Decizia CCR nr. 157 din 19.03.2014 cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate a disp. Legii pt. aprobarea OUG nr. 57/2013 - modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pt. stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse...

1. Pe rol se află soluționarea obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, obiecție formulată de Președintele României, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituție și art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

2. Sesizarea de neconstituționalitate a fost transmisă cu Adresa nr. 496 din 26 februarie 2014 și a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 817 din 27 februarie 2014, constituind obiectul Dosarului nr. 147A/2014.

3. La sesizare a fost anexată, în copie, Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

4. În motivarea obiecției de neconstituționalitate autorul susține că dispozițiile legii criticate sunt contrare Constituției, pentru următoarele argumente:

5. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2013, aprobată prin legea transmisă spre promulgare, modifică Schema de ajutor de stat SA 33134 2011/N-RO. Potrivit articolului 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, "Comisia este informată în timp util pentru a-și prezenta observațiile cu privire la proiectele care urmăresc să institute sau să modifice ajutoarele“.

6. Guvernul României a emis această Ordonanță de urgență în data de 4 iunie 2013, ea fiind publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din data de 7 iunie 2013, cu intrare în vigoare la data de 1 iulie 2013. Drept urmare, în data de 24 iunie 2013, Comisia Europeană a transmis o scrisoare către Reprezentanța Permanentă a Comisiei Europene, prin care precizează faptul că nu a fost transmisă nicio prenotificare, în sensul alineatului (3) al articolului 108 din Tratat, privind modificarea schemei de ajutor de stat.

7. Ca urmare a acestei scrisori, în data de 2 august 2013, la aproape două luni de la emiterea actului normativ, Departamentul pentru Energie din cadrul Ministerului Economiei a transmis Comisiei o scrisoare de prenotificare, înregistrată în SANI (State Aid Notification Interactive System) sub indicativul SA 37177 2013/PN - Modificări aduse schemei de sprijin prin certificate verzi.

8. Comisia a răspuns acestei scrisori în data de 3 octombrie 2013, reclamând că în urma unei examinări preliminarii și pentru aplicarea punctului 15 al Comunicării privind Procedura Simplificată, dorim să vă informăm că această Comunicare privind Procedura Simplificată s-a dovedit a fi neaplicabilă pe măsura prenotificată, deoarece există mai multe amendamente ale schemei inițiale de sprijin care trebuie analizate, iar Comisia a primit deja mai multe plângeri cu privire la această măsură, față de care trebuie adoptată o poziție. Prin urmare, măsura prenotificată nu pare a se califica pentru a fi tratată în conformitate cu această Comunicare. Astfel, măsura prenotificată, odată notificată, va fi tratată în conformitate cu procedurile normale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 659/1999 și că "procedura de notificare s-a dovedit a fi incompletă [_] pentru a permite Comisiei să adopte o decizie cât mai curând posibil, sugerăm ca autoritățile române să notifice în mod formal măsura și să includă toate informațiile suplimentare solicitate în cadrul notificării“.[_]

9. Având în vedere argumentele de mai sus, ținând cont de încălcarea prevederilor articolului 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, atât în procesul de emitere a Ordonanței de urgență, cât și în cel de aprobare a sa de către Parlament, nefiind respectată procedura impusă de Tratat pentru inițierea ori modificarea schemelor de ajutor de stat, se învederează că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, transmisă Președintelui României spre promulgare, este neconstituțională, deoarece contravine dispozițiilor art. 148 alin. (4) din Constituția României, potrivit cărora Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează ducerea la îndeplinire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.

10. În concluzie, Președintele României solicită Curții Constituționale să constate neconstituționalitatea Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

11. În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere.

12. Președintele Camerei Deputaților a transmis cu Adresa nr. 2/1.253/13 martie 2014, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 1.096 din 13 martie 2014, punctul său de vedere, în care se arată că sesizarea de neconstituționalitate este neîntemeiată.

