Legea nr. 8/2016 - înfiinţarea mecanismelor prevăzute de Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi
| Comentarii |
|
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
SENATUL
CAMERA DEPUTAŢILOR
LEGE
privind înfiinţarea mecanismelor prevăzute de Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
TITLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. — în vederea implementării Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010, denumită în continuare Convenţie, se desemnează şi se înfiinţează Consiliul de monitorizare a implementării Convenţiei, denumit în continuare Consiliu de monitorizare, Mecanismul de coordonare a măsurilor pentru implementarea Convenţiei, denumit în continuare Mecanism de coordonare, precum şi Punctele de contact pentru implementarea Convenţiei, denumite în continuare Puncte de contact.
Art. 2. — (1) Prezenta lege, în acord cu principiile Convenţiei, recunoaşte faptul că dizabilitatea este un concept în evoluţie şi că aceasta rezultă din interacţiunea dintre persoanele cu deficienţe şi barierele de atitudine şi de mediu care împiedică participarea lor deplină şi efectivă în societate în condiţii de egalitate cu ceilalţi.
(2) în înţelesul prezentei legi, prin instituţii supuse monitorizării Consiliului de monitorizare se înţelege facilităţi de tip rezidenţial publice sau private, destinate să servească persoanelor cu dizabilităţi, precum şi spitale/secţii de psihiatrie.
(3) în înţelesul prezentei legi, prin drepturi ale persoanelor cu dizabilităţi se înţelege drepturile patrimoniale şi nepatrimoniale garantate acestor persoane prin Convenţie şi prin legi speciale.
TITLUL II
Consiliul de monitorizare
CAPITOLUL I
Înfiinţarea şi atribuţiile Consiliului de monitorizare
Art. 3. — în vederea promovării, protecţiei şi monitorizării implementării Convenţiei se înfiinţează Consiliul de
monitorizare, autoritate administrativă autonomă cu
personalitate juridică, sub control parlamentar, cu sediul în municipiul Bucureşti.
Art. 4. — Pentru realizarea scopului său, Consiliul de monitorizare îndeplineşte următoarele atribuţii, cu respectarea principiilor legalităţii, respectării demnităţii persoanelor, nediscriminării, egalităţii de şanse, precum şi ale independenţei funcţionale şi a personalului, imparţialităţii şi obiectivităţii:
a) examinează în mod regulat respectarea exercitării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi în cadrul instituţiilor prevăzute la art. 2 alin. (2);
b) face recomandări cu privire la respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi aflate în instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi monitorizează implementarea acestora de către entităţile publice sau private care au atribuţii în acest sens;
c) verifică legalitatea prezenţei persoanelor cu dizabilităţi în instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2);
d) sesizează de îndată organele judiciare competente ori de câte ori există indicii că încălcarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi a fost făcută prin fapte de natură penală şi poate face plângere, dacă este cazul, împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată;
e) sesizează autoritatea competentă legal să dispună sancţiuni disciplinare sau contravenţionale ori să suspende, să retragă şi să anuleze acreditarea instituţiilor prevăzute la art. 2 alin. (2), în cazurile de încălcare a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi;
f) primeşte şi analizează notificările de deces transmise conform art. 13 de către instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2);
g) urmăreşte dacă în cazurile de deces al persoanelor cu dizabilităţi instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2) sesizează organele judiciare în vederea efectuării autopsiei medico-legale, potrivit legii;
h) facilitează implicarea şi participarea pe deplin a societăţii civile, în special a persoanelor cu dizabilităţi şi a organizaţiilor care le reprezintă, la procesul de monitorizare pe care îl organizează;
i) facilitează accesul, anunţat sau inopinat, al reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale prevăzute la art. 5 alin. (1), în instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2), în scopul monitorizării respectării drepturilor lor; pentru a asigura persoanelor cu dizabilităţi o reprezentare independentă în faţa unei instanţe sau în faţa oricărui alt organism independent, organizaţiile neguvernamentale menţionate au calitate procesuală activă în apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale acestor persoane;
j) colaborează, ori de câte ori este necesar, cu instituţia Avocatul Poporului, ca autoritate naţională desemnată pentru prevenirea torturii şi tratamentelor inumane şi degradante;
k) colaborează, ori de câte ori este necesar, cu Punctele de contact, în scopul îndeplinirii de către acestea a rolului care le revine prin Convenţie şi prin prezenta lege.
