Legea nr. 84/2023 pentru modificarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004
| Comentarii |
|
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAȚILOR
SENATUL
LEGE
pentru modificarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Articol unic. — Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 24, alineatul (3) va avea următorul cuprins:
„(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate în mod culpabil, instanța de executare, prin hotărâre dată cu citarea părților, aplică persoanei juridice, autorității sau instituției publice, după caz, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 906 din Codul de procedură civilă, pentru un termen maximum de 3 luni, socotit de la data comunicării încheierii privind stabilirea amenzii.”
2. Articolul 26 va avea următorul cuprins:
„Acțiunea Art. 26. — Persoana juridică, autoritatea sau în regres instituția publică se poate îndrepta cu acțiune împotriva celor vinovați de neexecutarea hotărârii, potrivit dreptului comun. În cazul în care cei vinovați sunt demnitari sau funcționari publici, se aplică reglementările speciale.”
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.
PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR
ION-MARCEL CIOLACU
p. PREȘEDINTELE SENATULUI,
ALINA-ȘTEFANIA GORGHIU
București, 6 aprilie 2023.
Nr. 84.
| ← DECRET privind promulgarea Legii pentru modificarea art. 4 alin.... | DECRET privind promulgarea Legii pentru modificarea Legii... → |
|---|
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este actul normativ ce reglementează procedura contenciosului administrativ în România.
In capitolul III al legii sunt cuprinse articolele care reglementează procedura de executare a hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de judecata in aplicarea legii 554/2004
Prin prezenta propunem o modificare a articolelor 24 și 26 din Legea nr. 554/2004 care, in întregul acestora, prevăd că:
Art.
Citește mai mult
24. - (1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.(2) In cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege.
(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate în mod culpabil, instanța de executare, prin hotărâre dată cu citarea părților, aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 906 din Codul de procedură civilă.
(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a amenzii și de acordare a penalităților debitorul, în mod culpabil, nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma ce se va datora statului și suma ce i se va datora lui cu titlu de penalități, prin hotărâre dată cu citarea părților. Totodată, prin aceeași hotărâre, instanța va stabili, în condițiile art. 892 din Codul de procedură civilă, despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligației.
(5) în lipsa cererii creditorului, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (4), compartimentul executări civile al instanței de executare va solicita autorității publice relații referitoare la executarea obligației cuprinse în titlul executoriu și, în cazul în care obligația nu a fost integral executată, instanța de executare va fixa suma definitivă ce se va datora statului prin hotărâre dată cu citarea părților.
Art. 26 - Acțiunea în regres
Conducătorul autorității publice se poate îndrepta cu acțiune împotriva celor vinovați de neexecutarea hotărârii, potrivit dreptului comun. În cazul în care cei vinovați sunt demnitari sau funcționari publici, se aplică reglementările speciale.
l .Avem in vedere modificarea alineatului 3 al articolului 24, propunem următorul conținut:
(3)” La cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate în mod culpabil, instanța de executare, prin hotărâre dată cu citarea părților, aplică persoanei juridice, autorității sau instituției publice, după caz, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 906 din Codul de procedură civila”.
Apreciem ca se impune aceasta modificare din mai multe considerente : necesitatea clarității, punerea in acord cu actualitatea altor reglementari juridice și evoluția normativa, asigurarea unei coerente de ansamblu a textelor legale din legea 554/2004, respectarea unor drepturi și libertăți fundamentale și rațiuni de exhitate, posibilitatea responsabilizării efective juridice a persoanei culpabile de neexecutare, necesitatea stabilirii unor termene clare.
Astfel:
În decursul timpului, într-o serie de acte normative au survenit modificări radicale, statuându-se prin voința legiuitorului, in cadrul autorităților publice, competențe partajate și delegate, amintim aici cu titlu de exemplu Codul administrativ.
Astfel, in prezent Codul administrativ prevede, în mod expres, dreptul conducătorului instituțiilor și autorităților publice de a delega, prin act administrativ, atribuțiile ce îi sunt conferite prin lege.
Rezultă că persoana căreia i-au fost delegate atribuțiile se subrogă efectiv atât în drepturile, cât și în responsabilități conducătorului autoritarii.
De asemenea Codul administrativ prevede existenta unor aparate de specialitate ale conducerii autoritarii publice (spre exemplu conform art. 154 alin. 3, aparatul de specialitate al primarului), încadrate cu funcționari care au atribuții specifice pentru executarea atribuțiilor conducătorului autoritarii.
Formula „conducătorul autoritarii” poate conduce așadar in practica la dificultăți in ce privește stabilirea clara a persoanei vizata de amenda dar și la o sancționare a conducătorului pentru o neexecutare in condițiile in care aceasta ar fi generata exclusiv de încălcarea unor atribuții ale personalului de specialitate din cadrul autorității publice sau persoanei delegate, pentru care legea stabilește o răspundere juridica a acestora.
