Decizia CCR nr. 93 din 3.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 87 alin. 1 lit. d) şi g) şi art. 91 alin. 1, (3), (4), (5) şi (6) din Legea nr. 161/2003 - unele măsuri pt. asigurarea transparenţei în exercitarea...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) și g) și art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) și (6) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, precum și ale art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Ștefan Benonie în Dosarul nr. 1.484/46/2013 al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 564D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspunde partea Agenția Națională de Integritate, prin Dragoș Vaida, șef serviciu în cadrul Direcției generale juridice a Agenției Naționale de Integritate, cu delegație depusă la dosar. Lipsește autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.026D/2014, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) și g) și art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) și (6) din Legea nr. 161/2003, precum și ale art. 25 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 176/2010, excepție ridicată de Florin Maria în Dosarul nr. 1.105/46/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal răspund autorul excepției, Florin Maria, personal și asistat de avocat Daniela Nicoleta Andronescu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, și partea Agenția Națională de Integritate, prin Dragoș Vaida, șef serviciu în cadrul Direcției generale juridice a Agenției Naționale de Integritate, cu delegație depusă la dosar.

5. Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

6. Autorul excepției Florin Maria și reprezentantul Agenției Naționale de Integritate sunt de acord cu măsura conexării cauzelor.

7. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

8. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.026D/2014 la Dosarul nr. 564D/2014, care a fost primul înregistrat.

9. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorului excepției prezent, care solicită admiterea criticii de neconstituționalitate, sens în care susține că prevederile criticate cuprinse în Legea nr. 161/2003, lege anterioară revizuirii Constituției, adaugă la aceasta, prin instituirea unor incompatibilități în cazul funcțiilor de primar sau consilier local. Or, Constituția nu prevede asemenea incompatibilități pentru funcțiile publice menționate și nici posibilitatea încetării mandatului, în cazul stării de incompatibilitate. Ca urmare, contrar dispozițiilor art. 121, 122, art. 150-156 din Constituție și regulii ierarhiei actelor normative, are loc completarea Constituției printr-un act normativ cu forță juridică inferioară Legii fundamentale. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 și Recomandarea Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei nr. R (2000) 10 privind codurile de conduită pentru funcționarii publici. De asemenea, susține că prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 sunt lipsite de previzibilitate, accesibilitate și unicitate, având în vedere, în esență, contradictorialitatea existentă între alineatele acestui articol, care evidențiază lipsa de proporționalitate între regimul juridic aplicabil faptelor care constituie incompatibilitate și celor care reprezintă conflict de interese. În același timp, reglementarea criticată instituie un regim juridic mai sever în comparație cu cel aplicabil faptelor penale.

10. Reprezentantul Agenției Naționale de Integritate solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, sens în care precizează că prevederile de lege criticate reprezintă aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora ocuparea funcțiilor publice are loc în condițiile legii. În același timp, stabilirea prin lege a unor incompatibilități pentru funcția de primar nu constituie o condiție de eligibilitate și nu are în vedere restrângerea dreptului de a fi ales. Chiar dacă Legea fundamentală nu prevede în mod expres incompatibilități pentru anumite funcții, aceasta nu poate duce la concluzia că legiuitorul, în aplicarea normelor constituționale, nu le poate institui. Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 din Legea nr. 176/2010, solicită, de asemenea, respingerea acesteia, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, spre exemplu deciziile nr. 203, nr. 204, nr. 207 și nr. 210 din 29 aprilie 2013.

11. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. Precizează că înseși dispozițiile constituționale ale art. 121 alin. (2) fac trimitere la un act normativ de nivel infraconstituțional, astfel încât este permisă stabilirea prin lege a unor incompatibilități pentru funcțiile de primar și consilier local. Referitor la dispozițiile art. 25 din Legea nr. 176/2010, arată că acestea, stabilind elementele constitutive ale abaterilor disciplinare, conțin norme de trimitere în ceea ce privește sancțiunile aplicabile în caz de incompatibilitate sau conflict de interese, fără a manifesta deficiențe sub aspectul previzibilității. În fine, arată că raționamentul din Decizia Curții Constituționale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 nu poate fi aplicat mutatis mutandis în cauzele de față, de vreme ce acesta are în vedere mandatele de nivel constituțional, nu infraconstituțional, cum sunt cele ale primarilor sau ale consilierilor locali.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

12. Prin Încheierea din 27 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.484/46/2013, Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) și g) și art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) și (6) din Legea nr. 161/2003, precum și ale art. 25 din Legea nr. 176/2010. Excepția a fost ridicată de Ștefan Benonie într-o cauză având ca obiect contestația formulată împotriva unui raport de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate privind existența stării de incompatibilitate.

