Legea nr. 127/2017 - instituirea Zilei naţionale de cinstire a martirilor din temniţele comuniste

Comentarii

1

LEGE

pentru instituirea Zilei naţionale de cinstire a martirilor din temniţele comuniste

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. — Se instituie ziua de 14 mai Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste.

Art. 2. — Sărbătorirea anuală a zilei prevăzute la art. 1 poate fi marcată de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de instituţiile publice de cultură din ţară prin organizarea de comemorări oficiale, depuneri de coroane și alte manifestări menite să cinstească memoria acestor martiri, în limita alocaţiilor bugetare aprobate.

Art. 3. — În ziua de 14 mai, Societatea Română de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune şi Agenţia Naţională de Presă AGERPRES vor difuza, cu prioritate, emisiuni şi materiale informative despre evenimentele petrecute în perioada prigoanei comuniste, în ziua de 14 mai 1948.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PETRU-GABRIEL VLASE 

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

Bucureşti, 30 mai 2017.

Nr. 127.

Publicate în același Monitor Oficial:

Comentarii despre Legea nr. 127/2017 - instituirea Zilei naţionale de cinstire a martirilor din temniţele comuniste

Nume 

Email

Anunţă-mă dacă apar comentarii noi

Comentează

Expunere de motive initiatori 1.06.2017

Marea sărbătoare a tuturor românilor care cinstesc sfânta jertfa a martirilor din temniţele comuniste, este ziua de 14 mai 1948, când au fost arestaţi de către regimul comunist marea majoritate a tinerilor, a intelectualilor, a multor români, care, prin exemplul de neascultare şi reală libertate exprimată în fata regimului dictatorial ateu, au pătimit asemenea primilor creştini. Este sărbătoarea tinerilor care, prin sângele vărsat în temniţele comuniste, au încercat să spele păcatele neamului românesc atât de încercat de-a lungul acelor zile.

In acea noapte de 14 spre 15 mai 1948, au fost

Citește mai mult

arestaţi peste 10.000 de tineri, anchetaţi, ulterior condamnaţi şi repartizaţi în puşcăriile unde urma să execute fiecare condamnarea.

Din memoria victimelor cităm: „Cu vreo patru, cinci zile înainte de plecarea din Roman, mi se arată o imagine: undeva în întuneric, în fundul sălii, o scânteie de lumină. Şi mă opresc, într-adevăr în realitate, după două săptămâni, în faţa puşcăriei Aiudului. Eram legaţi la ochi şi ca să merg către capătul sălii mi-au dat prosopul de la ochi şi tocmai lumina aceea mi se arată mie acolo unde caraliul deschide celula: -Intră aici, banditule! Şi asta era scânteia şi celula mea. Şi am mai avut o prevestire la ieşirea din puşcărie. Le-am zis camarazilor mei: -Măi, băieţi nu murim. Fiţi atenţi, rezistăm şi mergem înainte. Lupta se duce mai departe. Şi într-adevăr aşa a fost.”

A ignora istoria suferinţei acelor zile, căreia i-au căzut pradă unii dintre cei mai curaţi şi mai drepţi dintre romani, adevărate vlăstare ale eternităţii acestui neam, dar şi a lungii perioade marcate de represaliile comunismului, ar fi o greşeala fatala aplicata acurateţei istoriei noastre.

Prigoniţii şi întemniţaţii penitenciarelor comuniste, şi-au apărat cu preţul vieţii, atât credinţa, câtr şi idealul romanesc.

Departe de familii, de prieteni, colegi, profesori, studenţi, enoriaşi, vecini uneori şi de lumina zilei, ei, martirii neamului romanesc din temniţele comuniste, s-au învrednicit înaintea Cerului ca noi să avem alt viitor. Aceşti oameni, care cu nepăsare înaintea suferinţelor, au refuzat orice bine pământesc şi orice miraj al unei vieţi dulci prin tăcere, au reuşit să înalţe cele mai curate sentimente ale românismului.

Martirii, adevăraţii fii ai lui Adam, nu au uitat că lumea s-a făurit prin Cuvânt, au fost conştienţi de efemeritatea acestei lumi, dar au fost conştienţi şi de misiunea harnica a unui neam mic, dar doritor de libertate.

