Ordinul MADR Ministerului Mediului ANSVSA nr. 234/2014 nr. 362/2014 nr. 52/2014 - modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului mediului şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii...

a) SMR 1 - Conservarea păsărilor sălbatice

Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice: art. 3 alin. (1) și alin. (2) lit. b), art. 4 alin. (1), (2) și (4) și art. 5 lit. a), b) și d), abrogată de Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și a faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011:art. 21 alin. (4), art. 22, 28, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (2) și anexele nr. 3 și 4A.

1. Agricultorii care dețin/administrează terenuri agricole și care desfășoară activități în perimetrul ariilor naturale protejate au următoarele obligații:

a) să respecte planul de management și regulamentul ariei naturale protejate în ceea ce privește utilizarea suprafețelor de teren cu destinație agricolă și regimul activităților agricole, astfel:

- să utilizeze în mod rațional pajiștile prin cosit și/sau pășunat pe suprafețele, în perioadele și cu speciile și efectivele de animale avizate de administrația/custodele ariei;

- să aplice practici tradiționale de cultivare a terenurilor agricole și de creștere a animalelor sau să practice modul de producție ecologic de cultivare a terenului agricol și de creștere a animalelor, după caz;

b) să urmeze procedura evaluării impactului asupra mediului pentru planuri și proiecte, precum și procedura de autorizare pentru activități care pot afecta în mod semnificativ aria naturală protejată, în conformitate cu legislația în domeniu.

2. În vederea protejării tuturor speciilor de păsări sălbatice, inclusiv a celor migratoare, atât în perimetrul ariilor naturale protejate, cât și în afara acestora, sunt interzise:

a) uciderea sau capturarea intenționată a păsărilor sălbatice, indiferent de metoda utilizată;

b) deteriorarea, distrugerea și/sau culegerea intenționată a cuiburilor și/sau a ouălor din natură;

c) perturbarea intenționată a păsărilor sălbatice, în special în cursul perioadei de reproducere sau de maturizare, prin activități ce contravin scopului de protecție și conservare a acestora, cum ar fi: arderea vegetației, tăierea arborilor/arbuștilor și a perdelelor agroforestiere existente pe terenul agricol sau schimbări în folosința terenurilor și în cursul apelor, precum și alte activități ce contravin scopului de protecție și conservare a ariei naturale protejate.

Se verifică:

a) respectarea restricțiilor privind activitățile pe care le desfășoară agricultorul în perimetrul ariei naturale protejate, prevăzute în planul de management și în regulamentul ariei;

b) deținerea autorizației de mediu/acordului de mediu/avizului de mediu/avizului Natura 2000, inclusiv a avizului administrației/custodelui ariei, după caz, și respectarea condițiilor stabilite de acestea conform cerinței prevăzute la pct. 1 lit. b);

c) existența unor indicii/mijloace de ucidere sau capturare intenționată a păsărilor sălbatice, inclusiv a celor migratoare, indiferent de metoda utilizată;

d) existența unor indicii ale deteriorării, distrugerii sau culegerii intenționate a cuiburilor și/sau a ouălor din natură, aparținând păsărilor sălbatice;

e) existența unor indicii cu privire la perturbarea intenționată a păsărilor sălbatice, în special în cursul perioadei de reproducere sau de maturizare, prin activități ce contravin scopului de protecție și conservare a acestora, conform cerinței prevăzute la pct. 2 lit. c).

SMR 2 (devine GAEC 13)

-

-

SMR 3 - Protecția mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură

Directiva 86/278/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind protecția mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură: art. 3. Normele tehnice privind protecția mediului și în special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură, aprobate prin Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor și al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 344/708/2004, cu modificările ulterioare: cap. I și II.

Agricultorii care aplică nămoluri de epurare pe terenul cu destinație agricolă au următoarele obligații:

1. Să utilizeze numai nămoluri tratate, pentru care s-a emis permisul de aplicare de către autoritatea locală pentru protecția mediului. La cererea agricultorului, furnizorul de nămol este obligat să elibereze o copie a permisului de aplicare;

2. Să nu aplice nămoluri de epurare pe terenuri destinate pășunatului, pe terenuri cultivate cu arbuști fructiferi sau pe terenuri destinate producției de legume. Pe terenurile cultivate cu pomi fructiferi nu se aplică nămoluri de epurare în perioada de 10 luni înaintea recoltării și în timpul recoltării;

3. Să nu aplice nămoluri de epurare pe terenurile agricole cu panta mai mare de 12%;

4. Să aplice nămoluri de epurare numai în perioadele în care este posibil accesul normal pe teren și să asigure încorporarea nămolurilor în sol imediat după aplicare;

5. Să anunțe autoritatea locală pentru protecția mediului și producătorul de nămol despre rotația culturilor, în scopul emiterii permisului de aplicare a nămolului;

6. Să anunțe producătorul de nămol dacă s-a răzgândit în privința utilizării nămolului, înainte de a se realiza transportul acestuia.

În cazul utilizării nămolurilor de epurare în agricultură se verifică:

a) deținerea de către agricultor a permisului de aplicare a nămolului, în copie;

b) existența unor indicii cu privire la aplicarea nămolurilor de epurare pe terenurile destinate pășunatului, pe terenurile cultivate cu arbuști fructiferi, pe terenurile destinate producției de legume, precum și pe terenurile cultivate cu pomi fructiferi în perioada de 10 luni înaintea recoltării și în timpul recoltării;

c) existența unor indicii privind aplicarea nămolurilor de epurare pe terenurile agricole cu panta mai mare de 12%;

d) respectarea obligației privind încorporarea nămolurilor în sol imediat după aplicare;

e) dovada comunicării către autoritatea locală pentru protecția mediului și producătorul de nămol, cu privire la rotația culturilor pe terenul în cauză;

f) dovada notificării transmise producătorului de nămol, cu privire la intenția de a nu mai utiliza nămolul, înainte de a realiza transportul acestuia, potrivit cerinței prevăzute la pct. 6).

SMR 4 - Protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole

Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole: art. 4 și 5.

Planul de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000, cu modificările și completările ulterioare: art. 5 și 6 și anexele nr. 3 și 4.

Codul de bune practici agricole pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole, aprobat prin Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor și al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.182/1.270/2005. Programul de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole, aprobat prin Decizia nr. 221.983/GC din 12 iunie 2013 a Comisiei pentru aplicarea Planului de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, în temeiul art. 6 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 964/2000.

1. În scopul protecției tuturor resurselor de apă împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, agricultorii au următoarele obligații:

a) să dispună de capacități de depozitare a gunoiului de grajd, fără defecte structurale care să permită scurgeri de efluenți/dejecții, a căror mărime trebuie să depășească necesarul de stocare a gunoiului de grajd, ținând seama de perioadele cele mai lungi de interdicție pentru aplicarea îngrășămintelor organice. Depozitarea temporară a gunoiului de grajd se realizează în spații special amenajate (platforme și bazine de colectare impermeabile), în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(5) din Programul de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole, aprobat prin Decizia nr. 221.983/GC din 12 iunie 2013 a Comisiei pentru aplicarea Planului de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, în temeiul art. 6 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 964/2000, denumit în continuare "Programul de acțiune“;

b) să respecte perioadele de interdicție în aplicarea îngrășămintelor organice și/sau minerale pe terenul agricol, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) și (2) și tabelele 3.1 și 3.2 din Programul de acțiune și să asigure o distribuire uniformă a îngrășămintelor pe terenul agricol;

c) să nu depășească cantitatea de 170 kg azot/ha provenit din aplicarea îngrășămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an. În acest scop trebuie să evalueze cantitatea de azot provenită de la animalele din fermă "presiunea nutrienților“, conform prevederilor art. 9 alin. (3) și tabelul 9.1 din Programul de acțiune, și să întocmească un plan de fertilizare simplificat;

d) în cazul exploatațiilor care practică agricultura în sistem irigat și pentru care producția planificată necesită cantități mai mari de azot decât cele prevăzute de standardele maxime este obligatorie întocmirea planului de fertilizare pe baza studiului agrochimie, după modelul stabilit în anexa 10 la Codul de bune practici agricole pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole, conform prevederilor art. 10 alin. (1) lit. b) din Programul de acțiune;