CAPITOLUL II
Organizarea şi funcţionarea Consiliului de monitorizare
Art. 5. — (1) Consiliul de monitorizare este condus de un preşedinte şi un vicepreşedinte, numiţi de Senat, cu avizul Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi a Senatului, la propunerea organizaţiilor neguvernamentale care desfăşoară programe de apărare a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi şi a organizaţiilor neguvernamentale care reprezintă persoanele cu dizabilităţi.
(2) în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, organizaţiile neguvernamentale prevăzute la alin. (1) vor înainta, în scris, Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi a Senatului, propunerile pentru numirea preşedintelui şi vicepreşedintelui Consiliului de monitorizare. Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi a Senatului şi Senatul vor finaliza avizările şi numirile în funcţie în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Organizaţiile neguvernamentale prevăzute la alin. (1) vor face cel puţin două propuneri pentru fiecare funcţie.
(4) Propunerile de candidatură se înaintează către Biroul permanent al Senatului care, în termen de 5 zile de la primirea acestora, va dispune publicarea lor pe pagina de internet a Senatului, împreună cu documentele însoţitoare: CV-ul candidatului, un proiect al candidatului cu privire la aplicarea efectivă a prevederilor prezentei legi, scrisoarea de propunere din partea organizaţiei neguvernamentale, precum şi eventualele recomandări privind expertiza în domeniul apărării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi.
(5) Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi a Senatului va audia candidaţii pentru postul de preşedinte şi vicepreşedinte în şedinţă publică.
(6) Mandatul preşedintelui şi al vicepreşedintelui este de 4 ani şi poate fi reînnoit o singură dată.
(7) Funcţia de preşedinte este asimilată funcţiei de secretar de stat, iar funcţia de vicepreşedinte funcţiei de subsecretar de stat.
(8) Preşedintele are calitatea de ordonator principal de credite. Acesta conduce activitatea Consiliului de monitorizare şi îl reprezintă în raporturile cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, cu persoanele juridice şi fizice române şi străine.
(9) în exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele emite ordine şi instrucţiuni. Ordinele şi instrucţiunile cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în condiţiile legii.
Art. 6. — Poate fi numită preşedinte sau vicepreşedinte al Consiliului de monitorizare oricare persoană care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) are capacitate deplină de exerciţiu;
b) are studii superioare absolvite cu diplomă de licenţă;
c) are expertiză în domeniul drepturilor omului, în mod special în materia drepturilor persoanelor cu dizabilităţi.
Art. 7. — Preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului de monitorizare pot fi revocaţi sau eliberaţi din funcţie numai în următoarele cazuri:
a) demisie;
b) incapacitate de muncă, potrivit legii;
c) dacă au fost condamnaţi definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală;
d) dacă nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6;
e) la propunerea motivată a celor care i-au avizat sau propus pentru a fi numiţi, cu respectarea procedurii de la art. 5 alin. (2).
Art. 8. — (1) în cadrul Consiliului de monitorizare se organizează două birouri, cu un număr maxim de 15 posturi de funcţionar public, după cum urmează:
a) biroul de coordonare a activităţilor de monitorizare, cu un post de şef de birou şi 10 posturi de inspector de specialitate;
b) biroul administrativ şi juridic, cu un post de şef de birou şi 3 posturi de consilier juridic.
(2) Funcţiile de şef de birou, consilier juridic şi inspector de specialitate sunt funcţii publice cu statut special. Pentru ocuparea lor este necesar a fi îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 6.