13. În argumentare se arată că Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin prevederile art. 108 alin. (3), stabilește necesitatea informării Comisiei Europene cu privire la proiectele care instituie sau modifică ajutoare acordate de statele membre, Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 și Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 instituind procedurile efective care trebuie urmate cu prilejul notificării ajutorului de stat. [_]

14. Analizând documentele înaintate comisiilor de specialitate ale celor două Camere ale Parlamentului de către Consiliul Concurenței și Departamentul pentru Energie, reiese faptul că măsurile reglementate prin ordonanța de urgență supusă aprobării au fost prenotificate Comisiei Europene în data de 2 august 2013. Forul european, la data de 3 octombrie 2013, a apreciat că "amendamentele aduse schemei nu par să ridice probleme semnificative privind compatibilitatea, principalul lor efect fiind reducerea nivelului sprijinului“, recomandând autorităților române "să notifice oficial modificările schemei de sprijin prin procedura completă de notificare“. [_]

15. La inițiativa Departamentului pentru Energie, la data de 4 februarie 2014 Consiliul Concurenței a transmis Reprezentanței Permanente a României la Bruxelles, în atenția Comisiei Europene, notificarea corespunzătoare formei adoptate de către Parlament. Prin urmare, garanția instituțională reglementată în sarcina Parlamentului României prin prevederile art. 148 alin. (4) din Constituția României, republicată, referitoare la îndeplinirea obligațiilor care decurg din statutul de stat membru al Uniunii Europene și respectarea întregii ordini normative europene este respectată.

16. Guvernul a transmis cu Adresa nr. 5/1.123/2014, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 1.153 din 19 martie 2014, punctul său de vedere, în care se arată că obiecția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece soluționarea conflictului dintre norma de drept intern - Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie - și norma de drept european - art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene - se situează în afara sferei de competență a Curții Constituționale.

17. Singura sancțiune derivând din pretinsul conflict de drept european este declanșarea procedurii de infringement, "o figură juridică diferită de controlul de constituționalitate, care reprezintă o modalitate procesuală de obligare a statului membru ca, în baza prevederilor art. 260 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, să se conformeze sarcinilor asumate prin tratate.“

18. Prin urmare, "procedura comunicării/prenotificării/notificării autorităților europene în materie nu afectează în niciun fel situația configurată de alin. (4) al art. 148 din Constituție, ci vizează raporturi juridice de drept european, care au natură juridică diferită de cele de drept constituțional și atrag consecințe juridice diferite.“

19. Senatul nu a comunicat punctul său de vedere asupra obiecției de neconstituționalitate.

20. În conformitate cu art. 76 din Legea nr. 47/1992, Curtea a cerut Ministerului Economiei - Departamentul pentru Energie, în calitate de autoritate solicitantă a transmiterii notificării către Comisia Europeană, corespondența oficială cu Comisia având ca obiect modificările și completările aduse Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

21. Ministrul delegat pentru energie a transmis cu Adresa nr. 100.847RN/12 martie 2014, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 1.092 din 13 martie 2014, copii de pe documentele solicitate, în conformitate cu un opis întocmit în acest sens. Prin aceeași adresă, Curtea a fost informată că documentația pentru notificare este pregătită pentru introducerea datelor în SANI (State Aid Notification Interactive System), cu posibilitatea de a fi avizată și validată de către Consiliul Concurenței.

CURTEA,

22. examinând obiecția de neconstituționalitate, raportul judecătorului-raportor, punctele de vedere ale Camerei Deputaților și Guvernului, dispozițiile Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, precum și prevederile Constituției, reține următoarele:

23. Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție și ale art. 1, 10, 15, 16 și 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor legale criticate.

24. Obiectul controlului de constituționalitate, astfel cum rezultă din sesizarea formulată, îl constituie dispozițiile Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

25. Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cele ale art. 148 alin. (4), potrivit cărora "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)“.

(1) Admisibilitatea obiecției de neconstituționalitate

26. Potrivit dispozițiilor art. 77 alin. (1) și (3) din Constituție: "(1) Legea se trimite, spre promulgare, Președintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire. [_]

(3) Dacă Președintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituționalității ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curții Constituționale, prin care i s-a confirmat constituționalitatea.“

27. Din analiza dispozițiilor constituționale rezultă că prin formularea cererii de reexaminare a legii sau a sesizării Curții Constituționale cu o obiecție de neconstituționalitate, termenul de promulgare a legii prevăzut de art. 77 alin. (1) se întrerupe. După primirea legii adoptate după reexaminare sau a deciziei Curții Constituționale, începe să curgă un nou termen, de 10 zile, prevăzut de art. 77 alin. (3). În cadrul acestui termen, Președintele poate promulga legea în oricare din zilele care îi stau la dispoziție, prin emiterea unui decret în temeiul art. 100 din Legea fundamentală, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, odată cu legea.