e) să nu aplice îngrășăminte organice pe terenuri saturate cu apă, inundate, înghețate sau acoperite de zăpadă, conform prevederilor art. 6 din Programul de acțiune;

f) să asigure încorporarea în sol a îngrășămintelor organice aplicate pe terenurile arabile cu panta mai mare de 12%, în cel mult 24 de ore de la aplicarea acestora și în condiții meteo favorabile;

g) să nu aplice îngrășăminte organice sau chimice pe fâșiile de protecție existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea apelor de suprafață sau pe terenurile agricole situate în zonele de protecție sanitară a captărilor de apă potabilă stabilite în condițiile legii. Lățimea minimă a fâșiilor de protecție a apelor de suprafață este de 1 m pentru terenurile cu panta de până la 12% și de 3 m pentru terenurile cu panta mai mare de 12%, panta terenului fiind dată de panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apă, conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Programul de acțiune;

h) să întocmească la zi, să păstreze o perioadă de 5 ani și să prezinte pentru control documentele de evidență ale fermei privind suprafața agricolă, structura culturilor, efectivele de animale, tipul și cantitatea îngrășămintelor aplicate pe terenul agricol și/sau expediate din fermă și registrul îngrășămintelor cu azot utilizate, astfel cum sunt prevăzute la art. 14 din Programul de acțiune.

2. Agricultorii care, potrivit legislației în domeniul protecției mediului și gospodăririi apelor, au obligația obținerii actelor de reglementare pentru activitățile pe care le desfășoară trebuie să solicite și să obțină actele de reglementare în domeniul protecției mediului și/sau gospodăririi apelor pentru activitățile pe care le desfășoară și să respecte condițiile stabilite de acestea cu privire la protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole.

Se verifică:

a) existența capacităților de depozitare a gunoiului de grajd (platforme și bazine de colectare impermeabile), starea funcțională și mărimea acestor capacități, având în vedere asigurarea necesarului de stocare a gunoiului de grajd în raport cu producția de gunoi (efectivul de animale) și durata de stocare;

b) respectarea perioadei de interdicție în aplicarea îngrășămintelor organice și/sau minerale pe terenul agricol, conform cerinței prevăzute la pct. 1 lit. b);

c) respectarea limitei maxime de 170 kg azot/ha provenit din îngrășăminte organice în decursul unui an, verificând presiunea nutrienților la nivelul exploatației și planul de fertilizare simplificat pe culturi, conform cerinței prevăzute la pct. 1 lit. c);

d) existența unor indicii privind aplicarea îngrășămintelor organice pe terenul agricol în condiții meteorologice și pedologice nefavorabile (terenuri saturate cu apă, inundate, înghețate sau acoperite de zăpadă);

e) existența unor indicii privind neîncorporarea îngrășămintelor organice în sol după aplicarea acestora pe terenul arabil cu panta mai mare de 12%;

f) menținerea fâșiilor de protecție existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea apelor de suprafață, precum și prezența urmelor de îngrășăminte organice și chimice pe suprafețele de teren ce constituie fâșii de protecție a apelor de suprafață sau în zonele de protecție sanitară a captărilor de apă potabilă, ce indică nerespectarea cerinței de la pct. 1 lit. g);

g) existența și aplicarea unui plan de fertilizare pentru fiecare tip de cultură agricolă;

h) existența și completarea la zi a documentelor de evidență privind suprafața agricolă, structura culturilor, efectivele de animale, aplicarea îngrășămintelor organice și chimice cu azot, conform normelor contabile și financiare în vigoare, potrivit cerinței prevăzute la pct. 1 lit. h);

i) deținerea actelor de reglementare în domeniul protecției mediului și/sau gospodăririi apelor și respectarea condițiilor stabilite de acestea cu privire la depozitarea, manipularea și aplicarea îngrășămintelor organice/chimice pe terenul agricol, precum și depozitarea și evacuarea în mediu sau într-o resursă de apă a reziduurilor organice (efluenți de siloz, dejecții animale, ape reziduale etc.), în cazul în care, potrivit legislației în domeniul protecției mediului și gospodăririi apelor, agricultorul are această obligație.

SMR 5 - Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică

Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică: art. 6 și art. 13 alin. (1) lit. a). Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011:art. 21, 22, 28, art. 33 alin. (1) și anexele nr. 1-3, 4A și 4B.

1. Agricultorii care dețin/administrează terenuri agricole și care desfășoară activități în perimetrul ariilor naturale protejate au următoarele obligații:

a) să respecte planul de management și regulamentul ariei naturale protejate, în ceea ce privește utilizarea suprafețelor de teren cu destinație agricolă și regimul activităților agricole, astfel:

- să utilizeze în mod rațional pajiștile prin cosit și/sau pășunat pe suprafețele, în perioadele și cu speciile și efectivele de animale avizate de administrația/custodele ariei;

- să aplice practici tradiționale de cultivare a terenurilor agricole și de creștere a animalelor sau să practice modul de producție ecologic de cultivare a terenului agricol și de creștere a animalelor, după caz;

b) să urmeze procedura evaluării impactului asupra mediului pentru planuri sau proiecte, precum și procedura de autorizare pentru activități care pot afecta în mod semnificativ aria naturală protejată, în conformitate cu legislația în domeniu.

2. Pentru protecția speciilor de animale și plante sălbatice prevăzute în anexele nr. 4A și 4B la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, care trăiesc atât în ariile naturale protejate, cât și în afara acestora, sunt interzise:

a) orice formă de capturare, ucidere, recoltare, distrugere sau vătămare a exemplarelor de animale și plante sălbatice aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic;

b) deteriorarea și/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă a animalelor sălbatice și perturbarea intenționată a animalelor sălbatice, în special în perioadele de reproducere, de creștere, de hibernare și de migrație, prin activități ce contravin scopului de protecție și conservare a acestora, cum ar fi: arderea vegetației, tăierea arborilor/arbuștilor și a perdelelor agroforestiere existente pe terenul agricol, schimbări în folosința terenurilor și în cursul apelor etc.;

c) deteriorarea, distrugerea și/sau culegerea intenționată a cuiburilor și/sau a ouălor din natură;

d) recoltarea florilor și a fructelor, culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenție a plantelor sălbatice în habitatele lor naturale, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic.

Se verifică:

a) respectarea restricțiilor privind activitățile pe care le desfășoară agricultorul în perimetrul ariei naturale protejate, prevăzute în planul de management și în regulamentul ariei;

b) deținerea autorizației de mediu/acordului de mediu/avizului de mediu/avizului Natura 2000, inclusiv a avizului administrației/custodelui ariei, după caz, și respectarea condițiilor stabilite de acestea, conform cerinței prevăzute la pct. 1 lit. b);

c) existența unor indicii/mijloace de capturare, ucidere sau perturbare intenționată a animalelor sălbatice aflate în habitatele lor naturale;

d) existența unor indicii privind deteriorarea sau distrugerea habitatelor naturale și a speciilor de animale și plante sălbatice care necesită o protecție strictă prin activități ce contravin scopului de protecție și conservare a acestora, conform cerinței prevăzute la pct. 2 lit. b);

e) existența unor indicii privind deteriorarea, distrugerea sau culegerea intenționată a cuiburilor și/sau a ouălor din natură;

f) existența unor indicii privind recoltarea florilor și a fructelor, precum și culegerea, tăierea sau distrugerea cu intenție a plantelor sălbatice în habitatele lor naturale.

SMR 6 - Identificarea și înregistrarea suinelor

Directiva 2008/71/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind identificarea și înregistrarea porcinelor: art. 3, 4 și 5. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2010 privind identificarea și înregistrarea suinelor, ovinelor și caprinelor, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 191/2012:art. 1, 5-7, 10, 11 și 13.

