Decizia CCR nr. 131 din 10.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 111 alin. (6) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Abu-Awwad Adnan în Dosarul nr. 14.841/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ și care constituie obiectul Dosarului nr. 801D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că textul de lege în redactarea criticată de autorul acesteia a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 742 din 24 iunie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 21 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 14.841/325/2008, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Abu-Awwad Adnan într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții la regimul circulației pe drumurile publice. Dosarul a fost înregistrat la Curtea Constituțională la data de 25 august

2004.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia se referă la prevederile art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 în redactarea pe care acestea o aveau anterior modificării survenite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 146/2008. Cu privire la acestea, susține că, atribuind în competența șefului poliției rutiere pe raza căreia s-a comis fapta posibilitatea de a dispune cu privire la prelungirea dreptului de circulație în cazul conducătorului de autovehicul sau tramvai implicat într-un accident de circulație și lăsând la îndemâna procurorului sau judecătorului doar atributul propunerii, textul de lege criticat încalcă principiul separației puterilor în stat. De asemenea, prin limitarea rolului judecătorului și al procurorului la formularea unei simple propuneri cu privire la care urmează să decidă șeful poliției rutiere, textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale referitoare înfăptuirea justiției și la rolul Ministerului Public.

6. Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ, referindu-se la prevederile art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 în forma în vigoare la data ridicării excepției de neconstituționalitate, consideră că nu încalcă dispozițiile din Legea fundamentală invocate în motivarea acesteia, excepția fiind neîntemeiată.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului observă că autorul excepției vizează o reglementare abrogată, prin care se atribuia în competența șefului poliției rutiere pe raza căruia s-a comis fapta dreptul de a dispune cu privire la prelungirea dreptului de circulație. Arată că, prin Decizia nr. 742 din 24 iunie 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor criticate, cu motivarea că dispozițiile criticate determină o ingerință a puterii executive în activitatea autorității judecătorești. Consideră că actuala reglementare nu conține nicio încălcare a prevederilor constituționale invocate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, în redactarea anterioară modificării operate prin articolul unic al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 146/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 7 noiembrie 2008. Textul de lege criticat prevedea că "Prelungirea dreptului de circulație, atunci când dovada înlocuitoare eliberată în condițiile alin. (4) prevede acest drept, se poate dispune, cu câte 30 de zile, de către șeful poliției rutiere pe raza căreia s-a comis fapta, la propunerea procurorului care efectuează urmărirea penală sau care exercită supravegherea cercetării penale ori la propunerea instanței de judecată care soluționează cauza penală ori plângerea introdusă împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale ori scoaterii de sub urmărire penală sau, după caz, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești".

12. În opinia autorului excepției, textul de lege criticat contravine prevederilor din Constituție cuprinse la art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 23 alin. (8) care prevede că celui reținut sau arestat і se aduc de îndată la cunoștință motivele reținerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen, în prezența unui avocat, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 131 alin. (1) și (3) referitor la rolul Ministerului Public.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată în cursul soluționării plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții întocmit la data de 18 septembrie 2008.

14. Prin Decizia nr. 742 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și a constatat că procurorul sau, după caz, instanța de judecată deținea doar prerogativa de a propune luarea măsurii de prelungire a dreptului de circulație, decizia în acest sens fiind luată de șeful poliției rutiere pe raza căreia s-a comis fapta. Conferind acestuia din urmă prerogativa dispoziției, așadar a competenței de a decide cu privire la o propunere formulată de judecător sau de procuror, dispozițiile criticate determinau o ingerință a puterii executive în activitatea autorității judecătorești, încălcând astfel prevederile art. 1 alin. (4) din Constituție. Totodată, Curtea a reținut că reglementarea competenței șefului poliției rutiere, ca reprezentant al puterii executive, de a confirma sau infirma actele unui reprezentant al autorității judecătorești este în contradicție și cu dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituție, care statuează că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, și cu cele ale art. 131 alin. (1) care consacră rolul Ministerului Public și precizează că, în activitatea judiciară, acesta reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

15. În scopul corectării reglementării, în lumina celor statuate prin decizia citată a Curții Constituționale, textul de lege criticat a fost, apoi, modificat prin articolul unic al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 146/2008 pentru modificarea art. 111 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 7 noiembrie 2008. În noua redactare se prevede că, "La cererea titularului permisului de conducere reținut în condițiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulație, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Modul de soluționare a cererii de prelungire a dreptului de circulație se comunică și șefului poliției rutiere pe raza căreia s-a comis fapta".

16. Curtea reține, așadar, că, la data întocmirii procesului-verbal contestat, textul de lege criticat de autorul excepției nu mai producea efecte juridice, în considerarea prevederilor art. 147 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

17. Ca atare, Curtea observă că, în cauza de față, se critică un text de lege care nu se mai regăsește în fondul activ al legislației. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare. În cauza de față nu este aplicabilă Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Aceasta, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, de vreme ce textul de lege nu mai era în ființă în varianta redacțională criticată de autorul excepției nici chiar la data întocmirii procesului-verbal contestat, este evident că nu s-ar putea susține că acesta ar continua să producă efecte după ieșirea sa din vigoare.