Decizia CCR nr. 44 din 17.02.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 şi 6 din OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, excepție ridicată de Gheorghe Marosul în Dosarul nr. 718/115/2014 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 918D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Se mai menționează jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 645 din 11 noiembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 19 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 718/115/2014, Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, excepție ridicată de Gheorghe Marosul într-un dosar având ca obiect contestarea unei decizii de impunere prin care a fost stabilită în sarcina autorului excepției de neconstituționalitate obligația plății timbrului de mediu.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, pentru că încalcă egalitatea cetățenilor în fața legii și așezarea justă a sarcinilor fiscale. Se consideră că timbrul de mediu, care este o taxă pentru emisii produse de autovehicule, ar trebui suportat de toți cei care produc asemenea emisii. Însă, nu toți cei care produc emisii provenite de la autovehicule sunt subiecții acestei taxe, ci doar cei care înmatriculează sau transcriu autovehicule din categoria celor la care se referă actul normativ criticat. Se arată că autovehiculele care nu sunt supuse înmatriculării sau transcrierii în România nu sunt supuse acestei taxe, cu toate că produc emisii poluante pe teritoriul național. În acest sens, cu titlu exemplificativ, este indicată situația autovehiculelor înmatriculate în Bulgaria, dar folosite de utilizatori români pe teritoriul României, pentru care nu s-a plătit și nu se plătește niciun fel de taxă pe poluare către statul român. Prin aceasta se creează o discriminare pozitivă a utilizatorilor de rea-credință care folosesc în România autovehicule înmatriculate în Bulgaria față de cei de bună-credință care și-au înmatriculat și transcris autovehiculele în România.

6. În continuare, autorul excepției arată că această taxă ar putea fi reglementată ca o taxă anuală rutieră, potrivit principiul "poluatorul plătește", astfel încât nimeni nu ar mai fi discriminat și toți posesorii de autovehicule puse în circulație în România ar plăti această taxă.

7. Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 martie 2013, dispoziții referitoare la condițiile în care se plătește timbrul de mediu și la modalitatea de calcul al cuantumului acestuia.

14. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că aceste texte de lege aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și ale art. 56 privind justa așezare a sarcinilor fiscale.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece autorul excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită, în realitate, completarea dispozițiilor de lege criticate, în sensul extinderii sferei de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013, astfel încât să fie obligați la plata timbrului de mediu toți cei care poluează, conform principiului "poluatorul plătește". O asemenea solicitare nu intră, însă, în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (a se vedea și Decizia nr. 640 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2015).