28. Curtea reține, însă, că termenul de promulgare de 10 zile începe să curgă numai în situația în care prin decizia Curții Constituționale a fost constatată conformitatea legii supuse controlului cu Constituția, iar nu și în cazul în care prin decizia Curții se constată neconstituționalitatea legii criticate, caz în care devin incidente prevederile art. 147 alin. (2) din Constituție, Parlamentul fiind obligat să reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții. Mai mult, în situația în care legea este declarată în ansamblul său ca fiind neconstituțională, promulgarea sa nu mai este posibilă decât după reluarea întregului proces legislativ.

29. În situația de față, Curtea constată că, deși obiecția de neconstituționalitate a fost introdusă în termenul legal prevăzut de Constituție (legea a fost trimisă spre promulgare în data de 19 februarie 2014, iar Președintele a sesizat Curtea în data de 26 februarie 2014), legea criticată a fost promulgată prin Decretul Președintelui României nr. 270/2014, care împreună cu legea purtând nr. 23/2014 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014, înainte de efectuarea controlului de constituționalitate și de pronunțarea unei decizii prin care să se confirme constituționalitatea legii.

30. Curtea nu poate respinge, însă, ca inadmisibilă obiecția de neconstituționalitate strict pentru faptul că legea a fost promulgată, întrucât sesizarea a fost formulată în termenul legal, cu respectarea condițiilor prevăzute de Constituție și de Legea nr. 47/1992. Cu privire la jurisprudența Curții Constituționale, potrivit Deciziei nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, Curtea a reținut admisibilitatea obiecției de neconstituționalitate a legii criticate, promulgate ulterior sesizării Curții, dar anterior efectuării controlului de constituționalitate, caz similar celui din speța prezentă.

31. Indiferent de forma de exercitare a controlului de constituționalitate pe cale a priori sau a posteriori, acesta se va putea realiza întotdeauna numai prin respectarea strictă a Constituției, a Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, precum și a dispozițiilor regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către autoritățile publice implicate, lipsirea de substanță a uneia dintre cele două forme de control constituțional fiind de neconceput într-un stat de drept.

32. Prin urmare, Curtea reține că promulgarea legii, survenită în condițiile prezentate mai sus, nu poate constitui un fine de neprimire pentru efectuarea controlului de constituționalitate, astfel că instanța constituțională este obligată să își exercite atribuția prevăzută de art. 146 lit. a) din Constituție și să examineze pe fond criticile de neconstituționalitate formulate.

(2) Analiza obiecției de neconstituționalitate

(2.1) Ajutoarele de stat

33. Ajutoarele de stat sunt definite la articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene drept ajutoarele acordate de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

34. Potrivit articolul 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, "(1) Comisia, împreună cu statele membre, verifică permanent regimurile ajutoarelor existente în aceste state. Comisia propune acestora măsurile utile cerute de dezvoltarea treptată sau de funcționarea pieței interne.

(2) În cazul în care, după ce părților în cauză li s-a solicitat să-și prezinte observațiile, Comisia constată că ajutorul acordat de un stat sau prin intermediul resurselor de stat nu este compatibil cu piața internă în conformitate cu articolul 107 sau că acest ajutor este utilizat în mod abuziv, aceasta hotărăște desființarea sau modificarea ajutorului de către statul în cauză în termenul stabilit de Comisie.

În cazul în care statul în cauză nu se conformează deciziei în termenul stabilit, Comisia sau orice alt stat interesat poate sesiza direct Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin derogare de la articolele 258 și 259.[_]

(3) Comisia este informată în timp util pentru a-și prezenta observațiile cu privire la proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele. În cazul în care apreciază că un proiect nu este compatibil cu piața internă în conformitate cu dispozițiile articolului 107, Comisia inițiază fără întârziere procedura prevăzută la alineatul precedent. Înainte de pronunțarea unei decizii finale, statul membru în cauză nu poate pune în aplicare măsurile preconizate.“

35. Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006, s-au reglementat procedurile naționale în materia ajutorului de stat, în vederea aplicării art. 107-109 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și a legislației secundare adoptate în baza acestora.

36. Potrivit ordonanței de urgență, ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat, iar acordarea de măsuri de ajutor de stat impune autorităților publice elaborarea unor scheme de ajutor de stat sau ajutoare de stat individuale.

37. Autoritățile, alți furnizori și beneficiarii ajutorului de stat au obligația să transmită Consiliului Concurenței, care îndeplinește rolul de autoritate de contact cu Comisia Europeană, în termenele stabilite de acesta, toate informațiile necesare pentru derularea procedurilor în fața Comisiei Europene. În susținerea notificării în fața Comisiei Europene, Consiliul Concurenței va fi asistat de către autoritatea care a elaborat notificarea.

(2.2) Cadrul legislativ referitor la sistemul de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2013

38. Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2010, a creat cadrul legislativ pentru utilizarea eficientă a surselor de energie regenerabilă și a altor surse de energie neconvențională și pentru integrarea acestor resurse în sistemul electroenergetic național.

39. La nivelul dreptului european, la data de 23 aprilie 2009, a fost adoptată Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 140 din 5 iunie 2009. Directiva a fost transpusă în legislația internă prin Legea nr. 139/2010 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 9 iulie 2010. Prin această lege s-a majorat numărul certificatelor verzi acordate producătorilor de energie electrică provenită din surse regenerabile.

40. Modificarea legislativă operată prin Legea nr. 139/2010, precum și intenția autorităților române de a modifica prin ordonanță de urgență a Guvernului (act normativ care se va materializa ulterior în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2011 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 19 octombrie 2011) au fost notificate Comisiei Europene și autorizate de către aceasta în 7 iulie 2011 prinDecizia Comisiei Europene nr. 4.938/2011 privind Ajutorul de stat SA. 33134 (2011/N) - România - "Certificate verzi pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie“.

41. În ceea ce privește aplicabilitatea articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sistemului de certificate verzi, Comisia a considerat că obligația impusă de autoritățile române (A.N.R.E.) furnizorilor de energie de a demonstra A.N.R.E. că au achiziționat numărul necesar de certificate verzi generează venituri suplimentare pentru producătorii de energie din surse de energie regenerabile, întrucât aceștia vând certificatele verzi furnizorilor pe piața bilaterală și pe cea centralizată. Prin urmare, măsura notificată conferă un avantaj acestor entități.

42. În urma analizei efectuate, Comisia a concluzionat că, în situația notificată, nu este necesar să se decidă în mod definitiv cu privire la existența unui ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1), deoarece chiar dacă ar fi vorba de un ajutor de stat, măsura este compatibilă cu piața internă. Prin urmare, Comisia a constatat că schema de ajutor este compatibilă cu prevederile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și a decis să nu ridice obiecții la măsura notificată. Prin aceeași decizie, Comisia a reamintit autorităților române că, în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, orice plan de refinanțare sau modificare a respectivei scheme trebuie să fie notificat Comisiei.

43. Ulterior, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2011 a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 134/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 23 iulie 2012.

(2.3) Modificarea cadrului legislativ prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie

(2.3.1) Premisele legiferării

44. În conformitate cu prevederile Deciziei Comisiei Europene nr. 4.938/2011, autoritățile române și-au asumat obligația monitorizării costurilor și veniturilor producătorilor beneficiari ai schemei de sprijin în vederea diminuării supracompensării (depășirea ratei interne de rentabilitate pe tehnologie cu mai mult de 10%), dacă este cazul, pentru ca schema să nu conducă la un avantaj competitiv necuvenit.

45. Prin Raportul cu privire la analiza de supracompensare emis de A.N.R.E. la data de 29 martie 2013 pe baza monitorizării anului 2012, s-a constatat că există o supracompensare de 0,5 certificate verzi în cazul energiei eoliene, 3 certificate verzi pentru energia solară și 0,7 pentru energia hidro.