13. Prin Încheierea din 26 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.105/46/2013, Înalta Curte de Casație si Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) și g) și art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) și (6) din Legea nr. 161/2003, precum și ale art. 25 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 176/2010. Excepția a fost ridicată de Florin Maria cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. I38/F-CONT din 29 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești -, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal într-o cauză având ca obiect contestația formulată împotriva unui raport de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate privind existența stării de incompatibilitate.

14. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că, spre deosebire de alte funcții publice reglementate prin Constituție, pentru funcția de primar și pentru cea de membru al consiliului local sau județean, Legea fundamentală nu a stabilit incompatibilități sau cazuri de încetare a mandatului înainte de termen. Din acest motiv, pentru această categorie de persoane, nu se pot stabili prin lege astfel de limitări. Or, contrar Constituției, Legea nr. 161/2003 prevede în art. 87 și art. 91 incompatibilitățile pentru "aleșii locali", sintagma care include primarii și consilierii locali și județeni. S-a realizat astfel o completare a dispozițiilor constituționale, atât prin art. 87 și art. 91 din Legea nr. 161/2003, cât și prin art. 1 din Legea nr. 176/2010, deși, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, Curtea Constituțională a indicat diferența dintre funcțiile nominalizate prin Constituție pentru care nu se pot stabili limitări prin lege organică și restul funcțiilor, pentru care se pot extinde incompatibilitățile, dacă prin Constituție s-a stabilit clar acest lucru, așa cum este cazul membrilor Guvernului, deputaților și altor funcții care nu sunt prevăzute de Constituție.

15. Insuficienta reglementare a instituției incompatibilităților generează arbitrar și lipsă de previzibilitate. Nicio lege în vigoare nu definește propriu-zis instituția incompatibilității, ceea ce generează o incertitudine juridică, lipsă de claritate și de coerență în legislația aplicabilă, precum și interpretări diferite. În aceste condiții, încetarea mandatului unui primar încalcă principiul supremației interesului public, deoarece, conform art. 91 din Legea nr. 161/2003, încetarea mandatului primarului în caz de incompatibilitate duce la organizarea de noi alegeri, cu cheltuieli majore.

16. În raport cu dispozițiile art. 121 alin. (1) din Constituție, prin care este reglementată funcția de primar, prevederile Legii nr. 161/2003, care se referă la incompatibilități pentru primari și la modul de încetare a mandatului primarului, ca urmare a incompatibilității, fie trebuie anulate, conform art. 154 din Constituție, fie declarate neconstituționale, împreună cu prevederile art. 1 din Legea nr. 176/2010, în raport cu dispozițiile art. 150 din Constituție, pentru că se completează dispozițiile art. 121 alin. (1) din Constituție. Cu alte cuvinte, prin art. 91 din Legea nr. 161/2003 se reglementează o nouă modalitate de încetare a mandatului primarului, adăugându-se din nou la dispozițiile Constituției, cu încălcarea art. 150.

17. De asemenea, invocă neconstituționalitatea art. 25 din Legea nr. 176/2010, prin care se completează Legea fundamentală, cu încălcarea art. 150,art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (2) și art. 121 din Constituție, dar și insuficienta reglementare și contradictorialitatea dintre alineatele art. 25 din Legea nr. 176/2010, pe de o parte, și art. 87 și 91 din Legea nr. 161/2003, pe de altă parte. Astfel, specifică faptul că încălcarea regimului incompatibilităților constituie abatere disciplinară ce atrage sancțiuni disciplinare, care nu pot fi mustrarea sau avertismentul. Orice altă sancțiune, care nu este neapărat eliberarea din funcție, este posibilă. În aceste condiții, se impune stabilirea cu precizie a acestor sancțiuni, a aplicabilității lor, a termenelor în care se pot cerceta și, ulterior, dispune și de către cine pot fi aplicate.

