunt înscriși în Tabloul mediatorilor publici, întocmit de Consiliul Național de Mediere și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) În tabloul prevăzut la alin. (1) se menționează următoarele date:

a) numele și prenumele mediatorului public;

b) sediul profesional principal, precum și sediile secundare, dacă este cazul;

c) pregătirea de bază a mediatorului public, instituțiile la care s-a format și titlurile obținute;

d) domeniul medierii în care acesta este specializat;

e) durata experienței practice în activitatea de mediere;

f) limba străină în care este capabil să desfășoare medierea;

g) calitatea de membru al Camerei Mediatorilor Publici din circumscripția curții de apel unde își desfășoară activitatea;

h) existența unei cauze de suspendare.

(3) Consiliul Național de Mediere are obligația să actualizeze periodic și cel puțin o dată pe an Tabloul mediatorilor publici și să îl pună la dispoziția celor interesați pe pagina de internet a acestuia, la sediul său, al instanțelor judecătorești, al parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești, al autorităților administrației publice locale, precum și la sediul Ministerului Justiției.

Exercitarea profesiei de mediator public este compatibilă cu orice altă activitate sau profesie, cu excepția incompatibilităților prevăzute prin legi speciale.

(1) Exercitarea calității de mediator public se suspendă:

a) în cazul unei incompatibilități prevăzute de lege; în acest caz, mediatorul public este obligat să încunoștințeze, în termen de 3 zile lucrătoare, Consiliul Național de Mediere în legătură cu această incompatibilitate;

b) la cerere, făcută în scris de mediatorul public;

c) ca sancțiune disciplinară, în condițiile stabilite la art. 40 alin. (1) lit. c).

(2) Exercitarea calității de mediator public se suspendă de drept în cazul în care împotriva mediatorului public s-a luat măsura arestării preventive sau a arestului la domiciliu, până la soluționarea procesului penal, potrivit legii.

Calitatea de mediator public încetează:

a) la cerere, prin renunțare făcută în scris de mediatorul public;

b) prin deces;

c) în cazul în care nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 15 lit. a) și d);

d) ca sancțiune disciplinară, în condițiile stabilite la art. 40 alin. (1) lit. d);

e) în cazul condamnării definitive pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni care îl face nedemn de a mai exercita această profesie.

(1) Suspendarea, precum și încetarea calității de mediator public se dispun sau, după caz, se constată de Biroul executiv al Consiliului Național de Mediere.

(2) În caz de încetare a calității de mediator public, toate datele acestuia se radiază din Tabloul mediatorilor publici.

Mediatorul public are dreptul de a informa publicul cu privire la exercitarea activității sale, cu respectarea principiului confidențialității. Condițiile în care se poate face publicitate profesiei de mediator public sunt stabilite prin statut.

Mediatorul public are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere cu părțile, precum și la restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere. Onorariul va fi stabilit în momentul semnării contractului de mediere și va fi plătit de partea care a solicitat medierea, dacă cele două părți nu au convenit altfel.

Fiecare mediator public are dreptul să aplice un model propriu de organizare și desfășurare a activității de mediere, cu respectarea dispozițiilor și a principiilor din prezenta lege, din statut și regulament.

(1) Sediul profesional al mediatorului public este inviolabil.

(2) Percheziția sediului profesional al mediatorului public poate fi dispusă numai de judecător și se efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, în condițiile prevăzute de Codul de procedură penală.

(1) Mediatorul public are obligația să dea orice explicații părților cu privire la activitatea de mediere, pentru ca aceasta să înțeleagă scopul, limitele și efectele medierii, în special asupra raporturilor interpersonale ce constituie obiectul conflictului.

(2) Mediatorul public trebuie să asigure ca medierea să se realizeze cu respectarea libertății, demnității și a vieții private a părților.

(1) Mediatorul public are îndatorirea să depună toate diligențele pentru ca părțile să ajungă la un acord reciproc convenabil, într-un termen rezonabil.

(2) Mediatorul public trebuie să conducă procedura de mediere în mod nepărtinitor și să asigure un permanent echilibru între părți.

Mediatorul public are obligația să refuze preluarea unui caz, dacă are cunoștință despre orice împrejurare ce l-ar împiedica să fie neutru și imparțial, precum și în cazul în care constată că drepturile pretinse nu pot face obiectul medierii.

Mediatorul public, cât și personalul angajat sunt obligați să păstreze confidențialitatea informațiilor de care iau cunoștință în timpul medierii, precum și cu privire la documentele întocmite sau care au fost predate de părți pe parcursul medierii, chiar și după încetarea activității lor.

(1) Mediatorul public este obligat să respecte normele de deontologie și să răspundă, cu respectarea dispozițiilor art. 33, cererilor formulate de autoritățile judiciare sau arbitrale.

(2) Mediatorul public este obligat să comunice Consiliului Național de Mediere orice modificare a condițiilor, care face necesară actualizarea datelor prevăzute la art. 21 alin. (2).

(3) Mediatorul public face parte de drept din Camera Mediatorilor Publici, înființată în circumscripția curții de apel unde își desfășoară activitatea profesională și achită cotizația stabilită de Consiliul Național de Mediere.

Mediatorul public are obligația de a-și îmbunătăți permanent cunoștințele teoretice și practice, precum și metodele și tehnicile de mediere, urmând în acest scop programele de formare profesională continuă organizate de Institutul Național de Pregătire a Mediatorilor Publici din România.

Mediatorul public este obligat să restituie înscrisurile originale ce i-au fost încredințate de părți pe parcursul procedurii de mediere. La dosarul cauzei, mediatorul public va reține doar copii conforme cu originalul sau copii legalizate de pe înscrisurile depuse de părți.

Mediatorul public nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părți într-o procedură judiciară sau arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii, cu excepția cazului în care este delegat de către părțile acordului de mediere cu atestarea identității părților să îl depună la instanța competentă.

(1) Mediatorul public nu poate fi audiat ca martor în legătură cu faptele sau cu actele de care a luat cunoștință în cadrul activității de mediere. În cauzele penale, mediatorul public poate fi audiat ca martor numai în situația în care are dezlegarea prealabilă, expresă și scrisă a părților și, dacă este cazul, a celorlalte persoane interesate.

(2) Calitatea de martor are întâietate față de aceea de mediator public, cu privire la faptele și împrejurările pe care le-a cunoscut înainte de a fi ales mediator public în acel caz.

(3) În toate împrejurările, după ce a fost audiat ca martor, mediatorul public nu mai poate desfășura activitatea de mediere în cauza respectivă.

