Decizia CCR nr. 132 din 10.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 18 alin. (3) lit. a) din OUG nr. 111/2010 - concediul şi indemnizaţia lunară pt. creşterea copiilor

Cu participarea în ședința publică a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Mirela Iordache în Dosarul nr. 310/93/2014 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 899D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că stabilirea duratei și a condițiilor de acordare a dreptului la indemnizația pentru creșterea copilului și a stimulentului de inserție, prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, reprezintă aspecte ce țin de opțiunea legiuitorului și politica sa socială și că acestea nu sunt drepturi fundamentale pentru a se putea susține încălcarea vreunei norme cuprinse în Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 10 iulie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 310/93/2014, Tribunalul Ilfov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Mirela Iordache într-o cauză având ca obiect pretenții constând în acordarea stimulentului de inserție prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că dispozițiile legale criticate încalcă normele cuprinse la art. 20,art. 44 alin. (1) și art. 53 din Constituție și la art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece "condiționează păstrarea unui bun de depunerea unei cereri de reluare a drepturilor într-un termen" de 60 de zile, care este nejustificat și "total nerezonabil". Se arată că mama cu un copil mai mic de 1 an care se întoarce la serviciu se află într-o condiție specială și nu are la dispoziție timpul necesar să se adreseze personal autorităților competente în materia acordării indemnizațiilor și dreptului la stimulentul de inserție.

6. Tribunalul Ilfov - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Drepturile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 (indemnizații și stimulente de inserție), chiar dacă pot fi încadrate în noțiunea de "bun", potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, suspendarea acordării acestora nu are semnificația unei ingerințe de natură să afecteze dreptul de proprietate, întrucât drepturile sunt reluate în funcție de data la care a fost formulată cererea. Întrucât nu se poate constata încălcarea vreunei prevederi constituționale, nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea art. 53 din Legea fundamentală.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost sesizată Curtea, îl constituie prevederile art. 18 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. Din expunerea argumentelor și circumstanțele litigiului, Curtea constată că autoarea excepției critică, în realitate, doar dispozițiile art. 18 alin. (3) lit. a) din ordonanța de urgență menționată, astfel că prin prezenta decizie, Curtea urmează a se pronunța cu privire la constituționalitatea acestora, care au următorul conținut: "(3) Reluarea plății drepturilor suspendate În situațiile prevăzute la art. 16 alin. (2) și art. 17 alin. (2) și (3) se face la cerere, după cum urmează:

a) începând cu ziua următoare pentru situațiile prevăzute la art. 16 alin. (2) lit. і) și art. 17 alin. (3), dacă cererea a fost depusă în termen de 60 de zile de la acea dată."

12. Dispozițiile art. 17 alin. (3), incidente în cauză și la care face trimitere textul legal criticat, au următorul cuprins: "(3) Dreptul la stimulentul de inserție prevăzut la art. 7 se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul nu mai realizează venituri supuse impozitului și solicită concediul pentru creșterea copilului."

13. În motivarea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și prevederile art. 1 - Protecția proprietății din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea critică dispozițiile art. 18 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 din perspectiva termenului de 60 de zile prevăzut pentru depunerea cererii de reluare a plății stimulentului de inserție, suspendată ca urmare a reintrării în concediu de creștere a copilului, apreciind, în acest sens, că dreptul la plata stimulentului de inserție se afla deja în patrimoniul său de la momentul primei reveniri în activitatea profesională.