46. Potrivit preambulului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2013, pentru adoptarea actului normativ, legiuitorul a avut în vedere sistarea efectului de creștere necontrolată a prețurilor la clienții finali de energie electrică, ce poate atrage blocarea investițiilor în domeniul producerii energiei electrice din surse regenerabile și, implicit, inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 220/2008, republicată.

(2.3.2) Măsurile adoptate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2013

47. Printre măsurile adoptate de Guvern se regăsesc următoarele: limitarea acreditării centralelor/grupurilor electrice pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, reducerea numărului de certificate verzi pentru unele centrale/grupuri electrice, amânarea temporară începând cu 1 iulie 2013 a acordării unui număr de certificate verzi, tranzacționarea de o manieră transparentă, direct între producători și furnizori, a certificatelor verzi, neaplicarea sistemului de promovare pentru situația în care energia electrică este produsă în centrale electrice situate pe terenuri care, la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, erau în circuitul agricol.

48. Legea de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2013 preia, cu modificări și completări, măsurile adoptate prin actul normativ al Guvernului.

(2.3.3) Procesul legislativ intern

49. Guvernul României a adoptat, în data de 4 iunie 2013, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 7 iunie 2013. Potrivit art. V alin. (1) din ordonanța de urgență, actul normativ a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2013.

50. La data de 10 iunie 2013, Guvernul, în temeiul art. 115 alin. (5) din Constituție, a depus ordonanța de urgență spre dezbaterea Senatului României, în calitate de primă Cameră sesizată, care a dezbătut și adoptat proiectul de lege, în procedură de urgență, în ședința din 18 iunie 2013, dată la care a și transmis proiectul Camerei Deputaților.

51. În calitate de Cameră decizională, Camera Deputaților a dezbătut și a adoptat legea în data de 17 decembrie 2013 și, ulterior, în data de 19 decembrie 2013 a trimis legea spre promulgare Președintelui României.

52. În temeiul art. 77 alin. (2) din Constituție, Președintele a formulat o cerere de reexaminare a legii, pe care a transmis-o Parlamentului în data de 10 ianuarie 2014. Motivul invocat a fost lipsa respectării procedurii impuse de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru inițierea ori modificarea schemelor de ajutor de stat, respectiv a dispozițiilor art. 108 alin. (3) care prevăd obligația notificării Comisiei Europene.

53. În data de 10 februarie 2014, Senatul României, respectiv, în data de 11 februarie 2014, Camera Deputaților au respins cererea de reexaminare formulată.

54. Legea de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2013 a fost trimisă, în data de 19 februarie 2014, spre promulgare Președintelui României, care, în temeiul art. 144 lit. a) din Constituție, a formulat sesizarea de neconstituționalitate care constituie obiectul prezentului dosar al Curții Constituționale.

(2.3.4) Procedura prevăzută de dispozițiile articolului 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, respectiv de dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE

55. Conform dispozițiilor art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2013, "Măsurile nou-introduse prin prezenta ordonanță de urgență se vor notifica Comisiei Europene.“

56. La data de 2 august 2013, după primirea unei scrisori emise de Comisia Europene la data de 24 iunie 2013, prin care atenționează autoritățile române că nu a fost transmisă nicio prenotificare, în sensul alin. (3) al art. 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, referitoare la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2013, Departamentul pentru Energie din cadrul Ministerului Economiei a transmis, prin intermediul Consiliului Concurenței, Comisiei Europene scrisoarea de prenotificare.

57. La data de 3 octombrie 2013, Comisia Europeană a informat partea română că această comunicare din 2 august 2013 s-a dovedit a fi inaplicabilă pe măsura prenotificată, deoarece există mai multe amendamente ale schemei inițiale de sprijin care trebuie evaluate și pentru că s-au primit deja mai multe plângeri în legătură cu această măsură și față de care Comisia trebuie să adopte o poziție. Prin urmare, având în vedere adoptarea unei decizii în acest caz cât mai curând posibil, partea română este invitată să notifice în mod formal măsurile adoptate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2013 și să includă în documentație toate informațiile suplimentare solicitate.

