Decizia CCR nr. 185 din 3.04.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. XXII din Legea nr. 2/2013 - unele măsuri pt. degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pt. pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 - C....

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. XXII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Panică T. Bodron în Dosarul nr. 7.296/99/2012 al Tribunalului Iași - Secția I civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 428D/2013.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 10 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 7.296/99/2012, Tribunalul Iași - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XXII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

5. Excepția a fost ridicată de Panică T. Bodron într-o cauză având ca obiect asigurări sociale, în speță fiind contestată o decizie de impunere emisă de Casa Județeană de Pensii Iași.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, în calitatea sa de auditor public extern la Curtea de Conturi, a fost discriminat în raport cu magistrații și consilierile conturi, în ceea ce privește eliminarea pensiei de serviciu. În acest sens invocă deciziile nr. 871 și nr. 873 din 25 iunie 2010, Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011 și Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, decizii prin care Curtea Constituțională a statuat că diferența de tratament este determinată de faptul că statutul consilierilor de conturi este similar cu cel al judecătorilor, ceea ce justifică acordarea consilierilor de conturi a unei pensii de serviciu similar judecătorilor.

7. Apreciază că discriminarea este evidentă, întrucât în calitatea sa de auditor public extern a fost exceptat de la beneficiul pensiei speciale, din moment ce condițiile de numire, incompatibilitățile și interdicțiile, precum și trăsăturile specifice ale exercitării profesiei sunt similare, astfel încât, prin eliminarea pensiei de serviciu doar pentru auditorii publici externi, nu și pentru magistrații și consilierii de conturi, se creează un tratament juridic diferit în privința unei categorii socioprofesionale care face parte din același grup.

8. În acest context, autorul excepției susține că odată cu apariția Legii nr. 2/2013, prin art. XXII din acest act normativ, este din nou discriminat în condițiile în care numai pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor ale cărui pensii de serviciu au fost recalculate potrivit Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, sumele încasate în temeiul unor hotărâri judecătorești de acordare a pensiilor de serviciu în cuantumul anterior Legii nr. 119/2010, desființate în căile de atac, nu se mai recuperează.

9. Ca atare, apreciază că prevederile art. XXII din Legea nr. 2/2013 sunt neconstituționale în condițiile în care nu se aplică și auditorilor publici externi ale căror pensii de serviciu au fost recalculate potrivit Legii nr. 119/2010, asupra sumelor încasate în temeiul unor hotărâri judecătorești de acordare a pensiilor de serviciu în cuantumul anterior Legii nr. 119/2010, desființate în căile de atac.

10. Tribunalul Iași - Secția I civilă, exprimându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. XXII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, consideră că aceasta este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție, deoarece principiul egalității presupune recunoașterea și aplicarea unui regim juridic egal persoanelor aflate în situații juridice asemănătoare, și nu înseamnă uniformitate, așa încât în cazul unor situații diferite un tratament diferit este posibil atunci când se justifică în mod obiectiv și rațional. De asemenea apreciază că nu se poate reține nici încălcarea art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere apreciază că nu se poate reține încălcarea art. 16 din Constituție, deoarece discriminarea reprezintă rezultatul unui tratament juridic diferit aplicabil aceleiași categorii de subiecte de drept sau unor situații care nu se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil. În situația de față este vorba de beneficiari ai pensiei în baza Legii nr. 119/2010, respectiv ai Legii nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, categorii profesionale distincte cărora li se aplică norme juridice diferite, ceea ce nu echivalează cu încălcarea principiului egalității în fața legii.

13. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. XXII din Legea nr. 2/2013 sunt constituționale. În acest sens arată că nu pot fi reținute criticile raportate la principiul constituțional al egalității în drepturi, având în vedere faptul că este vorba de categorii socioprofesionale aflate în situații obiectiv diferite, care justifică instituirea unui tratament juridic diferențiat.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2/3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. XXII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, prevederi care au următorul cuprins:

"(1) Pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor ale cărui pensii de serviciu au fost recalculate potrivit Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, sumele încasate în temeiul unor hotărâri judecătorești de acordare a pensiilor de serviciu în cuantumul anterior Legii nr. 119/2010, desființate în căile de atac, nu se mai recuperează.

(2) Sumele deja recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi nu se restituie.“

17. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia își întemeiază critica pornind de la pretinsa discriminare instituită între consilierii de conturi și auditorii publici externi din cadrul Curții de Conturi, în ceea ce privește acordarea pensiei de serviciu. Astfel, acesta consideră că discriminarea este evidentă, întrucât în calitatea sa de auditor public extern a fost exceptat de la beneficiul pensiei de serviciu, deși condițiile de numire, incompatibilitățile și interdicțiile, precum și trăsăturile specifice ale exercitării profesiei sunt similare celor ale consilierilor de conturi.

19. Analizând aspectele invocate de autorul excepției, Curtea reține că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra unor critici similare.

20. Astfel, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reținut că "statutul constituțional al magistraților - statut dezvoltat prin lege organică și care cuprinde o serie de incompatibilități și interdicții, precum și responsabilitățile și riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenței justiției, garanție a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.“

21. Ulterior, prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, Curtea a statuat: "consilierii de conturi au atât o altă reglementare constituțională și legală, cât și un statut juridic diferit în raport cu celelalte categorii de personal existente la nivelul Curții de Conturi.“

22. Pornind de la acest aspect, prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, Curtea a reținut că asimilarea consilierilor de conturi, sub aspectul incompatibilităților, cu magistrații este realizată printr-o normă de rang constituțional, ceea ce justifică acordarea pensiei de serviciu, spre deosebire de celelalte categorii de personal existente la nivelul Curții de Conturi, inclusiv auditorii publici externi.

23. În acest context, autorul excepției susține că odată cu apariția Legii nr. 2/2013 este din nou discriminat, deoarece, potrivit art. XXII din acest act normativ, sumele încasate de personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor, în temeiul unor hotărâri judecătorești de acordare a pensiilor de serviciu, în cuantumul anterior Legii nr. 119/2010, nu se mai recuperează dacă hotărârile judecătorești au fost desființate în căile de atac. În condițiile în care această măsură vizează doar personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor, discriminarea este evidentă în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, întrucât de această reglementare legală ar fi trebuit să beneficieze toate persoanele care se află în aceeași situație juridică, așa cum este și cazul său.

24. Analizând susținerile autorului excepției, Curtea apreciază că acesta vizează, în realitate, modificarea textului de lege criticat din Legea nr. 2/2013, în sensul includerii în cuprinsul acestei reglementări și a altor categorii socioprofesionale, în speță a auditorilor publici externi.

25. Din redactarea art. XXII din Legea nr. 2/2013, Curtea constată însă că legiuitorul a enunțat, în mod clar, faptul că soluția legislativă criticată se aplică doar personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor, nu și altor categorii socioprofesionale. A adopta soluția sugerată de autorul excepției ar semnifica crearea unei opțiuni pe care legiuitorul nu a prevăzut-o și pe care, dacă ar fi dorit să o reglementeze, ar fi prevăzut-o în mod expres, incluzând-o în norma legală criticată.

26. Așa fiind, având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.