ANEXĂ - STRATEGIA. - HG nr. 18/2015 - aprobarea Strategiei Guvernului României de incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii rome pentru perioada 2015–2020

ABREVIERI

1.Introducere

Conform art. 6 lit. ce) din Legea asistenței sociale nr. 292/2011 "procesul de incluziune socială reprezintă ansamblul de măsuri și acțiuni multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației, sănătății, informării - comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii, destinate combaterii excluziunii sociale și asigurării participării active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale și politice ale societății“.

Incluziunea socială este definită în documentele UE ca "procesul care conferă persoanelor confruntate cu riscul sărăciei și excluziunii sociale oportunitățile și resursele necesare pentru â participa pe deplin la viața economică, socială și culturală, pentru a se bucura de un standard de viață și bunăstare considerat normal în societatea în care trăiesc. Incluziunea socială asigură participarea sporită a acestor persoane la luarea deciziilor care le afectează viața, precum și accesul la drepturile fundamentale“¹.

Politica de incluziune socială a Guvernului României are drept obiectiv general creșterea standardului de viață al populației și stimularea câștigurilor obținute din muncă prin facilitarea ocupării și promovarea politicilor publice cu adresabilitate către toate grupurile vulnerabile: romii, persoanele cu dizabilități, femeile, copiii străzii, tinerii de 18 ani care părăsesc instituțiile de protecție ale statului, persoanele în vârstă etc.

Incluziunea socială a cetățenilor români aparținând minorității rome presupune o abordare integrată, un proces planificat și acțiuni conjugate, urmate de adoptarea și implementarea de strategii, politici publice, programe și proiecte specifice.

Guvernul României consideră incluziunea socială a romilor un aspect ce trebuie reflectat în numeroase domenii de activitate de pe agenda fiecărei instituții publice centrale și locale. Aceste instituții, precum și societatea civilă joacă un rol determinant în procesul de dezvoltare socială, contribuind la îmbunătățirea situației romilor.

Conform Comunicării Comisiei Europene din 2011, Un cadru UE pentru strategiile naționale de incluziune a romilor până în 2020, incluziunea cetățenilor UE aparținând minorității rome este unul dintre cele mai stringente aspecte sociale din Europa. Cu toate că responsabilitatea principală pentru incluziunea socială și economică a romilor revine autorităților publice, incluziunea romilor este un proces care presupune o schimbare importantă atât în mentalitatea majorității, cât și în mentalitatea romilor, o provocare pentru care se impun acțiuni ferme, desfășurate în cadrul unui dialog activ cu reprezentanții romilor, atât la nivel național, cât și la nivelul UE.

Noua abordare strategică pentru creșterea incluziunii sociale a cetățenilor români aparținând minorității rome are în vedere:

1. înțelegerea dezideratului intervenției publice pentru îmbunătățirea situației romilor, nu doar din considerente care țin de justiția și protecția socială, dar și din considerente care se raportează la dezvoltarea economică și socială durabilă a României - resursa umană furnizată de populația romă, una din cele mai tinere din UE, căpătând o miză foarte importantă. Acest aspect este foarte important, în special în contextul identificării de soluții în fața scăderii accentuate a ratei natalității în ultimele două decenii, avându-se în vedere provocările majore pentru menținerea echilibrului sistemului de pensii în deceniile care urmează. Costurile asociate non-intervenției sunt foarte mari. Astfel, la nivelul anului 2010, Banca Mondială estima pentru România pierderile de productivitate anuală, din cauza excluziunii romilor, la 887 milioane euro²;

2. asigurarea eficienței și eficacității intervenției publice pentru îmbunătățirea situației cetățenilor români aparținând minorității rome printr-o abordare integrată, având ca prioritate incluziunea educațională și creșterea egalității de șanse educaționale pentru toți copiii;

3. necesitatea parteneriatului permanent cu societatea civilă în toate etapele de intervenție publică, atât la nivelul administrației publice centrale, cât și, în mod deosebit, la nivelul celei locale;

4. intervenție adaptată particularităților sociale care caracterizează unele subgrupuri ale minorității rome, inclusiv comunitățile tradiționale, luând în calcul clivajele socio-economico-culturale din interiorul acestei minorități.

Prezenta Strategie reprezintă o revizuire necesară a Strategiei din 2011 în lumina noilor realități și provocări sociale (evidențiate inclusiv în cadrul datelor recent furnizate de recensământul populației și al locuințelor - 2011), a țintelor europene asumate în Strategia Europa 2020 (obiectivul național asumat prin Programul Național de Reformă este de reducere a numărului de persoane aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială cu 580.000 persoane până în anul 2020), precum și noul context dat de accesarea de fonduri europene în perioada 2014-2020.

