Legea nr. 101/2017 - ratificarea celui de-al treilea Protocol adiţional la Convenţia europeană privind extrădarea, deschis spre semnare la Strasbourg la 10.11.2010, semnat de către România la Viena la 20.09.2012
| Comentarii |
|
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR
SENATUL
LEGE
pentru ratificarea celui de-al treilea Protocol adiţional la Convenţia europeană privind extrădarea, deschis spre semnare la Strasbourg la 10 noiembrie 2010, semnat de către România la Viena la 20 septembrie 2012
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1. — Se ratifică cel de-al treilea Protocol adiţional*) la Convenţia europeană privind extrădarea, deschis spre semnare la Strasbourg la 10 noiembrie 2010, semnat de către România la Viena la 20 septembrie 2012.
Art. 2. — Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare, România formulează următoarea declaraţie:
„În conformitate cu dispoziţiile articolului 5, România declară că regulile prevăzute la articolul 14 din Convenţia europeană privind extrădarea nu se aplică atunci când persoana extrădată de către România consimte la extrădare şi renunţă în mod expres la aplicarea regulii specialităţii”.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
PETRU-GABRIEL VLASE
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
NICULAE BĂDĂLĂU
Bucureşti, 10 mai 2017.
Nr. 101.
*) Traducere.
Cel de-al treilea Protocol adiţional la Convenţia europeană
privind extrădarea
Strasbourg 10 noiembrie 2010
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare la prezentul protocol,
considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza un grad mai mare de unitate între membrii săi,
din dorinţa de a consolida capacitatea individuală şi colectivă de reacţie împotriva infracţionalităţii,
având în vedere prevederile Convenţiei europene privind extrădarea (ETS nr. 24), deschisă spre semnare la Paris la 13 decembrie 1957 (denumită în continuare „Convenţia"), precum şi pe cele ale celor două protocoale adiţionale la aceasta (ETS nr. 86 şi 98), adoptate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi respectiv 17 martie 1978,
considerând oportună completarea dispoziţiilor Convenţiei în anumite privinţe cu scopul de a simplifica şi accelera procedura de extrădare atunci când persoana căutată a consimţit la extrădare,
au convenit după cum urmează:
ARTICOLUL 1
Obligaţia de a extrăda potrivit procedurii simplificate
Părţile contractante se angajează să extrădeze una către cealaltă în baza procedurii simplificate prevăzute de prezentul protocol persoanele căutate în conformitate cu articolul 1 din Convenţie, sub rezerva consimţământului acestor persoane şi a aprobării de către partea solicitată.
ARTICOLUL 2
Iniţierea procedurii
1 Atunci când persoana căutată face obiectul unei cereri de arestare provizorie în conformitate cu articolul 16 din Convenţie, extrădarea menţionată la articolul 1 din prezentul protocol nu este condiţionată de depunerea unei cereri de extrădare şi a documentelor justificative în conformitate cu articolul 12 din Convenţie. Următoarele informaţii, furnizate de către partea solicitantă, sunt considerate de către partea solicitată ca fiind adecvate în vederea aplicării prevederilor articolelor 3 — 5 din prezentul protocol şi a luării deciziei finale privind extrădarea potrivit procedurii simplificate:
a datele de identificare ale persoanei căutate, inclusiv cetăţenia sau cetăţeniile acesteia, dacă sunt cunoscute;
b autoritatea care solicită arestarea;
c existenţa unui mandat de arestare sau a unui alt document cu aceeaşi forţă juridică sau a unei hotărâri executorii, precum şi confirmarea faptului că persoana este căutată în conformitate cu articolul 1 din Convenţie;
d natura şi încadrarea juridică a faptei, inclusiv pedeapsa maximă sau pedeapsa aplicată prin hotărârea definitivă, cu menţiunea dacă vreo parte din hotărâre a fost deja executată;
e informaţii privind prescripţia şi întreruperea cursului acesteia;
f descrierea împrejurărilor în care a fost săvârşită infracţiunea, inclusiv ora, data, locul şi gradul de implicare a persoanei căutate;
g în măsura posibilului, consecinţele infracţiunii;
h în cazurile în care extrădarea este solicitată în vederea executării unei hotărâri definitive, precizarea dacă hotărârea a fost pronunţată in absentia.
2 Fără a afecta prevederile paragrafului 1 pot fi solicitate informaţii suplimentare dacă informaţiile prevăzute la acel paragraf nu sunt suficiente pentru a permite părţii solicitate să decidă în legătură cu extrădarea.