Răspunderea disciplinară a mediatorului public intervine pentru următoarele abateri:

a) încălcarea obligației de confidențialitate, imparțialitate și neutralitate;

b) neplata cotizațiilor profesionale stabilite de Consiliul Național de Mediere;

c) refuzul de a răspunde cererilor formulate de autoritățile judiciare și arbitrale, în cazurile prevăzute de lege;

d) refuzul de a restitui înscrisurile originale încredințate de părțile aflate în conflict;

e) reprezentarea sau asistarea uneia dintre părți într-o procedură judiciară sau arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii;

f) săvârșirea altor fapte care aduc atingere probității profesionale.

(1) Sancțiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea abaterii și constau în:

a) observație scrisă;

b) amendă de la 50 lei la 500 lei, care se constituie venit la bugetul Camerei Mediatorilor Publici din care face parte mediatorul public sancționat;

c) suspendarea din calitatea de mediator public pe o durată de la o lună la 6 luni;

d) încetarea calității de mediator public.

(2) Limitele amenzii prevăzute la alin. (1) lit. b) se actualizează anual de către Consiliul Național de Mediere, în funcție de rata inflației.

(1) Orice persoană interesată poate sesiza Comisia de disciplină înființată la nivelul Camerei Mediatorilor Publici de care aparține mediatorul public, în scris și sub semnătură, în legătură cu săvârșirea unei abateri dintre cele prevăzute de prezenta lege.

(2) Cercetarea abaterii se efectuează în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrării sesizării. Mediatorul public cercetat este îndreptățit să ia cunoștință de conținutul dosarului și să își formuleze apărarea. În caz de neprezentare, se va încheia un proces-verbal semnat de membrii comisiei, din care să reiasă faptul că mediatorul public a fost invitat și nu s-a prezentat la termenul stabilit.

(3) Hotărârea dată de Comisia de disciplină poate fi atacată în termen de 15 zile de la pronunțare la Consiliul Național de Mediere.

(1) Hotărârea Consiliului Național de Mediere poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia.

(2) Acțiunea exercitată potrivit alin. (1) suspendă executarea hotărârii atacate.

(3) Hotărârea de aplicare a amenzii, rămasă definitivă potrivit legii, constituie titlu executoriu. Neachitarea amenzii în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de sancționare atrage de drept suspendarea din calitatea de mediator public, până la achitarea sumei.

Răspunderea civilă a mediatorului public poate fi angajată, în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii, prin încălcarea obligațiilor sale profesionale.

Mediatorul public răspunde penal pentru săvârșirea oricăror infracțiuni în timpul sau în legătură cu activitatea de mediere, prevăzute de legile în vigoare.

(1) În circumscripția fiecărei curți de apel funcționează câte o Cameră a Mediatorilor Publici, cu personalitate juridică. Din Camera Mediatorilor Publici fac parte toți mediatorii publici care funcționează în circumscripția curții de apel. La nivelul fiecărui județ din circumscripția curții de apel poate funcționa cel puțin un sediu secundar al acesteia.

(2) Organele Camerei Mediatorilor Publici sunt:

a) Adunarea generală;

b) Colegiul director;

c) președintele.

(3) La nivelul fiecărei Camere a Mediatorilor Publici va funcționa o Comisie de disciplină, ale cărei funcționare și organizare vor fi stabilite prin statut. Hotărârile adoptate de Comisia de disciplină pot fi atacate în condițiile prezentei legi.

(1) Adunarea generală este formată din toți membrii Camerei Mediatorilor Publici, este legal constituită în prezența a jumătate plus unu din membrii săi și adoptă hotărâri cu majoritate simplă.

(2) Adunarea generală se întrunește în sesiuni ordinare și extraordinare. Adunarea generală se întrunește în sesiune ordinară, de regulă, anual și în sesiune extraordinară, la cererea președintelui sau a cel puțin o treime din membri.

(3) Adunarea generală a Camerei Mediatorilor Publici are următoarele atribuții:

a) alege și revocă Colegiul director al Camerei Mediatorilor Publici și cenzorul, în condițiile stabilite prin statut;

b) alege și revocă reprezentantul Camerei Mediatorilor Publici, după caz, și supleantul acestuia în Consiliul Național de Mediere, în condițiile stabilite prin statut;

c) alege și revocă membrii Comisiei de disciplină, în condițiile stabilite prin statut;

d) aprobă anual raportul de activitate și descărcarea de gestiune ale președintelui și Colegiului director al Camerei Mediatorilor Publici;

e) aprobă bugetul de venituri și cheltuieli al Camerei Mediatorilor Publici și execuția bugetară;

f) stabilește indemnizațiile membrilor organelor alese;

g) aprobă regulamentele interne ale Camerei Mediatorilor Publici, redactate în baza regulamentului-cadru adoptat de Consiliul Național de Mediere;

h) alege membrii comisiilor de organizare a alegerilor organelor de conducere la nivelul Camerelor Mediatorilor Publici și al Camerei Naționale a Mediatorilor Publici din România, în condițiile regulamentelor proprii.

i) alege reprezentanții Camerei Mediatorilor Publici conform normei de reprezentare la Congres;

j) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege, regulament, statut și de actele cu caracter intern.

(1) Colegiul director este format dintr-un președinte, un vicepreședinte și 7-9 membri. Colegiul director este ales de Adunarea generală a membrilor Camerei Mediatorilor Publici, pentru o perioadă de 4 ani, dintre membrii Camerei Mediatorilor Publici. Colegiul director va avea un secretar salarizat și personal auxiliar.

(2) Colegiul director se întrunește în sesiuni ordinare și extraordinare. Colegiul director se întrunește în sesiune ordinară, de regulă, lunar și în sesiune extraordinară, la cererea președintelui sau a Biroului executiv al Consiliului Național de Mediere.

(3) Colegiul director stabilește direcțiile de desfășurare a activităților, apără și promovează interesele membrilor, exercitând următoarele atribuții:

a) coordonează întreaga activitate a Camerei Mediatorilor Publici și hotărăște asupra utilizării și gestionării fondurilor;

b) întocmește bugetul Camerei Mediatorilor Publici și îl supune aprobării Adunării generale;

c) aprobă organigrama și politica de personal a Camerei Mediatorilor Publici și stabilește remunerația și atribuțiile personalului Camerei Mediatorilor Publici, putând decide concedierea oricărui angajat al Camerei Mediatorilor Publici în condițiile prevăzute de contractul individual de muncă și de legislația muncii în vigoare.

d) prezintă Adunării generale raportul de activitate pe perioada anterioară, executarea bugetului de venituri și cheltuieli, bilanțul contabil, proiectul bugetul de venituri și cheltuieli și proiectul programelor Camerei Mediatorilor Publici;

e) informează Camera Mediatorilor Publici din România în legătură cu activitatea de mediere din circumscripția curții de apel în care este constituită Camera Mediatorilor Publici;

f) asigură informarea curentă a mediatorilor publici;

g) îndeplinește alte atribuții prevăzute de lege și de regulament.

