Decizia CCR nr. 199 din 31.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 48 pct. 2 din OUG nr. 88/2013 - adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pt. îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor "art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaționale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, raportat la prevederile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății", excepție ridicată de Maria Susana Darnics în Dosarul nr. 1.369/83/2014 al Tribunalului Satu Mare - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.382D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul si în dosarele nr. 1.383D/2014 - nr. 1.389D/2014 și nr. L391D/2014- nr. 1.394D/2014, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, excepție ridicată de Norbert Istvan Csaki, Erika Ferenczi, Agneta Elek, loan Borbei, Nicoleta Corodan, Rozalia Ilonczai, Eniko Gergely, Iosif Pop, Francisc Kiss, Janos Imre si luliana Sipos în dosarele nr. 1.370/83/2014, nr. 1.371/83/2014, nr. 1.372/83/2014, nr. 1.376/83/2014, nr. 1.378/83/2014, nr. 1.414/83/2014, nr. 1.416/83/2014, nr. 1.420/83/2014, nr. 1.442/83/2014, nr. 1.444/83/2014 și nr. 1.445/83/2014 ale Tribunalului Satu Mare - Secția I civilă.

4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că, în toate dosarele în care s-a făcut apelul, partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise prin care solicită conexarea acestora, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate invocate. De asemenea, partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a învederat faptul că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate în cauzele prezente din perspectiva unor critici similare și prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, în acest sens fiind Decizia nr. 179 din 19 martie 2015, prin care Curtea a constatat că prevederile art. 48 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

6. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.382D/2014- nr. 1.389D/2014 și nr. 1.391D/2014-nr. 1.394D/2014, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

7. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

8. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.383D/2014- nr. 1.389D/2014 și nr. 1.391 D/2014-nr. 1.394D/2014 la Dosarul nr. 1.382D/2014, care este primul înregistrat.

9. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin Decizia nr. 179 din 19 martie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

10. Prin Încheierile din 10 decembrie 2014, pronunțate în dosarele nr. 1.369/83/2014, nr. 1.370/83/2014, nr. 1.371/83/2014, nr. 1.372/83/2014, nr. 1.376/83/2014, nr. 1.378/83/2014, nr. 1.414/83/2014, nr. 1.416/83/2014, nr. 1.420/83/2014, nr. 1.442/83/2014, nr. 1.444/83/2014 și nr. 1.445/83/2014, Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaționale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, raportat la prevederile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Maria Susana Darnics, Norbert Istvan Csaki, Erika Ferenczi, Agneta Elek, Ioan Borbei, Nicoleta Corodan, Rozalia Ilonczai, Eniko Gergely, Iosif Pop, Francisc Kiss, Janos Imre și Iuliana Șipoș cu ocazia soluționării unor litigii de muncă având ca obiect drepturi bănești.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile criticate sunt discriminatorii și contravin principiului constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale. În acest sens, apreciază că abrogarea art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, care prevedea că nu se plătește contribuția de asigurări sociale pentru sumele acordate în momentul disponibilizării, ca venit lunar de completare sau ca plăți compensatorii, îi plasează într-o situație dezavantajoasă în raport cu alte persoane care, anterior abrogării, au beneficiat de prevederile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006. În opinia acestora este evident faptul că situația în care se află persoanele concediate forțat, la inițiativa angajatorului, este o situație de "dezavantaj social" și este un motiv pentru care legiuitorul a înțeles să scutească aceste categorii de persoane de la plata contribuțiilor de sănătate aferente plăților compensatorii încasate cu ocazia disponibilizărilor colective. Așa fiind, apreciază că prin menținerea ca fiind constituționale a prevederilor art. 48 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013 se creează o diferență de tratament juridic între persoanele disponibilizate înainte de intrarea în vigoare a acestui text legal și cele concediate imediat ulterior, acest tratament juridic diferit nefiind justificat în mod obiectiv și rezonabil.

12. Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

13. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

14. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că "nu se poate reține încălcarea principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, întrucât cele două categorii de disponibilizați (înainte și după intrarea în vigoare a noii reglementări în materie) sunt supuse unor regimuri juridice diferite, astfel încât aceștia nu se află într-o situație identică, de natură să justifice aplicarea unui tratament egal. Contrar celor susținute de autorii excepției, data disponibilizării înainte și după data de intrare în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2013 generează situații juridice diferite, care impun și justifică un tratament juridic diferențiat. În plus, art. 56 din Constituție prevede obligația cetățenilor de a contribui prin impozite și prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăși îndeplinirea obligației constituționale a statului de a asigura ocrotirea sănătății și protecția socială a cetățenilor".

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în dispozitivul încheierilor de sesizare, îl constituie prevederile art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaționale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2013, raportat la prevederile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 24 martie 2014, iar art. 48 prevede că "Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 257, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

«(2) Veniturile asupra cărora se stabilește contribuția de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute în Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.»

2. La articolul 257, alineatele (3)-(7) se abrogă."

18. Din examinarea motivelor de neconstituționalitate invocate în susținerea excepției, Curtea constată că autorii acesteia critică numai prevederile art. 48 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013, și anume abrogarea, prin textul de lege supus controlului de constituționalitate, a prevederilor art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, potrivit cărora "Contribuția de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăților compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum și asupra indemnizațiilor reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare." Așa fiind, obiectul excepției de neconstituționalitate, asupra căruia Curtea urmează, astfel, a se pronunța, îl constituie prevederile art. 48 pct. 2 din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 88/2013.

19. Autorii excepției susțin că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și celor ale art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 48 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013 au făcut recent obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare și prin raportare la aceleași norme din Constituție, în acest sens fiind Decizia nr. 179 din 19 martie 2015, încă nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin care Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate în raport cu criticile formulate.

21. Curtea reține că, și în prezentele cauze, autorii excepției critică abrogarea, pe calea textului supus controlului de constituționalitate, a prevederilor art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, apreciind că prin acest incident legislativ s-a creat un tratament juridic diferit între angajații aceluiași angajator. În contextul acestor susțineri, Curtea a subliniat că, potrivit art. 139 din Constituție, "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege." Această reglementare reprezintă, în egală măsură, o garanție pentru proprietatea cetățenilor, în sensul că sumele plătite cu titlu de sarcini fiscale vor reprezenta voința legiuitorului, înlăturându-se astfel posibilitatea stabilirii unor contribuții abuzive de către unele instituții publice ale executivului, dar și o consacrare a dreptului exclusiv de care se bucură legiuitorul de a stabili aceste contribuții, persoanele care sunt ținute să contribuie și eventualele excepții de la această obligație. În acest sens, sunt relevante cele reținute în Decizia nr. 438 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 4 iulie 2012, prin care Curtea a statuat că "numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili și în anumite perioade de timp, în funcție de situațiile conjuncturale, dar, evident, și în raport cu situația economico-financiară a țării în perioadele respective. Așa fiind, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale și bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite și taxe, în măsura în care acestea sunt proporționale, rezonabile și echitabile."

22. Făcând trimitere la Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, Curtea a precizat însă că "situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări".

23. În consecință, având în vedere toate aceste argumente, Curtea a constatat că nu pot fi reținute criticile autorilor excepției de neconstituționalitate.