Norma sanitară veterinară privind sistemul de identificare și înregistrare a suinelor, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 85/2008, cu modificările și completările ulterioare: art. 3-6, art. 7 alin. (2) și (3), art. 8 și anexele nr. 2-4. Norma sanitară veterinară pentru implementarea procesului de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 40/2010, cu modificările și completările ulterioare: art. 2 alin. (6) lit. a), art. 4 alin. (1) lit. c) și alin. (2), art. 10-14, art. 16 lit. a)-c), art. 18, 39 și art. 44 alin. (6) și anexele nr. 1-13.

Deținătorii animalelor din specia suine au următoarele obligații:

1. În cazul exploatațiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare și înregistrare a animalelor este efectuată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit/o organizație profesională a crescătorilor de animale aprobată, în calitate de utilizator al Sistemului național de identificare și înregistrare a animalelor (SNIIA):

a) să achiziționeze crotalii pentru identificarea animalelor din exploatație;

b) să notifice utilizatorului orice eveniment de naștere, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariție, regăsire animal;

c) să solicite utilizatorului eliberarea formularului de mișcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploatații diferite;

d) să păstreze registrul exploatatei completat la zi cu toate intrările și ieșirile de animale și cu datele referitoare la mișcările respective (dată, destinație etc.);

e) să predea utilizatorului documentele de mișcare destinate acestuia, cu care a achiziționat animalele;

f) să achiziționeze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal și să solicite utilizatorului aplicarea acesteia.

2. În cazul exploatațiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare și înregistrare a animalelor este efectuată de proprietarul exploatației, în calitate de utilizator SNIIA:

a) să solicite direcției sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor (DSVSA) județene să devină utilizator SNIIA;

b) să achiziționeze crotalii pentru identificarea animalelor din exploatație;

c) să identifice și să înregistreze în SNIIA animalele născute în exploatație;

d) să înregistreze în SNIIA orice eveniment de naștere, mișcare, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariție, regăsire animal;

e) să completeze și să dețină asupra lor pe timpul transportului documentele de mișcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploatații diferite;

f) să păstreze registrul exploatației completat la zi cu toate intrările și ieșirile de animale și cu datele referitoare la mișcările respective (dată, destinație etc.);

g) să achiziționeze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal și să o aplice în termen de 30 de zile de la înregistrarea evenimentului de pierdere crotalie.

3. În cazul exploatațiilor comerciale:

a) să solicite DSVSA județene să devină utilizator SNIIA;

b) să achiziționeze crotalii (în cazul exploatațiilor comerciale de tip A) și/sau trusa de tatuaj (în cazul exploatațiilor comerciale industriale) pentru identificarea animalelor din exploatație;

c) să identifice animalele din exploatație;

d) să înregistreze în registrul exploatației toate intrările și ieșirile de animale, precum și datele referitoare la mișcările respective (dată, destinație etc.);

e) să înregistreze în SNIIA animalele identificate individual (în cazul exploatațiilor comerciale de tip A) sau pe lot (în cazul exploatațiilor comerciale industriale), precum și intrările și ieșirile animalelor în/din exploatație și datele referitoare la mișcările respective (dată, destinație etc.);

f) să completeze formularele de mișcare pentru suine vii (în cazul exploatațiilor comerciale industriale) sau documentele de mișcare (în cazul exploatațiilor comerciale de tip A) pentru animalele deținute, ce fac obiectul mișcării între exploatații;

g) să înregistreze în SNIIA cel târziu până la sfârșitul lunii ianuarie a anului în curs efectivul deținut la 1 ianuarie a anului în curs în cazul exploatațiilor comerciale industriale de suine.

În exploatațiile nonprofesionale se verifică:

a) identificarea suinelor conform legislației în vigoare;

b) existența registrului exploatației din care să reiasă proveniența fiecărui animal ce s-a regăsit la un moment dat în exploatația respectivă;

c) corespondența dintre datele înscrise în Registrul Național al Exploatațiilor (RNE) cu cele din registrul exploatației și cu realitatea din fermă.

În exploatațiile comerciale se verifică:

a) identificarea animalelor conform legislației naționale referitoare la sistemul de identificare și înregistrare a suinelor, respectiv crotalii în cazul exploatațiilor comerciale de tip A și marcă de identificare în cazul exploatațiilor comerciale industriale;

b) registrul exploatației completat la zi, conform legislației în vigoare;

c) înregistrarea în SNIIA a nașterilor, mișcărilor și evenimentelor suferite de animale;

d) corespondența dintre datele înscrise în RNE cu cele din registrul exploatației și cu realitatea din fermă;

e) înregistrarea în SNIIA, până la sfârșitul lunii ianuarie a anului în curs, a efectivului existent la 1 ianuarie a anului în curs în exploatația comercială industrială de suine;

f) completarea corectă și completă a datelor în RNE și în registrul exploatației.

SMR 7 - Identificarea și înregistrarea bovinelor

Regulamentul (CE) nr. 1.760/2000 al Consiliului și al Parlamentului European din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului: art. 4 și 7.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/2002 privind identificarea și înregistrarea bovinelor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2003, cu modificările și completările ulterioare: art. 1-3, 6, 61, 63, art. 7 alin. (1) și (3), art. 8, 9 și 11.

Norma sanitară veterinară pentru implementarea procesului de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 40/2010, cu modificările și completările ulterioare: art. 2 alin. (6) lit. b), art. 4 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 10-14, art. 16 lit. a)-e), art. 18, 39 și anexele nr. 1-13.

Deținătorii animalelor din specia bovine au următoarele obligații:

1. În cazul exploatațiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare și înregistrare a animalelor este efectuată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit/organizația profesională a crescătorilor de animale aprobată, în calitate de utilizator SNIIA:

a) să achiziționeze crotalii pentru identificarea animalelor din exploatație;

b) să notifice utilizatorului orice eveniment de naștere, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariție, regăsire animal;

c) să solicite utilizatorului eliberarea documentului de mișcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploatații diferite, sau să îi predea acestuia exemplarul negru al documentului de mișcare în cazul achiziționării ori vânzării animalelor de la/la mijlocitori de afaceri cu animale vii sau exploatații comerciale;

d) să înregistreze în registrul exploatației toate intrările și ieșirile de animale, precum și datele referitoare la mișcările respective (dată, destinație etc.);

e) să achiziționeze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal și să o aplice în termenul prevăzut de legislația sanitară veterinară (30 de zile de la emiterea formularului și înregistrarea acestuia în RNE);

f) să ridice de la sediul DSVSÂ județene pașaportul bovinei, să achite contravaloarea acestuia și să îl păstreze în condiții bune;

g) să solicite eliberarea contra cost a unui duplicat al pașaportului în cazul pierderii sau distrugerii acestuia;

h) să solicite utilizatorului înscrierea în pașaport a noului deținător în cazul cumpărării animalului;

i) să dețină asupra lor pașaportul animalului în timpul transportului acestuia.

2. În cazul exploatațiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare și înregistrare a animalelor este efectuată de proprietarul exploatației, în calitate de utilizator SNIIA:

a) să solicite DSVSA județene să devină utilizator SNIIA;

b) să achiziționeze crotalii pentru identificarea animalelor din exploatație;

c) să identifice și să înregistreze în SNIIA animalele născute în exploatație;

d) să înregistreze în SNIIA orice eveniment de naștere, mișcare, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariție, regăsire animal;

e) să completeze și să dețină asupra lor pe timpul transportului documentele de mișcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploatații diferite;

f) să păstreze registrul exploatației completat la zi cu toate intrările și ieșirile de animale și cu datele referitoare la mișcările respective (dată, destinație etc.);

g) să achiziționeze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal și să o aplice în termen de 30 de zile de la înregistrarea evenimentului de pierdere crotalie;

h) să ridice de la sediul DSVSA județene pașaportul pentru bovine, să achite contravaloarea acestuia și să îl păstreze în condiții bune;

i) să solicite eliberarea contra cost a unui duplicat al pașaportului în cazul pierderii sau distrugerii acestuia;

j) să înscrie în pașaport noul deținător în cazul cumpărării animalului;

k) să dețină asupra lor pașaportul animalului în timpul transportului acestuia.