(3) Schema de personal se completează cu un număr de minimum 5 posturi de personal auxiliar.
(4) Celelalte atribuţii şi sarcini ale personalului se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului de monitorizare, care se aprobă prin ordin al preşedintelui, în termen de 60 de zile de la data numirii acestuia.
Art. 9. — (1) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Consiliului de monitorizare se asigură integral de la bugetul de stat. Aceste cheltuieli vor include inclusiv acoperirea costurilor de transport, cazare şi masă ale colaboratorilor externi. Proiectul de buget se întocmeşte de către preşedintele Consiliului de monitorizare şi se înaintează Ministerului Finanţelor Publice, pentru a fi inclus în proiectul bugetului de stat.
(2) Remunerarea colaboratorilor externi ai Consiliului de monitorizare, prevăzuţi la art. 14 alin. (2), se face în limita sumelor alocate cu această destinaţie în bugetul anual al Consiliului de monitorizare, pentru fiecare vizită, pe baza protocolului-cadru convenit între preşedintele Consiliului de monitorizare şi fiecare colaborator extern selectat conform art. 14 alin. (2) şi (3).
(3) Prin grija Guvernului României, Consiliului de monitorizare i se va asigura un sediu în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
CAPITOLUL III
Activitatea de monitorizare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 10. —Activitatea de monitorizare a instituţiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) se realizează prin vizite de monitorizare şi prin informarea în orice alt mod asupra respectării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi de către aceste instituţii.
Art. 11. — (1) Vizitele de monitorizare se desfăşoară, de regulă, inopinat, pe baza unui program anual de vizitare stabilit de preşedintele Consiliului de monitorizare sau neprogramat, din dispoziţia acestuia.
(2) Vizitele de monitorizare vor fi programate astfel încât:
a) să vizeze cu maximă prioritate instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2) unde au fost sesizate cazuri de încălcări grave ale drepturilor persoanelor cu dizabilităţi;
b) să acopere echilibrat tipurile de instituţii prevăzute la art. 2 alin. (2) şi situarea geografică a acestora;
c) să urmărească evoluţia situaţiei constatate cu ocazia vizitelor anterioare în instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2) (vizite de follow-up).
Art. 12. —în scopul îndeplinirii atribuţiilor de monitorizare a instituţiilor prevăzute la art. 2 alin. (2), Consiliului de monitorizare îi sunt asigurate:
a) accesul la toate informaţiile şi documentele referitoare la numărul persoanelor cu dizabilităţi aflat în aceste instituţii, precum şi la numărul şi amplasarea instituţiilor;
b) accesul la toate informaţiile şi documentele care privesc tratamentul aplicat persoanelor cu dizabilităţi, măsurile dispuse faţă de acestea, condiţiile în care trăiesc acestea şi îşi desfăşoară activitatea sau orice alte aspecte relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor Consiliului de monitorizare;
c) accesul inopinat în toate instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la instalaţiile şi amenajările acestora;
d) libertatea de a alege instituţiile pe care doreşte să le viziteze şi persoanele cu care doreşte să aibă întrevederi;
e) condiţiile necesare pentru a avea întrevederi cu persoanele alese, fără martori, fie personal, fie cu un interpret, dacă se consideră necesar, precum şi cu orice altă persoană despre care echipa de vizitare consideră că poate furniza informaţii pertinente;
f) încunoştinţarea, de îndată, de către instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2), asupra cazurilor de deces al persoanelor cu dizabilităţi aflate în acestea şi asupra sesizării organelor judiciare, potrivit legii, cu privire la aceste decese, conform art. 13;
g) dreptul de a face sesizări şi recomandări autorităţilor competente;
h) dreptul de a fi informat, în termenul legal sau cu celeritate, cu privire la măsurile luate de autorităţile competente legal ca urmare a sesizărilor, recomandărilor şi măsurilor pe care le-a dispus;
i) calitatea procesuală activă în apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor cu dizabilităţi;
j) dreptul de a menţine legătura cu Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi, de a trimite acestuia informaţii şi de a se întâlni cu membrii săi;
k) dreptul de a publica şi disemina rapoartele proprii.
