Legea nr. 60/2014 - ratificarea Acordului-cadru de parteneriat şi cooperare dintre UE şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Mongolia, pe de altă parte, semnat la Ulan Bator la 30.04.2013

PARLAMENTUL ROMÂNIEI CAMERA DEPUTAȚILOR, SENATUL

LEGENr. 60/2014

pentru ratificarea Acordului-cadru de parteneriat și cooperare dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Mongolia, pe de altă parte, semnat la Ulan Bator la 30 aprilie 2013

Monitorul Oficial nr. 331 din 07.05.2014

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic

Se ratifică Acordul-cadru de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Mongolia, pe de altă parte, semnat la Ulan Bator la 30 aprilie 2013.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR

VALERIU-ȘTEFAN ZGONEA

PREȘEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

ACORD-CADRU

de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Mongolia, pe de altă parte

Uniunea Europeană, denumită în continuare Uniunea, și

Regatul Belgiei,

Republica Bulgaria,

Republica Cehă,

Regatul Danemarcei,

Republica Federală Germania,

Republica Estonia,

Irlanda,

Republica Elenă,

Regatul Spaniei,

Republica Franceză,

Republica Italiană,

Republica Cipru,

Republica Letonia,

Republica Lituania,

Marele Ducat al Luxemburgului,

Republica Ungară,

Malta,

Regatul Țărilor de Jos,

Republica Austria,

Republica Polonă,

Republica Portugheză,

România,

Republica Slovenia,

Republica Slovacă,

Republica Finlanda,

Regatul Suediei,

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord,

părți contractante la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, denumite în continuare statele membre,

pe de o parte, și

Guvernul Mongoliei, denumit în continuare Mongolia,

pe de altă parte,

în continuare denumite colectiv părțile,

având în vedere relațiile tradiționale de prietenie dintre părți, precum și legăturile istorice, politice și economice strânse care le unesc,

întrucât părțile acordă o importanță deosebită caracterului cuprinzător al relațiilor reciproce,

întrucât părțile consideră că prezentul acord se înscrie în cadrul unei relații mai extinse și mai coerente între acestea, în contextul acordurilor la care participă ambele părți,

reafirmând angajamentul părților la respectarea principiilor democratice, a statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv drepturile persoanelor care aparțin minorităților, astfel cum sunt înscrise, inter alia, în Carta Organizației Națiunilor Unite și în Declarația Universală a Drepturilor Omului a Organizației Națiunilor Unite, precum și în alte instrumente internaționale relevante cu privire la drepturile omului, precum și dorința acestora de a consolida acest angajament,

reafirmând atașamentul lor la principiile statului de drept, la respectarea dreptului internațional, la buna guvernantă și la lupta împotriva corupției și cerințele în materie de protecție a mediului,

reafirmând dorința lor de a consolida cooperarea între părți, în baza acestor valori comune,

reafirmând dorința lor de a promova progresul economic și social al popoarelor lor, ținând seama de principiul dezvoltării durabile la toate nivelurile sale,

reafirmând angajamentul lor de a promova pacea și securitatea internațională și de a se implica într-un multilateralism eficient și în soluționarea pașnică a diferendelor, în special prin cooperarea în acest sens în cadrul Organizației Națiunilor Unite,

reafirmând dorința lor de a consolida cooperarea privind chestiunile politice și economice, precum și privind stabilitatea, justiția și securitatea internațională ca premise esențiale pentru promovarea dezvoltării sociale și economice durabile, pentru eradicarea sărăciei și pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului,

întrucât părțile consideră terorismul ca o amenințare la adresa securității mondiale și întrucât doresc să își intensifice dialogul și cooperarea în lupta împotriva terorismului, în conformitate cu instrumentele relevante ale Consiliului de Securitate al ONU (CSONU), în special Rezoluția 1373 (2001) a CSONU. Strategia europeană de securitate, adoptată de Consiliul European în decembrie 2003, identifică terorismul ca o amenințare-cheie la adresa securității. În acest sens, Uniunea Europeană a pus în aplicare măsuri-cheie, inclusiv un plan de acțiune UE privind combaterea terorismului, adoptat în 2001 și actualizat în 2004, precum și o importantă declarație privind combaterea terorismului, adoptată la 25 martie 2004, ca urmare a atacurilor din Madrid. De asemenea, Uniunea Europeană a adoptat, în decembrie 2005, și o strategie UE de combatere a terorismului,

exprimând angajamentul deplin de prevenire și combatere a tuturor formelor de terorism și de intensificare a cooperării în lupta împotriva terorismului, precum și angajamentul de luptă împotriva criminalității organizate,