Președintele Camerei Mediatorilor Publici are următoarele atribuții:

a) reprezintă Camera Mediatorilor Publici în raporturile cu terții, atât pe plan intern, cât și pe plan extern;

b) încheie acte juridice în numele și pentru Camera Mediatorilor Publici;

c) angajează personalul de specialitate și auxiliar, în numărul și în structura stabilite de Colegiul director al Camerei Mediatorilor Publici;

d) coordonează și conduce compartimentele prevăzute în structura organizatorică a Camerei Mediatorilor Publici;

e) convoacă și conduce ședințele Colegiului director al Camerei Mediatorilor Publici și ale Adunării generale a Camerei Mediatorilor Publici;

f) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege, regulament, statut și de actele cu caracter intern.

Mediatorii publici din România se constituie în Camera Națională a Mediatorilor Publici din România, organizație profesională cu personalitate juridică.

(1) Organele de conducere ale Camerei Naționale a Mediatorilor Publici din România sunt:

a) Congresul;

b) Consiliul Național de Mediere;

c) Biroul executiv al Consiliului Național de Mediere;

d) președintele Camerei Naționale a Mediatorilor Publici din România.

(2) Toți mediatorii publici care face parte din organele de conducere ale Camerei Naționale a Mediatorilor Publici din România vor fi numiți pentru un mandat de 4 ani și își vor exercita funcția pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi și succesive. Pentru a putea fi numiți în funcție, mediatorii publici care vor face parte din organele de conducere ale Camerei Naționale a Mediatorilor Publici din România vor depune un jurământ, în fața Congresului, al cărui conținut va fi stabilit prin statut.

(1) Congresul este constituit din reprezentanții tuturor Camerelor Mediatorilor Publici, desemnați conform normei de reprezentare, stabilită prin statut.

(2) Congresul se întrunește în sesiuni ordinare și extraordinare. Congresul se întrunește în sesiune ordinară, de regulă, anual și în sesiunea extraordinară, la cererea Consiliului Național de Mediere sau a Camerelor Mediatorilor Publici.

(3) Convocarea Congresului se face de către Biroul executiv al Consiliului Național de Mediere cu cel puțin 30 de zile înainte de data stabilită, prin înștiințarea în scris a Camerelor Mediatorilor Publici. Colegiile directoare ale Camerelor Mediatorilor Publici sunt obligate să comunice data, ora și locul de desfășurare a Congresului și ordinea de zi a acestuia tuturor mediatorilor publici activi din Camera Mediatorilor Publici.

(4) Congresul este legal constituit în prezența a jumătate din membri și adoptă hotărâri cu majoritatea simplă a membrilor prezenți.

(5) Congresul are următoarele atribuții:

a) adoptă, prin hotărâre, completarea sau modificarea Statutului mediatorului public, cu excepția modificărilor adoptate între congrese de către Consiliul Național de Mediere;

b) adoptă Codul deontologic al mediatorului public, completările și modificările care i se aduc în condițiile stabilite prin statut;

c) validează, prin hotărâre, alegerea reprezentanților Camerelor Mediatorilor Publici și a supleanților acestora în Consiliul Național de Mediere, în condițiile stabilite prin statut;

d) validează, prin hotărâre, alegerea președintelui, prim-vicepreședintelui și celor 2 vicepreședinți ai Consiliului Național de Mediere, în condițiile stabilite prin statut;

e) dezbate probleme profesionale de interes general și adoptă, cu majoritate simplă, rezoluții cu privire la problemele dezbătute;

f) îndeplinește orice alte atribuții date în competența sa prin lege sau statut.

(6) Procedura privind convocarea, organizarea și desfășurarea Congresului se stabilește prin statut.

Consiliul Național de Mediere este constituit din 19 membri astfel: 15 membri desemnați de Adunarea generală vor fi reprezentanți ai fiecărei Camere a Mediatorilor Publici, iar prin vot uninominal vor fi aleși un președinte, un prim-vicepreședinte și 2 vicepreședinți, în condițiile stabilite prin statut.

(1) Consiliul Național de Mediere este un organ de interes public, cu sediul în municipiul București.

(2) Consiliul Național de Mediere se întrunește lunar sau ori de câte ori este necesar, la convocarea președintelui.

(3) Ședințele Consiliului Național de Mediere sunt publice, cu excepția cazului în care membrii săi hotărăsc altfel.

(4) Lucrările Consiliului Național de Mediere se desfășoară în prezența a cel puțin jumătate plus unu din membrii săi.

(5) În exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul Național de Mediere adoptă hotărâri cu votul majorității simple a membrilor care îl compun. Opiniile diferite se motivează și se consemnează separat în cuprinsul hotărârii.

(6) La lucrările Consiliului Național de Mediere pot fi invitate să participe persoane din orice alte instituții sau organisme profesionale, a căror consultare este necesară pentru luarea măsurilor sau pentru adoptarea hotărârilor Consiliului Național de Mediere.

Consiliul Național de Mediere are următoarele atribuții:

a) aprobă regulamentul de desfășurare a examenelor de intrare în funcția de mediator public, elaborat de Institutul de Pregătire a Mediatorilor Publici din România;

b) aprobă cotele de contribuție ale birourilor mediatorilor publici la Camera Mediatorilor Publici, precum și cele ale Camerei Mediatorilor Publici la Camera Națională a Mediatorilor Publici din România, potrivit statutului;

c) promovează activitatea de mediere și reprezintă interesele mediatorilor publici;

d) autorizează mediatorii publici, în condițiile prevăzute de prezenta lege;

e) întocmește și actualizează Tabloul mediatorilor publici;

f) ține evidența birourilor mediatorilor publici;

g) supraveghează respectarea standardelor de formare în domeniul medierii;

h) ia măsuri pentru respectarea prevederilor conținute de Codul deontologic al mediatorului public și aplică normele privind răspunderea disciplinară a acestora;

i) are inițiativă legislativă pentru completarea sau, după caz, corelarea legislației privind medierea;

j) aprobă proiectul de buget anual, execuția bugetară și descărcarea de gestiune a entităților înființate în cadrul Camerei Naționale a Mediatorilor Publici din România;

k) adoptă regulamentul privind organizarea și funcționarea sa și îl supune spre aprobare Congresului;

l) avizează programele de formare profesională inițială și continuă a mediatorilor publici desfășurate de Institutul Național de Pregătire a Mediatorilor Publici din România;

m) va putea înființa asociații, fundații sau orice formă de persoană juridică prevăzută de lege în vederea ducerii la îndeplinire a scopurilor sale privind promovarea profesiei de mediator public;

n) îndeplinește alte atribuții prevăzute de lege sau de regulament.

