Decizia CCR nr. 250 din 29.04.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. OUGnr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Marin Duță în Dosarul nr. 1.000/42/2013/a1 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 162D/2014

2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției de neconstituționalitate, fiind lipsă părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele acordă cuvântul autorului excepției, care invocă lipsa de procedură cu partea Înalta Curte de Casație și Justiție.

4. Având cuvântul cu privire la excepția lipsei de procedură, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia, apreciind că procedura de citare este legal îndeplinită în cauză.

5. Deliberând, Curtea respinge excepția lipsei de procedură invocată de autorul excepției de neconstituționalitate.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că, de-a lungul timpului, a fost persecutat, arestat și condamnat politic, precum și faptul că timp de 14 ani, în perioada 1991-2004, a formulat, lunar, 70 de plângeri împotriva persoanelor pe care le consideră vinovate de situația sa. Precizează, totodată, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 reprezintă o "nouă formă de genocid împotriva poporului și neamului românesc". În acest sens, depune note scrise la dosar.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

8. Prin încheierea din 5 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.000/42/2013/a1, Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

9. Excepția a fost ridicată de Marin Duță cu ocazia soluționării cererii de reexaminare a încheierii de ședință din data de 6 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.000/42/2013, prin care a fost anulată ca netimbrată acțiunea formulată de autorul excepției.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din notele scrise ale autorului, acesta se limitează în a enumera dispozițiile constituționale pretins încălcate, în opinia sa, de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, fără a argumenta în ce anume constă contrarietatea acestui act normativ cu Legea fundamentală. În acest sens, sunt indicate dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 21,art. 22,art. 34 și art. 47, referitoare la statul de drept, accesul liber la justiție, dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, dreptul la ocrotirea sănătății și dreptul la un nivel de trai decent.

11. Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu contravin art. 1 alin. (3) și art. 21 din Constituție, iar în ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 22, 34 și 47 din Legea fundamentală, instanța apreciază că acestea nu au relevanță în cauza dedusă controlului.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competenta, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013.

16. Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că actul normativ criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, art. 21 care consacră accesul liber la justiție, art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății și art. 47 referitor la nivelul de trai.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia nu arată în ce anume constă contrarietatea reglementării legale criticate cu normele constituționale invocate, iar prin modul general în care este formulată excepția nu se poate reține existența vreunei minime critici de neconstituționalitate.

18. În jurisprudența sa, exemplu fiind Decizia nr. 544 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 12 februarie 2014, Curtea a stabilit că excepția de neconstituționalitate cuprinde 3 elemente: textul contestat din punct de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului legal criticat. Curtea a reținut că excepția este inadmisibilă în situația în care nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie datorită generalității sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat.

19. În acest sens, Curtea Constituțională a reținut că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate, în sensul constituțional al termenului. Dacă ar proceda ia examinarea excepției de neconstituționalitate "motivate" într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale.

20. De asemenea, prin Decizia nr. 143 din 25 februarie2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 15 martie 2010, Curtea a stabilit, cu valoare de principiu, că o excepție este inadmisibilă în cazul în care autorul acesteia "se mărginește numai la a invoca în susținerea acesteia o prevedere constituțională, precum și o afirmație cu caracter absolut generic".

21. Prin urmare, având în vedere că în cauza de față autorul excepției nu argumentează pretinsa contrarietate a actului normativ criticat cu Legea fundamentală, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate nu este motivată, fiind încălcate prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate", astfel că excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, așa cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,