întrucât părțile reafirmă faptul că măsurile eficiente de contracarare a terorismului și de protecție a drepturilor omului sunt complementare și se susțin reciproc,

reafirmând că cele mai grave infracțiuni care preocupă comunitatea internațională nu trebuie să rămână nepedepsite și că aducerea în justiție în mod eficient trebuie asigurată prin luarea de măsuri la nivel național și prin consolidarea colaborării la nivel mondial,

având în vedere că instituirea și buna funcționare a Curții Penale Internaționale constituie un progres important pentru pace și pentru justiția internațională și că, la data de 16 iunie 2003, Consiliul Uniunii Europene a adoptat la 16 iunie 2003 o poziție comună privind CPI care a fost urmată de un plan de acțiune, adoptat la 4 februarie 2004,

întrucât părțile împărtășesc punctul de vedere conform căruia proliferarea armelor de distrugere în masă și a mijloacelor de furnizare a acestora reprezintă o amenințare gravă la adresa securității internaționale și doresc să consolideze dialogul și cooperarea în acest domeniu. Adoptarea prin consens a Rezoluției 1540 a CSONU evidențiază angajamentul întregii comunități internaționale de a lupta împotriva proliferării armelor de distrugere în masă. Consiliul Uniunii Europene a adoptat, la 17 noiembrie 2003, o politică a UE de integrare a politicilor în materie de neproliferare în cadrul relațiilor UE cu țările terțe. De asemenea, Consiliul European a adoptat, la 12 decembrie 2003, o strategie de combatere a proliferării,

întrucât Consiliul European a exprimat faptul că armele de calibru mic și armamentul ușor (SALW) reprezintă o amenințare tot mai mare la adresa păcii, securității și dezvoltării, iar la data de 13 ianuarie 2006 a adoptat o strategie de combatere a acumulării ilicite de SALW, precum și de muniție aferentă. În această strategie, Consiliul European a subliniat necesitatea asigurării unei abordări cuprinzătoare și consecvente a politicii de securitate și de dezvoltare,

exprimând angajamentul lor deplin de a promova toate aspectele dezvoltării durabile, inclusiv protecția mediului și cooperarea eficientă în vederea combaterii schimbărilor climatice și în materie de securitate alimentară, precum și angajamentul în favoarea promovării și aplicării eficiente a normelor sociale și privind condițiile de muncă recunoscute la nivel internațional,

subliniind importanța aprofundării relațiilor și a cooperării în domenii precum readmisia, politica privind azilul și vizele, precum și importanța abordării în comun a aspectelor legate de migrație și de traficul de persoane,

reiterând importanța comerțului pentru relațiile lor bilaterale și în special a comerțului cu materii prime și subliniind angajamentul lor de a conveni asupra unor norme specifice referitoare la materiile prime în cadrul Subcomitetului privind comerțul și investițiile,

luând act că dispozițiile prezentului acord, care intră sub incidența părții a treia titlul V din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, angajează Regatul Unit și Irlanda ca părți contractante distincte, și nu ca parte a Uniunii Europene, cu excepția cazului în care Uniunea Europeană împreună cu Regatul Unit și/sau Irlanda au notificat în comun Mongolia cu privire la faptul că Regatul Unit sau Irlanda au obligații ca parte a Uniunii Europene în conformitate cu Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În cazul în care Regatul Unit și/sau Irlanda încetează să își asume obligații ca parte a Uniunii Europene în conformitate cu articolul 4a din Protocolul nr. 21, Uniunea Europeană împreună cu Regatul Unit și/sau Irlanda informează de îndată Mongolia cu privire la orice modificare a poziției lor, caz în care acestea au în continuare obligații în temeiul acordului în nume propriu. Aceleași dispoziții se aplică Danemarcei, în conformitate cu Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la tratatele menționate anterior,

confirmând angajamentul lor la întărirea relațiilor existente, în vederea consolidării cooperării dintre părți, precum și dorința lor comună de a-și consolida, aprofunda și diversifica relațiile în domenii de interes comun în baza principiului de egalitate, nediscriminare și avantaj reciproc,

convin după cum urmează:

Publicate în același Monitor Oficial:

Comentarii despre Legea nr. 60/2014 - ratificarea Acordului-cadru de parteneriat şi cooperare dintre UE şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Mongolia, pe de altă parte, semnat la Ulan Bator la 30.04.2013