Această strategie se va aplica în strânsă corelare cu implementarea fondurilor europene, structurale și de investiții, care au ca obiectiv creșterea incluziunii sociale.

Strategia asigură continuitatea măsurilor deja întreprinse prin Strategiile Guvernului României de îmbunătățire a situației romilor.

Procesul de consultare pentru revizuirea Strategiei

Procesul de revizuire s-a fundamentat pe un amplu proces de consultare a tuturor actorilor relevanți: reprezentanți ai autorităților publice locale și centrale, organizații ale societății civile, reprezentanți ai mediului academic, reprezentanții misiunilor diplomatice la București, precum și experți ai Băncii Mondiale sau diferitelor structuri ONU etc.

Inițierea procesului de consultare în vederea revizuirii Strategiei a avut loc începând cu luna martie 2013 și a cuprins mai multe etape, desfășurându-se în perioada martie 2013- decembrie 2014.

Durata de implementare

Strategia se implementează în perioada 2015-2020. Documentul este însoțit de planuri de măsuri aferente fiecărei direcții principale de acțiune pentru perioada 2015-2016 și de rezultatele așteptate conform măsurilor derulate.

În funcție de evoluțiile la nivel național și european, Strategia va fi revizuită, adaptată sau completată, planurile de măsuri specifice urmând a fi actualizate pe baza rezultatelor și recomandărilor formulate în procesul de monitorizare și evaluare.

2.Informații generale relevante

Descrierea situației actuale

Potrivit rezultatelor recensământului populației și al locuințelor efectuat în anul 2011³, numit în continuare recensământ, numărul romilor declarați a fost de 621.573 ceea ce reprezintă 3,3% dintr-un total de 18.884.831 persoane pentru care a putut fi identificată etnia și care fac parte din populația stabilă a României⁴. Estimările privind numărul cetățenilor români care aparțin minorității rome nu sunt concordante, Consiliul Europei operând, de exemplu, cu cifra de 1.850.000 persoane⁵, în timp ce alte studii ale ANR și Băncii Mondiale⁶ estimau numărul celor care locuiesc în comunități compacte cu o pondere ridicată de romi la maximum 1 milion de persoane.

Majoritatea (63%) celor care la recensământ s-au declarat a fi romi locuiesc în mediul rural, doar puțin peste 230.000 dintre romii autodeclarați locuind în municipii și orașe (37%). Dintre persoanele care și-au declarat etnia romă la recensământ, 244.503 (39,3%) au declarat că au drept limbă maternă - limba romani. Restul romilor identificați conform recensământului au declarat că limba maternă este: limba română - 342.674 persoane, adică 55.1% dintre romi; limba maghiară - 32.777 persoane, adică 5,2% dintre romi; 1.127 - turcă, 86 - tătară, 59 - sârbă etc. În mediul rural se înregistrează cel mai mare număr de romi care au indicat limba romani ca limbă maternă (circa 150.000 persoane - 61,3% din totalul celor 244.503 persoane care au declarat că limba maternă este romani).

Deoarece educația este domeniul-cheie care asigură sustenabilitatea intervenției pentru incluziunea socială a cetățenilor români aparținând minorității rome, este important a analiza comparativ situația populațiilor rome, respectiv române și maghiare, așa cum rezultă din datele recensământului:

Structura educațională a celor mai numeroase trei grupuri etnice din România

Sursa: Calcule ale Direcției pentru Strategii Guvernamentale (Guvernul României) pe baza datelor recensământului din 2011. Conform standardelor de raportare a datelor de recensământ numărul persoanelor pe niveluri educaționale este indicat pentru populația cu vârstă de peste 10 ani.

În ciuda progreselor înregistrate în ultimii 10 ani ca urmare a măsurilor afirmative și a altor inițiative implementate în România, se poate încă observa persistența decalajului dintre cetățenii români aparținând minorității rome și cei care nu aparțin acestei minorități, în termeni de stoc educațional acumulat. Astfel, dacă în rândul persoanelor care s-au declarat cetățeni români, ponderea celor cu studii superioare este de 14,8% (și 10,2% în rândul persoanelor care s-au declarat de etnie maghiară), în rândul persoanelor care s-au declarat romi ponderea este de doar 0,7% (adică 3.397 de cetățeni români aparținând minorității rome cu studii superioare identificați în recensământ).

