Decizia CCR nr. 79 din 26.02.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. 2, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pt. modificarea şi...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4,art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27,art. 31,art. 32,art. 33 și ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Livia - Flora Piso în Dosarul nr. 10.659/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 665D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează Curții faptul că partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosarul cauzei punctul său de vedere în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2), art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27,art. 31,art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că textele de lege criticate nu au incidență asupra soluționării litigiului în care a fost ridicată excepția. În privința excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 32 din aceeași lege, apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât nu este încălcat art. 44 din Constituție. În sfârșit, mai menționează că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 se justifică a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 88 din 27 februarie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia civilă nr. 2.324 din 27 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 10.659/2/2011*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4,art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27,art. 31,art. 32,art. 33 și ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Livia - Flora Piso într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs promovat de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva unei sentințe prin care aceasta (denumită la acea vreme Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) a fost obligată să desemneze, în cadrul unor termene precis stabilite și sub sancțiunea unei penalități de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, un evaluator în vederea efectuării raportului de expertiză și să emită, în final, pe numele reclamantei, decizia reprezentând titlul de despăgubire.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține încălcarea principiului neretroactivității, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece art. 4 se aplică inclusiv cauzelor aflate pe rolul instanțelor la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, deși, potrivit principiului fundamental enunțat, "Legea dispune numai pentru viitor". Același principiu este nesocotit și prin art. 22, care prevede că dispozițiile aceleiași legi se aplică deciziilor anterioare legii emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, în sensul că Secretariatul Comisiei Naționale propune Comisei Naționale validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii stabilite anterior.

7. În opinia autoarei excepției, principiul egalității în drepturi a cetățenilor, prevăzut de art. 16 din Constituție, este contrazis de art. 1 alin. (2), care prevede că singura măsură reparatorie în echivalent acordată este compensarea prin puncte, de art. 21 alin. (6), care instituie grila notarială ca modalitate de evaluare a imobilului obiect al notificării, în opoziție cu cea anterioară, care se raporta la valoarea de piață a imobilelor și care urmărea aplicarea principiului restitutio in integrum, de art. 27, prin efectul căruia persoanele îndreptățite ale căror cereri nu au fost soluționate anterior apariției legii trebuie să aștepte doi ani și jumătate (până la 1 ianuarie 2016) pentru valorificarea punctelor și de art. 31, potrivit căruia persoanele îndreptățite trebuie să aștepte până în 2017 pentru a putea converti punctele în bani, care se pot încasa, la rândul lor, numai în tranșe. Toate aceste dispoziții generează discriminare (sub aspectul modalității de despăgubire - în natură sau echivalent -, al cuantumului despăgubirilor și al termenelor de executare a creanțelor) între aceeași categorie de cetățeni, cea a persoanelor îndreptățite în temeiul legilor de reparație, după cum notificările lor au fost sau nu soluționate anterior apariției Legii nr. 165/2013.

8. Se mai arată că dispozițiile art. 32 aduc atingere dreptului de proprietate, deoarece condiționează obținerea calității de persoană îndreptățită de depunerea într-un termen de decădere de 90 de zile a unor înscrisuri ce se găsesc în posesia autorităților publice, care, în ciuda obligației eliberării lor într-un termen de 30 de zile, nu au niciun interes să o facă, prelungirea primului termen menționat fiind, în același timp, lăsată la latitudinea și aprecierea conducătorului entității.

9. Potrivit criticilor de neconstituționalitate, prevederile art. 33 și ale art. 35 din legea examinată împiedică accesul liber la justiției al persoanei interesate prin instituirea unor termene administrative cuprinse între un an și trei ani, introducerea unei acțiuni la instanță anterior împlinirii acestora comportând riscul respingerii ei ca premature, deși cererile sau notificările sunt depuse de 12 ani la autoritățile competente. În mod evident, înăuntrul acestor termene persoana îndreptățită nu își poate valorifica nici dreptul de proprietate.

10. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece nu se poate susține că aplicarea imediată a prevederilor legii noi, inclusiv cererilor de despăgubiri adresate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nesoluționate prin emiterea titlului de despăgubire, ar încălca principiile securității juridice, accesul liber la justiție și principiul egalității în drepturi a cetățenilor. Aplicarea legii noi efectelor juridice viitoare ale unei situații juridice născute anterior intrării ei în vigoare, respectiv cererilor de despăgubiri nesoluționate încă, nu este o situație de retroactivitate a legii noi, pentru că astfel se reglementează modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, ceea ce intră în domeniul propriu de aplicare a legii noi.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a devenit inadmisibilă, în condițiile în care Curtea Constituțională a constatat, prin Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014, că aceste texte sunt neconstituționale. În ceea ce privește dispozițiile art. 4 din lege, consideră că sunt neconstituționale, iar referitor la normele cuprinse la art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27,art. 31-33 și art. 35, raportat la susținerile autoarei excepției, apreciază că sunt constituționale.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, prevederile art. 1 alin. (2), art. 4,art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27,art. 31,art. 32,art. 33 și ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Analizând motivarea excepției, raportat la circumstanțele litigiului, Curtea observă că obiectul excepției îl constituie, în realitate, prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2), art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27 alin. (1), art. 31 alin. (1) și (2), art. 32,art. 33 alin. (1) și (2) și la cele ale art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, care, în prezent, au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (2): "(2) În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III"

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 21 alin. (6): "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.";

- Art. 22: "Prin excepție de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) și (7), Secretariatul Comisiei Naționale analizează dosarele care conțin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și propune Comisiei Naționale validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entității învestite de lege.";

- Art. 27 alin. (1): "(1) Punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2016.";

- Art. 31 alin. (1) și (2): "(1) În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar.

(2) În aplicarea alin. (1), deținătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Ultima transă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate.";

- Art. 32:"(1) Se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii sale.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, 0 singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.

(3) Cererea de prelungire a termenului se va formula în interiorul termenului prevăzut la alin. (1) și va fi însoțită de dovada demersurilor întreprinse.

(4) Instituțiile deținătoare au obligația de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate. ";

- Art. 33 alin. (1) și (2): "(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.";

- Art. 35 alin. (1) și (2): "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. "

16. În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate normele constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și ale art. 44 alin. (1) potrivit cărora dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă, în ceea ce privește dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cel ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, că autoarea acesteia critică soluția legislativă prevăzută inițial de către textul de lege menționat, potrivit căreia singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă pentru situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă este compensarea prin puncte. Ulterior invocării excepției, dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 au fost modificate prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 368/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, dobândind un conținut normativ diferit. Astfel, pe lângă compensarea prin puncte, a fost introdusă și compensarea prin bunuri.

18. Sub aspectul incidenței în cauză a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în forma lor inițială, din documentele aflate la dosarul cauzei reiese că acestea nu au

fost aplicate în litigiu în forma supusă controlului de constituționalitate și, deci, nu au produs efecte juridice în cauză, astfel că nu se poate face aplicarea considerentelor Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011. Așadar, de vreme ce noua soluție legislativă se aplică imediat și cauzelor aflate în curs de judecată, rezultă că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma lor inițială, nu mai sunt în vigoare și nici nu își mai produc efecte juridice în cauză. Prin urmare, în condițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2), în forma inițială, din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

19. În ceea ce privește prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27 alin. (1) și art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că, față de obiectul litigiului în care a fost invocată excepția și de stadiul său procesual, și excepția având acest obiect apare ca inadmisibilă, prin raportare la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Astfel, dispozițiile art. 21 alin. (6) - referitoare la modalitatea de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoarea Legii nr. 165/2013, ale art. 22 - potrivit cărora, prin excepție de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) și (7), Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor analizează dosarele care conțin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și propune Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entității învestite de lege, precum și cele ale art. 27 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) și (2) - referitoare la modalitatea și termenele de valorificare a punctelor acordate prin decizia de compensare, nu îndeplinesc condiția legăturii lor cu soluționarea cauzei, întrucât, în acest moment procesual, nu se poate aprecia incidența lor în cauza în care a fost invocată excepția.

