Decizia CCR nr. 165 din 17.03.2015 privind privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi”, cuprinsă în art. II din Legea nr. 144/2012 pt. modificarea OG...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea "Cronos Distribuție" - S.R.L. din Alexandria în Dosarul nr. 12.115/302/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 924D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că își menține valabilitatea jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 3 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 12.115/302/2014, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea "Cronos Distribuție" - S.R.L. din Alexandria într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare formulată de aceasta în contradictoriu cu Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat poate da naștere unor interpretări diferite, în sensul că legea contravențională mai favorabilă nu se aplică retroactiv decât tarifelor de despăgubire contestate în instanță până la data intrării în vigoare a acesteia, iar nu și celor necontestate până la momentul când legea începe să activeze. Arată că textul criticat instituie, totodată, un regim juridic inegal și discriminator pentru deținătorii de autovehicule trași la răspundere contravențională și civilă pentru lipsa rovinietei. Precizează că este evident că textul nu permite aplicarea legii contravenționale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul vechii legi și care vor fi judecate sub legea nouă, ci numai acelora care fac sau au făcut obiectul unor procese soluționate definitiv ori aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a legii noi. Prin termenul instituit, "până la data intrării în vigoare a prezentei legi", este afectat principiul egalității în fața legii a cetățenilor pentru contravenienții care, deși se află în aceeași situație juridică, din motive independente de voința lor, pot intra sub incidența unor regimuri juridice diferite, în pofida faptului că toți au săvârșit aceeași contravenție, lipsa rovinietei. Drept urmare, unii contravenienți sunt exonerați de plata tarifului, în timp ce alții urmează să îl plătească.

6. Judecătoria Sectorului 5 București consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, observând că reprezintă o normă contravențională mai favorabilă, care poate dispune și pentru trecut. În ce privește pretinsa discriminare între contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, apreciază că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul diferit aplicat de legiuitor.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012, potrivit cărora "Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate in instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează". Din motivarea excepției rezultă însă că autorul acesteia critică doar sintagma "și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi" cuprinsă în art. II al Legii nr. 144/2012, aceasta urmând să reprezintă obiectul excepției.

11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege dedus controlului de constituționalitate contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, care consacră principiul neretroactivității legii, precum și prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 385 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013, Decizia nr. 505 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 21 ianuarie 2014, Decizia nr. 36 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 4 martie 2014, Decizia nr. 112 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 25 aprilie 2014, și Decizia nr. 386 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 august 2014).

13. Curtea reține că, potrivit art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, actele normative pot cuprinde, pe lângă amenda contravențională ca sancțiune de drept administrativ, și tarife de determinare a despăgubirilor pentru prejudiciile pricinuite prin săvârșirea contravenției. În acest sens, art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare, prevedea că "Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4". Prin Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012, Curtea a reținut că, în concepția Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. de a beneficia de repararea prejudiciului (uzarea și degradarea drumurilor naționale) cauzat (prejudiciul fiind rezultatul direct al acțiunii de folosire a drumurilor naționale fără plata rovinietei) prin fapta ilicită săvârșită de utilizator (folosirea drumului național fără plata rovinietei). Așadar, obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii pentru săvârșirea unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. Curtea observă că art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 abrogă articolul menționat, astfel încât nedeținerea rovinietei valabile atrage sancțiunea contravențională, dar de la data intrării în vigoare a legii nu mai atrage obligația plății tarifului de despăgubire.

14. Prin Decizia nr. 112 din 6 martie 2014, Curtea, referitor la pretinsa discriminare, a reținut că cele două categorii de persoane, respectiv contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - tarife care se anulează conform textului criticat - și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută încălcarea prin textul criticat a dispozițiilor art. 16 din Constituție.

15. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză.