Decizia CCR nr. 272 din 7.05.2014 privind contestaţia având ca obiect constituţionalitatea Uniunii Democrate Maghiare din România

1. Pe rol se află soluționarea contestației referitoare la "constituționalitatea funcționării ca partid politic a Uniunii Democrate Maghiare din România“ formulate de Emilia Lazăr și care constituie obiectul Dosarului nr. 308K/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspunde, personal, autoarea contestației.

3. Se constată lipsa celeilalte părți.

4. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent învederează Curții că Uniunea Democrată Maghiară din România a transmis la dosar un memoriu în apărare, prin care solicită respingerea contestației, în principal, ca inadmisibilă, și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autoarei contestației. Aceasta arată că a formulat contestația pentru a se lămuri dacă Uniunea Democrată Maghiară din România este un partid cu drept de a participa la viața politică a țării, de a propune candidaturi pentru alegerile parlamentare și locale, deși a fost înregistrată ca uniune culturală. Precizează că în România au fost constituite numeroase uniuni culturale ale minorităților naționale, dar niciuna nu beneficiază de aceleași drepturi ca Uniunea Democrată Maghiară din România, neavând atâția reprezentanți în Parlamentul României sau în autoritățile locale. Mai mult decât atât, încă din anii ’90 s-au înființat și partide ale etnicilor maghiari. Menționează, totodată, că Uniunea Democrată Maghiară din România primește subvenții din bugetul statului atât ca uniune culturală, cât și ca partid politic.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a contestației, apreciind că aceasta nu este suficient precizată nici sub aspectul finalității judiciare urmărite de autoare, nici sub aspectul motivelor invocate. Apreciază că, în cazul în care s-ar considera că aceasta formulează veritabile critici referitoare la activitatea Uniunii Democrate Maghiare din România, niciunul dintre motivele invocate de aceasta nu se încadrează în cazurile prevăzute de lege, care ar deschide posibilitatea formulării unei contestații privind constituționalitatea unui partid politic și, prin asimilare legală, a unei organizații aparținând minorităților naționale care participă la alegeri. Evidențiază dispozițiile legale care reglementează și detaliază participarea organizațiilor minorităților naționale în procesul electoral, conchizând că acestea pot participa la alegeri, în modalitățile prevăzute de lege, și că beneficiază de aceleași drepturi ca și partidele politice, alianțele politice sau electorale. În opinia sa, aspectele invocate prin contestație nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate aduse activității desfășurate de Uniunea Democrată Maghiară din România, ci sunt critici aduse actelor normative prin care s-au transpus în plan infraconstituțional prevederile art. 62 alin. (2) din Legea fundamentală. Totodată, arată că, în ceea ce privește contestarea constituționalității unui partid politic, legitimarea procesuală activă este stabilită expres prin art. 39 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, fiind acordată președinților celor două camere ale Parlamentului și Guvernului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

8. La data de 8 aprilie 2014 a fost înregistrată la Curtea Constituțională contestația formulată de Emilia Lazăr referitoare la constituționalitatea funcționării ca partid politic a Uniunii Democrate Maghiare din România.

9. În motivarea contestației, autoarea acesteia arată, în esență, că Uniunea Democrată Maghiară din România este înregistrată ca "uniune culturală“, or, potrivit legii, asociațiile și fundațiile sunt considerate persoane juridice de drept privat și ele nu au drepturile politice ale partidelor, astfel că nu pot fi subvenționate de la bugetul de stat pentru activități politice în campanii electorale. Totuși, Uniunea Democrată Maghiară din România se declară partid politic sau formațiune politică, fiind implicată în viața politică a țării prin diverse modalități. Astfel, participă la guvernare, este considerată partid parlamentar, având activitate legislativă, propune candidați pentru consiliile locale și județene, precum și pentru primari, are reprezentanți în birourile electorale, beneficiază de timpi de antenă la radio și la televiziune în mod gratuit, fiind finanțată atât ca uniune culturală, cât și ca partid politic parlamentar, din bugetul de stat. Totodată, autoarea contestației pune la îndoială constituționalitatea participării Uniunii Democrate Maghiare din România la alegeri cu candidați proprii, în condițiile în care există partide politice ale etnicilor maghiari înregistrate în Registrul partidelor politice.

10. În conformitate cu prevederile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, contestația formulată a fost comunicată Uniunii Democrate a Maghiarilor din România în vederea depunerii unui memoriu în apărare, însoțit de dovezile corespunzătoare.

11. La data de 29 aprilie 2014, aceasta a transmis Curții Constituționale un memoriu, prin care a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă, fiind formulată de o persoană care nu se încadrează în categoria celor cărora legea le recunoaște calitatea de titular al dreptului de a sesiza Curtea Constituțională cu o astfel de cerere. În subsidiar, a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată. Sub acest aspect, a precizat că Uniunea Democrată Maghiară din România nu este o persoană juridică cu statut special, fiind înregistrată ca o organizație a unei minorități naționale și este supusă prevederilor art. 55 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, care exceptează organizațiile minorităților naționale - printre altele - de la obligația de a se înregistra la tribunal ca partid politic. Arată că dreptul acestor organizații de a participa la alegeri rezultă din interpretarea art. 62 alin. (2) din Constituție, precum și din diverse prevederi de lege care recunosc expres organizațiilor minorităților naționale dreptul de a participa la viața politică a țării fără a fi necesară constituirea ca partid politic. Precizează, totodată, că Uniunea Democrată Maghiară din România urmărește scopurile statutare în perfectă conformitate cu statutul acesteia de organizație a cetățenilor aparținând minorității maghiare, în condițiile stabilite prin prevederile Constituției, în mod licit și în conformitate cu ordinea publică.