Situația analfabetismului reclamă, de asemenea, continuarea eforturilor pentru creșterea gradului de incluziune educațională a cetățenilor români aparținând minorității rome. Astfel, în rândul persoanelor care s-au declarat cetățeni români cu vârstă de peste 10 ani, ponderea celor analfabeți este de 1% (0,8% în rândul persoanelor care s-au declarat de etnie maghiară); în schimb, analfabetismul în rândul persoanelor care s-au declarat romi cu vârstă de peste 10 ani este de 14,1% (unul din șapte). Din altă perspectivă putem observa că, din totalul persoanelor analfabete pe care România le are (229.721), o pondere de 27,4% (67.480) sunt persoane care s-au declarat romi, aceasta în condițiile în care ponderea persoanelor aparținând minorității rome reprezintă 3,3% din totalul cetățenilor români a căror etnie a putut fi identificată la recensământul din 2011. Fie și numai dacă luăm în calcul aceste date reiese că se impune continuarea și completarea măsurilor specifice pentru creșterea acumulărilor educaționale ale persoanelor aparținând minorității rome ca mijloc esențial de incluziune socială a acestora.

În ce privește ocuparea și integrarea pe piața muncii, trebuie menționat că populația formată din cetățeni români aparținând minorității rome are, în general, un nivel de pregătire școlară mai redus în comparație cu populația majoritară, ceea ce le limitează accesul pe piața muncii în condițiile în care cererea de forță de muncă calificată este în creștere. Dacă în rândul persoanelor aparținând minorității rome rata ocupării a fost estimată în anul 2011 la nivelul de 36,3%⁷, în rândul populației nerome aceeași rată avea valoarea de 58,5%⁸. Conform acelorași surse, șomajul estimat în rândul persoanelor aparținând minorității rome a fost de 48,6% în anul 2011, față de 7,4% la nivel național.

Prezentare comparativă a unor parametri socioprofesionali între cetățenii români aparținând minorității rome și ansamblul populației

Sursa: Institutul Național de Statistică - tabel preluat din Raportul societății civile asupra implementării Strategiei Naționale de Integrare a Romilor și a Planului de Acțiune al Deceniului în România în 2012, p. 72.

Doar unul din zece cetățeni români aparținând minorității rome a avut un loc de muncă stabil în ultimii doi ani, iar 52% au declarat că nu au găsit deloc de lucru în acea perioadă. Femeile rome manifestă o slabă participare pe piața muncii, doar 27% fiind angajate și 36% declarând că sunt în căutarea unui loc de muncă.

Este important faptul că rata de ocupare în rândul persoanelor tinere aparținând minorității rome este net superioară celei în rândul tinerilor care nu aparțin acestei minorități. Este o consecință a condiționării reciproce dintre situația economică și gradul de integrare educațională - tinerii romi intră mai devreme pe piața muncii în lipsa unui suport economic care să le permită continuarea studiilor. Pe de altă parte, cetățenii români aparținând minorității rome sunt mai angrenați în activități pe cont propriu sau cu normă parțială, opțiuni care implică un risc social mai ridicat de alunecare în sărăcie. Aceste ocupații sunt supuse unei anumite ciclicități, pe o perioadă determinată, și implică măsuri de protecție socială.

În acest cadru este important de precizat că și discrepanțele economice dintre cetățenii români aparținând minorității rome și restul populației sunt semnificative. În anul 2011, trei din patru persoane aparținând minorității rome se aflau în sărăcie relativă, în vreme ce doar unul din patru cetățeni majoritari se aflau într-o situație similară. Situația economică a cetățenilor români aparținând minorității rome s-a deteriorat în 2011 față de 2005 (în anul 2005, doi din cinci cetățeni romi se aflau în sărăcie relativă în vreme ce, în anul 2011, trei din patru se aflau în aceeași situație). Acest fapt confirmă evoluțiile la nivel global, respectiv european: recenta criză economico-financiară și-a lăsat amprenta negativă mai accentuat asupra situației sociale a grupurilor vulnerabile, în cazul de față asupra cetățenilor români aparținând minorității rome. Dacă luăm în calcul rata sărăciei absolute, aceasta este de cel puțin patru ori mai mare în rândul cetățenilor români aparținând minorității rome comparativ cu restul populației (54% la cetățenii români care aparțin minorității rome vs. 13% la cetățenii români care nu aparțin minorității rome). Discrepanțele de venit în rândul romilor sunt mai mari decât cele înregistrate la restul populației, ceea ce relevă existența unui subgrup de cetățeni români aparținând minorității rome supus unui risc accentuat de sărăcie⁹.

Condițiile socioeconomice precare și nivelul redus de educație, asociate cu barierele de acces la serviciile de sănătate, au consecințe directe și asupra stării de sănătate a cetățenilor români aparținând minorității rome. Astfel, deși intervențiile publice inițiate de România în ultimii 10 ani converg către o îmbunătățire a situației existente, se mențin încă diferențe semnificative între cetățenii români aparținând minorității rome și restul populației în ceea ce privește indicatorii care măsoară starea de sănătate. În ceea ce privește mortalitatea infantilă, deși tendința descendentă s-a menținut până la valoarea de 9,4‰ în 2011, România rămâne totuși cu cea mai mare rată din țările UE 28 și de 2,4 ori peste media europeană (~4‰ în 2011)¹⁰, iar conform unui studiu recent UNICEF¹¹ riscul mortalității infantile este de 4 ori mai mare în rândul copiilor romi de 0-1 ani. Conform aceluiași raport, aproape jumătate (45,7%) dintre copiii romi nu beneficiază de vaccinarea gratuită furnizată de Ministerul Sănătății în cadrul Programului Național de Imunizări, fie din cauza refuzului de vaccinare, fie a lipsei de informare/educație a mamelor sau din cauza deficiențelor din asistența medicală primară. Probabilitatea de deces la copiii sub 5 ani este cea mai înaltă din UE 28 (11,7/1.000 născuți vii, 2010). Totodată, ultimul raport realizat de IOMC relevă o pondere de peste 80% a deceselor în rândul copiilor din mediul rural între 0-5 ani (inclusiv din rândul romilor). Riscul de deces matern la naștere este de circa cinci ori mai mare în România decât în UE. După o scădere susținută pe parcursul a aproximativ două decenii, începând cu anul 2007 se constată o tendință îngrijorătoare de creștere a ratei mortalității materne cu 5-6% pe an, cauzată de creșterea componentei de mortalitate gestațională, iar mortalitatea maternă în rândul femeilor rome este de 15 ori mai mare comparativ cu media națională¹². Doar 52% dintre romi au asigurări de sănătate, iar 73% dintre romi nu au acces la medicamente vitale.¹³ 11% dintre respondenții romi au raportat într-un studiu din 2013 că în ultimul an au avut nevoie de asistență medicală, dar nu au beneficiat de aceasta, comparativ cu 5% din populația generală.¹⁴ În acest context este oportun a menționa și rezultatele unui studiu realizat în anul 2009 care arată că cetățenii români aparținând minorității rome au cea mai pozitivă percepție subiectivă asupra stării de sănătate proprie comparativ cu celelalte șase țări europene (Bulgaria, Republica Cehă, Grecia, Portugalia, Slovacia, Spania unde studiul a mai fost derulat)¹⁵. De asemenea, este important de menționat că ponderea cetățenilor români aparținând minorității rome care suferă de o dizabilitate sau o boală cronică este mai mică decât cea înregistrată la nivelul minorității rome din Europa, respectiv 14,5% în România față de 15% la nivelul european¹⁶.

În ciuda progreselor înregistrate în ultimii 10 ani ca urmare a eforturilor depuse, se menține o diferență și în privința calității locuirii. Astfel, în 2011, 36% dintre gospodăriile rome aveau acces la rețeaua publică de apă potabilă, în contextul în care, conform datelor INSSE, 61,2% dintre toate gospodăriile din România aveau acces la apă curentă prin rețeaua publică, iar 24% dintre locuințele romilor din România aveau acces la canalizare (rețeaua publică sau fose septice), față de 43,5% la nivel național. De asemenea, o pondere de 16% aveau toaletă cu apă curentă, spre deosebire de 42% din populația României, iar 68% au spus că au toaletă în curte sau în afara locuinței.¹⁷

Elementele culturale pot juca și ele un rol în acest proces¹⁸. De exemplu, în ceea ce privește religia celor care la recensământul din 2011 s-au declarat romi, cel mai adesea ei împărtășesc religia (sau subdiviziunea religioasă) majoritarilor în mijlocul cărora trăiesc¹⁹. Cu toate acestea, se poate observa, față de recensământul din 2001, o creștere marcantă a numărului romilor care au aderat la culte neoprotestante (îndeosebi la cel penticostal - 71.262 persoane). Există, de altfel, unele intervenții și studii de caz care arată că biserica/religia pot constitui un catalizator al incluziunii sociale.

Datele prezentate arată existența unor diferențe intercorelate în toate componentele sociale esențiale care definesc calitatea vieții între grupul cetățenilor români aparținând minorității rome și restul populației. Acumularea educațională și calitatea educației sunt reflectate în șansele de ocupare de mai târziu și sunt condiționate de statutul ocupațional al familiei de origine sau de calitatea locuirii. De asemenea, starea de sănătate depinde într-o mare măsură de starea economică și de calitatea locuirii, dar afectează și acumulările educaționale. Această precizare este importantă, deoarece fundamentează necesitatea unei intervenții integrate pentru îmbunătățirea situației sociale a cetățenilor români aparținând minorității rome.

