Decizia CCR nr. 120 din 6.03.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. I alin. 1 şi 2 din OUG nr. 10/2013 pt. plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 - acordarea de compensaţii...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 12.639/62/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 7D/2014 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013, excepție ridicată de Maria Barabasa, Rodica Lupu, Emilia Simion, Dumitru Cicu, Florin Cicu, Vasile Cicu și Ioan Cicu în Dosarul nr. 1.623/30/2012 al Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal, precum și în dosarele nr. 64D/2014 și nr. 67D/2014 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013, excepție ridicată de Nicolai Pojoga și de Ecaterina Misei în dosarele nr. 4.641/115/2013 și nr. 1.527/99/2013 ale Tribunalului Caras-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, respectiv Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Ecaterina Ilisei, doamna avocat Ana Diaconescu din Baroul Iași, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 7D/2014, nr. 64D/2014 și nr. 67D/2014 la Dosarul nr. 877D/2013.

Atât reprezentanta părții prezente, cât și reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 7D/2014, nr. 64D/2014 și nr. 67D/2014 la Dosarul nr. 877D/2013, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantei părții prezente, care menționează că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat deja, rugând să se verifice dacă elementele de fapt și de drept menționate în deciziile nr. 528, nr. 531 și nr. 532 din 12 decembrie 2013 sunt valabile în dosarele de față.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Acesta menționează Decizia Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin încheierile din 11 decembrie 2013, 9 octombrie 2013, 17 ianuarie 2014 și 26 noiembrie 2013, pronunțate în dosarele nr. 12.639/62/2012, nr. 1.623/30/2012, nr. 4.641/115/2013 și nr. 1.527/99/2013, Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, respectiv Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I alin. (2), respectiv art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.

Excepția a fost ridicată de Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal, din oficiu, de Maria Barabasa, Rodica Lupu, Emilia Simion, Dumitru Cicu, Florin Cicu, Vasile Cicu, Ioan Cicu, Nicolai Pojoga și de Ecaterina Ilisei, în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri privind pretenții financiare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că pentru aceleași categorii de persoane, aflate în aceeași situație juridică, se creează situații discriminatorii, având în vedere că unele persoane au primit deja despăgubirile cuvenite.

Se mai arată că prevederile legale criticate dispun și modifică acte juridice emise de o autoritate publică în exercitarea atribuțiilor ce îi revin și care au intrat deja în circuitul civil și și-au produs efectele.

Se arată că actul normativ dispune cu privire la un titlu de plată a cărui scadență era expirată la momentul intrării în vigoare a ordonanței de urgență. În felul acesta se încalcă în mod flagrant principiul neretroactivității legii civile, un principiu esențial pentru protecția drepturilor omului în fața legii. Atât timp cât statul român și-a asumat obligația de a plăti în anumite termene, nu poate veni unilateral să schimbe termenii acestui angajament prin impunerea altor termene pentru achitarea obligațiilor financiare fără a afecta principiul securității raporturilor juridice și, implicit, drepturile câștigate.

Se mai susține, în esență, că pentru aceleași categorii de persoane, aflate în aceeași situație juridică, se creează situații discriminatorii. Pentru ca restrângerea dreptului, stabilită în alin. (2) al art. I, să se poată realiza trebuie să îndeplinească cerințele art. 53 din Constituție, cerințe pe care dispozițiile legale criticate nu le respectă. Se mai arată că dispozițiile atacate nu permit primirea compensațiilor cuvenite într-un termen rezonabil și nici posibilitatea de a se adresa instanței de judecată pentru obligarea statului român la plata acestora.

Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale.

Tribunalul Caras-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale.

Astfel, în opinia acestei instanțe, se încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție care prevede că cetățenii României sunt egali în fața legii, fără privilegii și fără discriminări. Eșalonarea tranșelor pe o perioadă de 10 ani, dispusă după o eșalonare anterioară, nerespectată de către Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților, și în condițiile trecerii unui interval mare de timp avut la dispoziție de autoritățile competente pentru îndeplinirea voluntară a obligațiilor de plată, face ca, în materia acordării despăgubirilor, să nu mai existe un raport de proporționalitate între motivul legitim invocat de către statul român - necesitatea respectării țintei de deficit bugetar asumate și aplicarea unei modalități de plată care să permită despăgubirea tuturor persoanelor îndreptățite - și tergiversarea plății despăgubirilor persoanelor îndreptățite. Statul nu se poate prevala de faptul că resursele sale bugetare sunt prea mici pentru a putea despăgubi toate persoanele îndreptățite chiar în temeiul normei edictate de către autoritatea legiuitoare, trebuind să estimeze la momentul adoptării Legii nr. 9/1998 resursele materiale necesare plății despăgubirilor respective.

De asemenea, opinia instanței este și în sensul că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 încalcă principiul neretroactivității legii civile.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantei părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. I alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013, prevederi care au următorul conținut:

- Art. I alin. (1) și (2): "(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.“

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) teza întâi privind statul de drept, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate, precum și a creanțelor asupra statului și art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 sunt neconstituționale.

Curtea a reținut că măsura instituită prin ordonanța de urgență criticată, de reeșalonare a unor debite ale statului pe o durată de 10 ani, nu poate fi considerată una de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, ci, dimpotrivă, se poate aprecia că persoana îndreptățită suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.

Deși legiuitorul delegat a invocat un scop legitim al măsurii criticate, și anume promovarea unei modalități de plată care să permită în același timp despăgubirea tuturor persoanelor îndreptățite, dar și respectarea țintei de deficit bugetar anual, totuși, instituirea unui termen de 10 ani pentru executarea unei creanțe asupra statului (după ce creanțele erau deja exigibile în baza primei eșalonări) nu satisface exigențele unui termen rezonabil, care să asigure deplina valorificare a dreptului de creanță, constituind, din acest punct de vedere, o ingerință disproporționată asupra dreptului.

Mai mult, astfel cum rezultă din Nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013, Curtea a observat că evaluările Guvernului privind impactul financiar asupra bugetului general consolidat se referă doar la o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, astfel încât nici din acest punct de vedere nu este justificată instituirea unui termen de 10 ani pentru eșalonarea plății despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998, republicată, Legii nr. 290/2003, cu modificările ulterioare, și Legii nr. 393/2006.

În consecință, Curtea a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013 afectează, în sens negativ, dreptul fundamental la proprietate, astfel cum înțelesul constituțional al verbului "a afecta“ a fost definit în jurisprudența Curții Constituționale, contravenind în acest mod dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală.

Curtea observă că în această împrejurare devin incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. Având în vedere și faptul că actele de sesizare ale Curții Constituționale sunt anterioare deciziei de constatare a neconstituționalității, prezenta excepție urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în speța dedusă soluționării, instanța de judecată urmează să respecte deciziile Curții Constituționale, atât sub aspectul dispozitivului, cât și al considerentelor pe care acesta se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale - de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, și Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012 -, deciziile anterioare de constatare a neconstituționalității reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.