Consiliul Național de Mediere își acoperă cheltuielile de organizare și funcționare din venituri proprii, după cum urmează:

a) taxe provenind din autorizarea mediatorilor publici;

b) donații, sponsorizări, finanțări și alte surse de venit, dobândite în condițiile legii;

c) încasări din vânzarea publicațiilor proprii;

d) sume provenind din amenzile aplicate ca sancțiuni disciplinare;

e) cotizații provenind de la Camerele Mediatorilor Publici;

f) activități economice desfășurate de către acesta;

g) alte sume rezultate din activitatea Consiliului, stabilite prin regulament.

(1) În structura Camerei Naționale a Mediatorilor Publici din România funcționează ca organ executiv Biroul executiv al Consiliului Național de Mediere.

(2) Biroul executiv se compune din 9 membri: președintele, prim-vicepreședintele, 2 vicepreședinți și 5 membri, aleși de Consiliul Național de Mediere dintre membrii săi.

(3) Președintele Camerei Naționale a Mediatorilor Publici din România este și președintele Consiliului Național de Mediere și al Biroului executiv.

(4) Biroul executiv al Consiliului Național de Mediere conduce activitatea Consiliului Național de Mediere între ședințele acestuia, întrunindu-se ori de câte ori este nevoie, pentru a asigura buna organizare și funcționare a activității de mediere din România.

(5) Biroul executiv al Consiliului Național de Mediere este legal constituit în prezența membrilor săi și adoptă hotărâri cu majoritatea simplă a voturilor celor prezenți.

(6) Biroul executiv al Consiliului Național de Mediere are următoarele atribuții principale:

a) asigură activitatea permanentă a Consiliului Național de Mediere;

b) pregătește proiectele de documentare care vor fi prezentate spre dezbatere și aprobare Consiliului Național de Mediere;

c) elaborează proiectul raportului anual al activității Camerei Naționale a Mediatorilor Publici din România;

d) elaborează proiectul de buget anual al Camerei Naționale a Mediatorilor Publici din România, asigură gestionarea curentă a patrimoniului, urmărește întocmirea bilanțului financiar-contabil și executarea bugetului;

e) asigură execuția bugetară și urmărește realizarea resurselor bugetului Camerei Naționale a Mediatorilor Publici din România;

f) organizează serviciile proprii ale Camerei Naționale a Mediatorilor Publici din România și aprobă organigrama și statul de funcții ale personalului de specialitate și administrativ al Camerei Naționale a Mediatorilor Publici din România;

g) aprobă organigrama, statul de funcții și coordonează activitatea tuturor entităților înființate în cadrul Camerei Naționale a Mediatorilor Publici din România;

h) analizează sinteza controlului profesional administrativ întocmită de corpul de îndrumare și control al Camerei Naționale a Mediatorilor Publici din România și propune măsurile ce se impun;

i) acceptă donațiile și legatele făcute Camerei Naționale a Mediatorilor Publici din România;

j) îndeplinește alte atribuții prevăzute de lege, regulament, statut și de actele cu caracter intern.

În cadrul Camerei Naționale a Mediatorilor Publici din România funcționează:

a) Institutul Național de Pregătire a Mediatorilor Publici din România. Din momentul intrării în vigoare a prezentei legi, toți furnizorii de formare autorizați în domeniul medierii, în condițiile legii, de Consiliul de mediere își vor continua activitatea până când va expira valabilitatea autorizației. O nouă autorizație se emite numai în condițiile în care solicitanții îndeplinesc standardele pe baza cărora funcționează Institutul Național de Pregătire a Mediatorilor Publici din România. Formarea profesională inițială și continuă desfășurată de Institutul Național de Pregătire a Mediatorilor Publici din România și de furnizorii de formare autorizați reprezintă formare inițială și continuă a adulților;

b) Corpul de îndrumare și control, a cărui funcționare și organizare vor fi stabilite prin statut adoptat de către Congres prin hotărâre;

c) Departamentul de coordonare a asistenței în domeniul medierii, a cărui funcționare și organizare vor fi stabilite prin statut adoptat de către Congres prin hotărâre.

(1) La solicitarea părții care a inițiat medierea, în baza cererii de deschidere a procedurii de mediere, mediatorul public va adresa celeilalte părți invitație scrisă în vederea participării la mediere, stabilind un termen de cel mult 15 zile pentru semnarea contractului de mediere. Invitația se transmite prin poștă, fax, e-mail sau prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii textului. În textul invitației se va preciza data, ora și locul unde se va încheia contractul de mediere și unde se va desfășura medierea. Dacă părțile se prezintă împreună la mediatorul public, se va proceda direct la semnarea contractului de mediere.

(2) În cazul imposibilității de prezentare a părții invitate, mediatorul public stabilește o nouă dată pentru a se prezenta pentru semnarea contractului de mediere, respectiv pentru mediere, acu acordul ambelor părți.

(3) Dacă cealaltă parte refuză în mod explicit medierea sau nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, mediatorul public va redacta un proces-verbal prin care să prezinte felul în care s-a încercat soluționarea conflictului și demersurile întreprinse de către acesta.

(4) Procesul-verbal încheiat de mediator face dovada încercării de soluționare a conflictului de către partea care s-a prezentat.

(5) Mediatorul public poate înmâna invitația și personal sau prin agent procedural pentru a asigura invitarea părților la mediere, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi.

Partea care refuză să se prezinte la mediere, ca procedură prealabilă a procesului de judecată, va suporta cheltuielile avansate pentru procedura de mediere de partea care a inițiat-o.

(1) Este interzisă desfășurarea ședințelor de mediere înainte de încheierea contractului de mediere.

(2) Contractul de mediere se încheie între mediatorul public, pe de o parte, și părțile aflate în conflict, pe de altă parte, după prezentarea acestora din urmă, împreună, personal sau prin mandatar cu procură specială autentică, la mediatorul public, sau după acceptarea medierii de către parte invitată.

