Decizia CCR nr. 239 din 29.04.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 6 alin. 2 din Legea nr. 15/2003 - sprijinul acordat tinerilor pt. construirea unei locuinţe proprietate personală, republicată

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală, republicată, excepție ridicată de Daniel Georgescu în Dosarul nr. 15.324/118/2012 al Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 528D/2013.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, apreciază că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate formulate, având în vedere faptul că textul de lege criticat reglementează două cazuri de stingere a dreptului de superficie. Astfel, arată că, potrivit art. 6 din Legea nr. 15/2003, beneficiarului terenului atribuit pentru construirea unei locuințe proprietate personală i se retrage dreptul de folosință gratuită asupra terenului în situația în care acesta nu începe construcția locuinței în termen de un an de la data atribuirii terenului, precum și atunci când edificarea construcției se realizează cu încălcarea prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Ca atare, în ambele situații, stingerea dreptului de superficie intervine ca urmare a unei atitudini culpabile a beneficiarului dreptului de folosință a terenului, aplicându-se regulile de la accesiunea imobiliară artificială.

4. În susținerea opiniei sale, reprezentantul Ministerului Public invocă Decizia din 17 mai 1996, pronunțată în Cauza Lupuleț contra României, prin care Comisia Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu presupune și dreptul de a deveni proprietarul unui bun. Acest articol se aplică numai cu privire la bunurile "actuale“ ale reclamantului, iar acesta nu se poate plânge de o atingere a dreptului său de proprietate câtă vreme nu demonstrează existența lui. În același sens, amintește și Hotărârea din 28 septembrie 2004, pronunțată în Cauza Kopecký contra Slovaciei. De altfel, așa cum s-a reținut și în Hotărârea din 22 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, statul trebuie să păstreze un just echilibru între interesele colective ale societății și interesele particulare, cerință care este îndeplinită în cauza de față.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 6 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 15.324/118/2012, Tribunalul Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală. Excepția a fost ridicată de Daniel Georgescu într-o cauză de contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare act administrativ.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 15/2003 sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul că revocarea hotărârii consiliului local se poate face fără o dreaptă și prealabilă despăgubire, în cazul în care există construcții ridicate și nefinalizate pe terenul al cărui drept de folosință este retras.

7. De asemenea, apreciază că textul este neconstituțional și în măsura în care este interpretat în sensul că revocarea hotărârii consiliului local se poate face în ciuda producerii de efecte juridice, adică chiar în cazul în care au fost emise acte juridice de terțe părți, având ca temei dreptul de folosință asupra terenului atribuit inițial.

8. În acest context, susține că măsura revocării hotărârii consiliului local cu efect imediat constând în pierderea posesiei terenului atribuit în folosință și, prin aceasta, a confiscării de facto a bunurilor construite pe acest teren, fără a exista posibilitatea despăgubirii proprietarului în mod just și prealabil, aduce atingere existenței dreptului de proprietate, deoarece determină o privare a proprietarului de bunul său legal dobândit, cu încălcarea art. 44 alin. (8) din Constituție.

9. În susținerea criticilor sale, autorul excepției invocă jurisprudența Curții Europene, prin care s-a statuat că persoanele care și-au dobândit bunurile cu bună-credință trebuie protejate de stat. Arată că principiul securității juridice, componentă a principiului legalității actelor administrative, instituie, pe de o parte, obligația autorităților publice de a proteja așteptările legitime ale particularilor, iar, pe de altă parte, instituie dreptul acestora de a evolua într-un cadru juridic stabil și previzibil, în care să aibă încredere. Prin urmare, arată că principiul securității juridice izvorăște din existența unor raporturi juridice administrative juste, în care poziția dominantă a autorităților publice să fie moderată, și nu excesivă, luând în considerare nu numai interesul public, dar și interesele legitime ale resortisanților.

10. Tribunalul Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că susținerile autorului excepției nu vizează aspecte de neconstituționalitate, deși în motivare se raportează la norme constituționale, ci aspecte de interpretare și aplicare a legii de către instanța de judecată.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că, potrivit art. 44 din Constituție, prin lege pot fi stabilite anumite limite, îngrădiri, fie în privința obiectului dreptului de proprietate, fie în privința unor atribute ale dreptului de proprietate, pentru apărarea intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane, esențial fiind ca prin aceste restricții să nu se anihileze complet dreptul de proprietate. În plus, se arată că nimic nu îl împiedică pe autorul excepției să solicite în instanță despăgubiri pentru lucrările efectuate, potrivit accesiunii imobiliare artificiale.

13. De asemenea, examinând prevederile de lege criticate din prisma exigențelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, Avocatul Poporului apreciază că norma legală criticată este enunțată cu suficientă precizie, astfel încât cei cărora li se adresează sunt informați, în avans, asupra consecințelor actelor și faptelor lor.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 13 martie 2014, care au următorul cuprins: "În cazul nerespectării condițiilor prevăzute la alin. (1), prin hotărâre a consiliului local i se retrage beneficiarului dreptul de folosință asupra terenului atribuit.“

17. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.“,art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern și art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 44 alin. (8) potrivit căruia "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.“, precum și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că Legea nr. 15/2003 reglementează regimul atribuirii, la cerere, tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani a unei suprafețe de teren, din terenurile aflate în domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale, situate în intravilanul localităților, care sunt disponibile și libere de sarcini, pentru construirea unei locuințe proprietate personală. Atribuirea terenului se face în folosință gratuită pe durata existenței locuinței proprietate personală, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau sectorului municipiului București în care este situat terenul. De această măsură beneficiază, o singură dată, tinerii care la data depunerii cererii pentru atribuirea terenului au vârsta de până la 35 de ani și îndeplinesc condițiile expres și limitativ prevăzute de lege. După finalizarea construirii locuinței, consiliul local poate hotărî, la solicitarea proprietarului locuinței, vânzarea directă către acesta a terenului respectiv, prețul de vânzare stabilindu-se prin expertiză tehnică, întocmită de un expert evaluator autorizat și aprobată de consiliul local.

