Decizia CCR nr. 566 din 16.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza a doua raportate la art. 41 alin. 1 teza întâi, alin. 2–(4) din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin ech

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și art. 41 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Parohia Bisericii Icoanei din București în Dosarul nr. 5.402/2/2012* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 326D/2014.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Mariana Buric, cu delegație depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că interpretarea dispozițiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 în sensul că art. 41 alin. (1)-(4) din același act normativ se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor semnifică o încălcare a principiului constituțional al neretroactivității legii. În acest sens, arată că cererea de chemare în judecată este supusă condițiilor de formă și de fond prevăzute de normele legale în vigoare la momentul sesizării instanței și nesocotește efectele consumate ale raporturilor juridice născute în temeiul Legii nr. 247/2005. Se mai arată că nu suntem în cazul unei situații juridice cu caracter de continuitate, ci al unor raporturi juridice create în temeiul Legii nr. 247/2005, potrivit cărora s-a născut dreptul autoarei excepției de neconstituționalitate de a obține obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată și achitarea despăgubirilor. Se mai susține că sunt încălcate și dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, pe de o parte, prin tratamentul juridic diferențiat aplicat autoarei excepției de neconstituționalitate, față de alte entități aflate în situații similare, iar pe de altă parte, prin schimbarea cadrului procesual, în recurs, prin instituirea unui alt act normativ în baza căruia se soluționează procesul. În acest mod este înfrânt și principiul legalității prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, dat fiind faptul că respectarea acestui principiu trebuie să se reflecte în activitatea de legiferare, prin elaborarea unor acte normative care să fie accesibile și previzibile, astfel cum a decis și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că situația cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, nu poate fi asimilată unor situații juridice voluntare, ci unor situații juridice legale, în desfășurare, care intră sub incidența noului act normativ, fără încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Se mai arată că nu este încălcat nici principiul constituțional al egalității în drepturi, dat fiind faptul că nesoluționarea tuturor cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, precum și a cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, se datorează unor cauze obiective, respectiv numărul mare de cereri care trebuie soluționate, pe de o parte, și situația economică a țării, pe de altă parte.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia civilă nr. 5.949 din 19 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5.402/2/2012*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și art. 41 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Parohia Bisericii Icoanei din București într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată, reprezentând o parte din despăgubirile stabilite prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii civile, în sensul că sunt aplicabile și litigiilor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. În acest sens, arată că dreptul la acțiune pentru solicitarea obligării Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată, reprezentând o parte din despăgubirile aprobate prin decizie a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a fost exercitat înainte de intrarea în vigoare a prevederilor legale criticate, neexistând nicio cauză legală de suspendare/amânare a emiterii titlurilor de plată și nici de eșalonare/amânare a plății despăgubirilor în numerar. Or, prin aplicarea retroactivă a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 41 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013, plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, situație în care se regăsește autoarea excepției de neconstituționalitate, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. Se mai arată că în acest mod sunt încălcate și principiile constituționale ale egalității în drepturi, ale supremației Constituției și al legalității, prin instituirea unui tratament juridic diferențiat față de situația persoanelor cărora le-a fost emis titlul de plată și în consecință a fost făcută plata în numerar, integral, înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor legale criticate.

7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal își exprimă opinia în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată. În acest sens arată că trebuie făcută distincția între situațiile juridice de natură legală, cărora li se aplică legea nouă, în măsura în care aceasta le surprinde în curs de constituire, și situații juridice voluntare, care rămân supuse, în ceea ce privește validitatea condițiilor de fond și de formă, legii în vigoare la data întocmirii actului juridic care le-a dat naștere. Unor situații juridice voluntare nu poate fi asimilată însă situația acțiunilor în justiție aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Dimpotrivă, acestea sunt asimilabile unor situații juridice legale, în desfășurare, surprinse de legea nouă înaintea definitivării lor și, de aceea, intrând sub incidența noului act normativ. De asemenea nu este încălcat nici principiul constituțional al egalității în drepturi, dat fiind faptul că situația de dezavantaj sau de discriminare în care s-ar găsi unele persoane, ale căror cereri nu au fost soluționate în mod definitiv la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, are o justificare obiectivă, dată de necesitatea reglementării legale a notificărilor nesoluționate și măsurile ce s-au impus ca urmare a adoptării Hotărârii-pilot a Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit actului de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4 și ale art. 41 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 4 teza a doua prin raportare la art. 41 alin. (1) teza întâi, alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât, în acord cu motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea urmează să rețină ca obiect al excepției de neconstituționalitate aceste din urmă prevederi legale, potrivit cărora:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (_) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, (..........) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

- Art. 41 alin. (1) teza întâi, alin. (2)-(4): "(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, [_] se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

(2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.