18. Din interpretarea art. 25 alin. (1), (3) și (4) rezultă faptul că Legea nr. 176/2010 se completează cu prevederile Codului muncii și ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, dar nu se menționează care dintre acestea are prioritate de aplicare în ceea ce privește termenele în care se pot face evaluări legate de abaterile disciplinare și condițiile în care intervine interdicția ocupării aceleiași funcții. Se încalcă principiul proporționalității dintre sancțiunile administrative și cele penale din punctul de vedere al termenului de prescripție al sancțiunii aplicabile, ca urmare a stabilirii răspunderii generate de incompatibilitate și conflictul de interese, dar și din punctul de vedere al duratei pedepselor complementare (interdicția ocupării aceleiași funcții).

19. Din cele de mai sus rezultă fără dubiu lipsa de coerență, insuficienta reglementare și coroborare dintre actele normative, dar și dintre răspunderea în domeniul penalului și răspunderea în domeniul administrativului, ceea ce creează confuzii și imprecizie de natură să afecteze dreptul la un proces echitabil și dreptul de apărare.

20. Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile de lege ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate sunt constituționale.

21. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

23. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) și g) și art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) și (6) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 25 din Legea nr. 176/2010 sunt constituționale, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 1.076 din 14 iulie 2011, nr. 311 din 13 iunie 2013, nr. 396 din 1 octombrie 2013 și nr. 481 din 21 noiembrie 2013. Apreciază că, în deplin acord cu prevederile constituționale ale art. 16 alin. (3), potrivit cărora funcțiile și demnitățile publice pot fi ocupate în condițiile legii, încetarea mandatului intervine în temeiul legii, în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile, în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Referitor la dispozițiile art. 37 alin. (2), art. 121 și art. 150-156 din Constituție, constată că acestea nu au incidență în cauzele de față.

24. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii- raportori, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

25. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

26. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 87 alin. (1) lit. d) și g) și art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) și (6) din Legea nr. 161/2003 privind unele, măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, precum și art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010. Potrivit art. 77 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, "Ori de câte ori prin legi și prin alte acte normative se face trimitere la Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale ori la «societatea comercială/societățile comerciale», după caz, trimiterea se consideră a fi făcută la Legea societăților nr. 31/1990 ori, după caz, la «societatea/societățile reglementată/reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare»."

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003: "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: [...]

d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice; [...]

g) calitatea de comerciant persoană fizică;";

- Art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) și (6) din Legea nr. 161/2003: "(1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcție incompatibilă cu cea de ales local. [...]

(3) Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(4) În situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unității administrativ-teritoriale.

(5) Ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanța de contencios administrativ competentă.

(6) În cazul primarilor, prefectul va propune Guvernului stabilirea datei pentru alegerea unui nou primar, iar în cazul consilierilor locali și consilierilor județeni, se va proceda la validarea mandatului unui supleant, potrivit prevederilor Legii nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

- Art. 25 din Legea nr. 176/2010:"(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta și dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.

(2) Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.

(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective.

(4) Prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate ca urmare a săvârșirii unor abateri dintre cele cuprinse în prezenta lege nu pot consta în mustrare sau avertisment."

27. În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (3) privind ocuparea funcțiilor și demnităților publice, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 37 alin. (2) privind dreptul de a fi ales, art. 121-Autorități comunale și orășenești, art. 150-152 privind revizuirea Constituției și art. 153-156 privind dispoziții finale și tranzitorii.

28. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate în raport cu critici similare, Curtea constatând, prin Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011, și Decizia nr. 309 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, că acestea sunt constituționale. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a statuat că incompatibilitatea stabilită prin aceste dispoziții legale reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice.

29. Referitor la prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, prin Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 noiembrie 2013, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a acestora, în raport cu criticile formulate. Cu acel prilej, Curtea a constatat că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, stabilind incompatibilitatea dintre funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean și calitatea acestuia de comerciant persoană fizică, instituie o garanție a exercitării funcției publice în condiții de imparțialitate și transparență decizională, obiectiv ce urmărește protejarea interesului public constând în apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

30. De asemenea, prin Decizia nr. 1.076 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 26 august 2011, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 161/2003, iar prin Decizia nr. 9 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 17 februarie 2006, Decizia nr. 326 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 12 mai 2006, Decizia nr. 631 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 7 noiembrie 2006, și Decizia nr. 398 din 24 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2007, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003. Curtea a constatat că incompatibilitatea consilierilor locali și județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale de a încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective a fost instituită de legiuitor ținând cont de necesitatea prevenirii conflictelor de interese ale aleșilor locali. Astfel, dispozițiile de lege criticate dau expresie principiilor care stau la baza acestei preveniri, și anume: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, astfel cum rezultă din prevederile art. 71 din Legea nr. 161/2003.

31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția deciziilor invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

32. Distinct de acestea, Curtea reține că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate, stabilind cu claritate incompatibilități specifice aleșilor locali, dau expresie voinței legiuitorului, care a apreciat că funcțiile publice care obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice sunt incompatibile cu funcțiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumularea acestora ar putea duce la atingerea interesului public și a încrederii cetățenilor în autoritățile administrației publice.

33. În același timp, Curtea reține că instituirea prin lege a unor incompatibilități privind aleșii locali nu încalcă dispozițiile constituționale privind autoritățile comunale și orășenești, care, prin art. 121 alin. (2), stabilesc că primarii și consiliile locale funcționează în condițiile legii. De asemenea, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituție, demnitățile și funcțiile publice se exercită în condițiile legii, astfel încât activitatea primarilor și a consilierilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care, în aplicarea normelor constituționale, legiuitorul le-a edictat, în vederea creării cadrului de funcționare a acestora, fără ca aceasta să aibă semnificația completării Legii fundamentale. De altfel, potrivit art. 80 din Legea nr. 161/2003, "Incompatibilitățile privind demnitățile publice și funcțiile publice sunt cele reglementate de Constituție, de legea aplicabilă autorității sau instituției publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică își desfășoară activitatea, precum și de dispozițiile prezentului titlu."

34. Cu privire la criticile aduse art. 25 din Legea nr. 176/2010, Curtea, prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, soluționând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, cu raportare la prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) și art. 16, a constatat că dispozițiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituționale în măsura în care sintagma "aceeași funcție" se referă la toate funcțiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeași lege. Însă, în prezenta cauză, prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 sunt criticate din altă perspectivă, autorii excepției neinvocând neconstituționalitatea sintagmei "aceeași funcție" cuprinse de aceste norme.

35. Astfel, Curtea reține că, în jurisprudența sa (a se vedea Decizia nr. 481 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 4 februarie 2014, Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014, și Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015), a statuat că prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 se integrează scopului legii, anume asigurarea integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și prevenirea corupției instituționale, și nu contravin normelor constituționale privind dreptul de a fi ales și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

36. Referitor la prevederile art. 91 alin. (5) și (6) din Legea nr. 161/2003, Curtea observă că autorii excepției nu arată în ce mod aceste norme încalcă dispozițiile constituționale invocate. În jurisprudența sa, Curtea a statuat cu valoare de principiu că o excepție este inadmisibilă în cazul în care autorul se mărginește la a invoca în susținerea acesteia o dispoziție constituțională, precum și o afirmație cu caracter absolut generic (a se vedea Decizia nr. 143 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 15 martie 2010).

37. Prin urmare, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 91 alin. (5) și (6) din Legea nr. 161/2003 nu este motivată, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, potrivit căruia "Sesizările trebuie făcute in formă scrisă și motivate", astfel că aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

38. În fine, Curtea constată că invocarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) și art. 150-156 din Constituție nu are relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, iar susținerile privind înțelegerea conținutului normelor juridice criticate prin corelare cu alte dispoziții legale vizează interpretarea și aplicarea legilor în cauzele deduse judecății, operațiuni care excedează controlului de constituționalitate. În aceste condiții, Curtea reține că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul aleșilor locali revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului de asigurare a imparțialității, protejare a interesului social si evitare a conflictului de interese.