Legea nr. 126/2024 privind unele măsuri pentru consolidarea capacității de combatere a evaziunii fiscale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative

Comentarii

1

LEGE

privind unele măsuri pentru consolidarea capacității de combatere a evaziunii fiscale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. I. — Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, litera c) se modifică și va avea următorul cuprins:

„c) documente legale — documentele emise pe suport hârtie sau electronic prevăzute de Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul vamal, Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de reglementările elaborate pentru punerea în aplicare a acestora, precum și factura electronică emisă, transmisă și primită, potrivit legii, utilizând sistemul național privind factura electronică RO e-Factura;”.

2. La articolul 6¹, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (1¹), cu următorul cuprins:

„(1¹) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani sau cu amendă nereținerea impozitelor și/sau contribuțiilor prevăzute în anexa la prezenta lege.”

3. La articolul 9 alineatul (1), partea introductivă și literele c)—e) se modifică și vor avea următorul cuprins:

„A rt. 9. — (1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:

(...)

c) evidențierea, în actele contabile, în factura electronică sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive;

d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor, inclusiv electronice;

e) executarea de evidențe contabile duble folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor, inclusiv cele electronice;”.

4. La articolul 9 alineatul (1), după litera g) se introduc două noi litere, lit. h) și i), cu următorul cuprins:

„h) folosirea de către contribuabil, cu rea-credință, a sistemului național privind factura electronică RO e-Factura, în vederea creării aparenței de legalitate a unor operațiuni fictive sau disimulării circuitului tranzacțional real al bunurilor/serviciilor;

i) utilizarea de aparate de marcat electronice fiscale care nu sunt conectate la sistemul informatic național de supraveghere și monitorizare a datelor fiscale, potrivit legii, sau alterarea aparatelor de marcat electronice fiscale pentru netransmiterea unor date fiscale sau transmiterea unor date fiscale nereale.”

5. La articolul 9, alineatele (2) și (3) se modifică și vor avea următorul cuprins:

„(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.

(3) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 1.000.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.”

6. După articolul 9¹ se introduc două noi articole, art. 9² și 9³, cu următorul cuprins:

„Art. 9². — (1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi orice acțiune comisă în cadrul unor scheme frauduloase având ca efect diminuarea cu cel puțin 1.000.000 euro, în echivalentul monedei naționale, a resurselor bugetului de stat, prin:

a) utilizarea sau prezentarea de declarații sau documente false, documente electronice false, incorecte sau incomplete privind TVA;

b) nedivulgarea în mod intenționat de informații privind TVA, atunci când aceste informații trebuie divulgate potrivit legii;

c) prezentarea de declarații corecte, declarații electronice corecte privind TVA pentru a masca în mod fraudulos neplata sau constituirea unor drepturi necuvenite la rambursări de TVA.

(2) Tentativa la infracțiunea prevăzută la alin. (1) se pedepsește.

Art. 9³. — Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă operațiunea de creditare efectuată în mod direct sau indirect de către orice persoană fizică, având drept scop efectuarea unor plăți cu sume de bani care provin din omisiunea evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate și/sau a veniturilor realizate a unuia sau mai multor contribuabili.”

7. Articolul 10 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 10. — (1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute la art. 6¹, 8 sau 9, dacă până la expirarea unui termen de maximum 30 de zile de la finalizarea controlului efectuat de organele competente, în urma căruia se individualizează un prejudiciu datorat bugetului general consolidat de până la 1.000.000 euro, prejudiciul majorat cu 15% din valoarea acestuia, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, prin plată efectivă, fapta nu se pedepsește. În acest caz, organele competente nu sesizează organele de urmărire penală.

(2) În cazul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute la art. 6¹, 8 sau 9, dacă până la primul termen de judecată prejudiciul cauzat este acoperit integral, prin plată efectivă, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceste condiții este de până la 1.000.000 euro inclusiv, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. În cazul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute la art. 6¹, 8 sau 9, dacă ulterior primului termen de judecată și până la judecarea definitivă a cauzei prejudiciul cauzat este acoperit integral, prin plată efectivă, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc cu o treime. Prejudiciul se va determina în temeiul unei expertize de specialitate. Suspectul sau inculpatul au dreptul de a participa la efectuarea expertizei. Dispozițiile art. 172—180 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător. Despre dispunerea expertizei va fi încunoștințat suspectul sau inculpatul, persoană fizică sau persoană juridică, prin reprezentant, după caz, dându-i acestuia timpul necesar pentru exercitarea deplină a drepturilor sale procesuale.