Contractul de mediere trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, următoarele clauze:

a) identitatea părților aflate în conflict sau, după caz, a reprezentanților lor;

b) datele de identificare ale mediatorului public instrumentator;

c) menționarea obiectului conflictului;

d) obligația mediatorului public de a da explicații părților cu privire la principiile medierii, la efectele acesteia și la regulile aplicabile;

e) declarația părților, în sensul că doresc declanșarea medierii și că sunt decise să coopereze în acest scop;

f) angajamentul părților aflate în conflict de a respecta regulile aplicabile medierii;

g) obligația părților aflate în conflict de a achita onorariul cuvenit mediatorului public și cheltuielile efectuate de acesta pe parcursul medierii în interesul părților, precum și modalitățile de avansare și de plată a acestor sume, inclusiv în caz de renunțare la mediere sau de eșuare a procedurii, precum și proporția care va fi suportată de către părți, ținându-se cont, dacă este cazul, de situația lor socială. Dacă nu s-a convenit astfel, aceste sume vor fi suportate de către partea care a solicitat medierea;

h) înțelegerea părților privind limba în care urmează să se desfășoare medierea.

(1) În contractul de mediere pot fi prevăzute și alte clauze, în condițiile legii.

(2) Dacă, pe parcursul procedurii de mediere, apar cheltuieli neprevăzute, efectuate în interesul părților și cu acordul acestora, se va încheia o anexă la contractul de mediere.

(1) Contractul de mediere se încheie în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute. Acesta se semnează de către părțile aflate în conflict și de mediatorul public și se întocmește în atâtea exemplare originale câți semnatari sunt.

(2) Părțile aflate în conflict pot da procură specială autentică unei alte persoane, în condițiile legii, pentru a încheia contractul de mediere.

Contractul de mediere constituie titlu executoriu cu privire la obligația părților de a achita onorariul scadent cuvenit mediatorului public.

Termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă începând cu data semnării contractului de mediere, până la închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege.

(1) Medierea se bazează pe cooperarea părților și utilizarea, de către mediatorul public, a unor metode și tehnici specifice, bazate pe comunicare și negociere.

(2) În cadrul medierii, ca procedură prealabilă a procesului de judecată, părțile pot fi asistate de către avocat sau de către un mediator public potrivit dispozițiilor art. 5.

(3) Metodele și tehnicile utilizate de către mediatorul public trebuie să servească exclusiv intereselor legitime și obiectivelor urmărite de părțile aflate în conflict.

(4) Mediatorul public nu poate impune părților o soluție cu privire la conflictul supus medierii.

Medierea are loc, de regulă, la sediul mediatorului public. Dacă este cazul, medierea se poate desfășura și în alte locuri convenite de mediatorul public și de părțile aflate în conflict, în sesiuni comune sau separate.

(1) Părțile aflate în conflict au dreptul să fie reprezentate de alte persoane, în baza mandatului dat prin procură specială autentică, în condițiile stabilite de comun acord.

(2) Mandatarul desemnat în condițiile alin. (1) va putea semna contractul de mediere, acordul de mediere și actele conexe, în limita mandatului dat.

Susținerile făcute pe parcursul medierii de către părțile aflate în conflict, de persoanele prevăzute la art. 70 și la art. 73 alin. (1), precum și de către mediatorul public, au caracter confidențial față de terți și nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu excepția cazului în care părțile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul public va atrage atenția persoanelor care participă la mediere în condițiile art. 70 asupra obligației de păstrare a confidențialității și le va putea solicita semnarea unui acord de confidențialitate.

(1) Dacă pe parcursul medierii apare o situație de natură să afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau imparțialitatea mediatorului public, acesta este obligat să o aducă la cunoștința părților, care vor decide asupra menținerii sau denunțării contractului de mediere.

(2) Mediatorul public are dreptul să se abțină și să închidă procedura de mediere, procedând potrivit dispozițiilor art. 76, care se aplică în mod corespunzător. În această situație, mediatorul public este obligat să restituie onorariul proporțional cu etapele de mediere neparcurse sau, după caz, să asigure continuarea procedurii de mediere, în condițiile stabilite prin contractul de mediere.

(3) Mediatorul public nu poate desfășura procedura medierii dacă:

a) în cauză sunt părți sau interesați în orice calitate, el, soțul, ascendenții și descendenții lor până la gradul III;

b) este reprezentantul legal ori împuternicitul unei părți care participă la procedura de mediere.

(1) În cazul în care conflictul supus medierii prezintă aspecte dificile sau controversate de natură juridică ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul public, cu acordul părților, poate să solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv.

(2) Atunci când solicită punctul de vedere al unui specialist din afara biroului său, mediatorul public va evidenția doar problemele controversate, fără a dezvălui identitatea părților.

(1) Prin atestarea de dată certă a acordului de mediere, mediatorul public consemnează data la care acordul de mediere devine opozabil față de terți.

(2) În acordul de mediere se va face mențiunea "Acord de mediere cu atestare de dată certă“ și se va arăta că s-au îndeplinit condițiile esențiale pentru atestarea de dată certă printr-o încheiere specială întocmită de mediatorul public, cuprinzând următoarele mențiuni:

a) data la care s-a semnat acordul de mediere (anul, luna, ziua), iar, la cererea părții, și ora;

b) faptul că a fost redactat de mediatorul public;

c) o denumire corespunzătoare categoriei de conflict soluționate prin respectivul acord de mediere.

(3) Acordurile de mediere care au atestarea de dată certă vor putea fi învestite cu formulă executorie de către instanță după trecerea unui termen de 15 zile de la data la care a primit atestarea de dată certă, dacă nu a fost contestat de una dintre părțile acordului de mediere la instanța competentă. Instanța competentă este cea în a cărei rază teritorială se află biroul de mediator public care a eliberat acordul de mediere.

(4) Contestația se depune în termen de 15 zile la sediul biroului mediatorului public care a eliberat acordul de mediere, iar acesta are obligația să o transmită la judecătoria competentă în termen de 3 zile lucrătoare.

(5) Dacă acordul de mediere nu este contestat în termen de 15 zile, acesta dobândește autoritate de lucru convenit și nu va mai putea fi atacat în instanță. Pentru a dobândi autoritate de lucru convenit, după împlinirea termenului, oricare dintre părți se va prezenta în fața mediatorului public care a eliberat acordul de mediere, iar mediatorul public va aplica pe acordul de mediere o ștampilă special confecționată în acest sens cu mențiunea "AUTORITATE DE LUCRU CONVENIT“, sub care va trece data, împreună cu ștampila sa și semnătura.

(6) Părțile acordului de mediere pot renunța la beneficiul termenului de 15 zile prin darea unei declarații autentice în acest sens, situația în care mediatorul public va putea învesti acordul de mediere cu autoritate de lucru convenit în baza declarației date de părți, fără a mai aștepta împlinirea termenului de 15 zile.

(1) Prin atestarea identității părților acordului de nediere, mediatorul public confirmă faptul că părțile trecute în acordul de mediere s-au prezentat personal sau prin mandatar în fata sa, au consimțit clauzele acordului de mediere și au semnat personal în fața mediatorului public.