Un aspect relevant îl reprezintă și bugetul din care urmează a fi achitată amenda judiciară (al persoanei fizice care ocupa funcția de conducător sau al autorității publice), in condițiile in care conducătorul autorității nu sta in proces ca o persoana fizica, nu are posibilitatea de a-și face o apărare proprie efectiva- de exemplu de a angaja un avocat, procedura nu-i permite sa facă apărări privind conduita personala pentru a demonstra eventual o culpa exclusiva a unor funcționari din subordine. In acest context se aduce atingere unui drept efectiv la apărare al acestuia și sancțiunea instituita asupra sa este injusta și disproporționată.
Mai trebuie avut in vedere faptul ca funcția de conducător al unei autoritari publice poate fi ocupata de persoane diferite in intervalul de timp relevant pentru stabilirea amenzii conform textului legal vizat, aspect ce poate crea in practica confuzii, dificultăți de interpretare sau chiar inechitate.
In acest context daca s-ar suporta o sancțiune din patrimoniul persoanei fizice care este conducător al autorității apare și o dificultate reala de exercitare ulterioară a acțiunii în regres față de persoana — funcționar public sau personal contractual - căreia i-ar fi fost repartizată sarcina pe care nu a îndeplinit-o culpabil. Aceasta in contextul in care persoana fizica ce ocupa vremelnic funcția de conducător al autorității este nevoita sa efectueze proceduri de durata și anevoioase pe cheltuiala proprie, putându-se crea o situație deosebit de împovărătoare pentru aceasta in contextul absentei unei culpe personale efective in legătură cu neexecutarea obligației instituite in sarcina autorității publice al cărei conducător este sau era la data neexecutării.
Dacă amenda judiciară este stabilita in sarcina autorității sau instituției publice, persoanei juridice, ea este achitată din bugetul acesteia și ulterior, pe calea răspunderii administrativ-disciplinare, regularizarea plății s-ar materializa, întrucât raportul juridic de serviciu/muncă ar reprezenta liantul legăturii de cauzalitate.
Învederam de asemenea ca o asemenea soluție legislativa, precum modificarea pe care o propunem, asigura și o coerenta și uniformitate de ansamblu ale textului legal, atât in ce privește art. 24 din lege cat și in ansamblul textelor acesteia; aceasta întrucât textul art. 24 se refera sistematic la obligarea autorității publice prin hotărâre judecătoreasca, la calitatea acesteia de debitor și la o neexecutare care aparține debitorului, autorității, fiind așadar coerent și logic ca sancțiunea neexecutării sa fie in sarcina autorității care nu a executat obligația, acesteia sa i se aplice eventualele amenda și penalități și ea este și debitorul unei eventuale despăgubiri.
Procedura reglementata de acest articol face referire, in contextul aplicării sancțiunilor și acordării penalităților și despăgubirilor, la culpa autoritatii publice ca debitor al obligației neîndeplinite din titlu executoriu și nu la sfera atribuțiilor conducătorului și la exercitarea eventual defectuoasa a acestora.
Procedura nu permite așadar decât stabilirea unei neexecutări din partea debitorului autoritate publica, putându-se stabili doar culpa autorității ca un întreg insa nu se poate examina in acest cadru culpa conducătorului sau a unui anume funcționar care prin neîndeplinirea obligației sale de serviciu a determinat neexecutarea. In cadrul textului legal, in formula actuala, se poate ajunge astfel la grevarea patrimoniala severa a unor persoane fizice, printr-un procedeu formal de aplicare a unei amenzi in calitate de conducător al autorității publice.
În acest sens, se impune modificarea art. 24 alineat 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în legătură cu amenda aplicată conducătorului autoritatii publice.
2 . Dispozițiile art. 26 se modifică și vor avea următorul conținut:
”Art. 26. Persoana juridică, autoritatea sau instituția publică se poate îndrepta cu acțiune împotriva celor vinovați de neexecutarea hotărârii, potrivit dreptului comun. În cazul în care cei vinovați sunt demnitari sau funcționari publici, se aplică reglementările speciale”.
Acest text legal se modifica in consecința modificării art. 24 alin.3 din lege asa cum este propusa mai sus.
În numele inițiatorilor,
Ștefan-Radu OPREA
Senator PSD
Alfred-Robert SIMONIS
Deputat PSD
Mihail GENOIU
Eliza-Mădălina PEȚA-ȘTEFĂNESCU
Senator PSD
Ion PRIOTEASA
Senator PSD
Simona BUCURA-OPRESCU
Deputat PSD