3. În cazul exploatațiilor comerciale:

a) să solicite DSVSA județene să devină utilizator SNIIA;

b) să achiziționeze crotalii necesare identificării animalelor din exploatație;

c) să identifice animalele până la vârsta de 20 de zile și să le înregistreze în baza de date RNE;

d) să actualizeze zilnic registrul exploatației, precum și baza de date RNE;

e) să ridice de la DSVSA județene în termen de 14 zile de la înregistrarea bovinelor pașapoartele acestora, achitând contravaloarea lor;

f) să dețină asupra lor pașaportul animalelor în timpul transportului acestora;

g) să înscrie în pașaportul animalelor datele ultimului deținător;

h) să completeze documentele de mișcare pentru animalele deținute ce fac obiectul mișcării între exploatații.

În exploatațiile nonprofesionale se verifică:

a) identificarea animalelor conform legislației în vigoare;

b) registrul de exploatație completat la zi, conform legislației în vigoare;

c) pașapoartele bovinelor, ridicate de către proprietar de la sediul DSVSA județene;

d) corespondența dintre datele înscrise în RNE cu cele din registrul exploatației, din pașapoartele animalelor și cu situația din fermă;

e) înscrierea în pașaportul animalelor a datelor aparținând ultimului deținător.

În exploatațiile comerciale se verifică:

a) identificarea animalelor conform legislației în vigoare;

b) registrul de exploatație completat la zi conform legislației în vigoare și înregistrarea în SNIIA a nașterilor, mișcărilor și evenimentelor suferite de animale, în termenele prevăzute de legislația în vigoare;

c) pașapoartele bovinelor, ridicate de către proprietar de la sediul DSVSA județene;

d) corespondența dintre datele înscrise în RNE cu cele din registrul exploatației, din pașapoartele animalelor și cu situația din fermă;

e) înscrierea în pașaportul animalelor a datelor aparținând ultimului deținător;

f) completarea corectă și completă a datelor în RNE și în registrul exploatației.

SMR 8 - Identificarea și înregistrarea animalelor din speciile ovine și caprine

Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare și de înregistrare a animalelor din speciile ovină și caprină și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.782/2003 și a directivelor 92/102/CEE și 64/432/CEE: art. 3, 4 și 5. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 191/2012:art. 1, 4-7, 10, 11 și 13.

Norma sanitară veterinară pentru implementarea procesului de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 40/2010, cu modificările și completările ulterioare - art. 2 alin. (6) lit. b) și alin. (7), art. 3,art. 4 alin. (1) lit. b) și alin. (2), art. 10-14, art. 16 lit. a)-c), art. 18, 39 și anexele nr. 1-13.

Deținătorii animalelor din speciile ovine și caprine au următoarele obligații:

1. În cazul exploatațiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare și înregistrare a animalelor este efectuată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit/organizația profesională a crescătorilor de animale aprobată, în calitate de utilizator SNIIA:

a) să achiziționeze crotalii pentru identificarea animalelor din exploatație;

b) să notifice utilizatorului orice eveniment de naștere, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariție, regăsire animal;

c) să solicite utilizatorului eliberarea documentului de mișcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploatații diferite, sau să îi predea acestuia exemplarul negru al documentului de mișcare, în cazul achiziționării ori vânzării animalelor de la/la mijlocitori de afaceri cu animale vii sau exploatații comerciale;

d) să înregistreze în registrul exploatației toate intrările și ieșirile de animale, precum și datele referitoare la mișcările respective (dată, destinație etc.);

e) să achiziționeze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal și să fie aplicată în termenul prevăzut de legislația sanitară veterinară (30 de zile de la emiterea formularului și înregistrarea acestuia în RNE).

2. În cazul exploatațiilor nonprofesionale, când activitatea de identificare și înregistrare a animalelor este efectuată de proprietarul exploatației, în calitate de utilizator SNIIA:

a) să solicite DSVSA județene să devină utilizator SNIIA;

b) să achiziționeze crotalii pentru identificarea animalelor din exploatație;

c) să identifice și să înregistreze în SNIIA animalele născute în exploatație;

d) să înregistreze în SNIIA orice eveniment de naștere, mișcare, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie, dispariție, regăsire animal;

e) să completeze și să dețină asupra lor pe timpul transportului documentele de mișcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două exploatații diferite;

f) să păstreze registrul exploatației completat la zi cu toate intrările și ieșirile de animale și cu datele referitoare la mișcările respective (dată, destinație etc.);

g) să achiziționeze crotalia duplicat în cazul pierderii crotaliei unui animal și să o aplice în termen de 30 de zile de la înregistrarea evenimentului de pierdere crotalie.

3. În cazul exploatațiilor comerciale:

a) să cumpere crotaliile necesare identificării animalelor din exploatație;

b) să solicite DSVSA județene să devină utilizator SNIIA;

c) să se asigure că toate animalele din exploatație ce au vârsta de peste 6 luni sunt înregistrate în SNIIA;

d) să completeze documentele de mișcare pentru animalele ce vor fi mișcate din exploatația deținută și să înregistreze în SNIIA ieșirea animalelor din exploatație, precum și eventualele intrări;

e) să actualizeze zilnic registrul exploatației și baza de date RNE.

În exploatațiile nonprofesionale se verifică:

a) identificarea animalelor, conform legislației în vigoare;

b) registrul exploatației completat la zi, conform legislației în vigoare;

c) corespondența dintre datele înscrise în RNE cu cele din registrul exploatației și cu situația din fermă. În exploatațiile comerciale se verifică:

a) identificarea animalelor, conform legislației în vigoare;

b) registrul exploatației completat la zi și înregistrarea în SNIIA a nașterilor, mișcărilor și evenimentelor suferite de animale, în termenele prevăzute de legislația în vigoare;

c) corespondența dintre datele înscrise în RNE cu cele din registrul exploatației și cu situația din fermă;

d) completarea corectă și completă a datelor în RNE și în registrul exploatației.

SMR 9 - Introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor

Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului: art. 55 primele două paragrafe. Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecție a plantelor în vederea plasării pe piață și a utilizării acestora pe teritoriul României, cu modificările și completările ulterioare: art. 2, 4 și 9. Ordonanța Guvernului nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea și utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor și buruienilor în agricultură și silvicultură, aprobată cu modificări prin Legea nr. 85/1995, cu modificările ulterioare: art. 15, 19 alin. (2) și art. 27 alin. (1).

Ordonanța Guvernului nr. 41/2007 pentru comercializarea produselor de protecție a plantelor și pentru modificarea și abrogarea unor acte normative din domeniul fitosanitar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 28/2009, cu modificările și completările ulterioare: art. 7 lit. b) și d).

Hotărârea Guvernului nr. 1.230/2012 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117 CEE și 91/414/CEE ale Consiliului.

Agricultorii care prin activitatea lor depozitează, manipulează și utilizează produse de protecție a plantelor au următoarele obligații:

1. Să utilizeze numai produse de protecție a plantelor omologate de Comisia Națională de Omologare a Produselor de Protecție a Plantelor, care se regăsesc în baza de date PEST-EXPERT. Referințe: http://www.madr.ro/ro/fitosanitar.html - https://aloe.anfdf.ro/

2. Să utilizeze produsele de protecție a plantelor doar în scopul pentru care acestea au fost omologate și numai în conformitate cu instrucțiunile de utilizare.

3. Produsele de protecție a plantelor clasificate ca foarte toxice (T+) și toxice (T) vor fi utilizate numai de persoanele juridice care dețin autorizație pentru utilizarea acestor produse, emisă de unitatea fitosanitară din raza teritorială în care își desfășoară activitatea.

4. Să nu aplice tratamente cu produse de protecție a plantelor în zonele de protecție a resurselor de apă, în zonele de protecție sanitară și ecologică, precum și în alte zone protejate stabilite în condițiile legii.

5. Să respecte condițiile de depozitare, manipulare și utilizare a produselor de protecție a plantelor în exploatațiile agricole, așa cum sunt prevăzute la cap. VI pct. 6.3-6.6 din Codul de bune practici în fermă, aprobat prin Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 1.234/2006.