(2) Pentru realizarea acestei proceduri, biroul mediatorului Dublic trebuie să fie înscris ca operator de date cu caracter Dersonal în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001 pentru Drotecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu nodificările și completările ulterioare.

(3) În cazul persoanelor neștiutoare de carte sau care, din cauza bolii, infirmității sau din orice alte motive nu pot semna, acestea vor fi asistate de către avocat sau, dacă este cazul, și de interpret sau vor fi reprezentate prin mandatar, în baza unei procuri speciale autentificate.

(4) În acordul de mediere se va face mențiunea "Acord de nediere cu atestarea identității părților de către mediatorul Dublic“ și se va arăta că s-au îndeplinit condițiile esențiale pentru atestarea identității părților printr-o încheiere specială întocmită de mediatorul public, cu următoarele mențiuni:

a) faptul prezentării de părți a unui act de identitate valabil (carte de identitate, buletin de identitate sau pașaport) sau, în lipsa acestuia, prezentarea în persoană se atestă de către avocatul care asistă partea, împreună cu datele esențiale ale acestuia (nume prenume parte, domiciliu, cod numeric personal);

b) faptul că persoana care s-a prezentat în fața mediatorului public este una și aceeași persoană cu cea din actul de identitate prezentat;

c) mențiunea că persoana a înțeles conținutul acordului de mediere pe care a consimțit să îl semneze în fața mediatorului public.

(5) În ceea ce privește acordurile de mediere în care mediatorul public a atestat identitatea părților, se va putea pronunța hotărârea de încuviințare a învoielii părților în Camera de Consiliu de către judecătorul delegat în acest sens, fără a mai fi necesară prezența părților în fața judecătorului, acesta luând act de înțelegerea lor, deoarece au semnat în fața mediatorului public sau, în aceleași condiții, poate fi încuviințată de către instituția permanentă de arbitraj stabilită de către părți prin convenția arbitrală.

(6) Dacă acordul de mediere se face cu atestarea identității părților, acestea din urmă pot împuternici orice persoană, inclusiv mediatorul public, în vederea depunerii la instanță a acordului de mediere rezultat, pentru ca judecătorul cauzei sau, după caz, judecătorul delegat să pronunțe hotărârea de încuviințare a învoielii părților sau, în aceleași condiții, la instituția permanentă de arbitraj stabilită de către părți prin convenția arbitrală, în vederea încuviințării.

(1) Procedura de mediere se închide, după caz:

a) prin încheierea unei înțelegeri între părți în urma soluționării conflictului, denumită acord de mediere;

b) prin constatarea de către mediatorul public a eșuării medierii;

c) prin denunțarea contractului de mediere de către una dintre părți.

(2) În cazul în care părțile au încheiat numai o înțelegere parțială, precum și în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c),

orice parte se poate adresa instanței judecătorești sau arbitrale competente.

La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevăzute la art. 76 alin. (1), mediatorul public va întocmi un proces-verbal care se semnează de către părți, personal sau prin reprezentant, și de mediatorul public. Părțile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.

Când părțile aflate în conflict au ajuns la o înțelegere, se redactează un acord de mediere care va cuprinde toate clauzele consimțite de acestea.

(1) Acordul de mediere reprezintă manifestarea de voință prin care părțile consimt stingerea unui conflict, pe baza unei înțelegeri între ele, realizată în vederea atingerii unui acord mutual avantajos, și trebuie să conțină soluționarea problemelor identificate de părți, în funcție de obiectivele, nevoile și interesele definite de acestea, cu respectarea dispozițiilor legale.

(2) Acordul de mediere realizat în cadrul procedurii extrajudiciare, care are atestarea identității părților și cuprinde toate clauzele înțelegerii dintre părți, poate fi depus de acestea sau de reprezentantul lor la instanța competentă, pentru a se pronunța o hotărâre prin care se încuviințează învoiala părților, de către judecătorul delegat, în Camera de consiliu. În acest caz, taxa judiciară percepută va fi de 50% din taxa judiciară de timbru, iar soluționarea cauzei se va face cu celeritate, în maximum 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de încuviințare a acordului de mediere.

(3) Dacă acordul de mediere are ca obiect o cauză ce se află deja pe rolul unei instanțe de judecată, acesta va fi depus la dosarul cauzei. În acest caz, după rămânerea definitivă a hotărârii în baza acordului de mediere, părților li se va restitui 50% din taxa judiciară de timbru.

(4) Toate acordurile de mediere ce au ca finalitate întocmirea unui înscris pentru care legea prevede forma autentică ad validitatem, inclusiv cele care au ca obiect transferul dreptului de proprietate sau grevarea cu o sarcină reală asupra unui imobil sau dezmembrăminte ale acestuia, trebuie să fie prezentate fie notarului public în vederea îndeplinirii procedurii prevăzute de Legea nr. 36/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fie instanței de judecată care să pronunțe o hotărâre prin care se încuviințează învoiala părților.

(5) Acordul de mediere trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, următoarele clauze:

a) identitatea părților aflate în conflict sau, după caz, a reprezentanților lor;

b) datele de identificare ale mediatorului public instrumentator;

c) înțelegerea părților privind limba în care urmează să se desfășoare medierea;

d) obiectul conflictului;

e) soluția convenită de părți, precum și dacă aceasta este totală sau parțială, după caz;

f) numărul și data încheierii acordului de mediere;

g) semnătura părților aflate în conflict;

h) semnătura și sigiliul mediatorului public instrumentator;

i) mențiune privind numărul de exemplare redactate și destinația lor;

i) orice alte mențiuni prevăzute de prezenta lege, actele normative în vigoare, ordinea publică și bunele moravuri.

(6) În cauzele penale, acordul de mediere trebuie să cuprindă mențiunea dacă părțile au beneficiat de asistența unui avocat și de serviciile unui interpret ori, după caz, faptul că au renunțat expres la acestea.

(1) În orice fază a procedurii de mediere, oricare dintre părțile aflate în conflict are dreptul de a denunța contractul de mediere, încunoștințând, în scris, cealaltă parte și mediatorul public.

(2) Mediatorul public ia act de denunțarea unilaterală a contractului de mediere și, în cel mult 48 de ore de la data primirii încunoștințării, întocmește un proces-verbal de închidere a procedurii de mediere.

(3) Dacă una dintre părțile aflate în conflict nu se mai prezintă la mediere, fără a denunța contractul de mediere în condițiile alin. (1), mediatorul public este obligat să facă toate demersurile necesare pentru a stabili intenția reală a părții respective și, după caz, va continua sau va închide procedura de mediere.