Art. 13. — (1) Instituţiile prevăzute la art. 2 alin. (2) au obligaţia de a notifica de îndată Consiliul de monitorizare asupra fiecărui caz de deces al persoanelor cu dizabilităţi aflate în acestea.
(2) în termen de 24 de ore de la data survenirii decesului notificat instituţiile vor trimite o a doua notificare, care va cuprinde cel puţin următoarele informaţii: denumirea şi adresa instituţiei, numele conducătorului instituţiei şi al medicului care a constatat decesul, numele, dizabilitatea şi vârsta persoanei decedate, cauza decesului, dacă persoana decedată avea sau nu aparţinători şi datele de contact ale acestora, precum şi modul de îndeplinire a obligaţiei instituţiei de sesizare a organelor judiciare, potrivit legii, cu privire la aceste decese. Modelul notificării se aprobă prin ordin al preşedintelui Consiliului de monitorizare, în termen de 60 de zile de la data numirii acestuia.
(3) Notificările prevăzute la alin. (1) şi (2) se transmit prin fax sau e-mail, până la data implementării unui sistem electronic unitar de raportare şi evidenţă.
SECŢIUNEA a 2-a
Vizitele de monitorizare şi raportarea
Art. 14. — (1) Vizitele de monitorizare se desfăşoară de echipe de vizitare compuse din 3 membri, dintre care un inspector de specialitate al Consiliului de monitorizare şi câte 2 experţi independenţi, în calitate de colaboratori externi. Deciziile echipei se iau prin consens sau prin votul majorităţii membrilor.
(2) Experţii independenţi sunt selectaţi în urma unui anunţ publicat pe pagina de internet a Consiliului de monitorizare, de către o comisie formată din preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului de monitorizare şi din 3 inspectori de specialitate de monitorizare ai acestuia, aleşi prin tragere la sorţi. Experţii independenţi selectaţi trebuie să aibă experienţă în domeniul drepturilor omului şi al drepturilor persoanelor cu dizabilităţi. în selectarea experţilor independenţi se va acorda atenţie reprezentării echilibrate pe criterii de gen şi participării persoanelor cu dizabilităţi.
(3) în urma procedurii de selecţie prevăzute la alin. (2), comisia de selecţie va urmări selecţia a cel puţin 20 de experţi independenţi, care vor încheia un protocol-cadru cu Consiliul de monitorizare. Procedura de selecţie şi conţinutul protocolului-cadru se vor stabili prin ordin al preşedintelui Consiliului de monitorizare, în termen de 60 de zile de la data numirii acestuia.
(4) Constatările rezultate în urma vizitelor de monitorizare sunt cuprinse în rapoarte de vizită. Rapoartele includ recomandările făcute de Consiliul de monitorizare.
(5) Raportul de vizită se întocmeşte de membrii echipei de monitorizare, în termen de 30 de zile de la data finalizării acesteia, este aprobat de preşedintele Consiliului de monitorizare şi se comunică instituţiilor vizitate şi autorităţilor publice în subordinea şi coordonarea cărora se află acestea.
(6) Instituţia vizitată are obligaţia de a comunica Consiliului de monitorizare, în termen de 30 de zile, un răspuns motivat privind recomandările şi măsurile dispuse.
(7) Raportul de vizită, precum şi răspunsul motivat prevăzut la alin. (6) sunt publice şi se afişează pe pagina de internet a instituţiei vizitate, pe cea a autorităţii publice în subordinea şi coordonarea căreia se află aceasta, precum şi pe cea a Consiliului de monitorizare, cu excepţia datelor personale.
(8) Consiliul de monitorizare elaborează un raport anual de activitate, care este avizat de Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi a Senatului şi aprobat de plenul acestuia.
