Decizia CCR nr. 281 din 23.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 48 pct. 2 din OUG nr. 88/2013 - adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pt. îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu- ționalitate a dispozițiilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal- bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaționale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, raportat la prevederile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Domnica Duciuc în Dosarul nr. 1.373/83/2014 al Tribunalului Satu Mare - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 87D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 88D/2015, nr. 89D/2015, nr. 93D/2015 și nr. 94D/2015 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaționale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, raportat la prevederile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Nagy Eniko Erzsebet, Robotyin Beata Gabriela, Barta Eniko Klara și Iuliana Bai în dosarele nr. 1.418/83/2014, nr. 1.437/83/2014, nr. 1.374/83/2014 și nr. 1.380/83/2014 ale Tribunalului Satu Mare - Secția I civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 88D/2015, nr. 89D/2015, nr. 93D/2015 și nr. 94D/2015 la Dosarul nr. 87D/2015, care este primul înregistrat.

6. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosarele cauzelor concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin încheierile din 4 decembrie 2014, pronunțate în dosarele nr. 1.373/83/2014, nr. 1.418/83/2014, nr. 1.437/83/2014, nr. 1.374/83/2014 și nr. 1.380/83/2014, Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaționale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, raportat la prevederile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Excepția de neconstitu- ționalitate a fost ridicată de Domnica Duciuc, Nagy Eniko Erzsebet, Robotyin Beata Gabriela, Barta Eniko Klara și Iuliana Bai cu ocazia soluționării unor litigii de muncă având ca obiect drepturi bănești.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate sunt discriminatorii și contravin principiului constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale. În acest sens, arată că abrogarea prevederilor art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, care prevedeau că nu se plătește contribuția de asigurări sociale pentru sumele acordate în momentul disponibilizării, ca venit lunar de completare sau ca plăți compensatorii, îi plasează într-o situație dezavantajoasă în raport cu alte persoane (colegi) care, anterior abrogării, au beneficiat de prevederile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006. Arată că este evident faptul că situația în care se află persoanele concediate forțat, la inițiativa angajatorului, este o situație de "dezavantaj social" și este un motiv pentru care legiuitorul a înțeles să scutească aceste categorii de persoane de la plata contribuțiilor de sănătate aferente plăților compensatorii încasate cu ocazia disponibilizărilor colective. Așa fiind, apreciază că prin menținerea ca fiind constituționale a prevederilor art. 48 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013 se creează o diferență de tratament juridic între persoanele disponibilizate înainte de intrarea în vigoare a acestui text legal și cele concediate imediat ulterior, acest tratament juridic diferit nefiind justificat în mod obiectiv și rezonabil.

10. Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă opinează în sensul că prevederile criticate sunt constituționale.

11. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul- raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaționale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2013, raportat la prevederile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care are următorul cuprins:"Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 257, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

«(2) Veniturile asupra cărora se stabilește contribuția de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute în Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.»

2. La articolul 257, alineatele (3)-(7) se abrogă."

16. Din examinarea motivării excepției de neconstituționalitate, se constată că autorii acesteia critică numai prevederile art. 48 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013, și anume abrogarea, prin textul de lege supus controlului de constituționalitate, a prevederilor art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, potrivit cărora "Contribuția de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăților compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum și asupra indemnizațiilor reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare." Așa fiind, obiectul excepției de neconstituționalitate, asupra căruia Curtea urmează, astfel, a se pronunța, îl constituie prevederile art. 48 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013.

17. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și celor ale art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra dispozițiilor criticate Curtea s-a mai pronunțat, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, sens în care este Decizia nr. 179 din 19 martie 2015 sau Decizia nr. 199 din 31 martie 2015, nepublicate încă la data pronunțării prezentei decizii, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.

19. Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că autorii acesteia critică abrogarea, pe calea textului de lege supus controlului de constituționalitate, a dispozițiilor art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziții care prevedeau următoarele: "Contribuția de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăților compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum și asupra indemnizațiilor reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare." Astfel, autorii susțin că, prin abrogarea acestui text de lege, s-a creat un tratament juridic diferit între angajații aceluiași angajator, unii dintre aceștia nemaiputând beneficia de dispozițiile art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, ca urmare a abrogării acestora.

20. Față de această critică, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 139 din Constituție, "impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege." Această reglementare reprezintă, în egală măsură, o garanție pentru proprietatea cetățenilor - în sensul că sumele plătite cu titlu de sarcini fiscale vor reprezenta voința legiuitorului, înlăturându-se astfel posibilitatea stabilirii unor contribuții abuzive de către unele instituții publice ale executivului -, dar și o consacrare a dreptului exclusiv de care se bucură legiuitorul de a stabili aceste contribuții, persoanele care sunt ținute să contribuie și eventualele excepții de la această obligație. În acest sens, sunt relevante, mutatis mutandis, cele reținute prin Decizia nr. 438 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 4 iulie 2012, în care Curtea a statuat că "numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili și în anumite perioade de timp, în funcție de situațiile conjuncturale, dar, evident, și în raport cu situația economico-financiară a țării în perioadele respective. Așa fiind, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale și bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite și taxe, în măsura în care acestea sunt proporționale, rezonabile și echitabile."

21. Prin urmare, așa cum instanța de contencios constituțional a statuat în decizia amintită, libertatea de reglementare nu poate aduce atingere limitelor constituționale stabilite prin art. 16 alin. (1) și art. 56 alin. (1) din Constituție. Totodată, Curtea a apreciat că textul de lege criticat se supune acestor condiționări constituționale, întrucât, așa cum reiese din Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. Așa fiind, critica autorilor excepției referitoare la instituirea unui regim juridic discriminator este lipsită de temei.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.