(3) În cazul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute la art. 6¹, 8 sau 9, prin care s-a cauzat un prejudiciu care nu depășește 1.000.000 euro, în echivalentul monedei naționale, dacă în cursul urmăririi penale prejudiciul cauzat majorat cu 25% din valoarea acestuia, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, prin plată efectivă, fapta nu se pedepsește, aplicându-se dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală. Dacă în cursul procedurii camerei preliminare sau al judecății, până la pronunțarea unei hotărâri în primă instanță, același prejudiciu majorat cu 50% din valoarea acestuia, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, prin plată efectivă, fapta nu se pedepsește, aplicându-se dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală. Dacă în cursul judecății în apel, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, același prejudiciu majorat cu 100% din valoarea acestuia, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, prin plată efectivă, fapta nu se pedepsește, aplicându-se dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală.

(4) Dispozițiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaților chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) și (2).

(5) Dacă persoana care a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 6¹, 8 sau 9 aduce la cunoștința organelor de urmărire penală sau a organelor fiscale infracțiunea comisă, în timp ce aceasta se află în derulare sau în termen de cel mult un an de la data epuizării activității infracționale și mai înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate cu privire la aceasta și, ulterior, înlesnește aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor participanți la comiterea infracțiunii, limitele speciale se reduc la jumătate.

(6) Dispozițiile prevăzute la alin. (1) și (2) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1) sau (2).”

8. După articolul 10 se introduce un nou articol, art. 10¹, cu următorul cuprins:

„Art. 10¹. — În cazul infracțiunilor prevăzute de prezenta lege, termenul de prescripție al răspunderii penale începe să curgă de la data sesizării organului fiscal sau de la data sesizării organului de urmărire penală, dar nu mai târziu de 10 ani de la data comiterii infracțiunii.”

Art. II. — Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 22 noiembrie 2016, aprobată cu modificări prin Legea nr. 120/2018, cu modificările ulterioare, se completează după cum urmează:

1. La articolul 11 alineatul (1) punctul 1, după litera c) se introduce o nouă literă, lit. d), cu următorul cuprins:

„d) infracțiunile prevăzute de art. 8, 9 și 9² din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare, dacă în cauză, indiferent de numărul infracțiunilor concurente, s-a produs o pagubă materială mai mare de 10 milioane de lei.”

2. După articolul 11 se introduce un nou articol, art. 11¹, cu următorul cuprins:

„Art. 11¹. — (1) Cauzele cu care parchetele de pe lângă tribunale, parchetele de pe lângă curțile de apel și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost sesizate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9 din Legea nr. 241/2005, cu modificările și completările ulterioare, vor fi soluționate în continuare de procurorii din cadrul acestor structuri de parchet, indiferent de valoarea pagubei.

(2) Actele și lucrările efectuate până la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân valabile.”

Art. III. — Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 13, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alin. (3¹) și (3²), cu următorul cuprins:

„(3¹) Sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție, indiferent de calitatea persoanei, infracțiunile prevăzute la art. 8, 9 și 9² din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare, dacă în cauză, indiferent de numărul infracțiunilor concurente, s-a produs o pagubă materială mai mare de 10 milioane de lei.

(3²) Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție pot efectua urmărirea penală cu privire la infracțiunea de spălare a banilor, inclusiv autonom, dacă banii, bunurile și valorile care au făcut obiectul spălării banilor provin din săvârșirea infracțiunilor date în competența aceleiași direcții.”

2. La articolul 13, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(4) Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute la alin. (1)—(3²).”

3. După articolul 13¹ se introduce un nou articol, art. 13², cu următorul cuprins:

„Art. 13². — (1) Cauzele cu care parchetele de pe lângă tribunale, parchetele de pe lângă curțile de apel și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost sesizate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9 din Legea nr. 241/2005, cu modificările și completările ulterioare, vor fi soluționate în continuare de procurorii din cadrul acestor structuri de parchet, indiferent de valoarea pagubei.

(2) Actele și lucrările efectuate până la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân valabile.”

Art. IV. — La articolul 197 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificările și completările ulterioare, după alineatul (3) se introduc zece noi alineate, alin. (4)—(13), cu următorul cuprins:

„(4 ) Dacă mijloacele materiale de probă sunt tutunuri prelucrate, acestea se inventariază, luând în același timp și măsurile de securitate, de păstrare și de conservare corespunzătoare până la predarea lor efectivă organelor care efectuează distrugerea. Toate bunurile se fotografiază, iar fotografiile se vizează de organul de urmărire penală și se atașează la dosar.