În plus, trebuie luat în considerare faptul că îmbunătățirea situației persoanelor aparținând minorității rome are loc în cadrul unui proces asumat cu fermitate de Guvernul României începând cu anul 2001, ale cărui efecte se manifestă gradual, pe termen lung. În mod realist, decalajele sociale mari acumulate în sute de ani nu pot fi anulate pe termen scurt. Important este ca progresul în reducerea decalajelor dintre grupul persoanelor aparținând minorității rome și restul populației să se manifeste constant în urma unor acțiuni sistematice. Este ceea ce își propune și actuala Strategie.

3.Priorități, politici, cadrul juridic existent

Guvernul României își propune să continue măsurile întreprinse pentru incluziunea socială a romilor, inclusiv prin facilitarea dialogului instituțiilor competente din România cu partenerii europeni, dar și cu societatea civilă.

Astfel, în 2001 a fost adoptată Strategia Guvernului României de îmbunătățire a situației romilor pentru perioada 2001-2010, prin Hotărârea Guvernului nr. 430/2001 privind aprobarea Strategiei Guvernului României de îmbunătățire a situației romilor, cu modificările și completările ulterioare, ca document cuprinzător de politică publică în domeniul incluziunii sociale a romilor din România.

Ulterior, prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 1.221/2011 pentru aprobarea Strategiei Guvernului României de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității romilor pentru perioada 2012-2020 s-a avut în vedere asigurarea incluziunii socioeconomice a romilor prin implementarea unor politici publice în domeniul educației, ocupării forței de muncă, sănătății, locuirii, culturii și infrastructurii sociale.

În anul 2010, UE a lansat Strategia Europa 2020 pentru creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, prin care a stabilit obiective în cinci domenii majore: ocuparea forței de muncă, cercetarea, mediul și energia, cercetarea, dezvoltarea și inovarea, educația, combaterea sărăciei. Obiectivul social pentru UE la nivelul anului 2020 urmărește reducerea cu aproximativ 20 de milioane a numărului de cetățeni europeni expuși riscului de sărăcie, precum și asigurarea coeziunii economice, sociale și teritoriale și sprijinirea categoriilor supuse riscului de excluziune socială.

În anul 2010, România și-a asumat ținte pentru toate obiectivele Strategiei Europa 2020, inclusiv o țintă de reducere a numărului celor aflați în risc de sărăcie și incluziune socială cu 580.000 persoane.

Așa cum a arătat Comisia Europeană, cauzele principale ale excluziunii sociale sunt: sărăcia, lipsa competențelor de bază și a oportunităților de învățare pe tot parcursul vieții sau discriminarea. Acestea sunt cauze care explică și decalajul social dintre cetățenii români aparținând minorității rome și restul populației; datele ne arată că populația romă este afectată în proporție semnificativ mai mare, comparativ cu restul populației de: rată scăzută de ocupare, rată ridicată de părăsire timpurie a școlii, acumulare educațională scăzută și sărăcie. Este limpede în acest context că obiectivele Strategiei Europa 2020, transpuse în ținte naționale, nu pot fi atinse în România fără a aborda problema decalajului de incluziune socială a romilor comparativ cu restul populației. Strategia prezentă poate fi considerată ea însăși un demers important pentru atingerea țintelor naționale ale Strategiei Europa 2020 transpuse în Programul Național de Reformă.

În anul 2011, la nivelul Uniunii Europene, au fost aprobate Cadrul European pentru strategiile naționale privind incluziunea romilor (2011-2020) și, în 2013, Recomandarea Consiliului UE cu privire la măsurile de incluziune efectivă a romilor în statele membre.

4.Provocări actuale în domenii-cheie

Potrivit celor mai recente date pe care administrația publică centrală le are la dispoziție, grupul cetățenilor români aparținând minorității rome manifestă, în cadrul celor vulnerabile, un risc mai ridicat de excluziune socială²⁰, înregistrându-se diferențe de acumulare educațională, de incluziune pe piața muncii, în ceea ce privește starea de sănătate și a locuirii. Gradul de incluziune socială a cetățenilor români aparținând minorității rome, la fel ca în restul țărilor din Uniunea Europeană, este inferior mediei naționale la toate capitolele care caracterizează calitatea vieții, iar explicația unei asemenea situații se regăsește într-un complex de cauze care țin atât de blocajul într-un cerc vicios al sărăciei perpetuat de la o generație la alta, cât și de manifestarea unor mecanisme sociale care pot provoca uneori marginalizare socială. Mai jos sunt prezentate date punctuale, la nivelul domeniilor relevante, privind situația actuală și modalități de eficientizare a politicilor guvernamentale specifice.