3 În cazurile în care partea solicitată a primit o cerere de extrădare potrivit articolului 12 din Convenţie, prezentul protocol se aplică în mod corespunzător.
ARTICOLUL 3
Obligaţia de a informa persoana
Dacă persoana căutată în vederea extrădării este arestată potrivit prevederilor articolului 16 din Convenţie, autoritatea competentă a părţii solicitate o informează pe aceasta, potrivit legislaţiei sale şi fără întârzieri nejustificate, referitor la cererea care o priveşte, precum şi la posibilitatea aplicării procedurii simplificate de extrădare în conformitate cu prezentul protocol.
ARTICOLUL 4
Consimţământul la extrădare
1 Consimţământul persoanei căutate şi, după caz, renunţarea sa expresă la aplicarea regulii specialităţii se exprimă în faţa autorităţii judiciare competente a părţii solicitate, în conformitate cu legea acelei părţi.
2 Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că consimţământul şi, după caz, renunţarea prevăzute la paragraful 1 sunt stabilite în aşa fel încât să se arate că persoana în cauză le-a exprimat de bunăvoie şi fiind pe deplin conştientă de consecinţele juridice. În acest scop, persoana solicitată are dreptul la un apărător. Dacă este necesar, partea solicitată se asigură că persoana căutată beneficiază de asistenţa unui interpret.
3 Consimţământul şi, după caz, renunţarea, menţionate la paragraful 1, se consemnează în conformitate cu legea părţii solicitate.
4 Sub rezerva paragrafului 5, consimţământul şi, după caz, renunţarea, menţionate la paragraful 1, nu se revocă.
5 Oricare stat poate, la momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, sau la orice dată ulterioară, să declare că consimţământul şi, după caz, renunţarea la aplicarea regulii specialităţii pot fi revocate. Consimţământul poate fi revocat până la momentul luării de către partea solicitată a deciziei finale asupra extrădării potrivit procedurii simplificate. În acest caz, perioada cuprinsă între notificarea consimţământului şi aceea a revocării acestuia nu se ia în considerare la calculul termenelor prevăzute la articolul 16 paragraful 4 din Convenţie. Renunţarea la aplicarea regulii specialităţii poate fi revocată până la momentul predării persoanei în cauză. Orice revocare a consimţământului la extrădare sau a renunţării la aplicarea regulii specialităţii se consemnează potrivit legii părţii solicitate şi se notifică imediat părţii solicitante.
ARTICOLUL 5
Renunţarea la aplicarea regulii specialităţii
Fiecare stat poate declara, la momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, sau la orice dată ulterioară, că regulile prevăzute la articolul 14 din Convenţie nu se aplică atunci când persoana extrădată de către acest stat, în conformitate cu articolul 4 din prezentul protocol:
a consimte la extrădare; sau
b consimte la extrădare şi renunţă în mod expres la aplicarea regulii specialităţii.
ARTICOLUL 6
Notificările în caz de arestare provizorie
1 Pentru a permite părţii solicitante să formuleze, după caz, cererea de extrădare în conformitate cu articolul 12 din Convenţie, partea solicitată îi notifică acesteia, cât mai curând posibil şi nu mai târziu de zece zile de la data arestării provizorii, dacă persoana căutată şi-a exprimat sau nu consimţământul la extrădare.
2 În cazuri excepţionale în care partea solicitată decide să nu aplice procedura simplificată deşi persoana căutată şi-a exprimat consimţământul, ea notifică acest lucru părţii solicitante cu suficient timp înainte pentru a permite acesteia să formuleze cererea de extrădare înainte de împlinirea termenului de patruzeci de zile stabilit la articolul 16 din Convenţie.
ARTICOLUL 7
Notificarea deciziei
Dacă persoana căutată şi-a exprimat consimţământul privind extrădarea, partea solicitată notifică părţii solicitante decizia sa în legătură cu extrădarea potrivit procedurii simplificate în termen de douăzeci de zile de la data la care persoana şi-a exprimat consimţământul.
ARTICOLUL 8
Mijloacele de comunicare
În aplicarea prezentului protocol, comunicările pot fi înaintate pe cale electronică sau prin orice alte mijloace care lasă urme în scris, în condiţii care să permită părţilor să le stabilească autenticitatea, precum şi prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Penale (Interpol). În orice caz, partea în cauză va transmite, la cerere şi în orice moment documentele în original sau în copie autentificată.
ARTICOLUL 9
Predarea persoanei care urmează a fi extrădată
Predarea va avea loc cât mai curând posibil, de preferinţă în termen de zece zile de la data notificării deciziei de extrădare.