TITLULUI
Mecanismul de coordonare
Art. 15. — (1) în scopul implementării prevederilor art. 33 din Convenţie, se desemnează Direcţia pentru protecţia persoanelor cu dizabilităţi în calitate de Mecanism de coordonare a măsurilor pentru implementarea Convenţiei, denumit în continuare Mecanism de coordonare.
(2) în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Mecanismului de coordonare îi vor fi stabilite, prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, atribuţii concrete în vederea îndeplinirii rolului care îi revine prin Convenţie.
TITLUL IV
Punctele de contact
Art. 16. — (1) în scopul implementării prevederilor art. 33 din Convenţie, se înfiinţează câte un Punct de contact pentru implementarea Convenţiei în cadrul fiecăruia dintre următoarele ministere: Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Ministerul Justiţiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională şi Ministerul Fondurilor Europene.
(2) Fiecare Punct de contact este responsabil cu implementarea Convenţiei la nivelul ministerului în cadrul căruia funcţionează, având în acest scop următoarele atribuţii:
a) împreună cu Mecanismul de coordonare formulează şi înaintează spre adoptare politici publice şi programe de implementare a Convenţiei în domeniul ce revine ministerului în cadrul căruia funcţionează, prin consultarea îndeaproape şi implicarea în mod activ a persoanelor cu dizabilităţi, inclusiv a copiilor cu dizabilităţi, prin organizaţiile care îi reprezintă;
b) furnizează Mecanismului de coordonare, la cerere, date despre activitatea de implementare a Convenţiei la nivelul ministerului relevant;
c) analizează şi publică rapoarte cu privire la implementarea Convenţiei în domeniul aferent ministerului în cadrul căruia funcţionează;
d) menţine legătura şi colaborează cu Mecanismul de coordonare şi Consiliul de monitorizare pentru a identifica principalele direcţii de acţiune în vederea implementării pe deplin a Convenţiei.
(3) în vederea îndeplinirii rolului care le revine prin Convenţie, instituţiile şi autorităţile publice prevăzute la art. 2 alin. (2), precum şi Avocatul Poporului au obligaţia de a comunica fiecărui Punct de contact, la cerere, toate informaţiile şi datele solicitate.
(4) Fiecare Punct de contact se încadrează cu cel puţin un expert în domeniul de aplicare a Convenţiei şi în elaborarea de politici publice.
(5) în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrului la nivelul fiecărui minister menţionat la alin. (1), se vor reglementa organizarea şi funcţionarea Punctului de contact din cadrul respectivului minister, iar în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi experţii vor fi selectaţi şi numiţi în funcţie.
TITLUL V
Dispoziţii finale
Art. 17. — La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice dispoziţii contrare, precum şi art. 2 din Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 şi semnată de România la 26 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2010.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
Bucureşti, 18 ianuarie 2016.
Nr. 8.
| ← Legea nr. 14/2016 - aprobarea OG nr. 25/2014 privind încadrarea... | Ordinul MAE nr. 2543/2016 - intrarea în vigoare a unor tratate... → |
|---|
Obiectul reglementării prezentei legi îl constituie desemnarea şi înfiinţarea mecanismelor naţionale prevăzute de art 33 din Convenţie.
În conformitate cu articolul menţionat, ca stat parte la Convenţie, Romania are obligaţia să desemneze, pe de o parte, în cadrul Guvernului (în conformitate cu art 33 paragr 1), unul sau mai multe puncte de
Citește mai mult
contact pentru probleme referitoare la implementarea Convenţiei şi un mecanism de coordonare pentru facilitarea măsurilor aferente, în diferite sectoare şi la diferite niveluri, iar pe de altă parte (în conformitate cu art 33 paragr 2), unul sau mai multe mecanisme independente pentru promovarea, protecţia şi monitorizarea implementării Convenţiei.Prin art 2 din Legea nr 221/2010, Autoritatea naţională pentru persoanele cu handicap a fost desemnată în calitate de autoritate centrală de coordonare privind implementarea Convenţiei. Pentru unitate terminologică cu Convenţia, precum şi pentru conformitate cu principiul unicităţii reglementării în materie, al reglementărilor având acelaşi obiect, prin prezenta lege se va abroga art 2 din Legea nr 221/2010, desemnându-se Direcţia pentru protecţia persoanelor cu dizabilităţi ca Mecanism de coordonare a măsurilor stabilite prin Convenţie, în continuare Mecanism de coordonare şi stabilindu-se rolul instituţional al acesteia, în conformitate cu prevederile Convenţiei.