58. La data de 4 februarie 2014, Departamentul pentru Energie din cadrul Ministerului Economiei a transmis, prin intermediul Consiliului Concurenței, Comisiei Europene detalii privind completarea măsurilor prenotificate cu prevederile Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

59. La data de 24 februarie 2014, Comisia Europeană a transmis concluziile evaluării preliminare asupra propunerii de modificare a schemei de sprijin pentru producția energiei din resurse regenerabile, confirmând că recentele modificări introduse de către Parlamentul României nu necesită furnizarea de informații suplimentare comparativ cu cele solicitate în octombrie 2013, cu excepția unei singure probleme cu privire la care se solicită un angajament separat din partea autorităților române.

60. La data de 10 martie 2014, Departamentul pentru Energie din cadrul Ministerului Economiei a transmis Consiliului Concurenței documentația pentru notificarea modificărilor și completărilor aduse Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

(3) Concluzii

61. Prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, și prin Decizia nr. 921 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011, Curtea a statuat că "folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituționalitate ca normă interpusă celei de referință implică, în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, o condiționalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă și neechivocă prin ea însăși sau înțelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis și neechivoc de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevantă constituțională, astfel încât conținutul său normativ să susțină posibila încălcare de către legea națională a Constituției - unica normă directă de referință în cadrul controlului de constituționalitate. Într-o atare ipoteză demersul Curții Constituționale este distinct de simpla aplicare și interpretare a legii, competență ce aparține instanțelor judecătorești și autorităților administrative, sau de eventualele chestiuni ce țin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz.“

62. Norma de drept european interpusă în cadrul controlului de constituționalitate celei de referință consacrată de art. 148 alin. (4) din Constituție o reprezintă art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, potrivit căruia "Comisia este informată în timp util pentru a-și prezenta observațiile cu privire la proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele. În cazul în care apreciază că un proiect nu este compatibil cu piața internă în conformitate cu dispozițiile articolului 107, Comisia inițiază fără întârziere procedura prevăzută la alineatul precedent [n.r. desființarea sau modificarea ajutorului de către statul în cauză în termenul stabilit de Comisie, respectiv sesizarea directă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, prin derogare de la articolele 258 și 259]. Înainte de pronunțarea unei decizii finale, statul membru în cauză nu poate pune în aplicare măsurile preconizate.“

63. Norma trebuie supusă examenului dublei condiționalități: pe de o parte, reglementarea să fie suficient de clară, precisă și neechivocă prin ea însăși sau înțelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis și neechivoc de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanță constituțională, astfel încât conținutul său normativ să susțină posibila încălcare a Constituției de către Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

64. Cu privire la prima condiție, Curtea reține că norma întrunește condițiile de claritate și precizie. Astfel, stabilește fără echivoc domeniul de incidență - materia ajutoarelor de stat, subiectul de drept căruia i se adresează - statul membru al Uniunii Europene, obligația care îi incumbă - informarea în timp util a Comisiei Europene cu privire la proiectele legislative care urmăresc să instituie sau să modifice cadrul legislativ referitor la ajutoarele de stat, precum și consecința nerespectării obligației prevăzute de tratat - desființarea sau modificarea ajutorului de către statul în cauză în termenul stabilit de Comisie, respectiv sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o plângere împotriva statului în cauză.

65. În ceea ce privește cea de-a doua condiție și anume norma să se circumscrie unui anumit nivel de relevanță constituțională, astfel încât conținutul său normativ să susțină posibila încălcare de către legea națională a Constituției - unica normă directă de referință în cadrul controlului de constituționalitate, Curtea constată că această exigență nu este întrunită de norma de drept european pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

66. Dispozițiile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene constituie norme de procedură aplicabile în materia concurenței în cadrul pieței interne, respectiv în domeniul ajutoarelor de stat. Potrivit art. 107 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, "sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.“ În vederea preîntâmpinării sau înlăturării oricăror măsuri care ar putea afecta libera concurență în cadrul pieței interne, în temeiul art. 108 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia, împreună cu statele membre, verifică permanent regimurile ajutoarelor existente în aceste state. Comisia propune acestora măsurile utile cerute de dezvoltarea treptată sau de funcționarea pieței interne. Activitatea de monitorizare a măsurilor naționale adoptate în domeniul ajutoarelor de stat se desfășoară în conformitate cu procedura stabilită de art. 108 alin. (2) și (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și de dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE.