(5) Dacă mijloacele materiale de probă sunt cele prevăzute la alin. (4), se prelevează probele necesare expertizării atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, dispozițiile art. 160 alin. (1), (2) și (4) aplicându-se în mod corespunzător. Câte un exemplar din probele ridicate din fiecare categorie de produs se păstrează de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată la care se găsește dosarul, până la soluționarea definitivă a cauzei.

(6) După fotografiere, inventariere și prelevarea de probe, bunurile prevăzute la alin. (4) se predau pentru distrugere de către organul care a efectuat ridicarea sau reținerea antrepozitarilor autorizați pentru tutun prelucrat, destinatarilor înregistrați sau importatorilor autorizați de astfel de produse, în condițiile prevăzute la art. 431 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. Predarea bunurilor pentru distrugere se realizează în baza unei ordonanțe motivate dispuse de procuror în cursul urmăririi penale sau, după caz, a unei încheieri dispuse de instanța de judecată la care se găsește dosarul, în termen de maximum 6 luni de la identificarea bunurilor.

(7) Fiecare antrepozitar autorizat, destinatar înregistrat și importator autorizat are obligația să asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul, depozitarea și distrugerea cantităților de produse din lotul care i-a fost repartizat. Procedura de distrugere se efectuează conform prevederilor din normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.

(8) După efectuarea operațiunii de distrugere, Autoritatea Vamală Centrală înaintează un exemplar al documentelor întocmite cu ocazia preluării în custodie, transportului, depozitării și distrugerii cantităților de produse organului de urmărire penală sau, după caz, instanței de judecată care a dispus distrugerea, acestea atașându-se la dosarul cauzei.

(9) Dacă mijloacele materiale de probă sunt bunuri dovedite că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, altele decât cele prevăzute la alin. (4), dispozițiile alin. (4) în ceea ce privește inventarierea, păstrarea, conservarea, fotografierea și cele ale alin. (5) se aplică în mod corespunzător.

(10) După inventariere, fotografiere și prelevarea de probe, bunurile prevăzute la alin. (9) se predau pentru distrugere de către organul care a efectuat ridicarea sau reținerea titularului dreptului de proprietate intelectuală. Predarea bunurilor pentru distrugere se realizează în baza unei ordonanțe motivate dispuse de procuror în cursul urmăririi penale sau, după caz, a unei încheieri dispuse de instanța de judecată la care se găsește dosarul, în termen de maximum 6 luni de la identificarea bunurilor.

(11) Fiecare titular al dreptului de proprietate intelectuală are obligația să asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul, depozitarea și distrugerea cantităților de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat. Procedura de distrugere se efectuează conform prevederilor art. 1 alin. (5)—(7) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(12) În cazul în care există solicitări din partea unor instituții din domeniul ocrotirii sociale, organizații sau asociații nonprofit cu caracter umanitar, asociații ori cluburi sportive, instituții de învățământ sau persoane fizice care au avut de suferit de pe urma dezastrelor, titularul dreptului de proprietate intelectuală poate, în cazul în care sunt mărfuri apte pentru consumul sau uzul persoanelor fizice, să procedeze la predarea acestora cu titlu gratuit, în funcție de natura bunurilor, cu condiția de a nu fi comercializate. Solicitările se depun la Autoritatea Vamală Centrală, care le înaintează titularilor de marcă, iar predarea bunurilor cu titlu gratuit se realizează în baza unei ordonanțe motivate dispuse de procuror în cursul urmăririi penale sau, după caz, a unei încheieri dispuse de instanța de judecată la care se găsește dosarul, în termen de maximum 6 luni de la identificarea bunurilor.

(13) Autoritatea Vamală Centrală înaintează un exemplar al documentelor întocmite cu ocazia preluării în custodie, transportului, depozitării și distrugerii sau, după caz, predării cantităților de produse în scop umanitar organului de urmărire penală sau, după caz, instanței de judecată care a dispus distrugerea sau predarea bunurilor în scop umanitar, acestea atașându-se la dosarul cauzei.”

Art. V. — (1) Prezenta lege stabilește regimul juridic al mijloacelor de transport reținute de reprezentanții autorității vamale ca urmare a sancționării faptei de sustragere de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal.

(2) În sensul prezentei legi, prin mijloc de transport se înțelege vehiculul cu sau fără autopropulsie destinat transportului de mărfuri sau persoane, indiferent de calea de comunicație, folosit la sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal.

Prin autoritate vamală competentă se înțelege direcția regional vamală care exercită activitatea la nivel teritorial.