A.Educație

Educația este cel mai puternic instrument prin intermediul căruia adulții și copii din grupurile marginalizate se pot ridica din starea de sărăcie, atât din punct de vedere social, cât și economic. În România rata de înscriere la grădiniță a copiilor romi de vârstă 3-6 ani este mult sub cea a populației majoritare, 37% la copii romi vs. 77% la copii care nu aparțin minorității rome²¹. Doi din zece copii romi nu merg la școală, cel mai frecvent motiv invocat fiind cel legat de lipsa resurselor financiare²². Unul din șase părinți romi explică slaba participare școlară a copiilor prin discriminarea etnică²³. Peste 80% dintre părinții romi afirmă că își doresc cel puțin educație secundară pentru copiii lor, însă mai mult de 75% dintre copiii romi nu termină 8 clase²⁴.

Integrarea în sistemul educațional a copiilor de vârstă școlară la nivel primar și gimnazial

Sursa: Prelucrări pe baza datelor INS, Institutul de Științe ale Educației. 2012. "STUDIU NAȚIONAL - ROMÂNIA. Analiza situației copiilor aflați în afara sistemului de educație în România“. UNICEF

Datele arată că există rate semnificative de copii care nu frecventează școala (unul din douăzeci de copii de vârsta învățământului primar sau gimnazial au părăsit sistemul de educație), dar și faptul că situația s-a deteriorat în intervalul 2006-2010 (probabil un efect secundar al crizei economice). Rata nefrecventării școlii a crescut, mai ales la nivel primar, din 2006 până în 2010 aceasta aproape dublându-se (de la 3,3% la 6,5%), în vreme ce la nivel gimnazial pare a se stabiliza la un nivel de 5%.

Un alt studiu a remarcat că ponderea ridicată a copiilor romi în școală este asociată cu scăderea calității dotărilor materiale ale instituției în cauză²⁵. A fost semnalat și faptul că persoanele rome de gen feminin se confruntă cu riscuri semnificativ mai mari de a abandona sau părăsi timpuriu școala, în raport cu cele de gen masculin²⁶. Acest fapt se reflectă și în ce privește rata de analfabetism care este semnificativ mai ridicată în rândul femeilor decât în rândul bărbaților romi (conform unui sondaj din 2011 ponderea femeilor rome care declară că nu știu să scrie și să citească este cu 10% mai mare decât în rândul bărbaților)²⁷.

Conform datelor recensământului din 2011, ponderea persoanelor cu studii superioare este: la cele care s-au declarat cetățeni români 14,8%; la cele declarate de etnie maghiară 10,2%, iar la cele aparținând minorității rome 0,7% (au fost identificate 3.397 persoane aparținând minorității rome cu studii superioare).

În privința analfabetismului, din totalul persoanelor analfabete pe care România le are (245.387²⁸) o pondere de 27,4% (67.480) sunt cetățenii români aparținând minorității rome. Dacă la persoanele care s-au declarat cetățeni români cu vârstă de peste 10 ani, ponderea celor analfabeți este de 1% (0,8% în rândul persoanelor de etnie maghiară), analfabetismul în rândul persoanelor aparținând minorității rome s-a ridicat la 14,1%.

B.Ocuparea forței de muncă

Nivelul limitat de educație, combinat cu discriminarea, conduce la decalaje foarte mari în ceea ce privește ocuparea și la rate ale productivității extrem de reduse. Romii din România înregistrează o participare redusă pe piața formală a muncii, dar au o participare ridicată pe piața informală a muncii, fără a putea beneficia de mecanismele de securitate socială. Un studiu realizat pe un eșantion reprezentativ de cetățenii români aparținând minorității rome de 16 ani și peste²⁹ arată că rata de ocupare a fost de doar 36%, iar alte 36% persoane își căutau un loc de muncă și 28% erau inactive (față de rata de ocupare de 58%, respectiv rata de șomaj de 7,4%, la nivel național, conform datelor INS 2011).

Doar unul din zece romi au avut un contract de muncă pe durată nedeterminată în ultimii doi ani, iar 52% declară că nu au găsit niciun loc de muncă în această perioadă. În rândul femeilor rome, participarea pe piața muncii este deosebit de scăzută, doar 27% desfășurând activități economice și 36% declarându-se în căutarea unui loc de muncă. În plus, majoritatea femeilor rome au, încă de foarte tinere, un număr mare de copii în îngrijire.