ARTICOLUL 10
Consimţământul exprimat după expirarea
termenului-limită prevăzut la articolul 6
Dacă persoana căutată şi-a exprimat consimţământul după expirarea termenului de zece zile prevăzut la articolul 6 paragraful 1 din prezentul protocol, partea solicitată aplică procedura simplificată potrivit prevederilor prezentului protocol dacă nu a primit încă o cerere de extrădare în sensul articolului 12 din Convenţie.
ARTICOLUL 11
Tranzitul
În cazul în care are loc tranzitul în condiţiile prevăzute la articolul 21 din Convenţie, dacă o persoană urmează a fi extrădată potrivit procedurii simplificate către partea solicitantă, se aplică următoarele prevederi:
a cererea de tranzit trebuie să cuprindă informaţiile cerute la articolul 2 paragraful 1 din prezentul protocol;
b partea căreia i se solicită acordarea dreptului de tranzit poate solicita informaţii suplimentare dacă informaţiile prevăzute la litera a nu sunt suficiente pentru ca această parte să ia o decizie asupra tranzitului.
ARTICOLUL 12
Relaţia cu Convenţia și cu alte instrumente internaţionale
1 Termenii şi expresiile folosite în prezentul protocol urmează a fi interpretate în sensul pe care îl au în Convenţie. În ceea ce priveşte părţile la prezentul protocol, prevederile Convenţiei se aplică în mod corespunzător, în măsura în care sunt compatibile cu prevederile prezentului protocol.
2 Prevederile prezentului protocol nu afectează aplicarea articolului 28 paragrafele 2 şi 3 din Convenţie referitor la relaţiile dintre Convenţie şi acordurile bilaterale sau multilaterale.
ARTICOLUL 13
Soluţionarea amiabilă
Comitetul European pe Probleme Penale din cadrul Consiliului Europei va fi informat periodic cu privire la aplicarea prezentului protocol şi va lua toate măsurile necesare pentru facilitarea soluţionării pe cale amiabilă a oricăror dificultăţi care ar putea apărea în interpretarea şi aplicarea acestuia.
ARTICOLUL 14
Semnarea şi intrarea în vigoare
1 Prezentul protocol va fi deschis spre semnare de către statele membre ale Consiliului Europei care sunt părţi la Convenţie sau au semnat Convenţia. El este supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un semnatar nu poate ratifica, accepta sau aproba prezentul protocol decât dacă a ratificat, acceptat sau aprobat în prealabil Convenţia sau dacă face acest lucru în mod simultan. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare se depun la secretarul general al Consiliului Europei.
2 Prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii ce urmează împlinirii a trei luni de la depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare.
3 Faţă de orice stat semnatar care îşi depune ulterior instrumentul de ratificare, acceptare sau aprobare, prezentul protocol intră în vigoare în prima zi a lunii ce urmează împlinirii a trei luni de la data depunerii.
ARTICOLUL 15
Aderarea
1 Oricare stat nemembru care a aderat la Convenţie poate adera la prezentul protocol după intrarea sa în vigoare.
2 Această aderare se realizează prin depunerea unui instrument de aderare, la secretarul general al Consiliului Europei.
3 Faţă de orice stat care aderă la acesta, protocolul va intra în vigoare în prima zi a lunii ce urmează împlinirii a trei luni de la data depunerii instrumentului de aderare.
ARTICOLUL 16
Aplicarea teritorială
Oricare stat poate, la momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, să specifice teritoriul sau teritoriile faţă de care urmează să se aplice prezentul protocol.
2 Oricare stat poate, la orice dată ulterioară, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentului protocol la orice alt teritoriu precizat în declaraţie. Prezentul protocol va intra în vigoare faţă de acel teritoriu începând cu prima zi a lunii ce urmează împlinirii a trei luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general.
3 Orice declaraţie formulată în baza celor două paragrafe precedente poate, faţă de oricare teritoriu precizat în declaraţie, să fie retrasă printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea produce efecte începând cu prima zi a lunii ce urmează împlinirii a şase luni de la data primirii notificării de către secretarul general.
ARTICOLUL 17
Declaraţiile și rezervele
1 Rezervele formulate de un stat în legătură cu orice prevedere din Convenţie sau din cele două protocoale adiţionale la aceasta se aplică şi în legătură cu prezentul protocol, dacă acel stat nu declară altfel la momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. Aceeaşi regulă se aplică şi oricărei declaraţii formulate în legătură cu sau în baza oricărei prevederi a Convenţiei sau a celor două protocoale adiţionale la aceasta.