(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

(4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.“

12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiile supremației Constituției și al legalității, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii și art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 41 alin. (1) teza întâi, alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că sunt invocate, în principal, două aspecte, și anume, pe de o parte, aplicarea retroactivă a prevederilor legale criticate, în temeiul cărora plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. Pe de altă parte, se invocă încălcarea principiilor constituționale ale egalității în drepturi, supremației Constituției și al legalității, prin instituirea unui tratament juridic diferențiat față de situația persoanelor cărora le-a fost emis titlul de plată și în consecință a fost făcută plata în numerar, integral, înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor legale criticate.

14. Analizând aceste susțineri, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate este titulara unui drept de despăgubire, drept născut sub imperiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, prin emiterea titlului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, drept care însă nu a fost valorificat până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, din cauza lipsei emiterii unui titlu de plată. După intrarea în vigoare a acestui din urmă act normativ, procedura de emitere a titlului de plată este reglementată prin dispozițiile legale criticate, care prevăd că acesta se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în conformitate cu graficul de eșalonare stabilit în art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Așadar, având în vedere acest din urmă aspect, Curtea reține că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederea legală criticată nu poate avea caracter retroactiv. Mai mult, ipoteza avută în vedere de legiuitor este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004.

15. Autoarea excepției de neconstituționalitate mai susține că prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi, alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 165/2013 instituie un tratament juridic diferențiat față de titularii dreptului la despăgubire cărora le-a fost emis titlul de plată și în consecință a fost făcută plata în numerar, integral, înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor legale criticate.

16. Analizând aceste susțineri, Curtea reține că beneficiarii unui titlu de despăgubire, care a fost valorificat prin emiterea unui titlu de plată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe de o parte, și cei cărora nu le-a fost emis titlul de plată, corespunzător valorii titlului de despăgubire, până la intrarea în vigoare a legii noi, pe de altă parte, se află într-o situație juridică ce diferă în mod obiectiv, sub aspectul reglementării legale incidente modalității de valorificare a titlului de despăgubire. Or, din acest punct de vedere, este firesc ca, în temeiul principiului de drept tempus regit actum, modalitatea de acordare a despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data emiterii deciziei administrative, în speță titlul de plată, care, potrivit noii legi, este emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în temeiul art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

17. În jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat în mod constant că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. Astfel, s-a statuat că reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate. În același sens, în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut în mod constant că respectarea principiului egalității în drepturi, precum și a obligației de nediscriminare, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, și nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).

18. Mai mult, Curtea reține că modalitatea de valorificare a titlurilor de plată instituită de Legea nr. 165/2013, prin eșalonarea pe o perioadă de 5 ani, în tranșe anuale egale, reprezintă o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că măsurile de amenajare a plății creanțelor datorate de stat, cum ar fi eșalonarea plății acestora, adoptate cu scopul menținerii echilibrului bugetar, pot fi considerate ca urmărind un scop de utilitate publică și un just echilibru între interesele aflate în joc, atât timp cât statul respectă mecanismul de plată instituit și dă dovadă de diligență în executarea sa. (Decizia din 4 septembrie 2012 referitoare la Cererea nr. 57.265/08, pronunțată în Cauza Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 47-52). În același context, Curtea Europeană a reamintit larga marjă de apreciere de care dispun statele în privința soluțiilor legislative referitoare la reforme economice, sociale sau de altă natură, de mare anvergură, care au în vedere să elimine anumite consecințe ale unui regim totalitar (Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, paragraful 126).

19. Pentru toate aceste considerente, în cauză nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiile supremației Constituției și al legalității.