Persoanele aparținând minorității rome care sunt ocupate lucrează majoritar pe cont propriu, doar 10-15% fiind salariați. Dintre salariații romi, majoritatea fie nu au nicio calificare, fie desfășoară activități care nu necesită calificare. Per total, din populația ocupată de cetățeni români aparținând minorității rome de 15 ani și peste, 38% lucrează ca muncitori necalificați, 32% au ocupații care solicită o calificare (muncitori, vânzători, comercianți), 9% sunt muncitori în agricultură, iar 13% au ocupații tradiționale rome.

Activitățile economice pe care le desfășoară sunt în cea mai mare parte temporare, sezoniere sau ocazionale, ceea ce indică gradul ridicat de subocupare la nivelul acestei populații. Barometrul de incluziune socială (2010) arată că riscul de concediere în cazul cetățenilor români aparținând minorității rome este de zece ori mai ridicat decât în cazul întregii populații, iar 41% dintre romii care își caută de lucru nu sunt angajați tocmai pentru că sunt romi. Din acest motiv, 55% dintre romii angajați nu au un contract de muncă și 45% dețin doar slujbe ocazionale sau temporare (față de 5% dintre români). În aceste condiții, 72% dintre romii aflați în căutarea unui loc de muncă sunt dispuși să presteze o muncă indiferent de condiții, să fie angajați fără forme legale, ceea ce înseamnă că nu vor contribui nici la sistemul de pensii și nici nu vor beneficia de asigurări sociale.

Conform datelor Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, ponderea șomerilor în rândul cetățenilor români aparținând minorității rome reprezintă, în medie, aproximativ 10% din totalul șomerilor înregistrați: 49.242 de persoane din rândul minorității rome din totalul de 492.427 de șomeri înregistrați la sfârșitul lunii martie 2013. Similar cu populația generală, romii șomeri înregistrați sunt în majoritate bărbați, cu vârste cuprinse între 30 și 49 de ani, cu un nivel scăzut de educație: 32% nu au nicio școală formală, 37% au învățământ gimnazial incomplet, 22% au terminat 8 clase și doar 4% au studii liceale. Aproximativ 58% dintre cetățenii romi înregistrați în evidențe (martie 2013) provin din trei regiuni: Centru, Nord-Vest și Sud. Cea mai mare parte (88%) nu sunt șomeri indemnizați, aceste persoane înregistrându-se doar pentru a obține documentele necesare pentru venitul minim garantat

Participarea redusă și accesul limitat la poziții nesigure și marginale pe piața muncii se traduc în venituri precare și risc ridicat de sărăcie și excluziune socială. Astfel, venitul total disponibil la nivelul gospodăriilor rome este de trei ori mai mic decât în rândul populației generale. În fapt, 60% dintre gospodăriile rome trăiesc dintr-un venit lunar mai mic decât un salariu minim. În plus, instabilitatea locului de muncă rezultă în venituri care variază considerabil de-a lungul anului, ceea ce poate afecta negativ în special copiii (absenteism și chiar abandon școlar, subnutriție, dezvoltarea unor boli cronice etc.).

Consecința directă constă în sărăcie și o rată mare a privațiunilor materiale, cu atât mai mult cu cât gospodăriile cetățenilor români aparținând minorității rome sunt formate din adulți cu mulți copii și puține (sau niciuna) persoane ocupate. În România, precum și în Bulgaria sau Ungaria, atât incidența, cât și profunzimea sărăciei sunt semnificativ mai ridicate la cetățenii aparținând minorității rome decât la alte grupuri etnice. Riscul de sărăcie absolută cu care se confruntă aceștia este de șapte ori mai mare, 31,1% dintre romi față de 4,4% din populația țării.

C.Sănătate

Starea de sănătate a populației este determinată multifactorial. Un acces universal și echitabil la servicii de sănătate, deși esențial, are o contribuție limitată la îmbunătățirea stării de sănătate a unei populații. Nivelul de dezvoltare socioeconomică, condițiile de locuit, nivelul de educație, factorii de mediu și comportamentali/stilul de viață contribuie în egală măsură la menținerea și îmbunătățirea stării de sănătate a unei populații.