2 Orice stat poate, la momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, să declare că se foloseşte de dreptul de a nu accepta total sau parţial articolul 2 paragraful 1 din prezentul protocol. Nu este permisă nicio altă rezervă.
3 Orice stat poate, la momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, sau la orice dată ulterioară, să formuleze declaraţiile prevăzute la articolul 4 paragraful 5, precum şi la articolul 5 din prezentul protocol.
4 Orice stat poate să retragă total sau parţial o rezervă sau o declaraţie pe care a formulat-o în conformitate cu prezentul protocol, prin intermediul unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei, care începe să producă efecte de la data primirii sale.
5 O parte care a formulat o rezervă la articolul 2 paragraful 1 din prezentul protocol, în conformitate cu paragraful 2 din prezentul articol, nu poate cere aplicarea acelui paragraf de către o altă parte. Ea poate totuşi, dacă rezerva sa este parţială sau condiţionată, să ceară aplicarea acelui paragraf în măsura în care l-a acceptat ea însăşi.
ARTICOLUL 18
Denunţarea
1 Orice parte poate, în măsura în care este interesată, să denunţe prezentul protocol printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei.
2 Denunţarea începe să producă efecte din prima zi a lunii ce urmează împlinirii a şase luni de la data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.
3 Denunţarea Convenţiei atrage în mod automat denunţarea prezentului protocol.
ARTICOLUL 19
Notificările
Secretarul general al Consiliului Europei notifică statelor membre ale Consiliului Europei, precum şi oricărui altui stat care a aderat la prezentul protocol:
a orice semnare a acestuia;
b depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;
c orice dată a intrării în vigoare a prezentului protocol în conformitate cu articolele 14 şi 15;
d orice declaraţie formulată potrivit articolului 4 paragraful 5, articolului 5, articolului 16 şi articolului 17 paragraful 1, precum şi orice retragere a unei asemenea declaraţii;
e orice rezerve formulate în conformitate cu articolul 17 paragraful 2, precum şi orice retragere a unei asemenea rezerve;
f orice notificare primită potrivit prevederilor articolului 18, precum şi data de la care denunţarea începe să producă efecte;
g orice alt act, declaraţie, notificare sau comunicare referitoare la prezentul protocol.
Drept care subsemnaţii, împuterniciţi în mod corespunzător, au semnat prezentul protocol.
întocmit la Strasbourg, astăzi, 10 noiembrie 2010, în limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind deopotrivă autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii certificate fiecărui stat membru al Consiliului Europei, precum şi statelor nemembre care au aderat la Convenţie.
| ← Decretul Președintelui nr. 456/2017 - promulgarea Legii pentru... |
|---|
Secţiunea a 2-a
Motivul emiterii proiectului de act normativ
1. Descrierea situatei actuale
Sub autoritatea Comitetului European pentru Probleme Penale (CDPC), Comitetul de experţi asupra aplicării Convenţiilor Consiliului Europei în domeniul cooperării în materie penală (PC-OC) are rolul examinării, funcţionării şi punerii în aplicare a instrumentelor care reglementează cooperarea internaţională în materie penală.
Necesitatea de modernizare a instrumentelor juridice ale Consiliului Europei în domeniul justiţiei penale, inclusiv Convenţia europeană privind extrădarea, denumită în continuare
Citește mai mult
Convenţia, în scopul de a consolida cooperarea internaţională, a fost evidenţiată în mai multe ocazii.începând cu anul 2002, CDPC a subliniat necesitatea realizării unui spaţiu european de justiţie comun. Totodată, Declaraţia şi Planul de acţiune de la Varşovia, adoptate cu ocazia celui de-al treilea Summit al Consiliului Europei (Varşovia. 16-17 mai 2005) au subliniat angajamentul statelor membre, la cel mai înalt nivel politic, de promovare şi aplicare deplină a instrumentelor juridice de cooperare internaţională în materie penală precum şi dezvoltarea în continuare a acestora.
La Conferinţa miniştrilor justiţiei şi ai internelor cu tema „îmbunătăţirea Cooperării Europene în domeniul justiţiei penale”, care a avut loc la Moscova în perioada 9-10 noiembrie 2006, a fost încurajată continuarea eforturilor de a îmbunătăţi funcţionarea principalelor convenţii care reglementează cooperarea internaţională în materie penală, în special cea privind extrădarea. Demersul a fost considerat benefic pentru identificarea dificultăţilor în aplicarea acesteia, funcţie de care s-a impus elaborarea unor noi instrumente de amendare.