(4) Procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere face dovada respectării fazei prealabile a procesului de judecată.

(1) Părțile, persoane fizice sau persoane juridice, personal sau reprezentate de mandatar cu procură specială autentică, organele administrației publice locale sau centrale recurg la mediere, inclusiv ca procedură prealabilă procesului de judecată, convenind să soluționeze pe această cale orice conflicte în materie civilă, de familie, de dreptul muncii, în materie penală, drepturile omului, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de prezenta lege.

(2) Medierea, ca procedură prealabilă a procesului de judecată, se realizează pentru cauzele ce au ca obiect cererile descrise la art. 10 alin. (2).

(3) Pot fi soluționate prin mediere atât cauzele al căror obiect este evaluabil în bani, cât și cauzele al căror obiect nu este evaluabil în bani.

(4) Dacă părțile aflate în conflict, în urma procedurii de mediere, nu au ajuns la un acord și procesul a fost dedus judecății în fața instanței competente, oricare dintre acestea poate cere suspendarea procesului, în orice etapă procesuală, până la rămânerea definitivă a unei sentințe, convenind să revină la mediere. Medierea poate avea ca obiect soluționarea în tot sau în parte a litigiului.

(5) La închiderea procedurii de mediere, mediatorul public este obligat, în toate cazurile, să informeze în scris instanța de judecată dacă părțile au ajuns sau nu la o înțelegere în urma procedurii de mediere.

(1) Pentru desfășurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de către instanțele judecătorești va fi suspendată la cererea părților.

(2) Cursul termenului perimării este suspendat pe durata desfășurării procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere.

(3) Cererea de repunere pe rol este scutită de taxa judiciară de timbru.

Biroul mediatorului public care este înscris ca operator de date cu caracter personal în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001, cu modificările și completările ulterioare, va putea solicita și primi informații de la organele competente ale statului, inclusiv de la Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor, Poliție, Starea civilă, Administrația Publică Locală, Autoritatea tutelară, privind actele de stare civilă sau orice alte informații relevante referitoare la părți și la obiectul cauzei supuse medierii.

Pot fi rezolvate prin mediere neînțelegerile dintre soți privind conflictele ce au ca obiect cererile descrise la art. 10 alin. (2) lit. a)-c), precum și orice alte neînțelegeri care apar în raporturile dintre soți cu privire la drepturile de care aceștia pot dispune, potrivit legii.

Mediatorul public va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului, va încuraja părinții să se concentreze, în primul rând, asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilității părintești, separația în fapt sau divorțul să nu impieteze asupra creșterii și dezvoltării acestuia.

Înainte de încheierea contractului de mediere sau, după caz, pe parcursul procedurii, mediatorul public va depune toate diligențele pentru a verifica dacă între părți există o relație abuzivă ori violentă, iar efectele unei astfel de situații sunt de natură să influențeze medierea, și va decide dacă, în asemenea circumstanțe, soluționarea prin mediere este potrivită.

În procedura de mediere având ca obiect divorțul și a cărui finalitate este un acord de mediere prin care părțile înțeleg să se despartă, respectivul acord poate fi:

a) soluționat prin procedura notarială potrivit art. 81 lit. c);

b) acordul de mediere în care s-a făcut atestarea identității părților va fi depus la instanța competentă în condițiile prezentei legi, în vederea pronunțării unei hotărâri de încuviințare a înțelegerii părților de către judecătorul delegat.

(1) În procedura de mediere având ca obiect încredințarea copilului minor și a cărui finalitate este un acord de mediere prin care părțile se înțeleg asupra custodiei copilului minor, respectivul acord poate fi:

a) acord de mediere autentificat de către notarul public în condițiile art. 81 lit. a) - acesta face dovada custodiei, urmând a fi trimis la autoritatea tutelară competentă, în circumscripția teritorială unde se stabilește domiciliul minorului. Autoritatea tutelară va monitoriza ducerea la îndeplinire a acordului de mediere și modul în care sunt respectate drepturile minorului. În acordul de mediere privind încredințarea copilului se va menționa și obligația de plată a pensiei de întreținere, și cuantumul acesteia, precum și obligația părintelui căruia i-a fost încredințat copilul să îi asigure acestuia un mediu prielnic dezvoltării fizice și psihice;

b) acord de mediere cu atestarea identității părților - acesta va fi depus de părți sau de reprezentanții legali la instanța competentă, pentru a se pronunța o hotărâre de încuviințare a învoielii părților.

(2) În cazul în care părțile nu se înțeleg cu privire la custodia minorului, procesul-verbal de eșuare a medierii va face dovada respectării procedurii prealabile și cazul va fi dedus judecății.

(3) Aceleași dispoziții se aplică și în cazul obligației legale de întreținere.

În cadrul procedurii de mediere, mediatorul public va solicita autorității tutelare competente efectuarea unei anchete psihosociale pentru a verifica dacă înțelegerea părților este în conformitate cu interesul superior al minorului ori de câte ori cauza vizează un copil minor.

Dispozițiile din prezenta lege se aplică în mod obligatoriu în cauzele penale care privesc infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

(1) În cauzele penale, medierea trebuie să se desfășoare astfel încât să fie garantat dreptul fiecărei părți la asistență juridică și, dacă este necesar, la serviciile unui interpret. Procesul-verbal întocmit potrivit prezentei legi, prin care se închide procedura medierii, trebuie să arate dacă părțile au beneficiat de asistența unui avocat și de serviciile unui interpret ori, după caz, să menționeze faptul că au renunțat expres la acestea.

(2) În cazul minorilor, garanțiile prevăzute de lege pentru desfășurarea procesului penal trebuie asigurate, în mod corespunzător, și în cadrul procedurii de mediere.

(1) Dacă procedura de mediere se închide prin înțelegerea părților, persoana vătămată nu mai poate sesiza pentru aceeași faptă, organul de urmărire penală sau, după caz, instanța de judecată.

(2) Odată declanșată procedura de mediere în termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acest termen se suspendă pe durata desfășurării medierii. Dacă părțile aflate în conflict nu s-au înțeles, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în același termen, care își va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare.

Toate acordurile de mediere ce au ca obiect cererile prevăzute la art. 10 alin. (2) lit. r) se vor încheia cu atestarea identității părților de către mediatorul public.

(1) În cazul în care medierea se desfășoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se suspendă în temeiul prezentării de către părți a contractului de mediere.

(2) Suspendarea durează până când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere.

(3) Mediatorul public are obligația să comunice organului judiciar o copie de pe procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere.

(4) Procesul penal se reia din oficiu, imediat după primirea procesului-verbal prin care se constată că părțile nu s-au înțeles sau, dacă acesta nu se comunică, până la expirarea termenului prevăzut la alin. (2).

