Decizia CCR nr. 994 din 22.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 2781alin. 10 şi art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 278¹alin. 10 și art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cornel Vasile Gheorghe Ilie în Dosarul nr. 43.376/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.307D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 693 din 2 iulie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 43.376/299/2011, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278¹alin. 10 din Codul de procedură penală și art. I pct. 140 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, care a reprodus alin. 2 al art. 279 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cornel Vasile Gheorghe Ilie în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva soluției de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece a fost eliminată posibilitatea de atac a hotărârii instanței de fond privind plângerea împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale. De asemenea, în ce privește dispozițiile art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, autorul excepției a arătat că acestea obstrucționează accesul liber la justiție, neputându-se adresa direct instanței de judecată cu plângere prealabilă.

Judecătoria Sectorului 1 București opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și

Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile art. 278¹alin. 10 din Codul de procedură penală, așa cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, precum și dispozițiile art. I pct. 140 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Însă, ținând seama de normele de tehnică legislativă, Curtea constată că, pe lângă dispozițiile art. 278¹alin. 10 din Codul de procedură penală, obiectul excepției îl constituie prevederile art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 140 din Legea nr. 356/2006. Aceste dispoziții legale au următorul conținut:

- Art. 278¹alin. 10: "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă.“;

- Art. 279 alin. 2: "Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii.“

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 referitor la Universalitate,art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi,art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului,art. 21 referitor la Accesul liber la justiție și art. 53 referitor la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și ale art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la Dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 613 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 29 iunie 2012, Curtea Constituțională, menținând jurisprudența existentă în materie, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278¹alin. 10 și art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, arătând că împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii, astfel încât reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278¹din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea acesteia și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului. În același sens sunt Decizia nr. 125 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, și Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluțiile deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

De asemenea, în ce privește critica adusă dispozițiilor art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, autorul excepției urmărește, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul reglementării posibilității ca pentru anumite infracțiuni plângerea prealabilă să fie adresată direct instanței de judecată. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (a se vedea în același sens Decizia nr. 1.277 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2009, și Decizia nr. 613 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 29 iunie 2012).