6. Să păstreze o perioadă de cel puțin 3 ani documentele de evidență a produselor de protecție a plantelor utilizate în exploatație.

Se verifică:

a) produsele de protecție a plantelor utilizate în exploatație, prin verificarea documentelor de evidență a produselor de protecție a plantelor utilizate în exploatație, în raport cu lista produselor omologate din baza de date PEST-EXPERT;

b) utilizarea produselor de protecție a plantelor doar în scopul menționat pe etichetă și în conformitate cu instrucțiunile de utilizare;

c) deținerea autorizației de utilizare a produselor de protecție a plantelor clasificate ca foarte toxice (T+) și toxice (T), în cazul folosirii acestor produse;

d) respectarea interdicției privind aplicarea de tratamente cu produse de protecție a plantelor în zonele de protecție a resurselor de apă, de protecție sanitară și ecologică și în alte zone protejate stabilite în condițiile legii;

e) respectarea condițiilor de depozitare, manipulare și utilizare a produselor de protecție a plantelor, conform cerinței de la pct. 5;

f) registrul cu evidența produselor de protecție a plantelor utilizate în exploatație.

SMR 10 - Interzicerea utilizării anumitor substanțe cu efect hormonal, tireostatic și betaagoniste în creșterea animalelor

Directiva 96/22/CEE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanțe cu efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor betaagoniste în creșterea animalelor și de abrogare a Directivelor 81/602/CEE, 88/146/CEE și 88/299/CEE, cu modificările și completările ulterioare: art. 3-5 și 7. Norma sanitară veterinară privind interzicerea utilizării în creșterea animalelor de fermă a unor substanțe cu acțiune hormonală sau tireostatică și a celor betaagoniste, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 199/2006, cu modificările și completările ulterioare: art. 1-6 și anexele nr. 1, 2 și 3.

1. Se interzice deținerea de către crescătorii de animale a substanțelor cu efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor betaagoniste.

2. Deținătorii animalelor de fermă (animale domestice din speciile bovine, porcine, ovine și caprine, solipede domestice, păsări și iepuri, precum și animalele sălbatice din aceste specii și rumegătoarele sălbatice care au fost crescute într-o exploatație) sau de acvacultură au următoarele obligații:

a) să nu administreze în tratamentul aplicat animalelor de fermă, indiferent prin ce mijloace, produse medicinale veterinare ce conțin substanțe interzise, cum ar fi: substanțe tireostatice, stilbenele, derivații de stilbene, sărurile și esterii acestora și, respectiv, 17 betaestradiol și derivații esterificați ai acestuia, precum și produse medicinale veterinare ce conțin substanțe care au acțiune estrogenă, androgenă sau gestagenă, altele decât 17 betaestradiol și derivații esterici ai acestuia;

b) să cunoască și să respecte normele sanitare veterinare privind utilizarea unor substanțe cu acțiune hormonală sau tireostatică și a celor betaagoniste, după cum urmează:

- administrarea în scopuri terapeutice sau zootehnice a testosteronului, progesteronului, precum și a derivaților acestora, precum și a substanțelor betaagoniste se efectuează numai de către sau sub responsabilitatea directă a unui medic veterinar care va consemna tratamentul efectuat în registrul de consultații și tratamente;

- în tratamentul sanitar veterinar nu sunt autorizate produsele hormonale care acționează ca depozit, acumulându-se în țesuturi; al căror timp de așteptare este mai mare de 15 zile de la terminarea tratamentului; ale căror condiții de utilizare nu sunt cunoscute;

- produsele medicinale veterinare ce conțin substanțe betaagoniste care au o perioadă de așteptare mai mare de 28 de zile de la terminarea tratamentului nu sunt autorizate;

- este interzis tratamentul terapeutic al animalelor de interes economic, precum și al animalelor de reproducție la sfârșitul vieții reproductive a acestora;

c) să folosească produsele medicale veterinare autorizate, numai în scopurile pentru care sunt autorizate și cu prescripție de la medicul veterinar. Să se asigure că medicul veterinar înregistrează toate utilizările de hormoni terapeutici în registrul de consultații și tratamente sanitare veterinare și consemnarea perioadelor de așteptare;

d) să dețină registrul de consultații și tratamente medicale veterinare completat la zi;

e) să respecte perioadele de așteptare specificate în liniile directoare de utilizare a produselor medicinale veterinare sau în datele prescrise de medicul veterinar.

3. Deținătorii animalelor din exploatațiile comerciale au obligația să permită accesul medicului veterinar oficial pentru prelevarea de probe în vederea realizării controlului anumitor substanțe și al reziduurilor acestora la animalele vii și la produsele acestora.

În cazul exploatațiilor comerciale se verifică:

a) existența unui contract valabil încheiat cu un medic veterinar de liberă practică, organizat în condițiile legii, care asigură supravegherea sanitară veterinară a animalelor de fermă;

b) deținerea registrului de consultații și tratamente sanitare veterinare completat la zi, urmărind în special utilizarea substanțelor cu efect hormonal, tireostatic și betaagonist, în cazul exploatațiilor comerciale;

c) respectarea perioadelor de așteptare pentru produsele medicinale veterinare care conțin substanțe cu acțiune tireostatică, estrogenă, androgenă și betaagonistă administrate în scop terapeutic.

În cazul exploatațiilor nonprofesionale (gospodării individuale), registrul de consultații și tratamente este deținut de către medicul veterinar de liberă practică, care asigură supravegherea sanitară veterinară a animalelor din gospodăriile populației și care, pentru acțiunile sanitare veterinare strategice, este împuternicit de către DSVSA județeană din raza de activitate.

SMR 11 - Principii și cerințe generale ale legislației alimentare și proceduri în domeniul siguranței produselor alimentare

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare: art. 14, 15, 17 (1)*, art. 18, 19 și 20.

Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Consiliului privind igiena produselor alimentare: art. 4 (1) și anexa I partea A - II 4 (g, h, j), 5 (f, h), 6 și III 8 (a, b, d, e), 9 (a, c). Legea nr. 150/2004 privind siguranța alimentelor și a hranei pentru animale - republicată: art. 15-22. Norma sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor privind procedura de înregistrare sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor a activităților de obținere și vânzare directă și/sau cu amănuntul a produselor alimentare de origine animală sau nonanimală, precum și a activităților de producție, procesare, depozitare, transport și comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare nr. 111/2008, cu modificările și completările ulterioare: art. 1,art. 5-10, 12 (4), 14 (2), 15, 22, 25 (5), 28 (1-2), 34 (9), 37, 38 și anexele nr. 1 și 9.

Norma sanitară veterinară privind interzicerea utilizării în creșterea animalelor de fermă a unor substanțe cu acțiune hormonală sau tireostatică și a celor betaagoniste, cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare nr. 199/2006, cu modificările și completările ulterioare, referitor la Registrul de consultații și tratamente: art. 1 și art. 2-6.

Hotărârea Guvernului nr. 924/2005 privind aprobarea Regulilor generale pentru igiena produselor alimentare și de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 852/2004: art. 1,art. 2 (1-4), art. 3-6, 9 și 10 din anexa 1

Norma sanitară veterinară privind protecția animalelor de fermă, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare nr. 75/2005: art. 1 pct. III (5-6) din anexă

Norma sanitară veterinară privind măsurile de supraveghere și control al unor substanțe și al reziduurilor acestora la animalele vii și la produsele de origine animală, aprobate prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare nr. 95/2007: art. 9 și 10, anexa nr. 1 pct. Ași B. Norma sanitară veterinară privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din conținutul sau de pe suprafața produselor alimentare de origine animală, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare nr. 23/2007, cu modificările și completările ulterioare: art. 1 și 3, anexele nr. 1 și 2. Codul de bune practici în fermă, aprobat prin Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 1.234/2006, referitor la utilizarea produselor de uz fitosanitar în sectorul producției de furaje, precum și normele tehnice și de igienă pentru depozitarea, prelucrarea și administrarea furajelor la animale.