67. Potrivit preambulului Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE, în sensul aplicării articolelor 77 din tratat (în prezent, art. 97 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene) și 92 (în prezent, art. 112 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), Comisia deține, în temeiul art. 93 din tratat (în prezent, art. 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), competența specifică de a decide asupra compatibilității ajutoarelor de stat cu piața internă atunci când examinează ajutoarele de stat existente, atunci când adoptă decizii privind ajutorul nou sau ajutorul modificat și atunci când ia măsuri în cazul nerespectării deciziilor sale sau a obligațiilor privind notificarea. Regulamentul constituie codificarea și consolidarea unei practici constante a Comisiei privind aplicarea art. 93 din tratat [în prezent, art. 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)] și stabilește anumite principii și reguli procedurale într-o serie de comunicări, în vederea asigurării efectivității și eficienței procedurilor prevăzute la art. 93 din tratat (în prezent, art. 113 din TFUE), în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.

68. La adoptarea Regulamentului s-a ținut cont de împrejurarea că, în cazurile în care, în urma examinării preliminare, Comisia nu poate decide dacă ajutorul este compatibil cu piața internă, trebuie să se deschidă o procedură oficială de investigare pentru a permite acesteia să obțină toate informațiile necesare pentru evaluarea compatibilității ajutorului și pentru a permite părților interesate să își prezinte observațiile. Astfel, Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din Tratatul CE (în prezent, art. 113 din TFUE) conține prevederi referitoare la procedura privind ajutorul notificat, procedura privind ajutorul ilegal, procedura privind utilizarea abuzivă a ajutorului, drepturile părților interesate, monitorizarea sistemelor de ajutor, precum și dispoziții referitoare la sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cazul nerespectării deciziilor și a hotărârilor Comisiei Europene.

69. În cadrul unei atare proceduri, caracterizată de transparență și certitudine juridică, drepturile părților interesate sunt cel mai bine protejate, examinarea se finalizează printr-o decizie a Comisiei, adoptată pe baza informațiilor disponibile, iar, în cazul nerespectării unui ordin de suspendare sau de recuperare, Comisia poate sesiza direct Curtea de Justiție, în conformitate cu art. 93 alin. (2) al doilea paragraf din Tratat (în prezent, art. 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene).

70. Așa fiind, în cauză, deși înțelesul normei europene este clar și previzibil, cerințele rezultate din interpretarea și aplicarea art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, așa cum acestea sunt dezvoltate în legislația secundară adoptată în baza tratatului, nu au relevanță constituțională, ele reglementând obligația legislativului român, Parlament sau Guvern, după caz, de a adopta măsuri în domeniul ajutoarelor de stat cu respectarea procedurilor prevăzute de dreptul european. Nerespectarea obligațiilor asumate prin tratat va determina exclusiv consecințele juridice consacrate de normele europene, și anume desființarea sau modificarea ajutorului în termenul stabilit de Comisie, în cazul în care aceasta constată incompatibilitatea măsurilor cu piața internă, respectiv sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene împotriva statului român, dacă acesta refuză respectarea unei decizii a Comisiei.

71. Dispozițiilor art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, norme care vizează procedura de notificare/informare a Comisiei Europene de către statele membre, nu li se poate atribui valoare de principiu, de natură a ridica la rangul de normă constituțională obligația statului de a informa forul european cu privire la proiectele normative care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele de stat.

72. Prin urmare, norma de drept european interpusă în cadrul controlului de constituționalitate celei de referință consacrate de art. 148 alin. (4) din Constituție nu poate constitui temei al controlului de constituționalitate și nici temei al cenzurării actului normativ intern din perspectiva unei încălcări a Legii fundamentale.

73. Pentru aceste considerente, Curtea constată că obiecția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, întemeiată pe nerespectarea dispozițiilor art. 148 alin. (4) din Constituție, este inadmisibilă.