Punctele de contact pentru implementarea Convenţiei, în continuare Puncte de contact, se înfiinţează în cadrul mai multor ministere cu atribuţii relevante pentru implementarea Convenţiei în România: Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Justiţiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul pentru Societatea Informaţională şi Ministerul Fondurilor Europene. întrucât asigurarea în România a drepturilor prevăzute de Convenţie presupune acţiuni în domenii diverse, inclusiv justiţie, educaţie sau sănătate, este necesară implicarea mai multor ministere pentru a asigura implementarea eficientă şi efectivă a Convenţiei. Fiecare Punct de contact, funcţionând în cadrul unui minister, va identifica măsurile necesare pentru implementarea Convenţiei în domeniul aferent ministerului în cadrul căruia funcţionează şi va elabora şi înainta propuneri de politici publice pentru a asigura implementarea Convenţiei la nivelul domeniului respectiv.
Mecanismul independent de monitorizare, numit prin prezenta lege Consiliul de monitorizare a implementării Convenţiei, în continuare Consiliul de monitorizare, se înfiinţează ca autoritate administrativă autonomă sub control parlamentar (Senat) pentru promovarea, protecţia şi monitorizarea implementării Convenţiei, a respectării drepturilor garantate prin Convenţie persoanelor cu dizabilităţi şi în special a monitorizării furnizării către acestea, potrivit legii, a serviciilor medicale şi sociale. Activitatea Consiliului vizează cu precădere situaţia din entităţile publice sau private care furnizează persoanelor cu dizabilităţi serviciile precizate.
în cadrul actualului sistem instituţional existent în România nu există o autoritate sau un mecanism care să poată îndeplini rolul stabilit prin Convenţie mecanismului independent. Cu titlu de exemplu, Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale (aflată în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale) are ca principal scop administrarea şi gestionarea în sistem unitar a măsurilor de asistenţă socială, precum şi monitorizarea, cu caracter general, a serviciilor sociale şi controlul măsurilor de asistenţă socială, în timp ce mecanismul prevăzut de Convenţie vizează respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi - in mod special ale persoanelor aflate în instituţii publice şi entităţi private şi incluzând serviciile medicale, precum şi drepturile, libertăţile şi facilităţile garantate prin Convenţie acestor persoane.
La data elaborării prezentului proiect de lege, în România există aproximativ 25.000 de copii şi adulţi cu dizabilităţi mintale închişi în 717 instituţii de asistenţă socială, număr ce nu include persoanele internate în spitalele de psihiatrie. Prin Convenţie (în principal prin art 5 - art 30), acestor persoane, care în România constituie un grup extrem de vulnerabil, le sunt garantate un număr de peste 25 de categorii de drepturi, libertăţi şi facilităţi. Având în vedere cele arătate, în scopul bunei funcţionări a Consiliului de monitorizare se impune să fie asigurate resursele organizaţionale adecvate, care să satisfacă cerinţa de eficienţă a monitorizării respectării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, astfel cum această cerinţă este formulată în mod repetat în cuprinsul Convenţiei (e.g. art 16 paragr3).
Modalitatea prin care este în prezent desemnat mecanismul de promovare, protejare şi monitorizare a implementării Convenţiei este cu totul improprie în raport cu cerinţele acesteia şi cu realităţile concrete din România. Astfel, în cursul lunii octombrie 2012, Direcţia pentru protecţia persoanelor cu dizabilităţi a semnat câte un protocol cu două organizaţii neguvernamentale de drepturile omului pentru a „coopera în promovarea, protejarea şi monitorizarea implementării Convenţiei”. Menţionăm câteva dintre argumentele care atestă că soluţia adoptată este improprie scopului propus: desemnarea celor două organizaţii „neguvernamentale” (din care una funcţionează cu fonduri publice) nu răspunde cerinţei expres cuprinsă în Convenţie (art 33 paragr 3) ca în procesul de monitorizare a respectării drepturilor garantate de Convenţie societatea civilă să fie implicată şi să participe „pe deplin”. în raport cu această cerinţă, precum şi cu împrejurarea că procesul de monitorizare trebuie să acopere peste 700 de instituţii şi un important număr de drepturi şi libertăţi ale persoanelor aflate în aceste instituţii» desemnarea pentru procesul de monitorizare a numai două organizaţii neguvernamentale (desemnare făcută fără consultarea marii majorităţi a organizaţiilor neguvernamentale) are o relevanţă mai mult decât limitată. Sub acest din urmă aspect este semnificativ şi faptul că s-a stabilit ca procesul de promovare, protejare şi monitorizare a implementării Convenţiei să se desfăşoare cu „caracter voluntar, fără nicio alocare bugetară” (în aceste condiţii este evident că România ar avea dificultăţi în implementarea Convenţiei - inclusiv în motivarea acestor dificultăţi prin rapoartele pe care Guvernul va urma să le înainteze ONU în conformitate cu art 35 din Convenţie). Semnificativ este de asemenea şi faptul că deşi au fost desemnate de peste doi ani să îndeplinească rolul de mecanism independent pentru monitorizarea Convenţiei, pe paginile de internet ale celor două organizaţii nu există nicio menţiune în acest sens sau cu privire la vreo activitate desfăşurată în acest scop.
Prin prezenta lege, desemnarea şi înfiinţarea Consiliului de monitorizare sunt prevăzute astfel încât să satisfacă de asemenea cerinţa stabilită prin art 33 paragr 2 teza a doua din Convenţie, potrivit căruia acest mecanism să fie organizat şi să funcţioneze în conformitate cu „principiile referitoare la statutul şi funcţionarea instituţiilor naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor omului - i.e. criteriile independenţei şi imparţialităţii acestor instituţii consacrate prin „Principiile ONU de la Paris” (potrivit Principiului 1 lit (a) componenţa acestor instituţii se stabileşte astfel ca să permită „toate garanţiile necesare pentru a asigura cooperarea eficientă cu, sau prin prezenţa, reprezentanţilor organizaţiilor non-guvernamentale responsabile pentru drepturile omului”). Interpretarea „Principiilor” precizate nu poate fî decât în sensul că acţiunile de monitorizare sau control pot să fie organizate de organisme cu adevărat independente numai în măsura în care vizitele lor de monitorizare sau control sunt independente, ne-dependente de vreo autorizare sau notificare prealabilă din partea celor a căror activitate urmează să fie monitorizată sau controlată. In acest sens este inclusiv practica instituţiilor relevante de monitorizare a drepturilor omului - internaţionale sau naţionale, guvernamentale sau nonguvernamentale - e.g. Comitetul european pentru prevenirea torturii, Comisarul Consiliului Europei pentru drepturile omului etc. Un argument In plus în susţinerea celor de mai sus -privind activitatea tuturor instituţiilor, guvernamentale şi nonguvernamentale pentru protecţia şi promovarea drepturilor omului implicate în monitorizarea implementării Convenţiei, inclusiv prin efectuarea de vizite de monitorizare neanunţate - este şi faptul că România a ratificat atât Convenţia ONU privind drepturilor persoanelor cu dizabilităţi cât şi Protocolul opţional la Convenţia împotriva torturii (OPCAT). Din