1. Agricultorii care desfășoară activități de producție, prelucrare și punere pe piață a alimentelor și a hranei pentru animale au următoarele obligații generale:

a) să pună pe piață numai alimente sigure;

b) să pună pe piață numai alimente adecvate consumului uman;

c) să respecte măsurile impuse de autoritatea competentă cu privire la punerea pe piață a unui aliment sau la retragerea de pe piață a acestuia, în cazul în care există suspiciunea că alimentul respectiv este nesigur;

d) hrana pentru animale nu va fi pusă pe piață sau utilizată în hrana animalelor destinate producției de alimente decât dacă este sigură;

e) să utilizeze în hrana animalelor numai produse (furaje, aditivi și ingrediente furajere) care îndeplinesc cerințele de siguranță a hranei pentru animale;

f) materialele utilizate pentru împachetare, modul de prezentare și cadrul în care sunt dispuse, precum și informațiile difuzate prin orice mijloc nu trebuie să inducă în eroare consumatorul;

g) să păstreze evidența furnizorilor și a produselor pe care le achiziționează în scopuri alimentare sau în scopul hrănirii animalelor pentru a asigura trasabilitatea acestora;

h) să informeze autoritatea competentă în cazul în care consideră că un produs alimentar pus pe piață poate fi dăunător pentru sănătatea consumatorilor și să ia măsurile necesare pentru a preveni riscurile pentru consumatorul final;

i) să pună la dispoziția autorității competente informațiile solicitate în ceea ce privește acțiunile întreprinse pentru evitarea sau reducerea riscului determinat de alimentele pe care le furnizează sau le-a furnizat.

2. Agricultorii care desfășoară activități în domeniul alimentar trebuie să respecte următoarele cerințe privind igiena alimentelor și a hranei pentru animale:

a) să asigure că produsele alimentare și hrana pentru animale sunt protejate împotriva oricărei contaminări, având în vedere toate etapele de prelucrare la care produsele primare vor fi supuse;

b) să respecte prevederile legislației în vigoare privind combaterea riscurilor în producția primară și activitățile conexe, inclusiv măsurile privind controlul contaminării din aer, sol, apă, furaje, îngrășăminte, medicamente de uz veterinar, produse de protecția plantelor și biocide sau din depozitarea, manipularea, colectarea și prelucrarea deșeurilor, precum și măsurile privind sănătatea și bunăstarea animalelor și sănătatea plantelor care au implicații asupra sănătății umane, inclusiv programe pentru monitorizarea și combaterea zoondzelor și a agenților zoonotici;

c) în cazul agricultorilor care cresc, colectează sau vânează animale, ori care obțin produse primare de origine animală, trebuie să respecte măsurile specifice de igienă, astfel:

- să mențină în bună stare orice facilități utilizate în legătură cu producția primară și cu operațiunile asociate acesteia, incluzând facilități utilizate pentru depozitarea și manipularea furajelor, să le curețe și, după caz, să le dezinfecteze după curățare într-o manieră corespunzătoare;

- să curețe echipamentele, containerele, boxele, vehiculele și vasele și, după caz, să le dezinfecteze după curățare într-o manieră corespunzătoare;

- să asigure, pe cât posibil, curățenia animalelor care urmează să fie sacrificate și, după caz, a animalelor de reproducție;

- să utilizeze apă potabilă sau apă curată oricând este necesar pentru a preveni contaminarea;

- să se asigure că personalul care manipulează produsele alimentare este în stare bună de sănătate și este instruit cu privire la riscurile pentru sănătate;

- să evite, pe cât posibil, ca animalele și dăunătorii să determine producerea contaminării;

- să depoziteze și să manipuleze deșeurile și substanțele periculoase, astfel încât să prevină contaminarea;

- să prevină introducerea și răspândirea bolilor contagioase transmisibile la oameni prin alimente, inclusiv luarea de măsuri de precauție la introducerea unor animale noi și raportarea suspiciunilor de focare de boli către autoritatea competentă;

- să țină cont de rezultatele analizelor efectuate pe probe prelevate de la animale sau pe alte probe, ce au importanță pentru sănătatea publică și să utilizeze corect aditivii furajeri și produsele medicinale de uz veterinar, în conformitate cu legislația în vigoare;

- să utilizeze corect aditivii furajeri și produsele medicinale de uz veterinar, în conformitate cu legislația aferentă;

d) în cazul agricultorilor care produc sau recoltează produse vegetale, trebuie să ia măsuri adecvate de igienă, astfel:

- să mențină curate facilitățile, echipamentul, containerele, lăzile, vehiculele și vasele și, atunci când este necesar, să le dezinfecteze după curățare într-o manieră corespunzătoare;

- să asigure, după cum este necesar, condiții igienice de producție, de transport și de depozitare, precum și curățenia produselor vegetale; să utilizeze apă potabilă sau apă curată oricând este necesar pentru a preveni contaminarea;

- să se asigure că personalul care manipulează produsele alimentare este în stare bună de sănătate și este instruit cu privire la riscurile pentru sănătate;

- să prevină, pe cât posibil, ca animalele și dăunătorii să determine producerea contaminării;

- să depoziteze și să manipuleze deșeurile și substanțele periculoase, astfel încât să prevină contaminarea;

- să țină cont de rezultatele oricăror analize relevante efectuate pe probe prelevate de la plante sau pe alte probe, importante pentru sănătatea publică și să utilizeze corect produsele pentru protecția plantelor și biocide, în conformitate cu legislația în vigoare;

e) să ia măsuri corespunzătoare de remediere atunci când au fost informați despre probleme identificate în timpul controalelor oficiale.

3. Agricultorii care desfășoară activități în domeniul alimentar au următoarele obligații cu privire la documentele de evidență:

a) să întocmească și să păstreze documentele referitoare la măsurile puse în aplicare pentru a controla pericolele, într-o manieră și pentru o perioadă corespunzătoare, proporțional cu natura și mărimea activității din domeniul alimentar;

b) să pună la dispoziția autorității competente (autoritatea sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor locală și județeană, respectiv a municipiului București) și, după caz, celorlalte autorități competente și a operatorilor din sectorul alimentar, la cererea acestora, informațiile din aceste registre.

4. Agricultorii care cresc animale sau obțin produse primare de origine animală trebuie să întocmească și să păstreze documente de evidență cu privire la: natura și originea furajelor utilizate în hrana animalelor; produsele medicale de uz veterinar sau alte tratamente administrate animalelor, datele de administrare și perioadele de așteptare; apariția de boli care pot afecta siguranța produselor de origine animală; rezultatele analizelor efectuate pe probe prelevate de la animale sau pe alte probe prelevate pentru stabilirea diagnosticului, importante pentru sănătatea publică și orice rapoarte aferente verificărilor efectuate asupra animalelor sau produselor de origine animală.

5. Agricultorii care produc sau recoltează produse vegetale trebuie să întocmească și să păstreze documente de evidență cu privire la: orice utilizare a produselor pentru protecția plantelor și a biocidelor; orice apariție a dăunătorilor sau a bolilor care pot afecta siguranța produselor de origine vegetală și a rezultatelor oricăror analize relevante efectuate pe probe prelevate de la plante sau pe alte probe, importante pentru sănătatea publică.

6. Pentru întocmirea și păstrarea documentelor de evidență prevăzute la pct. 3-5, agricultorii care desfășoară activități în domeniul alimentar trebuie să solicite, după caz, asistența de specialitate a unor persoane cu pregătire medie sau superioară în domeniu, precum: medici veterinari, ingineri agronomi și tehnicieni de fermă.