15. Curtea constată că aceste critici sunt neîntemeiate, excepția de neconstituționalitate urmând a fi respinsă. Dreptul la stimulentul de inserție este reglementat de art. 7 din ordonanța de urgență și se cuvine persoanelor care, în perioada în care sunt îndreptățite să beneficieze de concediul (și indemnizația lunară aferentă) pentru creșterea copilului, obțin venituri supuse impozitului. Se cuvine, deci, persoanelor îndreptățite care revin în activitate înainte de epuizarea concediului pentru creșterea copilului, solicitat, după caz, pentru 1, 2, respectiv 3 ani, și se acordă pentru perioada rămasă până la împlinirea vârstei de 2, respectiv 3 ani a copilului. Curtea reține că, în general, drepturile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 se acordă la cerere și cu îndeplinirea unor condiții (a se vedea în acest sens art. 12), iar cele referitoare la stimulentul de inserție, în special, se acordă, potrivit art. 13 alin. (1), pe bază de cerere, însoțită în mod obligatoriu de o serie de acte și documente având rolul de a dovedi îndeplinirea condițiilor prevăzute în acest sens de lege. Totodată, art. 7 alin. (3) din ordonanță prevede că: "(3) În cazul persoanelor care beneficiază de indemnizația lunară și solicită dreptul la stimulent de inserție, plata acestei indemnizații se suspendă", iar art. 17 alin. (3) precizează că: "(3) Dreptul la stimulentul de inserție prevăzut la art. 7 se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul nu mai realizează venituri supuse impozitului și solicită concediul pentru creșterea copilului."

16. Sintetizând cele de mai sus și raportându-le la natura criticilor de constituționalitate, Curtea conchide că dreptul la indemnizația lunară pentru creșterea copilului și cel la stimulentul de inserție nu pot coexista, ele putând fi acordate, în mod evident, doar alternativ. Prin urmare, este absolut necesar ca fiecare modificare a oricărei condiții ce atrage acordarea sau, dimpotrivă, suspendarea/încetarea unuia dintre cele două drepturi să fie notificată autorității competente pentru ca aceasta să fie în măsură a stabili, după caz, data și, în consecință, suma cuvenită beneficiarului. Pentru evidența instituțională și acordarea în concret a acestor beneficii legale, legiuitorul a prevăzut, la art. 15, că drepturile respective se acordă la cerere, aceasta fiind depusă, în general, într-un termen de 60 de zile de la data la care dreptul cuvenit a devenit exigibil. Totodată, pentru situația în care este depășit acest termen, legiuitorul a stabilit, la art. 15 alin. (1) lit. d), faptul că drepturile prevăzute de ordonanța de urgență se stabilesc de la data depunerii cererii. Tot spre înștiințarea autorității competente, actul normativ stabilește, la art. 19 alin. (1), obligația beneficiarului drepturilor prevăzute de acesta de a comunica în scris primăriei orice modificare intervenită în situația sa, de natură să determine încetarea sau suspendarea plății drepturilor, în termen de 15 zile lucrătoare de la apariția acesteia.

17. În concluzie, Curtea reține că cerința prevăzută de art. 18 alin. (3) lit. a) din ordonanța de urgență nu constituie o excepție de la specificul procedurii reglementate de acest act normativ. Atât acordarea inițială a drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență criticată, cât și reluarea plății acestora ca urmare a încetării motivelor de suspendare pot surveni oricând pe perioada cât acestea se cuvin persoanei îndreptățite, depind de îndeplinirea anumitor condiții și orice modificare a situației de fapt trebuie adusă la cunoștința autorității competente, într-un anumit termen rezonabil, fără ca această cerință să aibă caracter excesiv.

18. Dreptul de a beneficia de stimulentul de inserție nu poate fi asimilat, așa cum susține autoarea excepției, unui drept de creanță al beneficiarului împotriva statului și implicit, unui "bun" în sensul art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție. Una dintre trăsăturile unei creanțe pentru a putea fi valorificată - aceea de a fi certă - nu se verifică în contextul dreptului invocat, de a beneficia de stimulentul de inserție, deoarece, așa cum s-a arătat deja, acesta poate fi oricând suspendat sau poate înceta, în funcție de îndeplinirea anumitor condiții legale care îl și determină. Sub acest aspect, dreptul la acordarea stimulentului de inserție reprezintă un beneficiu legal, astfel că nu poate intra în sfera de protecție constituțională a dreptului de proprietate.