19. În prezenta cauză, Curtea reține că prevederile de lege considerate a fi neconstituționale de către autorul excepției, respectiv art. 6 alin. (2) din Legea nr. 15/2003, instituie o sancțiune pentru beneficiarul terenului atribuit în folosință gratuită, și anume aceea că, în situația în care acesta nu a început construcția locuinței în termen de un an de la data atribuirii terenului sau dacă construcția nu a fost realizată cu respectarea prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin hotărâre a consiliului local i se va retrage dreptul de folosință asupra terenului.

20. Autorul excepției susține că măsura revocării hotărârii consiliului local prin care a fost atribuit în folosință terenul are drept consecință atât pierderea posesiei asupra terenului atribuit, cât și confiscarea de facto a bunurilor construite pe acest teren, fără a exista posibilitatea despăgubirii proprietarului în mod just și prealabil, ceea ce ar aduce atingere dreptului său de proprietate privată, legal dobândit.

21. Curtea apreciază că această critică este neîntemeiată, deoarece autorul excepției nu este proprietar al terenului, ci beneficiar al unui drept de folosință gratuită, afectat de o condiție rezolutorie.

22. Astfel, în ceea ce privește invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 referitor la garantarea dreptului de proprietate privată, atât în jurisprudența Curții Constituționale (spre exemplu, Decizia nr. 23 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009), cât și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea Hotărârea din 18 octombrie 2002, pronunțată în Cauza Fernandez-Molina Gonzales ș.a. contra Spaniei), s-a statuat că dispozițiile privind garantarea și ocrotirea proprietății se aplică numai titularilor dreptului de proprietate.

23. Totodată, referitor la susținerea autorului excepției potrivit căreia, ca urmare a revocării hotărârii consiliului local în temeiul căreia era beneficiar al unui drept de folosință gratuită asupra terenului (drept de superficie), odată cu pierderea posesiei asupra terenului va pierde și bunurile proprietate privată edificate pe acest teren, Curtea apreciază că, în această situație, sunt incidente regulile privind accesiunea imobiliară artificială.

24. Accesiunea reprezintă un mod de dobândire a proprietății și constă în încorporarea materială a unui lucru mai puțin important într-un lucru mai important, proprietarul celui din urmă devenind proprietarul bunului încorporat, în ipoteza în care bunurile au aparținut unor persoane diferite. Accesiunea se fundamentează pe principiul de drept accessorium sequitur principale, în considerarea căruia proprietatea unui lucru principal o atrage pe aceea a unui lucru accesoriu. Așa fiind, proprietarul fondului - terenului atribuit, provenit din domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale, devine, prin accesiune, proprietar al lucrărilor efectuate pe acest teren de autorul excepției, astfel încât nu poate fi vorba despre expropriere sau confiscare a averii dobândite licit, cum susține autorul excepției de neconstituționalitate.

25. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia prin retragerea dreptului de folosință asupra terenului se aduce atingere principiului securității juridice, Curtea constată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru ca o lege să poată fi considerată previzibilă, aceasta trebuie să precizeze cu claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților într-un anumit domeniu, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a-i oferi individului o protecție corespunzătoare împotriva arbitrariului. Pentru a determina previzibilitatea legii, se va ține cont de conținutul măsurii respective, persoanele cărora li se adresează și statutul celor cărora le este adresată. De asemenea, este necesar ca legea respectivă să fie enunțată cu suficientă precizie pentru a-i permite cetățeanului să-și dea seama ce conduită trebuie să adopte într-o anumită situație. Cu cât ingerința este mai gravă, cu atât legea pe care ea se fundamentează trebuie să fie mai precisă. Nu în ultimul rând, legea trebuie să-i permită individului să-și dea seama ce consecințe vor decurge dintr-un anumit comportament. (A se vedea, în acest sens, hotărârile din 26 aprilie 1979, 20 mai 1999, 4 mai 2000 și 25 aprilie 2006, pronunțate în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Rekvenyi împotriva Ungariei, Rotaru împotriva României și, respectiv, Dammann împotriva Elveției).

26. Din examinarea textului de lege criticat, Curtea apreciază că acesta nu prezintă, în sine, niciun viciu de neconstituționalitate, fiind redactat cu suficientă precizie, pentru a permite individului să își regleze conduita, acesta fiind în măsură să prevadă consecințele ce pot decurge dintr-un act determinat.

27. Astfel, Curtea constată că dreptul de folosință nu este revocat intempestiv, deoarece prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 15/2003 prevăd expres că nerespectarea obligației de începere a construcției locuinței în termen de un an de la data atribuirii terenului, construcție ce trebuie realizată cu respectarea prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, atrage după sine retragerea dreptului de folosință al beneficiarului asupra terenului atribuit.

28. Ca atare, beneficiarul trebuie să își conformeze conduita exigențelor legale, cu atât mai mult cu cât măsura atribuirii de terenuri în folosință gratuită pentru tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani, în scopul construcției unei locuințe proprietate personală, reprezintă o măsură de favoare din partea statului, care, în virtutea caracterului său social, are menirea de a asigura bunăstarea economică și socială a cetățenilor săi, fără a nega însă dreptul autorităților publice de a stabili condițiile concrete ale realizării acestui deziderat.

29. Așa fiind, Curtea apreciază că textul de lege criticat, prin conținutul său normativ, nu conține nicio o reglementare de natură a aduce atingere dispozițiilor constituționale și convenționale invocate de autorul excepției.