Decizia CCR nr. 921 din 1.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 94 alin. (5) teza a doua ultima liniuţă din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (5) ultimul paragraf din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Vasile Șimon în Dosarul nr. 10.424/99/2011 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.197D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 6 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 10.424/99/2011, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (5) ultimul paragraf din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Excepția a fost invocată de Vasile Șimon într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cereri privind unele drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât încalcă principiul justei așezări a sarcinilor fiscale. În cazul ajutoarelor cuvenite personalului militar trecut în rezervă se prevede o dublă impozitare, impozitul fiind aplicat, o dată, la valoarea soldelor brute (impozitabile) - rezultând solda netă la care se referă art. 94 alin. (5) - și a doua oară, la valoarea soldelor nete, în funcție de care este stabilit cuantumul ajutoarelor ce se plătesc efectiv. Se ajunge, în felul acesta, la un impozit de 32%.

Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. După opinia instanței, determinarea cuantumului ajutoarelor acordate la trecerea în rezervă (în funcție de solda netă sau brută) este opțiunea legiuitorului, care are dreptul exclusiv de a dispune, în funcție de politica socială și fondurile disponibile, asupra acordării acestor ajutoare, precum și asupra cuantumului și condițiilor de acordare.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, critica de neconstituționalitate nu poate fi reținută, întrucât determinarea regimului ajutoarelor acordate la trecerea în rezervă, precum și a condițiilor de acordare, este opțiunea legiuitorului, în raport cu resursele financiare disponibile ce pot fi destinate acestui scop.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 94 alin. (5) ultimul paragraf din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Curtea, examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispozițiile art. 94 alin. (5) teza a doua ultima liniuță din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2010, dispoziții care au următorul conținut: "(5) Veniturile reprezentând: [_] sumele reprezentând plățile compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate personalului militar trecut în rezervă sau al cărui contract încetează ca urmare a nevoilor de reducere și de restructurare, precum și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate acestuia la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condițiile de pensie, precum și ajutoare sau plăți compensatorii primite de polițiști aflați în situații similare, al căror cuantum se determină în raport cu salariul de bază lunar net, acordate potrivit legislației în materie, devin impozabile începând cu drepturile aferente lunii iulie 2010.“

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 56 alin. (2) privind justa așezare a sarcinilor fiscale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Legiuitorul a dispus, din rațiuni economico-financiare, trecerea sumelor reprezentând plăți compensatorii și ajutoare cuvenite personalului militar trecut în rezervă din categoria veniturilor scutite de la plata impozitului pe venit în categoria venituri impozabile, iar modificarea adusă Codului fiscal în sensul arătat mai sus și care a intrat în vigoare la sfârșitul lunii iunie 2010, a dispus impozitarea respectivelor venituri începând cu drepturile aferente lunii iulie 2010.

Critica autorului excepției nu poate fi reținută, pentru că nu este vorba despre o impozitare la valoarea soldelor brute și apoi o altă impozitare la valoarea soldelor nete, așa cum pretinde autorul excepției; textul legal criticat stabilește în mod clar faptul că sumele reprezentând plăți compensatorii și/sau ajutoare se calculează prin raportare la valoarea soldelor lunare nete acordate personalului militar trecut în rezervă.

Așadar, este vorba doar despre impozitarea, aplicată o singură dată, a sumelor al căror cuantum se stabilește conform dispozițiilor legale criticate.

Faptul că legiuitorul stabilește drept criteriu de referință valoarea soldelor lunare nete nu este de natură să conducă la o dublă impozitare, acest criteriu de referință fiind la libera sa apreciere.