20. În acest sens, Curtea reține că acțiunea autoarei excepției a fost admisă în primă instanță, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind obligată să desemneze, în cadrul unor termene precis stabilite și sub sancțiunea unei penalități de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, un evaluator în vederea efectuării raportului de expertiză și să emită, în final, pe numele reclamantei, decizia reprezentând titlul de despăgubire. Curtea Constituțională a fost, însă, sesizată prin decizia civilă prin care a fost admis recursul formulat de Comisie, pe motiv că nu mai subzistă cadrul legal necesar în vederea executării obligațiilor fixate în sarcina Comisiei. Așadar, în prezenta cauză nu s-a procedat încă la o evaluare a imobilului revendicat, pentru a se putea pretinde că au fost folosite alte criterii de evaluare decât cele conținute de legea veche, întrucât, la data sesizării Curții Constituționale, dosarul administrativ de despăgubiri al autoarei excepției se afla înregistrat la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor. În consecință, incidența textelor legale criticate poate fi apreciată abia ulterior emiterii deciziei acestei autorități la finalul acestei proceduri. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă (a se vedea, în sensul acestei soluții, și Decizia nr. 302 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, Decizia nr. 395 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 1 august 2014, și Decizia nr. 691 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 20 ianuarie 2015.)

21. De altfel, referitor la art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, criticat întrucât modalitatea de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a acestei legi ar crea inegalități între persoanele îndreptățite sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 395 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 1 august 2014, că modificarea criteriilor de evaluare a imobilelor reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională obligațiile impuse statului român prin Hotărârea-pilot a Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, în vederea urgentării și finalizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv.

22. În ceea ce privește prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 32 din Legea nr. 165/2013, Curtea s-a mai pronunțat din perspectiva unor critici similare și într-o cauză ale cărei coordonate sunt similare celei în cadrul căreia a fost ridicată excepția de față. Astfel, prin Decizia nr. 302 din 5 iunie 2014, precitată, Curtea a observat că, potrivit art. 32 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, "Instituțiile deținătoare au obligația de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate". În plus, art. 36 lit. h) coroborat cu art. 37 din aceeași lege prevede că "nerespectarea termenelor prevăzute de prezenta lege" constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei. Curtea a constatat, așadar, că legiuitorul a stabilit suficiente garanții care să protejeze dreptul persoanei care se consideră îndreptățită de a obține, în termenul de 30 de zile, actul doveditor solicitat în vederea completării dosarului. Din această perspectivă, Curtea a constatat că pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 din legea examinată față de garanțiile dreptului de proprietate privată prevăzute de art. 44 alin. (1) din Constituție se bazează doar pe ipoteza relei-credințe sau a abuzului de putere a autorității publice, situație ce este însă sancționată legal, astfel că aceste critici de neconstituționalitate nu pot fi reținute. Considerentele deciziei amintite își mențin valabilitatea și în cauza de față, textul de lege fiind criticat din aceeași perspectivă.

23. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că nici aceste din urmă dispoziții, care instituie în sarcina entităților învestite de lege obligația de a soluționa notificările formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, nu sunt incidente în cauză. Aceasta deoarece, în cauza de față, etapa administrativă desfășurată în fața entității învestite de lege a fost depășită prin soluționarea notificării formulate de autoarea excepției. În consecință, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, neavând legătură cu soluționarea cauzei.

24. În fine, în ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că și aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece, la acest stadiu procesul al litigiului, este prematur a aprecia incidența lor în soluționarea litigiului. Astfel, dispozițiile menționate, care reglementează căile de atac împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013, sau a refuzului entității învestite de lege de a emite această decizie, nu sunt, în acest stadiu procesual, incidente în cauză. Or, dosarul de despăgubire încă nu a epuizat procedura administrativă, în urma căreia Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor va emite o decizie pe care, în funcție de drepturile pe care i le va stabili, autoarea excepției va avea sau nu interes să o conteste în justiție.