La nivelul exploatațiilor agricole care desfășoară activități de producție, prelucrare și punere pe piață a alimentelor și a hranei pentru animale se verifică:

a) registrul exploatației (intrări și ieșiri de efective, sacrificări, mortalități, neutralizare cadavre etc.), completat la zi, conform prevederilor legale în vigoare;

b) documentele privind originea și starea de sănătate a animalelor achiziționate în scopul producției de alimente;

c) registrul de consultații și tratamente veterinare în fermă, completat la zi;

d) documentele privind natura și originea produselor furajere folosite în hrana animalelor sau introduse pe piață;

e) rezultatul analizelor pentru furajele și ingredientele folosite în hrana animalelor sau introduse pe piață;

f) evidențele privind produsele de protecție a plantelor și biocidele utilizate în realizarea produselor de origine animală sau vegetală;

g) rezultatele analizelor efectuate pe probe prelevate de la animale sau plante, care sunt importante pentru sănătatea umană;

h) existența datelor relevante pe eticheta produselor alimentare și a hranei pentru animale achiziționate sau distribuite pe piață;

i) rețeta de utilizare a aditivilor furajeri în hrana animalelor, precum și a aditivilor alimentari în fabricarea produselor alimentare;

j) planul fermei, circuitele pe care le utilizează în fermă și sistemul de depozitare a produselor;

k) informarea fermierului cu privire la responsabilitățile directe în domeniul siguranței produselor alimentare și a hranei pentru animale - existența facilităților de acces la astfel de informații/surse de informare.

În cazul agricultorilor cu activitate în domeniul alimentar se verifică:

a) respectarea normelor generale privind igiena produselor alimentare la nivelul producției primare și operațiunilor asociate acesteia (transportul, depozitarea și manipularea de animale vii și produse primare la locul de producție, operațiunile de transport pentru livrarea acestora);

b) respectarea regulilor de bune practici privind igiena produselor alimentare de origine animală în toate etapele producerii, prelucrării, depozitării și comercializării acestora, astfel: adăposturile pentru animale; spațiile în care se realizează mulsul, sacrificarea, abatorizarea, recoltarea produselor; echipamentele de muls, abatorizare, recoltare; animalele de producție; personalul de deservire; spațiile de depozitare a produselor; mijloacele de transport și distribuție;

c) însușirea informațiilor referitoare la bunele practici privind igiena produselor alimentare de origine animală și nonanimală pe care le realizează la nivelul exploatației - deținerea unui exemplar al Ghidului de bune practici privind igiena produselor alimentare de origine animală și nonanimală;

d) însușirea informațiilor referitoare la bunele practici privind utilizarea produselor de protecție a plantelor (erbicide, insecticide, fungicide etc.), a biocidelor și a produselor pentru dezinfecție și igienizare la nivelul fermei - deținerea unui exemplar al Codului de bune practici în fermă, aprobat prin Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 1.234/2006.

SMR 12 - Prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme de encefalopatii spongiforme transmisibile (EST)

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Consiliului de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme de encefalopatii spongiforme transmisibile: art. 7(1), 11, 12, 13 și 15, anexa III cap. A. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2003, cu modificările și completările ulterioare: art. 8 alin. (1), (2) și (5), art. 10.

Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 42/2005 privind măsurile pentru implementarea interdicției totale de administrare a proteinelor animale procesate în hrana animalelor de fermă, Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009 privind metodologia pentru stabilirea și plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, cu modificările ulterioare: art. 1, 3, 4, 8, 9 și anexa nr. 1.

Deținătorii animalelor rumegătoare au următoarele obligații:

1. Să nu hrănească animalele rumegătoare cu proteine de origine animală, inclusiv cu proteine de origine animală procesate sau cu preparate furajere ce conțin astfel de proteine.

2. Să anunțe medicul veterinar din localitate despre orice îmbolnăvire a animalelor și/sau despre moartea animalelor aflate în proprietate ori îngrijire sau în timpul transportului, conform normelor sanitare veterinare în vigoare.

3. Să respecte interdicția privind mișcarea animalelor în și din exploatație, atunci când în exploatație există animale îmbolnăvite sau suspecte de infecție cu EST și exploatația este plasată de medicul veterinar sub control oficial veterinar, fiind supusă unor restricții oficiale de circulație până la aflarea rezultatelor examinării.

4. Să permită aplicarea și să respecte măsurile stabilite de medicul veterinar în caz de suspiciune sau confirmare a EST prevăzute de legislația sanitară veterinară în vigoare.

5. Să nu pună în consum și să nu aplice marca de sănătate pentru carcasele, inclusiv pielea și organele, provenite de la rumegătoarele identificate și înregistrate pentru care există obligația testării pentru EST până la obținerea rezultatului.

6. Să anunțe medicul veterinar din localitate despre orice intenție de a pune pe piața internă sau de a exporta bovine, ovine ori caprine și spermă, embrioni și ovule provenite de la acestea, aflate în proprietate sau îngrijire, în vederea completării certificatului de sănătate de către medicul veterinar.

7. Să anunțe intenția de a sacrifica rumegătoarele aflate în proprietate sau îngrijire, în vederea testării celor pentru care este obligatorie testarea pentru depistarea EST de către medicul veterinar din localitate.

8. Să nu sacrifice bovinele în exploatații/gospodării individuale, ci la abatoarele autorizate sanitar-veterinar, cu excepția situațiilor de urgență, în care animalul poate fi sacrificat în exploatație, sub supravegherea medicului veterinar, urmate de recoltarea de probe de laborator în vederea testării pentru EST.

Se verifică:

a) furajele și în orice caz de suspiciune se vor preleva probe în vederea verificării respectării interdicției totale de furajare cu proteine de origine animală;

b) respectarea obligației de a anunța orice îmbolnăvire sau moarte prin accesarea informațiilor din registrul de tratamente și consultații existent la medicul veterinar și a celor referitoare la exploatație din SNIIA;

c) respectarea obligației de a nu mișca animalele din exploatație în caz de suspiciune până la aflarea rezultatelor examinării prin verificarea actelor sanitare veterinare utilizate în caz de suspiciune și a SNIIA;

d) respectarea obligației de a nu da în consum carnea și alte produse provenite de la animalele în cauză, până când nu se cunoaște rezultatul testelor efectuate pentru depistarea EST, prin verificarea datei de emitere a buletinelor de analiză și a datei de sacrificare din SNIIA;

e) în caz de suspiciune sau confirmare a EST, respectarea măsurilor stabilite de medicul veterinar prin verificarea actelor sanitare veterinare utilizate în caz de suspiciune sau confirmare și a SNIIA;

f) respectarea prevederilor privind punerea pe piață și exportul de bovine, ovine sau caprine prin existența certificatului de sănătate;

g) respectarea obligației de a anunța orice sacrificare prin existența buletinelor de analiza pentru animalele pentru care este obligatorie testarea.

SMR 13 - Măsuri de combatere a febrei aftoase

Directiva 2003/85/CE a Consiliului din 29 septembrie 2003 privind măsurile comunitare de combatere a febrei aftoase, cu modificările și completările ulterioare: art. 3. Norma sanitară veterinară privind măsurile pentru combaterea febrei aftoase, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 113/2007, referitor la măsurile impuse în cazul suspectării sau confirmării febrei aftoase: cap. II "Combaterea focarelor de febră aftoasă“ secțiunea 1 art. 3, 4 (2-3), 5, 10, 13, 14 și secțiunile: 2, 3 și 4. Norma sanitară veterinară privind notificarea internă și declararea oficială a unor boli transmisibile ale animalelor, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 79/2008, cu modificările și completările ulterioare: art. 4.

Deținătorii de animale din speciile bovine, ovine, caprine, suine și specii sălbatice crescute în captivitate au următoarele obligații:

1. Să respecte normele de biosecuritate specifice tipului de exploatație și speciilor/categoriilor de animale pe care le dețin în exploatație.

2. Să nu introducă în exploatație animale cu stare de sănătate necunoscută, fără certificat sanitar-veterinar de sănătate valid.

3. Să notifice, în cel mai scurt timp posibil, autoritatea veterinară locală (DSVSA județeană sau medicul veterinar oficial din localitate) despre suspiciunea unei boli infecțioase, conform normelor sanitare veterinare în vigoare.

4. Să izoleze animalele bolnave sau suspecte de boală și să înregistreze codurile crotaliilor, până la venirea medicului veterinar oficial.

5. Să izoleze cadavrele animalelor, precum și carnea ori produsele obținute prin tăierea de urgență a animalelor, fără a le înstrăina ori valorifica, până la venirea medicului veterinar oficial, conform normelor sanitare veterinare în vigoare.

6. Să nu permită circulația animalelor și a persoanelor în locurile presupuse a fi contaminate, până la venirea medicului veterinar oficial.

7. Să izoleze materiile, materialele și echipamentele care au venit în contact cu animalele bolnave sau care sunt suspecte de contaminare, precum și furajele, fără a le administra altor animale, până la venirea medicului veterinar oficial.

8. Să mențină pe loc echipamentele utilizate în grajd, așternutul, mijloacele de transport folosite, precum și orice alte obiecte care pot fi purtătoare de contagiu, până la venirea medicului veterinar oficial.

9. Să declare autorității veterinare locale toate categoriile de animale susceptibile de boală prezente în exploatație.

10. Să declare autorității veterinare locale toate stocurile de lapte, produse din lapte, carne, produse din carne, carcase, piei prelucrate sau neprelucrate, lână, material seminal, embrioni, ovule, purin, gunoi de grajd, precum și furajele pentru animale și așternutul din exploatație.

11. Să furnizeze autorității veterinare locale datele necesare întocmirii anchetei epidemiologice și să permită recoltarea probelor pentru fixarea diagnosticului.

12. Să coopereze cu autoritatea veterinară locală la aplicarea măsurilor de combatere a bolii, în conformitate cu prevederile articolelor referitoare la activități pentru combaterea bolii, din legislația specifică.

Se verifică:

a) deținerea de către agricultor a datelor de contact ale DSVSA județeană și ale medicului veterinar oficial din localitate;

b) respectarea măsurilor de biosecuritate la nivelul exploatațiilor comerciale;

c) respectarea normelor sanitare veterinare privind notificarea unor boli transmisibile ale animalelor;

d) respectarea măsurilor comunitare de combatere a febrei aftoase;

e) menținerea la zi a registrelor de exploatație în care sunt înscrise mișcările efectivelor de animale susceptibile la boală (bovine, ovine, caprine, suine și specii sălbatice crescute în captivitate).

SMR 14 - Măsuri de combatere a anumitor boli la animale: boala veziculoasă a porcului, variola ovină și caprină, pesta porcină africană și pesta porcină clasică

Directiva 92/119/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare generale de combatere a unor boli la animale, precum și a măsurilor specifice împotriva bolii veziculoase a porcului, cu modificările și completările ulterioare: art. 3 Norma sanitară veterinară care introduce măsuri generale pentru controlul unor boli ale animalelor și măsuri specifice la boala veziculoasă a porcului, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 133/2006, cu modificările și completările ulterioare: art. 3, 4, 5 și anexele nr. 1 și 2 (se aplică și pentru variola ovină și caprină). Directiva 2001/89/CE a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind măsurile comunitare pentru controlul pestei porcine clasice: art. 5 Norma sanitară veterinară cu privire la măsurile pentru controlul pestei porcine clasice, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 67/2005, cu modificările ulterioare: art. 4.

Directiva 2002/60/CE a Consiliului din 27 iunie 2002 de stabilire a dispozițiilor specifice de combatere a pestei porcine africane și de modificare a Directivei 92/119/CEE în ceea ce privește boala Teschen și pesta porcină africană: art. 5. Norma sanitară veterinară privind controlul pestei porcine africane, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 99/2006, cu modificările și completările ulterioare. Norma sanitară veterinară privind notificarea internă și declararea oficială a unor boli transmisibile ale animalelor, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 79/2008, cu modificările și completările ulterioare: art. 4.

Deținătorii de animale din speciile suine, ovine și caprine și specii sălbatice crescute în captivitate au următoarele obligații:

1. Să respecte normele de biosecuritate specifice tipului de exploatație și speciei de animale.

2. Să nu introducă în exploatație animale cu stare de sănătate necunoscută fără certificat de sănătate valabil, conform normelor sanitare veterinare în vigoare.

3. Să notifice, în cel mai scurt timp posibil, autoritatea veterinară locală (DSVSA județeană sau medicul veterinar oficial din localitate) despre suspiciunea unei boli infecțioase, conform normelor sanitare veterinare în vigoare.

4. Să izoleze animalele bolnave sau suspecte și animalele moarte, în conformitate cu prevederile legislației specifice, până la venirea medicului veterinar oficial.

5. Să izoleze cadavrele animalelor, precum și carnea ori produsele obținute prin tăierea de urgență a animalelor, fără a le înstrăina ori valorifica, până la venirea medicului veterinar oficial.

6. Să nu permită circulația animalelor și a persoanelor în locurile presupuse a fi contaminate, până la venirea medicului veterinar oficial, conform normelor sanitare veterinare în vigoare.

7. Să izoleze materiile, materialele și echipamentele care au venit în contact cu animalele bolnave sau care sunt suspecte de contaminare, precum și furajele, fără a le administra altor animale, până la venirea medicului veterinar oficial, conform normelor sanitare veterinare în vigoare.

8. Să mențină pe loc echipamentele utilizate în grajd, așternutul, mijloacele de transport folosite, precum și orice alte obiecte care pot fi purtătoare de contagiu, în conformitate cu prevederile legislației specifice, până la venirea medicului veterinar oficial.

9. Să declare autorității veterinare locale toate categoriile de animale susceptibile la boală prezente în exploatație, în conformitate cu prevederile legislației specifice.

10. Să nu livreze din exploatație niciun sortiment de carne, produse provenite de la suine, ovine și caprine, material seminal, ovule și embrioni, furaje, ustensile, materiale sau deșeuri care pot transmite anumite boli, decât cu autorizație eliberată de autoritatea veterinară locală.

11. Să furnizeze autorității veterinare locale datele necesare întocmirii anchetei epidemiologice și să permită recoltarea probelor pentru fixarea diagnosticului, în conformitate cu prevederile legislației specifice, referitor la activitățile la suspiciunea de boală și ancheta/investigația epidemiologică.

12. Să coopereze la aplicarea măsurilor de combatere a bolii, în conformitate cu prevederile articolelor referitoare la activități pentru combaterea bolii, din legislația specifică.

Se verifică:

a) deținerea de către agricultor a datelor de contact ale DSVSA județeană și ale medicului veterinar oficial din localitate;

b) respectarea măsurilor de biosecuritate la nivelul exploataților comerciale;

c) respectarea normelor sanitare veterinare privind notificarea unor boli transmisibile ale animalelor;

d) respectarea normelor sanitare veterinare privind măsurile pentru controlul unor boli la animale: boala veziculoasă a porcului, variola ovină și caprină, pesta porcină africană și pesta porcină clasică;

e) menținerea la zi a registrelor de exploatație în care sunt înscrise mișcările efectivelor de animale susceptibile la boală (ovine, caprine, suine și specii sălbatice crescute în captivitate).

SMR 15 - Măsuri de combatere și de eradicare a febrei catarale ovine (boala limbii albastre - bluetongue)

Directiva 2000/75/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2000 de stabilire a dispozițiilor specifice privind măsurile de combatere și de eradicare a febrei catarale ovine, cu modificările și completările ulterioare: art. 3.

Norma sanitară veterinară care stabilește prevederile specifice pentru controlul și eradicarea bolii limbii albastre, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 32/2006, cu modificările și completările ulterioare: art. 3.

Deținătorii de animale rumegătoare au obligația să anunțe fără întârziere autoritățile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor locale (DSVSA județene) despre apariția oricărei suspiciuni sau îmbolnăviri a rumegătoarelor, iar până la sosirea medicului veterinar, să izoleze animalele bolnave, moarte, ucise ori tăiate, fiind interzisă folosirea sau comercializarea cărnii și a altor produse și subproduse provenite de la aceste animale, fără aprobarea autorității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor locale.

Se verifică dacă deținătorul de animale a anunțat autoritatea sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor locală despre apariția oricărei suspiciuni sau îmbolnăviri a rumegătoarelor, iar până la sosirea medicului veterinar a izolat animalele bolnave, moarte, ucise ori tăiate, dacă a folosit sau comercializat carnea și alte produse și subproduse provenite de la aceste animale, fără aprobarea autorității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor locale.