Astfel, începând cu acelaşi an, PC-OC a prezentat o serie de propuneri referitoare la modernizarea Convenţiei europene privind extrădarea, în continuarea modificărilor aduse prin cele două protocoale adiţionale la aceasta din 1975 şi 1978. Convenţia, care datează din 1957, este într-adevăr una dintre cele mai vechi convenţii europene în domeniul dreptului penal, având un impact direct asupra drepturilor şi libertăţilor persoanelor, atât CDPC cât şi PC-OC acordând o atenţie deosebită aplicării acesteia.
In acest context, PC-OC a sugerat necesitatea completării Convenţiei, prin reglementarea unei proceduri de extrădare simplificată care să facă obiectul celui deal treilea Protocol adiţional, fiind deschis spre semnare la Strasbourg la 10 noiembrie 2010.
2. Schimbări preconizate
Al treilea Protocol adiţional a fost elaborat ca o consecinţă a faptului că, deşi persoanele în cauză consimt la predarea lor în vederea extrădării, într-un număr mare de cazuri, procedura prevăzută de către Convenţie este una îndelungată.
Una dintre problemele centrale ale Protocolului a fost de a răspunde dacă în cazul în care o persoană este arestată pe baza unei cereri de arestare provizorie, în conformitate cu dispoziţiile articolului 16, paragraful 2 al Convenţiei şi consimte la extrădarea sa, mai este nevoie de transmiterea cererii de extrădare şi a documentelor solicitate în conformitate cu articolul 12 al Convenţiei.
În acest sens, Protocolul stabileşte că extrădarea în forma simplificată se poate face pe baza informaţiilor incluse într-o cerere de arestare provizorie (completată, dacă este necesar, cu informaţii suplimentare).
Cu toate acestea, Protocolul prevede posibilitatea pentru oricare parte la acesta de a face o declaraţie privind obligativitatea transmiterii cererii de extrădare şi a documentelor, în tot sau în parte, aşa cum sunt menţionate la articolul 12 din Convenţie.
De asemenea, consimţământul persoanei solicitate poate fi determinant pentru desfăşurarea procedurii de extrădare în statul solicitat, chiar dacă un astfel de consimţământ a fost exprimat după primirea unei cereri de extrădare şi a documentelor justificative prevăzute la articolul 12 din Convenţie. Prin urmare, domeniul de aplicare a Protocolului se extinde, de asemenea, şi la această situaţie.
In ambele cazuri, consimţământul exprimat de către persoana solicitată este fundamental în cadrul procedurii simplificate de extrădare şi trebuie să fie voluntar, conştient şi în deplină cunoştinţă a consecinţelor juridice ale acestuia. Persoana în cauză nu poate fi privată de garanţiile procedurale prevăzute de legislaţia fiecărei părţi, în special accesul la un avocat şi la un interpret.
Este important de remarcat faptul că exprimarea consimţământului nu privează Partea solicitată de posibilitatea de a invoca un motiv de refuz prevăzut în Convenţia privind extrădarea. Astfel, în cazurile de extrădare simplificată şi în ceea ce priveşte relaţia dintre regula specialităţii şi consimţământul persoanei, statul este suveran în aplicarea regulii specialităţii, astfel cum se găseşte reglementată în articolul 14 din Convenţie.
Totuşi, Protocolul permite formularea unei declaraţii astfel încât părţile să fie informate asupra procedurilor existente în fiecare stat membru.
Raportat la prevederile legii interne în materia extrădării, România va formula o declaraţie în conformitate cu articolul 5 din Protocol, astfel încât persoana care îşi exprimă consimţământul la extrădare să îşi menţină dreptul de a beneficia de aplicarea regulii specialităţii iar renunţarea la acest beneficiu să se facă în mod expres şi nu automat.
Cel de-al treilea Protocol adiţional s-a aflat în lista convenţiilor şi protocoalelor care au putut fi semnate cu prilejul desfăşurării celei de-a 31-a Conferinţe a Miniştrilor de Justiţie ai Consiliului Europei (Viena, 19-21 septembrie 2012), fiind semnat de România la 20 septembrie 2012.
3. Alte informaţii
Ratificarea celui de-al treilea Protocol adiţional nu are implicaţii asupra obligaţiilor juridice sau a altor angajamente asumate anterior de România şi nici asupra legislaţiei interne, inclusiv asupra Constituţiei României.
[...]
PRIM-MINISTRU
DACIAN JULIEN CIOLOȘ