(3) Mijloacele de transport reținute ca urmare a sancționării faptei de sustragere de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal vor fi identificate în procesul-verbal de constatare a contravenției la regimul vamal, iar față de acestea se iau măsuri de conservare sau de valorificare, făcându-se mențiunile corespunzătoare în procesul-verbal. Autoritatea vamală competentă are obligația să stabilească proprietarul mijlocului de transport reținut și, dacă acesta aparține unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menționa, dacă este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilă. În situația în care mijlocul de transport aparține unei alte persoane decât contravenientul, în termen de 5 zile lucrătoare de la întocmirea procesului-verbal de constatare, autoritatea vamală competentă sesizează

organele de poliție competente în vederea efectuării cercetărilor pentru identificarea proprietarului sau, după caz, a deținătorului legal al mijlocului de transport. Pe baza rezultatului cercetărilor efectuate de organele de poliție, autoritatea vamală îl notifică pe proprietar sau, după caz, pe deținătorul legal al mijlocului de transport, prin scrisoare recomandată cu aviz de primire, ca în termen de un an de la primire să ridice mijlocul de transport aflat sub supravegherea autorității vamale.

(4) Mijloacele de transport reținute în conformitate cu prevederile art. 653 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006, cu modificările și completările ulterioare, se păstrează sub supravegherea autorității vamale timp de un an de la data la care proprietarul sau deținătorul legal a primit notificarea autorității vamale. După expirarea termenului de un an, în situația în care procesul-verbal de contravenție nu a fost contestat sau contestația a fost respinsă prin hotărârea definitivă a instanței de judecată, mijloacele de transport se consideră intrate în proprietatea privată a statului și se valorifică conform actelor normative specifice.

(5) Mijloacele de transport aflate sub supravegherea autorității vamale vor putea fi ridicate în perioada prevăzută la alin. (4) de către proprietar sau deținătorul legal dacă face dovada achitării contravalorii amenzii contravenționale, precum și a cheltuielilor ocazionate de depozitarea mijlocului de transport. În situația în care amenda contravențională nu este achitată în termenul legal, autoritatea vamală competentă întreprinde demersurile legale pentru declanșarea procedurii de executare silită.

(6) Valorificarea mijloacelor de transport se face conform reglementărilor privind modul și condițiile de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, iar veniturile rezultate în urma valorificării vor fi folosite prioritar pentru achitarea creanței la bugetul de stat reprezentată de contravaloarea amenzii și a penalităților de întârziere, urmând ca diferența să se facă venit la bugetul statului.

(7) Normele metodologice de punere în aplicare a prezentului articol se aprobă prin hotărâre a Guvernului, elaborată de Autoritatea Vamală Română în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.

p. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR,

ALFRED-ROBERT SIMONIS 

PREȘEDINTELE SENATULUI

NICOLAE-IONEL CIUCĂ

București, 10 mai 2024.

Nr. 126. 

Publicate în același Monitor Oficial:

Comentarii despre Legea nr. 126/2024 privind unele măsuri pentru consolidarea capacității de combatere a evaziunii fiscale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative

Nume 

Email

Anunţă-mă dacă apar comentarii noi

Comentează

Expunere de motive 14.05.2024

Expunere de motive la LEGEA privind unele măsuri pentru consolidarea capacității de combatere a evaziunii fiscale precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative

Experiența instituțională a relevat faptul că creditarea societăților, în mod deosebit prin utilizarea numerarului, de către asociați, acționari ori de către alte persoane care în mod formal sau informal sunt implicate în conducerea acestora, se regăsește în foarte multe situații în imediata vecinătate a infracțiunilor de evaziune fiscală.

In fapt, veniturile nedeclarate, respectiv sumele încasate din activitatea

Citește mai mult

ilegală derulată pe seama societății administrate, direct sau indirect, sunt reintroduse în societate prin disimularea unor operațiuni de creditare a acesteia. Astfel, starea de fapt fiscală este denaturată, diminuându-se veniturile impozabile ale societății și creanțele fiscale datorate bugetului general consolidat al statului. Totodată, societatea este privată de resursele financiare proprii, necesare pentru derularea optimă a activității și înregistrează o creștere a datoriei către creditori care procură fonduri tocmai din utilizarea nelegală a societății, respectiv a patrimoniului acesteia. În plus, această finanțare disimulată creează premisele devalizării societății prin restituirea, în mod necuvenit, către creditor, a unor sume pe care societatea le obține din activitate licită. Utilizarea acestui mecanism de finanțare disimulată a societății indică reaua-credință a creditorului, această faptă fiind în strânsă legătură cu infracțiunile de evaziune fiscală, prin crearea unei aparențe de legalitate și disimularea adevăratei naturi a provenienței fondurilor utilizate.

Evaziunea fiscală este un fenomen ale cărui efecte negative afectează veniturile bugetare și distorsionează mediul de afaceri.

Scopul primordial al legii este recuperarea prejudiciilor cauzate bugetului general consolidat al statului prin faptele de evaziune fiscală și atragerea răspunderii persoanelor vinovate.

Răspunderea persoanelor vinovate trebuie să fie proporțională în raport de o serie de factori precum cuantumul prejudiciului, recunoașterea vinovăției și momentul recunoașterii acesteia, precum și antecedentele penale.

Ponderea actelor de sesizare a organelor de urmărire penală pentru prejudicii sub 500.000 euro în totalul sesizărilor organelor de urmărire penală este în medie de 80%, în ultimii doi ani.

Numărul mare de sesizări duce la o încărcare a organelor de urmărire penală cu consecința creșterii duratei de soluționare a sesizărilor penale. Totodată, există premisele reducerii posibilităților de recuperare a prejudiciilor întrucât activele societății pot fi înstrăinate în perioada soluționării cauzei penale, mai ales în condițiile în care procedurile administrative de stabilire și recuperare a creanțelor fiscale sunt suspendate până la finalizarea urmăririi penale.

Traficul ilicit cu bunuri de contrabandă și contrafăcute, evaziunea fiscală și criminalitatea organizată sunt amenințări cu impact major în bunul mers al societății românești, atât în ceea ce privește domeniile economice, cât și cele legate de sănătate și de siguranță a cetățenilor.

Lupta împotriva acestor fenomene infracționale este considerată o prioritate pentru statul român, fiind o direcție strategică de acțiune din Strategia Națională de Apărare a Țării și a autorităților de aplicare a legii.

Urmare a acestei strategii, autoritățile de aplicare a legii au planuri specifice de acțiune care vizează diminuarea fenomenelor infracționale în vederea consolidării veniturilor la bugetul de stat, precum și creșterea siguranței cetățenilor.

Rezultatele obținute de autoritățile de aplicare a legii în ultimii ani arată amploarea deosebită a acestor fenomene infracționale, atât în ceea ce privește numărul de acțiuni derulate finalizate cu reținerea unor cantități semnificative de produse de contrabandă și/sau contrafăcute, cât și în ceea ce privește evoluția încasărilor la bugetul de stat.

Conform datelor prezentate de Poliția de Frontieră, în primele 9 luni ale anului 2023, volumul produselor din tutun (țigări și tutun brut) confiscate s-a dublat față de aceeași perioadă a anului 2022, în timp ce traficul cu produse contrafăcute s-a triplat în primele șase luni ale anului 2023.

Rezultate foarte bune în această direcție sunt prezentate și de către Poliția Română și Autoritatea Vamală Română, trendul volumului de bunuri gestionate în camerele de corpuri delicte fiind unul ascendent, iar capacitățile de depozitare sunt tot mai limitate, mai ales în contextul adoptării de dată recentă a Legii 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung, care prevede, între altele, confiscarea bunurilor și mărfurilor pentru care nu pot fi prezentate documente legale de proveniență.

O situație prezentată la nivelul Poliției Române din 31 iulie 2022 arată faptul că gradul de ocupare al camerelor de corpuri delicte era de 82% la nivel național, existând inspectorate județene unde gradul de ocupare depășea 90%. Produsele ridicate în vederea confiscării, în special cele contrafăcute sau care provin din contrabandă, rămân Indisponibilizate în camerele de corpuri delicte sau în custodia unor persoane juridice o perioadă lungă de timp (10 ani sau chiar mai mult) respectiv de la data identificării și ridicării lor de către organele de anchetă și până la data pronunțării de către instanțele de judecată a unor hotărâri definitive prin care se dispune măsura confiscării speciale a acestor bunuri. Asta în contextul în care, în accepțiunea art. 197 din Codul de procedură penală, aceste categorii de bunuri constituie mijloace materiale de probă și sunt considerate corpuri delicte, iar potrivit art. 162 din același act normativ, mijloacele materiale de probă se păstrează de organul de urmărire penală sau instanța de judecată până la soluționarea definitivă a cauzei. Astfel, spațiile de depozitare de corpuri delicte ale autorităților de aplicare a legii devin insuficiente datorită nevoii de depozitare pe o perioadă lungă de timp a acestor bunuri, fapt ce generează costuri mari legate de depozitare, pază și securitate, atât în spațiile proprii, cât și în cazul folosirii unor spații închiriate pentru acest scop.

Gradul de ocupare al spațiilor de depozitare prezintă fluctuații în funcție de volumul bunurilor intrate/ieșite din gestiune (flux ce este determinat de activitățile de constatare și confiscare/indisponibilizare a bunurilor de către structurile operative, de ritmul de soluționare a evenimentelor de natură contravențională sau infracțională din care provin bunurile, precum și de promptitudinea cu care acestea sunt restituite sau predate/preluate spre distrugere ori valorificare).

Evoluția fenomenelor infracționale care au ca obiect material bunuri contrafăcute și/sau de contrabandă este cea care determină volumul bunurilor Indisponibilizate din cadrul acestei categorii și implicit gradul de ocupare al spațiilor amenajate în acest scop Ia nivelul autorităților (poliție, poliție de frontieră, autoritate vamală). Edificarea de noi spații de depozitare ar implica identificarea, pe de o parte, a unor surse de finanțare în vederea realizării acestora, acest lucru implicând un proces de durată, iar pe de altă parte, a unor imobile care să satisfacă cerințele unor astfel de obiective. Aceasta în condițiile în care Legea 201/2016 privind stabilirea condițiilor pentru fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe și de modificare a Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun instituie condițiile care trebuie respectate pentru introducerea pe piață a acestor produse.

In situația în care astfel de produse nu respectă aceste prevederi, ele nu pot fi comercializate/valorificate pe teritoriul național.

Astfel, toate produsele care provin din contrabandă sau contrafacere reținute de către organele de aplicare a legii, nu pot fi introduse în circuitul comercial, fiind supuse procesului de distrugere în condițiile prevăzute de art. 431 din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, însă numai la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

În lipsa unor măsuri care să conducă la reducerea cantităților depozitate și a timpului de depozitare, statul român va trebui să cheltuie sume mari de bani destinate creșterii capacității de depozitare, asigurarea securității locațiilor și managementul acestora.

Este necesar, așadar, ca organele judiciare să poată dispune măsura distrugerii produselor contrafăcute și a celor provenite din contrabandă care nu pot fi valorificate, într-un termen mai scurt, fără a aștepta până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Pe considerentele de mai sus este nevoie de modificarea Codului de Procedură Penală prin introducerea unor completări referitoare la modul în care obiectele ca mijloc de probă sunt administrate pe perioada urmăririi penale până la momentul pronunțării de către instanțele de judecată a unor hotărâri definitive prin care se dispune măsura confiscării speciale a acestor bunuri.

În prezent, în conformitate cu dispoziția cuprinsă Ia art. 653 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, în situațiile în care se constată săvârșirea faptei prevăzute de art. 653 alin. (1) lit. a) respectiv, sustragerea de la controlul vamal a produselor accizabile, sancțiunea contravențională principală este amenda de la 5.000 lei Ia 10.000 lei, însoțită de sancțiunile contravenționale complementare reprezentate de confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal și reținerea mijlocului de transport folosit la săvârșirea contravenției până la plata amenzii.

În activitatea desfășurată, conform legislației în vigoare, autoritatea vamală se confruntă cu multe situații în care mijloacele de transport reținute conform art. 653 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României nu sunt ridicate de către titulari, astfel că, s-a ajuns la situația în care peste 1.000 de autoturisme ocupă spații din cadrul birourilor vamale de frontieră de pe raza Direcțiilor Regionale Vamale Craiova, Galați și Iași.

Având în vedere costurile implicate și spațiile necesare pentru conservarea mijloacelor de transport reținute, se impune modificarea normei în cauză.

În activitatea birourilor vamale au fost identificate o serie de neajunsuri generate de ocuparea spațiilor cu mijloacele de transport reținute, după cum urmează:

- îngreunarea traficului ca urmare a blocării pistelor destinate controlului vamal pe fiecare sens de control;

- ocuparea spațiilor structurii vamale sau a altor instituții publice unde sunt reținute fizic autoturismele;

- plata contravalorii spațiilor necesare pentru depozitare;

- cheltuieli cu mutarea mijloacelor de transport de la birourile vamale de frontieră unde au fost reținute până la locația unde vor fi depozitate până Ia plata amenzii;

- deteriorarea mijloacelor de transport din cauza condițiilor improprii de conservare și depozitare, cu consecința atragerii răspunderii civile;

- imposibilitatea suportării costurilor necesare pentru depozitarea și conservarea în condiții optime a mijloacelor de transport reținute;

- imposibilitatea asigurării supravegherii și pazei.

