Decizia CCR nr. 328 din 30.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza întâi, art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4,art. 21 și art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Adriana Ranca în Dosarul nr. 16.830/3/2014 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.303D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează Curții că partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar un înscris în cuprinsul căruia și-a exprimat punctul de vedere asupra excepției, apreciind că este neîntemeiată.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 715 din 9 decembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 10 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 16.830/3/2014, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4,art. 21 și art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Adriana Ranca într-o cauză în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin care reclamanta a solicitat modificarea unei decizii de compensare emise de pârâtă la data de 27 februarie 2014, în baza dispozițiilor Legii nr. 165/2013, și obligarea acesteia la plata sumei de bani ce rezultă din raportul de expertiză efectuat în anul 2011 de către pârâtă.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că, anterior emiterii deciziei contestate, în favoarea sa exista o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor era obligată să emită titlul de despăgubire în dosarul său, autoarea excepției având, prin urmare, șansa de a fi despăgubită după criteriul valorii reale de circulație a imobilului. Prin întârzierea executării obligației stabilite de instanță și emiterea deciziei contestate în cauză ulterior apariției Legii nr. 165/2013 și în conformitate cu aceasta, autoritatea pârâtă i-a produs un prejudiciu ca urmare a aplicării sistemului de evaluare bazat pe grila notarială, astfel diminuând drastic valoarea imobilului obiect al retrocedării. Apreciază că în acest mod sunt încălcate principiul egalității cetățenilor în fața legii, principiul neretroactivității, al separației și echilibrului puterilor în stat, dreptul de proprietate și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

7. Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Consideră că nu poate fi reținută critica cu privire la încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii, deoarece nu există situații juridice similare între persoanele ale căror notificări formulate în conformitate cu Legea nr. 10/2001 au fost rezolvate și cele ale căror cereri vor fi soluționate ulterior, în baza noii legi. Nici dreptul de proprietate nu este nesocotit prin diminuarea valorii imobilului, având în vedere faptul că statul beneficiază de libera apreciere asupra modului de stabilire și evaluare a dispozițiilor prin legislația adoptată, așa cum noua lege nu este contrară nici drepturilor consacrate prin art. 6 din Convenție. În ce privește nerespectarea principiului neretroactivității legii civile și imixtiunii legiuitorului în actul de justiție, instanța judecătorească apreciază că aceste susțineri se referă, în realitate, la fondul cauzei deduse soluționării.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie,

potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4,art. 21 și art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Analizând motivarea autoarei, raportat și la circumstanțele litigiului, Curtea constată că obiectul excepției îl reprezintă, în realitate, dispozițiile art. 4 teza întâi, ale art. 21 alin. (6) și ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conținut:

- Art. 4 teza întâi: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi (...)";

- Art. 21 alin. (6): "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.";

- Art. 41 alin. (5): "(5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21."

12. În opinia autoarei excepției, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 1 alin. (4) care instituie principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 1 alin. (5) care consacră obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 alin. (3) care statuează cu privire la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) și (2) referitor la garantarea dreptului de proprietate privată și art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. Invocă, de asemenea, și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care consacră dreptul la un proces echitabil.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că obiectul procesului în cursul soluționării căruia a fost ridicată aceasta îl constituie o acțiune judecătorească formulată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, prin care reclamanta, autoare a prezentei excepții, a solicitat anularea unei decizii de compensare emise de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, potrivit noilor reguli stabilite de acest act normativ, și obligarea instituției menționate la plata sumei de bani ce rezultă din raportul de expertiză efectuat în anul 2011. Decizia de compensare a fost emisă în executarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

14. Curtea observă că textele de lege ce formează obiectul prezentei excepții au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin prisma unor critici similare. Astfel, analizând o situație de fapt și de drept asemănătoare, instanța de contencios constituțional a respins excepția, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 715 din 9 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015.

15. Cu acel prilej, având în vedere și jurisprudența sa anterioară, Curtea a conchis că este firesc ca obligația emiterii titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 să fie executată în condițiile noii legi, aceasta fiind tocmai expresia concretă a principiului tempus legit actum și a principiului aplicării imediate a legii noi. Situația persoanei care are calitatea de beneficiar al unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care se stabilește în sarcina autorității publice pârâte o obligație de a face, respectiv de a emite o decizie ce intră în competența sa legală, este net diferită de situația persoanelor care obțin o hotărâre judecătorească prin care este stabilită chiar suma cuvenită cu titlu de despăgubiri, în urma evaluării efectuate în condițiile Legii nr. 247/2005. Ultima ipoteză corespunde celei reglementate distinct de legiuitor, la art. 41 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013, legea nouă aplicându-se doar în ceea ce privește modalitatea de plată a sumelor de bani anterior stabilite. Prin urmare, dacă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 nu a fost efectuată expertiza în vederea determinării valorii imobilului și nu a fost aprobat raportul prin care aceasta se finalizează și dacă nici nu a fost stabilit, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, cuantumul despăgubirilor cuvenite, este firesc ca aceste operațiuni să fi supuse prevederilor actului normativ în vigoare la momentul la care acestea au loc. O asemenea situație nu este de natură să determine aplicarea unui regim juridic discriminatoriu pentru nicio categorie de subiecți de drept. Curtea a arătat, în jurisprudența sa, că respectarea principiului egalității în drepturi, stabilit prin prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, și nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).

16. Cele statuate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 715 din 9 decembrie 2014 își mențin valabilitatea și în această cauză, nefiind relevate elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe.