Decizia CCR nr. 691 din 27.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. 2, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pt. modificarea şi...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4,art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27,art. 31,art. 32,art. 33 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Romeo Siderache, Florica Siderache și Andra Ioana Irina Siderache în Dosarul nr. 9.327/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 313D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează Curții că părțile Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au transmis la dosar punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate, solicitând respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în redactarea anterioară modificării survenite prin Legea nr. 368/2013, precum și a prevederilor art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27,art. 31,art. 33 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, ca urmare a lipsei de legătură cu soluționarea cauzei în cadrul căreia a fost ridicată. De asemenea apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 32 din Legea nr. 165/2013 este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia nr. 803 din 6 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 9.327/2/2011*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4,art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27,art. 31,art. 32,art. 33 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Romeo Siderache, Florica Siderache și Andra Ioana Irina Siderache într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să comunice stadiul de soluționare a dosarului de despăgubire pentru un imobil care nu mai poate fi restituit în natură și să emită decizia conținând titlul de despăgubire, iar Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar a fost obligată să le plătească despăgubirile stabilite prin raportul de expertiză, actualizate cu indicele de inflație. Acțiunea a fost introdusă la 31 octombrie 2011, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Curtea Constituțională a fost sesizată chiar prin decizia prin care Curtea de Apel București a admis recursul introdus de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca urmare a modificării cadrului legislativ pe parcursul soluționării litigiului, respectiv apariția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și, mai apoi, a Legii nr. 165/2013.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013, care stabilesc că dispozițiile legii se aplică cererilor aflate pe rolul instanțelor, precum și prevederile art. 22 din aceeași lege, potrivit cărora aceasta se aplică și deciziilor emise - în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 - anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, încalcă principiul neretroactivității legii. Se arată că este încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii, întrucât art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 prevede ca unică măsură reparatorie în echivalent compensarea prin puncte, în condițiile în care, până la apariția Legii nr. 165/2013 se acordau despăgubiri în numerar sau acțiuni. Totodată, art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 creează inegalități între persoanele îndreptățite sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite, deoarece până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 se aplica principiul restitutio in integrum și se evaluau imobilele la valoarea de piață, iar după acest moment valoarea imobilelor se stabilește în funcție de grila notarială. De asemenea precizează că art. 27 și art. 31 din Legea nr. 165/2013 introduc o inegalitate între cetățeni după cum notificările acestora au fost soluționate înainte sau după apariția legii. Mai arată că art. 32 din Legea nr. 165/2013 condiționează obținerea calității de persoană îndreptățită și, implicit, valorificarea dreptului de proprietate, de depunerea într-un termen de decădere de 90 de zile a unor înscrisuri care se găsesc în posesia unor autorități ale statului care nu au niciun interes să le elibereze. În ceea ce privește art. 33 din Legea nr. 165/2013 arată că nesocotește dreptul de acces liber la justiție, întrucât prevede termene între 1 și 3 ani de soluționare a unor cereri depuse în urmă cu 12 ani. Se susține că art. 35 din Legea nr. 165/2013 este neconstituțional întrucât prevede că persoana îndreptățită se poate adresa justiției după intervale de ani de zile, timp în care dreptul de proprietate nu poate fi valorificat.

7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, nefiind încălcate dispozițiile din Legea fundamentală invocate. Arată că prevederile de lege criticate sunt de natură să asigure obținerea despăgubirilor ce se cuvin persoanelor îndreptățite, chiar dacă într-o perioadă mai lungă de timp, soluție legislativă confirmată și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt retroactive, întrucât, în baza acestor norme, coroborate cu alte dispoziții din același act normativ, cele mai multe acțiuni formulate au fost respinse ca prematur introduse. Arată că s-a acționat asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificând în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. În ce privește art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 precizează că, față de varianta inițială a legii, care prevedea numai compensarea în puncte, s-a introdus o nouă măsură reparatorie în echivalent, și anume compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererilor formulate în baza Legilor nr. 10/2001, nr. 18/1991 și nr. 1/2000. Cu toate acestea, apreciază că noile dispoziții nu au rezolvat decât în parte neconstituționalitatea acestui text de lege, întrucât nu prevăd și compensarea cu servicii, așa cum era prevăzut în Legea nr. 10/2001. Apreciază că prevederile art. 21 alin. (6), art. 27 și art. 31 din Legea nr. 165/2013 nu aduc atingere principiului egalității în drepturi prin faptul că legiuitorul a ales să reglementeze în mod diferit modalitatea de calcul al despăgubirilor în vederea emiterii titlului de despăgubire. Noile dispoziții pot conduce la acordarea de despăgubiri într-un cuantum diferit față de cel stabilit în temeiul legii vechi, dar consideră că această măsură este justificată și de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul. În plus, normele criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de calcul.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, astfel cum rezultă din actul de sesizare și din motivarea scrisă a excepției, prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele art. 1 alin. (2), art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27,art. 31,art. 32,art. 33 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Textele criticate au, în prezent, următorul conținut:

- Art. 1 alin. (2): "(2) În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.";

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...), cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.;";

- Art. 21 alin. (6): "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.";

- Art. 22: "Prin excepție de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) și (7), Secretariatul Comisiei Naționale analizează dosarele care conțin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și propune Comisiei Naționale validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entității învestite de lege.";

-Art. 27:"(1) Punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) Licitațiile de imobile se organizează săptămânal la sediul central al Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară și se desfășoară în regim de videoconferință.

(3) Participarea la licitație a deținătorilor de puncte este gratuită, cu condiția înscrierii prealabile la sediile teritoriale ale Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

(4) Regulamentul de organizare a licitației se aprobă de către Comisia Națională până la data de 1 iulie 2015 și se publică pe pagina de internet a Agenției Domeniilor Statului, a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară și a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(5) Comisia de licitație va fi compusă din 7 membri, astfel:

a) 2 reprezentanți ai Agenției Domeniilor Statului;

b) 2 reprezentanți ai Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară;

c) 3 reprezentanți ai Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(6) În vederea evitării unor posibile fraude sau tentative de corupere, membrii comisiei de licitație beneficiază de o indemnizație lunară reprezentând 50% din indemnizația lunară a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.";

- Art. 31:"(1) În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar.

(2) În aplicarea alin. (1), deținătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Ultima tranșă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate.

(3) Sumele cuprinse în titlurile prevăzute la alin. (2) se plătesc de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

(4) Punctele netransformate în numerar se pot valorifica în continuare în cadrul licitațiilor naționale de imobile.

(5) Modalitatea de valorificare în numerar se stabilește prin normele de aplicare a prezentei legi.";

- Art. 32:"(1) Se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii sale.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta,o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.

(3) Cererea de prelungire a termenului se va formula în interiorul termenului prevăzut la alin. (1) și va fi însoțită de dovada demersurilor întreprinse.

(4) Instituțiile deținătoare au obligația de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate.

- Art. 33:"(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1)".

- Art. 35:"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1)si (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

13. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse la art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivității legii, cu excepția celei penale și contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 alin. (1) referitor la dreptul de acces liber la justiție și art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă, în ce privește dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, că autorii acesteia critică soluția legislativă prevăzută inițial de către textul de lege menționat, potrivit căreia singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă pentru situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă este compensarea prin puncte. Ulterior invocării excepției, dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 368/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, dobândind un conținut normativ diferit. Astfel, pe lângă compensarea prin puncte, a fost introdusă și compensarea prin bunuri.

15. Sub aspectul incidenței în cauză a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în forma lor inițială, din documentele aflate la dosarul cauzei reiese că acestea nu au fost aplicate în litigiu în forma supusă controlului de constituționalitate și, deci, nu au produs efecte juridice în cauză, astfel că nu se poate face aplicarea considerentelor Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011. Așadar, de vreme ce noua soluție legislativă se aplică imediat și cauzelor aflate în curs de judecată, rezultă că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma lor inițială, nu mai sunt în vigoare și nici nu își mai produc efecte juridice în cauză. Prin urmare, în condițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2), în forma inițială, din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

16. În ce privește prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27 și art. 31 din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că, față de obiectul litigiului în care a fost invocată excepția și a stadiului său procesual, și excepția având acest obiect apare ca inadmisibilă, prin raportare la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Astfel, dispozițiile art. 21 alin. (6) - referitoare la modalitatea de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, ale art. 22 - potrivit cărora, prin excepție de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) și (7), Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor analizează dosarele care conțin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001 și propune Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entității învestite de lege, precum și cele ale art. 27 și ale art. 31 - referitoare la modalitatea și termenele de valorificare a punctelor acordate prin decizia de compensare, nu îndeplinesc condiția legăturii lor cu soluționarea cauzei, întrucât nu poate fi apreciată incidența lor în cauza în care a fost invocată excepția.

17. În acest sens, Curtea reține că acțiunea autorilor excepției a fost admisă în primă instanță, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind obligată să emită decizia conținând titlul de despăgubire. Curtea Constituțională a fost, însă, sesizată prin decizia civilă prin care a fost admis recursul formulat de Comisie, pe motiv că nu mai subzistă cadrul legal necesar în vederea executării obligațiilor fixate în sarcina Comisiei. Așadar, în prezenta cauză nu s-a procedat încă la o evaluare a imobilului revendicat, pentru a se putea pretinde că au fost folosite alte criterii de evaluare decât cele conținute de legea veche, întrucât, la data sesizării Curții Constituționale, dosarul administrativ de despăgubiri al autorilor excepției se afla înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În consecință, incidența textelor legale criticate poate fi apreciată abia ulterior emiterii deciziei Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) la finalul acestei proceduri. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27 și ale art. 31 din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. (A se vedea, în sensul acestei soluții, și Decizia nr. 302 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014).

18. De altfel, referitor la art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, privind evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a acestei legi, criticate întrucât acesta ar crea inegalități între persoanele îndreptățite sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 395 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 1 august 2014, că modificarea criteriilor de evaluare a imobilelor reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională obligațiile impuse statului român prin Hotărârea-pilot a Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, în vederea urgentării și finalizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv.

19. În ce privește prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 32 din Legea nr. 165/2013, Curtea s-a mai pronunțat din perspectiva unor critici similare și într-o cauză ale cărei coordonate sunt similare celei în cadrul căreia a fost ridicată excepția de față. Astfel, prin Decizia nr. 302 din 5 iunie 2014, precitată, Curtea a observat că, potrivit art. 32 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, "Instituțiile deținătoare au obligația de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate". În plus, art. 36 lit. h) coroborat cu art. 37 din aceeași lege prevede că "nerespectarea termenelor prevăzute de prezenta lege" constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei. Curtea a constatat, așadar, că legiuitorul a stabilit suficiente garanții care să protejeze dreptul persoanei care se consideră îndreptățită de a obține, în termenul de 30 de zile, actul doveditor solicitat în vederea completării dosarului. Din această perspectivă, Curtea a constatat că pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 din legea examinată față de garanțiile dreptului de proprietate privată prevăzute de art. 44 alin. (1) din Constituție se bazează doar pe ipoteza relei-credințe sau a abuzului de putere a autorității publice, situație ce este însă sancționată legal, astfel că aceste critici de neconstituționalitate nu pot fi reținute. Considerentele deciziei amintite își mențin valabilitatea și în cauza de față, textul de lege fiind criticat din aceeași perspectivă.

20. În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la art. 33 din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acest din urmă text de lege instituie în sarcina entităților învestite de lege obligația de a soluționa notificările formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora. Or, față de împrejurarea că autorii prezentei excepții s-au îndreptat împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în scopul emiterii de către aceasta a deciziei conținând titlul de despăgubire, rezultă că etapa administrativă desfășurată în fața entității învestite de lege a fost depășită prin soluționarea notificării formulate de aceștia. Ca atare, art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu mai este incident în cauză, etapa în care acesta ar fi fost aplicabil fiind depășită. În consecință, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale aii. 33 din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, neavând legătură cu soluționarea cauzei.

21. În fine, în ce privește art. 4 teza a doua raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013, ținând cont de obiectul litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât prevederile criticate nu au legătură cu soluționarea acesteia în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.