La blocarea spațiilor birourilor vamale de frontieră cu mijloacele de transport reținute a contribuit și practica autorităților administrației publice locale de a nu demara procedura de executare silită pentru proprietarii care nu au achitat amenzile contravenționale, invocându-se costuri disproporționate cu procedurile de executare în raport cu valoarea autoturismelor sau, după caz, insolvabilitatea debitorilor.

Dat fiind faptul că executarea sancțiunii amenzii contraveționale aplicate în temeiul legislației vamale și a Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale, pe de o parte, iar pe de altă parte, potrivit art. 215 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală „dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept ”, se ajunge la un blocaj în activitatea structurilor vamale atât prin ocuparea spațiilor, cât și prin costurile generate.

Din aceste considerente, reiese caracterul necesar și urgent al unor norme care să reglementeze termenul maxim în care mijloacele de transport să fie reținute, la expirarea căruia să poată fi valorificate, în condițiile legii, ținând seama și de dispozițiile art. 198 și art. 199 din

Regulamentul (UE) nr. 952/2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii, coroborate cu art. 249 din Regulamentul (UE) nr. 2447/2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a dispozițiilor din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

Ținând cont de cele precizate mai sus, considerăm că prin adoptarea prezentului act normativ se descurajează evaziunea fiscală și înregistrarea unor finanțări disimulate ale activității societății, prin utilizarea unor fonduri ce provin din derularea unor activități ilicite în care sunt folosite chiar activele patrimoniale ale societății administrate.

Totodată, considerăm că legea trebuie să asigure prevenția și recuperarea eficientă și rapidă a prejudiciilor, cu cheltuieli minime din partea statului.

Prin adoptarea prezentului act normativ dorim:

- înăsprirea pedepselor pentru faptele care constituie infracțiuni de evaziune fiscală, inclusiv a faptelor prin care se constată prejudiciu la bugetul de stat din TVA;

- introducerea unor fapte de evaziune noi pentru situațiile în care nu se utilizează sistemele informatice naționale precum e-transport, e-TVA, e-case de marcat fiscale, e-factura electronică, sigiliul electronic al mărfurilor, SAF-T;

Propunem completarea prevederilor art.197 din Codul de Procedură Penală aprobat prin Legea nr. 135/2010 cu modificările și completările ulterioare, cu următoarele alineate:

(4) Dacă mijloacele materiale de probă sunt tutunuri prelucrate, acestea se inventariază, luând în același timp și măsurile de securitate, de păstrare și de conservare corespunzătoare până la predarea lor efectivă organelor care efectuează distrugerea. Toate bunurile se fotografiază, iar fotografiile se vizează de organul de urmărire penală și se atașează la dosar.

(5) Dacă mijloacele materiale de probă sunt cele prevăzute Ia alin. (4), se prelevează probele necesare expertizării atât în cursul urmării penale, cât și a judecății, dispozițiile art. 160 alin. (1), (2) și (4) aplicându-se în mod corespunzător. Câte un exemplar din probele ridicate din fiecare categorie de produs se păstrează de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată la care se găsește dosarul, până la soluționarea definitivă a cauzei.

(6) După fotografiere, inventariere și prelevarea de probe, bunurile prevăzute la alin. (4) se predau pentru distrugere de către organul care a efectuat ridicarea sau reținerea, antrepozitarilor autorizați pentru tutun prelucrat, destinatarilor înregistrați sau importatorilor autorizați de astfel de produse, în condițiile prevăzute de art. 431 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Predarea bunurilor pentru distrugere se realizează în baza unei ordonanțe motivate dispuse de procuror în cursul urmăririi penale sau, după caz, a unei încheieri dispuse de instanța de judecată la care se găsește dosarul, în termen de maxim 6 luni de la identificarea bunurilor.

(7) Fiecare antrepozitar autorizat, destinatar înregistrat și importator autorizat are obligația să asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul, depozitarea și distrugerea cantităților de produse din lotul care i-a fost repartizat. Procedura de distrugere se efectuează conform prevederilor din normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.

(8) După efectuarea operațiunii de distrugere, Autoritatea Vamală Centrală înaintează un exemplar al documentelor întocmite cu ocazia preluării în custodie, transportului, depozitării și distrugerii cantităților de produse, organului de urmărire penală sau după caz, instanței de judecată care a dispus distrugerea, acestea atașându-se la dosarul cauzei.

(9) Dacă mijloacele materiale de probă sunt bunuri dovedite că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, altele decât cele prevăzute la alin. (4), dispozițiile alin. (4) în ceea ce privește inventarierea, păstrarea, conservarea, fotografierea și cele ale alin. (5) se aplică în mod corespunzător.

