Decizia CCR nr. 280 din 8.05.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 114 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ion Grigoroiu în Dosarul nr. 2.177/120/2013 al Tribunalului Dâmbovița - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 901D/2013.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosar în ziua dezbaterilor o cerere intitulată "Cerere de încuviințare de probe“ prin care, în vederea pregătirii apărării, până la termenul care va fi acordat, să îi fie comunicate înscrisurile depuse la dosar, precum și punctele de vedere exprimate de autorități.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii.

5. Curtea, având în vedere cererea formulată, în temeiul dispozițiilor art. 222 alin. (1) din codul de procedură civilă coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, dispune respingerea cererii astfel cum a fost formulată, întrucât de la data sesizării instanței de contencios constituțional, respectiv 12 decembrie 2013, și până în ziua dezbaterii, autorul excepției a beneficiat de un interval de timp suficient pentru pregătirea apărării.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin Încheierea din 12 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.177/120/2013, Tribunalul Dâmbovița - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ion Grigoroiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în anularea unui act administrativ.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece "statutul dreptului de a conduce îmbracă două haine, acela al profesionistului și cel al amatorului. Dacă cel al amatorului poate prejudicia dreptul la agrement, cel al profesionistului prejudiciază dreptul la muncă cu consecințele ce decurg din acest drept constituțional ca drept al existenței familiei. [_] Atâta timp cât legea spune limpede că anularea dreptului de a conduce se face numai prin pronunțarea în dispozitiv de către instanța de judecată, apare firesc ca în toate sentințele în care nu apare această interdicție prin judecător nu se poate anula înscrisul, respectiv dreptul.“

9. Tribunalul Dâmbovița - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 114 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care la data sesizării instanței de contencios constituțional avea următorul conținut: "(1) Anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri: [_]

b) Titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru infracțiunile prevăzute la art. 85,art. 86 alin. (2), art. 87 alin. (1), (2), (4) și (5), art. 89 alin. (1) și (2), art. 90 alin. (1) și art. 92 alin. (3).“

15. Ulterior, dispozițiile legale criticate au fost modificate prin art. 121 pct. 7 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, lege care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014. În urma modificărilor, textul contestat are următorul conținut: "(1) Anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri: [_]

b) titularul permisului de conducere a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru infracțiunile prevăzute la art. 334 alin. (2) și (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2) și (4) din Codul penal;“.

16. Așa fiind, Curtea se va pronunța asupra acestor din urmă prevederi, întrucât soluția legislativă existentă în varianta anterioară a fost menținută în urma modificărilor efectuate și, având în vedere considerentele Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, prin care s-a stabilit că "În cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării“.

17. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 25 referitor la Libera circulație,art. 26 referitor la Viața intimă, familială și privată și art. 41 referitor la munca și protecția socială a muncii.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 reglementează una dintre condițiile în care anularea permisului de conducere este dispusă, fără a indica organul competent și fără a stabili natura juridică a acestei măsuri. În acest sens, Curtea observă că, potrivit dispozițiilor art. 97 alin. (5) din același act normativ, "Anularea permisului de conducere se dispune de către poliția rutieră pe a cărei rază de competență s-a produs una dintre faptele prevăzute la art. 114“, iar dispozițiile art. 97 alin. (1) caracterizează măsura anulării permisului de conducere ca fiind o "măsură tehnico-administrativă“. Curtea observă însă că nu aceste din urmă texte legale constituie obiectul excepției de neconstituționalitate.

19. Analizând toate cazurile în care poate fi dispusă anularea permisului de conducere, Curtea constată că aceasta poate fi luată de fiecare dată, ca urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești de condamnare rămase definitivă. Astfel, prin această hotărâre instanța de judecată a constatat: fie săvârșirea unei infracțiuni care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, rezultat aflat în legătură de cauzalitate directă cu nerespectarea regulilor de circulație [lit. a)]; fie săvârșirea altor infracțiuni prevăzute la art. 334 alin. (2) și (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2) și (4) din Codul penal - deci fapte prevăzute de alt act normativ, dar care, datorită gradului ridicat de pericol social în ceea ce privește nerespectarea regulilor de circulație, sunt reglementate ca infracțiuni [lit. b)]; fie instanța de judecată a pronunțat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării profesiei sau ocupației de conducător de vehicule, prevăzută la art. 66 alin. (1) lit. i) din Codul penal [lit. d)]; fie obținerea permisului de conducere cu încălcarea normelor legale [lit. e)]; fie permisul de conducere a fost obținut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, atunci când acesta a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă [lit. f)].

20. Așa fiind, anularea permisului de conducere intervine doar în condițiile și situațiile enumerate expres și limitativ de art. 114 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și reprezintă, de principiu, consecința condamnării titularului său printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru fapte sau infracțiuni care se află în legătură de cauzalitate directă cu nerespectarea regimului circulației pe drumurile publice sau a altor norme legale. Or, tocmai această legătură determinantă, avută în vedere de instanță la momentul pronunțării hotărârii de condamnare, justifică, pe de o parte, aplicarea măsurii ulterioare constând în anularea permisului de conducere, iar pe de altă parte, explică rațiunea pentru care aceasta reprezintă o măsură dispusă, în sensul de aplicată, de către organul de poliție rutieră, și nu de instanța de judecată în cadrul aceluiași proces. Deschiderea unei noi proceduri judiciare, care să confirme necesitatea anulării permisului de conducere, ar fi fost inutilă în condițiile arătate mai sus, având, eventual, doar efectul întârzierii aplicării și executării măsurii. Așadar, măsura anulării permisului de conducere constituie, potrivit art. 97 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, o măsură tehnico-administrativă, dispusă de organul de poliție rutieră. Această măsură nu implică o activitate jurisdicțională, proprie sistemului judiciar, și nici nu presupune adoptarea unui act decizional din partea organului de poliție, ci reprezintă o operațiune tehnico-administrativă de punere în executare a unei măsuri specifice domeniului său de activitate, în urma pronunțării hotărârii judecătorești de condamnare rămase definitivă.

21. De altfel, din rațiuni practice, operaționale și organizatorice, este firesc ca același organ competent să elibereze permisul de conducere - act administrativ -, să dispună și anularea lui, în urma condamnării titularului acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă, doar acesta având la dispoziție mijloacele și întreaga logistică necesare înscrierii unei astfel de operațiuni în evidențele sale.

22. În concluzie, Curtea reține că anularea permisului de conducere, în cazurile prevăzute la art. 114 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, este o măsură tehnico-administrativă instituită de legiuitor a cărei executare se face, în temeiul legii, de organul de poliție rutieră.

23. De altfel, stabilirea de către legiuitor a unor reguli referitoare la circulația pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce privește anularea permisului de conducere, are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, "asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective [_]“ și nu afectează munca și protecția socială a muncii ori viața intimă, familială și privată, deoarece persoana interesată se poate prezenta la examen pentru obținerea unui nou permis de conducere, pentru toate categoriile avute anterior, în condițiile reglementate de art. 116 din aceeași ordonanță de urgență.

24. Totodată, Constituția României, reglementând libera circulație, prevede în art. 25 alin. (1) că "Dreptul la liberă circulație, în țară și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept“. Rezultă că dreptul la liberă circulație vizează libertatea de mișcare a cetățeanului, textul constituțional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, și anume libera circulație pe teritoriul României și libera circulație în afara teritoriului țării. Consecința anulării permisului de conducere nu are nicio consecință asupra exercițiului dreptului la liberă circulație, cetățeanul beneficiind plenar de libertatea sa de a se deplasa în țară și în străinătate.