Pentru garantarea accesului egal la mediere, în cadrul Camerei Naționale a Mediatorilor Publici din România se organizează Departamentul de coordonare a asistenței în domeniul medierii, organ cu activitate permanentă, a cărui structură organizatorică se stabilește prin regulament.

Departamentul de coordonare a asistenței în domeniul medierii exercită, în principal, următoarele atribuții:

a) desfășoară conducerea metodologică a activității de acordare a asistenței în domeniul medierii;

b) elaborează proiectul de Regulament-cadru pentru organizarea serviciilor de asistență în domeniul medierii;

c) propune sau, după caz, avizează proiecte de protocoale ce se încheie cu autoritățile publice competente în scopul obținerii mijloacelor financiare necesare pentru organizarea serviciilor de asistență în domeniul medierii;

d) organizează Registrul național de asistență în domeniul medierii pe baza registrelor întocmite de Camerele Mediatorilor Publici din circumscripția fiecărei curți de apel;

e) organizează și coordonează metodologia de plată a onorariilor pentru asistența în domeniul medierii acordate;

f) efectuează controlul asupra asistenței în domeniul medierii acordate;

g) elaborează proiecte de acte normative în domeniul asistenței în domeniul medierii, pe care le propune Ministerului Justiției în vederea promovării;

h) stabilește, împreună cu Ministerul Justiției, indicii statistici, ține evidența statistică a sistemului de asistență în domeniul medierii și analizează informațiile necesare pentru planificarea și coordonarea corectă a sistemului de asistență în domeniul medierii;

i) colaborează cu Ministerul Justiției pentru buna funcționare și planificare, inclusiv din punct de vedere bugetar, a sistemului de asistență în domeniul medierii;

j) promovează sistemul de asistență în domeniul medierii;

k) stabilește formularistica utilizată de Camerele Mediatorilor Publici pentru organizarea activității de asistență în domeniul medierii, în condițiile legii;

l) reprezintă Camera Națională a Mediatorilor Publici din România cu privire la asistența în domeniul medierii, în cadrul colaborării internaționale în materie, în condițiile legii.

În vederea organizării activității de asistență în domeniul medierii, Camerele Mediatorilor Publici îndeplinesc următoarele atribuții:

a) organizează serviciile de asistență în domeniul medierii atât la nivelul fiecărei Camere a Mediatorilor Publici, cât și la sediul fiecărei instanțe judecătorești;

b) organizează și actualizează Registrul de asistență în domeniul medierii al fiecărei Camere a Mediatorilor Publici pe baza cererilor mediatorilor publici, aprobate de Colegiul director al Camerei Mediatorilor Publici;

c) desemnează mediatorii publici înscriși în Registrul de asistență în domeniul medierii pentru acordarea asistenței în domeniul medierii, ținând cont de experiența profesională și de calificarea mediatorului, precum și de natura și complexitatea cazului, de celelalte desemnări ale acestuia potrivit prezentei legi și de gradul de angajare al acestuia;

d) efectuează controlul asupra acordării asistenței în domeniul medierii de către mediatorii publici din cadrul Camerei Mediatorilor Publici;

e) organizează și execută programe de promovare a sistemului de asistență în domeniul medierii;

f) îndeplinesc orice alte atribuții prevăzute de lege sau de Regulamentul-cadru pentru organizarea serviciilor de asistență în domeniul medierii.

Serviciile de asistență în domeniul medierii se vor efectua la sediul biroului de mediator public care a preluat cazul sau în spațiile puse la dispoziție de parteneri, având acordul părților în acest sens.

(1) Fiecare Cameră a Mediatorilor Publici organizează Registrul de asistență în domeniul medierii în care sunt înscriși mediatorii publici ce pot fi desemnați pentru acordarea asistenței în domeniul medierii.

(2) Registrul de asistență în domeniul medierii este public, se păstrează pe suport hârtie și în format electronic și se publică pe pagina de internet a fiecărei Camere a Mediatorilor Publici.

(1) Pentru înscrierea în Registrul de asistență în domeniul medierii, mediatorul public depune o cerere la Camera Mediatorilor Publici din care face parte.

(2) Cererea prevăzută la alin. (1) se completează conform formularului aprobat de Departamentul de coordonare a asistenței în domeniul medierii din cadrul Camerei Naționale a Mediatorilor Publici din România.

(3) Înscrierea mediatorului public în Registrul de asistență în domeniul medierii se efectuează în baza deciziei Colegiului director al Camerei Mediatorilor Publici la care a fost depusă cererea.

(4) Colegiul director al Camerei Mediatorilor Publici poate, motivat, să refuze înscrierea în registru sau să suspende din registru un mediator public în următoarele cazuri:

a) dacă mediatorului public solicitant i s-a aplicat o sancțiune disciplinară;

b) dacă mediatorul public este condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârșirea unei infracțiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;

c) dacă s-a constatat încălcarea repetată a dispozițiilor prezentei legi sau calitatea inferioară a serviciului de mediere.

(5) Suspendarea din registru poate fi dispusă pentru o perioadă de un an, iar dacă se constată săvârșirea consecutivă a trei sau a mai multor abateri de la obligațiile prevăzute de prezenta lege, suspendarea se poate dispune pentru o perioadă de până la 3 ani.

(6) Refuzul Colegiului director de înscriere a mediatorului public solicitant în registru, precum și măsura suspendării unui mediator public din registru pot fi contestate la Consiliul Național de Mediere.

(7) Decizia de suspendare din registru se aduce la cunoștința publicului prin afișare pe pagina de internet a Camerei Mediatorilor Publici, precum și pe pagina de internet a Camerei Naționale a Mediatorilor din România.

Pentru asistența în domeniul medierii acordată, mediatorul public desemnat are dreptul la un onorariu stabilit de Regulamentul-cadru.

Camera Națională a Mediatorilor Publici din România și Camerele Mediatorilor Publici conlucrează cu Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, instanțele judecătorești, precum și cu parchetele de pe lângă acestea, în vederea desfășurării în bune condiții a activității de acordare a asistenței în domeniul medierii prevăzute de prezentul capitol.

(1) Pentru cheltuielile curente necesare funcționării serviciilor de asistență în domeniul medierii din cadrul Camerelor Mediatorilor Publici, din sumele virate pentru plata onorariilor cuvenite pentru asistența în domeniul medierii, fiecare Cameră a Mediatorilor Publici își constituie un fond prin reținerea a 1% din valoarea acestor sume, aprobate și efectiv vărsate.

(2) Reținerea procentului de 1% se face la achitarea efectivă a onorariului către mediatorul public îndreptățit.