Decizia CCR nr. 320 din 30.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 68-82 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68-82 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Ana Horodinca în Dosarul nr. 199/99/2014 al Tribunalului Iași - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.166D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent face referatul cauzei și arată că autoarea excepției a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită judecarea în lipsă și admiterea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materia egalității în drepturi.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 6 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 199/99/2014, Tribunalul Iași - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68-82 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta Ana Horodinca în cadrul soluționării unei cauze având ca obiect soluționarea cererii de obligare a Casei Județene de Pensii Iași de a-і plăti pensie de invaliditate începând cu data introducerii acțiunii.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate, care reglementează pensia de invaliditate, contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece creează discriminări pe criteriul vârstei. Astfel, "condiția suplimentară a stagiului de cotizare cerută de lege pentru persoanele cu handicap grav care au împlinit limita de vârstă pentru pensionare și care nu au beneficiat de pensie de invaliditate, față de lipsa cerinței stagiului de cotizare în cazul persoanelor cu handicap grav a căror pensie de invaliditate s-a transformat în pensie pentru limită de vârstă are în vedere, în mod exclusiv, un criteriu de vârstă, criteriu care, în cazul de față, nu poate constitui o justificare obiectivă și rațională cu privire la diferența de tratament juridic la care este expusă o anumită categorie de persoane". În acest sens, mai arată că dispozițiile de lege criticate creează discriminări pe criteriul vârstei, întrucât dau "dreptul unei persoane care are un stagiu de cotizare de zero ani și zero luni să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă întrucât acea persoană a beneficiat anterior de pensie de invaliditate, iar unei alte persoane, cu același tip de boală, îi condiționează dreptul de a obține pensie pentru limită de vârstă de existența stagiului necesar de cotizare, pe considerentul că aceasta din urmă nu a beneficiat de pensie de invaliditate".

7. Tribunalul Iași - Secția I civilă apreciază că art. 73 alin. (1) și art. 76 alin. (1) contravin art. 16 din Constituție, așa cum a constatat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, deoarece condiționează acordarea pensiei de invaliditate de împlinirea unei anumite vârste dublată de realizarea unui anumit stagiu de cotizare, legiuitorul încălcând această condiție de rezonabilitate și afectând în mod direct dreptul la pensie al persoanelor prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010. Cu privire la celelalte dispoziții criticate, instanța apreciază că acestea nu încalcă principiul egalității în fața legii.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 68-82 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care formează secțiunea a 4-а "Pensia de invaliditate" din capitolul IV "Pensii" din Legea nr. 263/2010 și reglementează persoanele care pot beneficia de pensia de invaliditate (art. 68), gradele de invaliditate (art. 69), criteriile de încadrare în gradele de invaliditate (art. 70), procedura de evaluare a capacității de muncă, în vederea stabilirii gradului de invaliditate (art. 71 și art. 72), condițiile de acordare a pensiei de invaliditate (art. 73 și art. 74), acordarea unui stagiu potențial, în funcție de stagiul de cotizare realizat în raport cu vârsta (art. 75 și art. 76), acordarea indemnizației pentru însoțitor (art. 77), procedura revizuirii medicale periodice (art. 78-81), transformarea, din oficiu, a pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă, la data îndeplinirii condițiilor pentru acordarea acesteia din urmă (art. 82). Dispozițiile art. 73 și art. 76 au fost modificate prin Legea nr. 37/2013 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 12 martie 2013, având în prezent următorul conținut:

- Art. 73: "Persoanele care și-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obișnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă au realizat, în condițiile legii, stagiu de cotizare."

- Art. 76: "(1) Persoanelor prevăzute la art. 73, încadrate în gradul I sau II de invaliditate, li se acordă stagiul potențial prevăzut la art. 75 alin. (1) în condițiile în care au realizat, la data emiterii deciziei medicale asupra capacității de muncă, stagiul de cotizare în raport cu vârsta conform tabelului nr. 3.[...]