această împrejurare, corelată cu faptul prin art 11 din Constituţia României este prevăzut că tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, rezultă că reglementarea specială în materia procedurilor de vizitare a locurilor din care persoanelor (inclusiv persoanele cu dizabilităţi) „nu le este permis să plece după voia lor" este OPCAT; scopul acestui Tratat este definit (prin art 1): stabilirea unui sistem de vizite întreprinse de către organe independente internaţionale şi naţionale la aceste locuri. Potrivit art 20 din Protocol, instituţiilor de monitorizare trebuie să li se asigure inclusiv „libertatea de a alege locurile9* pe care doresc să le viziteze. Prevederilor citate ale OPCAT le-a fost dată o corectă interpretare cu ocazia adoptării recentei Ordonanţe de urgenţă nr 48/2014, act normativ prin care este stabilit că vizitele la locurile menţionate organizate de mecanismul de monitorizare înfiinţat pentru implementarea OPCAT sunt „anunţate sau inopinate” (Preambul, precum şi art 1, punctele 2, 6, 8, 9, 12 etc). Se impune precizat că în timp ce OPCAT instituie pentru statele părţi obligaţia de înfiinţare a unui mecanism naţional al cărui principal rol este de a preveni tratamentele inumane şi degradante, Convenţia la care se referă prezenta lege prevede înfiinţarea unui mecanism independent de promovare, protecţie şi implementare a drepturilor garantate prin acest Tratat persoanelor cu dizabilităţi.
în scopul consolidării statutului de independenţă şi imparţialitate a Consiliului de monitorizare, prin lege este stabilită o implicare substanţială a societăţii civile în activitatea de monitorizare, astfel cum această implicare este prevăzută prin art 33 paragr 3 din Convenţie: în procesul de monitorizare a respectării drepturilor garantate de Convenţie societatea civilă, în special persoanele cu dizabilităţi şi organizaţiile care le reprezintă, vor fi implicate şi vor participa „pe deplin”.
Participarea experţilor independenţi la monitorizarea implementării Convenţiei, în calitate de colaboratori externi ai Consiliului de monitorizare, se justifică In subsidiar în scopul reducerii costurilor cu organizarea şi funcţionarea Consiliului de monitorizare (e.g. costurile cu personalul şi cele conexe acestora - salariile şi contribuţiile aferente pentru angajaţii permanenţi, cheltuieli cu clădirile pentru birouri şi cu logistica necesară activităţii acestora etc). în acest scop Consiliul de monitorizare este conceput ca suport organizaţional şi organism de coordonare a activităţilor de monitorizare, activităţi ce se vor constitui în special în servicii externalizate către experţi independenţi în domeniul drepturilor omului şi al drepturilor persoanelor cu dizabilităţi.
Consiliul de monitorizare este de asemenea autoritatea publică competentă să faciliteze accesul reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale care desfăşoară programe de apărare a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi în instituţiile publice şi private care furnizează servicii acestor persoane, pentru vizite de monitorizare, altele decât cele organizate din iniţiativa Consiliului de monitorizare. Legea implementează în acest mod inclusiv recomandarea făcută României de către Curtea europeană a drepturilor omului prin Hotărârea din 17 iulie 2014 în cauza Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu împotriva României în sensul ca persoanele din instituţiile precizate să beneficieze de o reprezentare independentă în faţa unei instanţe sau în faţa oricărui alt organism independent.
Legea prevede că, la nevoie, Consiliul de monitorizare şi instituţia Avocatului Poporului, ca autoritate desemnată prin Ordonanţa de Urgenţă nr 48/2014 drept Mecanism naţional de prevenire a torturii, tratamentelor inumane şi degradante, potrivit OPCAT, colaborează pentru monitorizarea respectării dreptului persoanelor cu dizabilităţi de a nu fi supuse torturii şi tratamentelor inumane şi degradante (astfel cum acest drept este garantat persoanelor cu dizabilităţi prin art 15 din Convenţie)