CURTEA,

examinând contestația formulată, raportul întocmit de judecătorul-raportor, memoriul în apărare depus, susținerile orale ale autoarei contestației, concluziile procurorului, prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Potrivit art. 146 lit. k) din Constituție, Curtea Constituțională hotărăște asupra contestațiilor care au ca obiect constituționalitatea unui partid politic. Un conținut normativ similar îl are și art. 39 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

13. În acest scop, Curtea verifică îndeplinirea condițiilor de fond privind activitatea partidului politic, cuprinse în art. 40 alin. (2) din Legea fundamentală, care prevede că sunt neconstituționale partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității sau a independenței României. Totodată, în exercitarea acestui tip de control, Curtea se raportează la dispozițiile art. 30 alin. (7) din Legea fundamentală, care interzic defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. De asemenea, are în vedere și art. 3 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, care stabilește că pot funcționa ca partide politice numai asociațiile cu caracter politic, constituite potrivit legii, care militează pentru respectarea suveranității naționale, a independenței și a unității statului, a integrității teritoriale, a ordinii de drept și a principiilor democrației constituționale. Același articol precizează că sunt interzise partidele politice care, prin statutul, programele, propaganda de idei ori prin alte activități pe care le organizează, încalcă prevederile art. 30 alin. (7) și ale art. 40 alin. (2) sau (4) din Constituție.

14. În vederea soluționării prezentei contestații, Curtea urmează să analizeze, mai întâi, admisibilitatea acesteia.

15. Condițiile pe care contestațiile referitoare la constituționalitatea unui partid politic trebuie să le îndeplinească vizează, pe de o parte, calitatea autorului sesizării și, pe de altă parte, obiectul acesteia.

16. Sub primul aspect, Curtea reține că subiectele de drept care pot sesiza Curtea pentru exercitarea acestei atribuții sunt expres și limitativ enumerate în art. 39 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, legea conferindu-le acest drept doar președinților celor două Camere ale Parlamentului, pe baza unei hotărâri adoptate de Cameră cu votul majorității membrilor săi, și Guvernului. În lumina acestor dispoziții de lege, contestația apare ca inadmisibilă, fiind formulată de o persoană căreia legea nu îi recunoaște posibilitatea de a învesti Curtea Constituțională cu soluționarea unei contestații referitoare la constituționalitatea unui partid politic.

17. În plus, Curtea observă că există un impediment cu privire la examinarea pe fond a contestației din perspectiva obiectului contestației formulate. În acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 146 lit. k) din Constituție, are competența de a hotărî asupra contestațiilor care au ca obiect constituționalitatea unui partid politic. Or, astfel cum rezultă din evidențele electronice ale Ministerului Justiției, Uniunea Democrată Maghiară din România nu figurează în Registrul partidelor politice ținut de Tribunalul București, ci în Registrul național al organizațiilor nonguvernamentale constituite potrivit prevederilor Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (asociații și fundații) sau, după caz, ale Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații.

18. Curtea observă că, potrivit art. 9 alin. (6) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale, legal constituite, prevăzute la art. 9 alin. (1)-(3), le este aplicabil același regim juridic ca și partidelor politice în procesul electoral. Organizațiile la care se referă art. 9 alin. (1)-(3) sunt cele care nu au obținut în alegeri cel puțin un mandat de deputat sau de senator și care au dreptul la un mandat de deputat, dacă au obținut, pe întreaga țară, un număr de voturi egal cu cel puțin 10% din numărul mediu de voturi valabil exprimate pe țară pentru alegerea unui deputat, cele reprezentate în Parlament, precum și cele de utilitate publică și care prezintă Biroului Electoral Central o listă de membri cuprinzând un număr de cel puțin 15% din numărul total al cetățenilor care, la ultimul recensământ, s-au declarat ca aparținând minorității respective. Totuși, asimilarea făcută de lege sub aspectul participării la procesul electoral nu conduce la transformarea Uniunii Democrate Maghiare din România în partid politic, ea păstrându-și regimul juridic de asociație. Or, potrivit art. 56 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, o asociație se poate dizolva, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, instanța competentă să hotărască dizolvarea fiind judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul.

19. Prin urmare, de vreme ce Uniunea Democrată Maghiară din România nu se încadrează legal ca partid politic, în sensul Legii partidelor politice nr. 14/2003, Curtea Constituțională nu este competentă să verifice constituționalitatea acesteia, contestația formulată fiind, și din această perspectivă, inadmisibilă.

20. De altfel, Curtea observă că, în esență, autoarea contestației critică faptul că, potrivit cadrului legal în prezent în vigoare, Uniunea Democrată Maghiară din România are posibilitatea de a-și desfășura activitatea într-o manieră similară partidelor politice. Această modalitatea de formulare poate conduce, însă, și la ideea că intenția autoarei contestației a fost aceea de a supune controlului de constituționalitate prevederile legale care instituie și recunosc organizațiilor minorităților naționale dreptul de a funcționa după reguli similare celor care guvernează activitatea partidelor politice. Or, Curtea Constituțională nu poate proceda la verificarea constituționalității unor prevederi din legi sau ordonanțe decât în condițiile sesizării sale potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, situație inaplicabilă cazului de față.