(2) În situația gradului III de invaliditate, stagiul potențial prevăzut la art. 75 alin. (1) se acordă numai persoanelor prevăzute la art. 74.

(3) Persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare ca nevăzător sau în condiții de handicap preexistent calității de asigurat li se acordă un stagiu potențial, determinat ca diferență între stagiile de cotizare cerute de art. 58 și 59 și stagiile de cotizare realizate până la data acordării pensiei de invaliditate."

12. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, privind interzicerea discriminării.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că pensia de invaliditate are natura juridică a unei prestații de asigurări sociale reglementate de art. 47 alin. (2) din Constituție. Potrivit art. 68 din Legea nr. 263/2010, pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza: accidentelor de muncă și bolilor profesionale, conform legii; neoplaziilor, schizofreniei și SIDA; bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătură cu munca; participării la lupta pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluționare din decembrie 1989.

14. Inițial, pentru persoanele care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătură cu munca, pensia de invaliditate se acorda numai dacă acestea au realizat un stagiu de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3 din art. 73 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. Pentru celelalte persoane prevăzute de art. 68 se acorda pensie de invaliditate indiferent de stagiul de cotizare realizat. Prin Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 9 august 2012, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3" din cuprinsul art. 73 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 [potrivit căruia "Persoanele care și-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obișnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate dacă au realizat stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3"], este neconstituțională. Prin această decizie, Curtea a reținut că, "pentru deschiderea dreptului la pensie, legiuitorul a prevăzut, de principiu, existența unui stagiu de cotizare minim sau complet, după caz, precum și o vârstă standard de pensionare. Îndeplinirea cumulativă, potrivit specificului fiecărui tip de pensie, a celor două condiții impuse dă naștere dreptului persoanei în cauză să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată parțială, de invaliditate sau de urmaș. În privința pensiei de invaliditate, aplicarea strictă a celor două elemente pentru deschiderea dreptului la pensie încalcă principiul contributivității, ca element esențial al dreptului la pensie". Totodată, Curtea a reținut că "este legitimă și constituțională stabilirea de către legiuitor a unei vârste standard de pensionare și a unui stagiu de cotizare minim sau complet, după caz [...], însă, în privința pensiei de invaliditate, rațiunile care stau la baza reglementării unei vârste standard de pensionare sau a unui stagiu de cotizare minim ori complet nu mai subzistă."

15. Ca urmarea acestei decizii, a fost adoptată Legea nr. 37/2013, prin care art. 73 din Legea nr. 263/2010 a fost modificat, având în prezent următorul cuprins: "Persoanele care și-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obișnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă au realizat, în condițiile legii, stagiu de cotizare." Așadar, și pentru persoanele care și-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obișnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca se acordă pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare realizat.

16. Autoarea excepției critică textele din Legea nr. 263/2010 care reglementează pensia de invaliditate, susținând că aceste dispoziții creează discriminări pe criteriul vârstei, întrucât dau "dreptul unei persoane care are un stagiu de cotizare de zero ani și zero luni să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă întrucât acea persoană a beneficiat anterior de pensie de invaliditate, iar unei alte persoane, cu același tip de boală, îi condiționează dreptul de a obține pensie pentru limită de vârstă de existența stagiului necesar de cotizare, pe considerentul că aceasta din urmă nu a beneficiat de pensie de invaliditate".

17. Cu privire la această critică, Curtea reține că, potrivit art. 82 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, "la data îndeplinirii condițiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă". În această situație se acordă, din oficiu, cuantumul cel mai avantajos. Referitor la condițiile pentru transformarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă, potrivit art. 64 alin. (2) și (3) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, condițiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă se consideră îndeplinite la vârsta standard de pensionare sau la vârsta standard redusă, în condițiile art. 55-60 din lege, precum și la vârsta standard redusă în condițiile prevăzute de alte acte normative, iar, "în situația persoanelor care nu îndeplinesc condiția de stagiu minim de cotizare, trecerea în categoria pensionarilor pentru limită de vârstă se face din oficiu, la vârsta standard de pensionare, păstrându-se cuantumul aferent pensiei de invaliditate."

18. Prin urmare, în situația persoanelor care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, astfel cum a fost transformată, din oficiu, din pensia de invaliditate, nu se poate susține că pensia pentru limită de vârstă s-ar acorda fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, așa cum susține autoarea excepției de neconstituționalitate, din moment ce chiar dispozițiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevăd o atare posibilitate.

19. Or, referitor la condițiile de acordare a pensiei, Curtea Constituțională a statuat în mod constant, în jurisprudența sa, că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile, și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Astfel, este la aprecierea legiuitorului de a prevedea condițiile și criteriile necesare a fi îndeplinite pentru a beneficia de o anumită categorie de pensie sau alta, cu condiția de a nu încălca exigențele constituționale. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, și Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, precitată.

20. Cu privire la principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În acest sens este Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.

21. Aplicând aceste considerente de principiu la speță, Curtea reține că nu se poate susține că persoanele care, fiind încadrate într-un grad de invaliditate, au beneficiat de pensie de invaliditate (indiferent de stagiul de cotizare realizat) și, împlinind ulterior vârsta standard de pensionare (sau vârsta standard redusă, potrivit legii), urmează ca, din oficiu, să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă ar fi în aceeași situație juridică cu persoanele care, pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, trebuie să aibă îndeplinite cumulativ vârsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare, potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010.

22. Astfel, așa cum a reținut Curtea Constituțională prin Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, "în privința pensiei de invaliditate, rațiunile care stau la baza reglementării unei vârste standard de pensionare sau a unui stagiu de cotizare minim ori complet nu mai subzistă. Pierderea totală sau cel puțin a jumătate din capacitatea de muncă din cauza bolilor obișnuite și a accidentelor care nu au legătură cu munca este un eveniment aleatoriu ce nu poate fi controlat de persoana în cauză, astfel încât stabilirea unei vârste și a unui stagiu minim de cotizare de la care poate fi acordată pensia de invaliditate nu se justifică."

23. Pe de altă parte, sub aspectul acordării pensiei pentru limită de vârstă, toate persoanele trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de lege pentru acordarea acestui tip de pensie. Faptul că, pentru persoanele care au beneficiat de pensie de invaliditate și care îndeplinesc condițiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă (vârsta standard de pensionare sau vârsta standard redusă, potrivit legii), pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă nu poate constitui un privilegiu, pe criteriu de vârstă, de natură a încălca prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii. Mai mult, în situația persoanelor beneficiare ale pensiei de invaliditate care nu îndeplinesc condiția de stagiu minim de cotizare, trecerea în categoria pensionarilor pentru limită de vârstă se face din oficiu, la vârsta standard de pensionare, păstrându-se cuantumul aferent pensiei de invaliditate.

24. Prin urmare, critica de neconstituționalitate potrivit căreia textele de lege criticate, care ar da posibilitatea unei persoane ce "are stagiu de cotizare zero ani și zero luni să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă întrucât această persoană a beneficiat anterior de pensie de invaliditate", ar contraveni art. 16 din Constituție este nefondată.

25. În final, referitor la criticile privind situația de fapt a autoarei excepției și imposibilitatea - în opinia casei județene de pensii - a acordării pensiei de invaliditate pentru o persoană care este încadrată în grad de handicap, dar care a împlinit vârsta de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, neavând însă stagiul minim de cotizare, Curtea reține că acestea reprezintă o problemă de interpretare și aplicare a dispozițiilor din Legea nr. 263/2010 privind condițiile de acordare a pensiei de invaliditate la cazul dedus judecății instanței în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate, iar nu o problemă de constituționalitate.