Decizia CCR nr. 154 din 18.03.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 9 din OUG nr. 84/2012 - stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, cu referire la art. II art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată CU modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, excepție ridicată de Monica Anabela Dițescu în Dosarul nr. 77/36/2013 al Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 805D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 554/2013.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate nu contravin art. 41 alin. (1) și nici art. 53 din Constituție, deoarece libertății persoanei de a-și alege profesia, meseria sau locul de muncă îi corespunde libertatea angajatorului de a scoate posturile vacante la concurs. Cât privește art. 21 din Constituție referitor la accesul liber la justiție, consideră că acesta nu are incidență în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 77/36/2013, Tribunalul Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare. Excepția a fost ridicată de reclamanta Monica Anabela Dițescu în cadrul unui litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluționarea cererii de obligare a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră Română și a Ministerului Afacerilor Interne de a emite un act administrativ sau orice alt înscris prin care să organizeze, față de reclamantă, un examen/concurs pentru ocuparea posturilor vacante existente la nivelul unităților din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, corespunzător pregătirii sale profesionale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 21 alin. (1) și art. 41 alin. (1) din Constituție, deoarece prin suspendarea ocupării posturilor vacante în mod succesiv și într-o "continuitate neîntreruptă", prin legea bugetului pe anii 2010, 2011, 2012 și 2013, se ajunge la o "suspendare eternă" a unei norme care conferă un drept (ocuparea posturilor vacante) și ar însemna "transformarea în iluzoriu a acestui drept".

Dreptul la ocuparea unui post vacant, respectiv la promovare profesională, constituie o formă de recompensare a muncii prestate și o formă de protecție socială a muncii, ce face parte atât din conținutul complex al dreptului la muncă, cât și din conținutul drepturilor patrimoniale ale salariatului, cu atât mai mult cu cât suspendarea ocupării posturilor vacante a dus la încetarea raporturilor sale de muncă prin concediere.

Mai susține că se încalcă și art. 53 din Constituție, deoarece a fost suspendat dreptul de a ocupa un post vacant, în afara situațiilor limitative prevăzute de Constituție pentru restrângerea exercițiului unui drept. O astfel de măsură a fost dispusă într-un mod arbitrar și discriminatoriu, contrar echității impuse într-o societate democratică, în care trebuie să prevaleze dispozițiile constituționale, ca bază a statului de drept.

În final, arată că dispozițiile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 sunt neconstituționale cu atât mai mult cu cât "Activitățile de pregătire profesională din cadrul Școlii de Formare Inițială și Continuă a Personalului Poliției de Frontieră Constanța" au fost preluate de Biroul de Formare Inițială și Continuă a Personalului de Muncă ce s-a înființat în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Constanța.

Tribunalul Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât măsura de suspendare temporară a ocupării unor posturi vacante din sectorul bugetar nu poate constitui în niciun caz o îngrădire a dreptului la muncă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele depuse la dosar, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierile de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, care au următorul cuprins; "Prevederile art. 15, 18, 19 și 20 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013."

Din susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, reiese că ceea ce se critică este soluția legislativă de prelungire a suspendării ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice, soluție cuprinsă în conținutul normativ al art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 cu referire la art. II art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, cu următorul conținut:

"Art. II. - Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: [...]

Art. 20. - (1) Prevederile art. 21, 22 și 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-

fiscale, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările și completările ulterioare, se aplică până la data de 31 decembrie 2012.

(2) În anul 2012, Guvernul poate aproba prin hotărâre ocuparea posturilor vacante din anumite domenii de activitate sau pentru anumite categorii de personal, prin excepție de la prevederile art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările și completările ulterioare, cu condiția încadrării în cheltuielile de personal aprobate."

Prin urmare, Curtea constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 cu referire la art. II art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011.

Prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate temporară, în cursul anului 2013, însă, cu toate acestea, continuă să își producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), urmează a se analiza constituționalitatea acestora.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. Potrivit art. 22 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, aprobată prin Legea nr. 227/2009, se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice (prevăzute la art. 21), iar potrivit alin. (2) al art. 22, prin excepție de la prevederile alin. (1), ordonatorii principali de credite, în cazuri temeinic justificate, pot aproba ocuparea unui procent de maximum 15% din totalul posturilor ce se vor vacanta, numai în condițiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget.

Prevederile art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 - referitoare la suspendarea ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice - au fost aplicate, după cum urmează:

- până în anul 2011, potrivit art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar - bugetare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 70/2011 ("Prevederile art. 21, 22 și 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică până la data de 31 decembrie 2011");

- în cursul anului 2012, potrivit art. II,art. 20 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011 ("Prevederile art. 21, 22 și 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările și completările ulterioare, se aplică până la data de 31 decembrie 2012");

- în cursul anului 2013, potrivit art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, text criticat pe calea prezentei excepții de neconstituționalitate. Însă, potrivit art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 29 iunie 2013, prevederile art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 au fost abrogate. Prin Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 25 februarie 2014, Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate formulată și a constatat că dispozițiile Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor sunt neconstituționale față de criticile formulate, raportate la art. 115 alin. (6) din Constituție.

2. Pronunțându-se în cadrul controlului de constituționalitate a priori asupra prevederilor Legii nr. 283/2011, care conținea, printre altele, soluția legislativă a prelungirii în anul 2012 a suspendării ocupării posturilor vacante din instituțiile și autoritățile publice, Curtea a statuat, de principiu, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, examinând problema afectării unor drepturi fundamentale, că dispozițiile acestei legi întrunesc cerințele constituționale ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.

În acest sens, Curtea a arătat, în esență, că măsura financiară criticată este prevăzută prin lege, care a fost adoptată ținând cont de situația notorie de criză economică existentă.

Totodată, Curtea a arătat că, "în condițiile existenței unei astfel de situații economice specifice, legiuitorul are nu numai dreptul, ci și obligația de a interveni în lumina dispozițiilor art. 135 din Constituție, prin măsuri adecvate în sensul prevenirii unor efecte negative ireversibile ori greu de înlăturat pentru întreaga societate pe termen mai lung din punct de vedere economic. O astfel de intervenție legislativă, deși constituie o măsură de limitare ori chiar de diminuare imediată a unor drepturi ale cetățenilor pe termen scurt, trebuie evaluată din perspectiva ansamblului său de efecte atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Într-o asemenea lumină, ceea ce prevalează este perspectiva limitării și chiar a înlăturării unor dezechilibre bugetare necesare relansării economice. Tot din această perspectivă, este greu de făcut o distincție între interesul general și cel particular al cetățenilor, de vreme ce măsurile vizând restabilirea echilibrului bugetar vizează bunăstarea viitoare a societății, reprezentând, în ultimă instanță, fiecare dintre indivizii ce o compun.

Așa fiind, Curtea a apreciat că măsurile financiare prevăzute de legea criticată sunt necesare într-o societate democratică tocmai pentru menținerea democrației și salvgardarea ființei statului, fiind în același timp proporționale cu scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat).

În egală măsură, din perspectiva celor arătate, Curtea a considerat că există un echilibru echitabil între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.

Având în vedere că în prezenta cauză autorul excepției de neconstituționalitate invocă aceleași motive cu cele analizate de Curtea Constituțională prin decizia sus-menționată, Curtea - pentru identitate de rațiune - urmează a respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege referitoare la prelungirea în anul 2013 a suspendării ocupării posturilor vacante din instituțiile și autoritățile publice.

3. Cu privire la pretinsa încălcare a accesului liber la justiție, garantat de art. 21 alin. (1) din Constituție, Curtea observă că această normă constituțională nu are incidență în cauza de față.