(10) După inventariere, fotografiere și prelevarea de probe, bunurile prevăzute Ia alin. (9) se predau pentru distrugere de către organul care a efectuat ridicarea sau reținerea, titularului dreptului de proprietate intelectuală.

(11) Fiecare titular al dreptului de proprietate intelectuală are obligația să asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul, depozitarea și distrugerea cantităților de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat. Procedura de distrugere se efectuează conform prevederilor art. 1 alin. (5) - (7) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului.

(12) în cazul în care există solicitări din partea unor instituții din domeniul ocrotirii sociale, organizații sau asociații nonprofit cu caracter umanitar, asociații ori cluburi sportive, instituții de învățământ sau persoane fizice care au avut de suferit de pe urma dezastrelor, titularul dreptului de proprietate intelectuală poate, în cazul în care sunt mărfuri apte pentru consumul sau uzul persoanelor fizice, să procedeze la predarea acestora cu titlu gratuit, în funcție de natura bunurilor, cu condiția de a nu fi comercializate.

Solicitările menționate se depun la Autoritatea Vamală Centrală care le înaintează titularilor de marcă, iar predarea bunurilor cu titlu gratuit se realizează în baza unei ordonanțe motivate dispuse de procuror în cursul urmăririi penale sau, după caz, a unei încheieri dispuse de instanța de judecată la care se găsește dosarul, în termen de maxim 6 luni de la identificarea bunurilor.

(13) Autoritatea Vamală Centrală înaintează un exemplar al documentelor întocmite cu ocazia preluării în custodie, transportului, depozitării și distrugerii, sau după caz, predării cantităților de produse în scop umanitar, organului de urmărire penală sau după caz, instanței de judecată care a dispus distrugerea sau predarea bunurilor în scop umanitar, acestea atașându-se la dosarul cauzei.

Ținând seama de necesitatea stabilirii unui termen determinat în care mijloacele de transport să fie reținute ca sancțiune contravențională complementară, prin proiectul de act normativ se propune stabilirea regimului juridic al mijloacelor de transport reținute de reprezentanții autorității vamale ca urmare a sancționării faptei de sustragere de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. Astfel, potrivit propunerii, mijloacele de transport reținute în conformitate cu art. 653 alin. (2) din Regulamentul din 7 iunie 2006 de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006, cu modificările și completările ulterioare, se păstrează sub supravegherea autorității vamale timp de 1 an de zile de la data la care proprietarul sau deținătorul legal a primit notificarea autorității vamale. După expirarea termenului de 1 an, mijloacele de transport se consideră intrate în proprietatea privată a statului și se valorifică în conformitate cu actele normative specifice, dacă procesul verbal de contravenție nu a fost contestat sau contestația a fost respinsă prin hotărârea definitivă a instanței de judecată.

Dispozițiile ART. IV din prezenta propunere se coroborează cu dispozițiile cuprinse în Codul Penal, la Capitolul II, Regimul măsurilor de siguranță, Art. 112 Confiscarea specială, Legea nr. 227 /2015 privind Codul fiscal, Secțiunea a 22-a Alte obligații pentru operatorii economici cu produse accizabile, Art. 431 - Confiscarea tutunului prelucrat, Ordonanța Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, art.l, Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire.

Dispozițiile ART. V din prezenta propunere se coroborează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, cu modificările și completările ulterioare.

Prin adoptarea acestor modificări se va obține o creștere a eficienței folosirii resurselor materiale și umane ale statului, precum și responsabilizarea subiecților de drept în sensul respectării dispozițiilor legale privitoare la controlul vamal asupra bunurilor și mărfurilor care ar trebui plasate sub un regim vamal și îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Totodată, prevenirea evaziunii fiscale și recuperarea mai rapidă a prejudiciilor contribuie în mod direct la reducerea decalajului fiscal la TVA (GAP), ca premisă pentru creșterea veniturilor colectate.

Prezentul act normativ consolidează mediul concurențial corect și conduce la reducerea drastică a concurenței neloiale generate de cei care își creează un avantaj nelegal prin sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Măsurile adoptate prin legea propusă vor conduce la o gestionare eficientă a cauzelor penale și la o îmbunătățire accentuată a colectării cu impact durabil asupra creșterii veniturilor bugetare.

Față de cele prezentate, vă supunem atenției spre dezbatere și adoptare prezenta propunere legislativă.

Inițiatori:
Ion-Marcel Ciolacu — deputat PSD
Nicolae-Ionel Ciucă — senator PNL

Răspunde