Nu i-au clintit nici orele de tortură, nu i-au speriat nici viitorul putred material al gropilor comune, nici zilele la „neagra”, nici dorul de casă. I-a unit speranţa, credinţa, misiunea României şi dragostea de neam.

Ce am putea spune noi despre zorii suferinţei martirilor romani din temniţele pregătite pentru convertirea la ideologia comunistă: Suceava, Piteşti, Gherla, Târgu Ocna, Târgşoru, Braşov, Ocnele Mari, Peninsula?

Sau ce am putea adăuga despre închisorile de exterminare a elitei politice şi intelectuale din Sighet, Râmnicu Sărat, Galaţi, Aiud, Craiova, Braşov, Oradea, Piteşti ori lagărele de munca din Canalul Dunăre-Marea Neagra (Peninsula, Poarta Alba. Salcia, Periprava, Constanta, Midia, Capul Midia, Cernavoda, etc.) sau coloniile de muncă din Balta Brăilei?

Dar despre închisorile de triaj şi tranzit din Jilava şi Văcăreşti?

Sau despre închisorile de anchetă din Rahova, Uranus ori închisorile pentru femei din Mărgineni, Mislea, Miercurea Ciuc, Dumbrăveni?

Dar în privinţa penitenciarelor pentru minori din Târgşoru, Mărgineni, Cluj sau penitenciarele Spital din Târgu Ocna şi Văcăreşti?

Ne sunt cunoscute metodele de tortură practicate prin lovituri aplicate în părţile sensibile ale corpului, bătăi cu saci de nisip, strivirea unghiilor, arderea tălpilor la flacără, smulgerea părului din cap, tratarea rănilor cu sare, crucificarea, bătaia sistematică la tălpi, etc.?

Suntem conştienţi de nume mari ca ale părintelui Nicolae Steinhardt, pastorului Richard Wurmbrand, episcopului greco-catolic Iuliu Hossu, părintelui greco-catolic Tertulian Langa, politicianului Iuliu Maniu, a poetului Radu Gyr şi a soţiei sale sau Mircea Vulcănescu, Aurelian Bentoiu, între mulţi alţii care au pătimit în aceste temniţe?

Se impune, aşadar, ca aceasta zi să fie cinstită şi declarată ca zi naţionala a acelor martiri, care şi-au adus darul înaintea istoriei şi a Cerului pentru neamul nostru, care s-au jertift pe ei ca să ne fie nouă mai bine. Din respect pentru cei care au îndrăznit să reziste acelor vremuri istorice, Parlamentul României are datoria morală să declare ziua de 14 mai ca zi a martirilor temniţelor comuniste.

Nu există în toata istoria neamului românesc un astfel de memorial, nu există şi sperăm să nu mai existe cândva o perioadă atât de întunecata, marcată de vreun regim totalitar.

Noi, românii, în toată istoria noastră, am ştiut să apreciem darul fiecăruia, preţuim libertatea, iubim pământul care ne-a fost dat, ne iubim vecinii, colegii, apropiaţii, ne iubim până şi duşmanii.

Iniţiatori
34 deputaţi, din care:
- neafiliaţi: Burlacu Ştefan, Marian Ion Cristinel, Movilă Petru, Negruţ Clement, Rotaru Răzvan
- PSD: Boboc Valentin Gabriel
- PNL: Alexe Florin-Alexandru, Cherecheş Florica, Ciubotaru Lucian-Manuel, Costin Gheorghe, Dumbrăvanu Paul, Dumitru Ovidiu-Ioan, Gheorghe Andrei Daniel, Grecea Maria, Guran Virgil, Hărău Eleonora-Carmen, Ispir Raluca-Cristina, Manea Victor-Gheorghe, Mihai Aurelian, Mironescu Răzvan Horia, Nicolae Florian, Oros Nechita-Adrian, Raeţchi Ovidiu Alexandru, Reuer Elena-Ramona, Secară Florin Mihail, Surdu Raluca, Şcheau Ion, Ştirbu Gigel-Sorinel, Tararache Mihai, Tămâian Ioan, Teju Sorin, Thuma Hubert Petru Ştefan

Răspunde