Studii și analize recente demonstrează un decalaj semnificativ al indicatorilor de morbiditate și mortalitate a cetățenilor români aparținând minorității rome față de populația generală din România și explică acest decalaj prin condiționarea socioeconomică. Altfel spus, fără reducerea gradului de sărăcie, asigurarea unor condiții de locuit decente, creșterea nivelului de educație, nu se poate vorbi despre îmbunătățirea substanțială a indicatorilor care măsoară starea de sănătate a romilor. Studiul privind starea de sănătate a cetățenilor români aparținând minorității rome arată că, deși diferențele între starea de sănătate a romilor și majoritate sunt semnificative, "nu există o singură afecțiune sau factor care explică această discrepanță în ceea ce privește rezultatele privind starea de sănătate dintre romi și restul populației din România. Mai degrabă, discrepanța se datorează interacțiunii multiplilor factori care se află la rădăcina inegalității din domeniul sănătății, între care pot fi menționați: sărăcia, condițiile precare de trai, niveluri mai scăzute ale șomajului și educației și excludere socială.“³⁰

În plus, sănătatea bărbaților și femeilor aparținând minorității rome este determinată de stilul de viață și de normele sociale care guvernează rolurile lor în rândul populației rome. Pe de altă parte, comunitățile în care trăiesc cetățenii români aparținând minorității rome sunt foarte diverse. Prin urmare, sunt necesare măsuri care să aibă în vedere condițiile de viață ale romilor, iar implementarea măsurilor trebuie adaptată în funcție de situația particulară a acestora. Astfel, direcțiile de acțiune care au drept scop îmbunătățirea stării de sănătate a romilor trebuie să includă și această dimensiune.

Speranța de viață a cetățenilor români aparținând minorității rome este în medie cu 6 ani mai mică decât a restului populației nerome din România. Studiul regional 2011 UNDP/Banca Mondială/CE³¹ arată că doar 2,6% dintre romii din România depășesc 65 de ani, comparativ cu 18% în rândul populației generale.

Conform aceluiași studiu, indicatorii care măsoară starea de sănătate arată o stare de sănătate a populației rome precară comparativ cu restul populației. În special în cazul femeilor rome, problemele de sănătate sunt mai frecvente și apar la vârste mai tinere. Între factorii care contribuie la starea de sănătate deficitară se regăsesc condițiile precare de locuire. Conform aceluiași studiu, povara mare a bolilor cronice în rândul romilor este atribuibilă unui comportament cu risc crescut, cum este fumatul, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, dieta săracă și un nivel scăzut de activitate fizică. Analiza arată că aproape jumătate din adulții romi fumează regulat, comparativ cu aproximativ 30% din populația generală. Prevalența fumatului în rândul femeilor rome este de 2,2 ori mai mare decât în rândul femeilor care nu aparțin acestei etnii. Studiul regional 2011 UNDP constată o utilizare redusă a serviciilor de sănătate de către cetățeni români aparținând minorității rome. Astfel, 42% dintre romi declară că nu solicită asistență medicală atunci când au nevoie. Peste 80% dintre romii care nu apelează la serviciile de sănătate motivează acest comportament prin lipsa mijloacelor financiare, a asigurărilor de sănătate și lipsa de cunoștințe asupra a ceea ce ar avea de plătit dacă merg la medic, o barieră declarată fiind costurile ridicate ale medicamentelor. Studiul constată o suprautilizare a serviciilor de urgență și ambulanță.

O intervenție inovatoare promovată de către Ministerul Sănătății este integrarea serviciilor de sănătate și sociale la nivel comunitar. Accesul scăzut la servicii de sănătate, educație și protecție socială, capacitatea și cunoștințele reduse asupra drepturilor de asigurat duc la excluziunea socială a unor întregi familii. Pentru a aborda multiplele forme de excluziune, evidențele arată că intervențiile cu impact ridicat sunt cele de furnizare de servicii intersectoriale la nivel comunitar cu accentul pus pe prevenire. Problemele majore rezultă din cadrul de reglementare fragmentat, lipsa personalului de la nivel local având cunoștințe temeinice în planificarea, organizarea și monitorizarea serviciilor publice, inclusiv a serviciilor de sănătate, precum și din lipsa unor bugete adecvate.

Este important de menționat că direcțiile de acțiune și măsurile propuse pentru îmbunătățirea stării de sănătate a cetățenilor români aparținând minorității rome fac parte din Strategia Națională de Sănătate și vizează perioada 2014-2020. Având în vedere că măsurile de reformă a sistemului de sănătate, inclusiv din perspectiva procesului de descentralizare recent legiferat, sunt în permanentă dinamică, planul de măsuri propus pentru îmbunătățirea stării de sănătate a cetățenilor români aparținând minorității rome va fi revizuit, în funcție de evoluția indicatorilor de morbiditate și mortalitate.

D.Locuire și mică infrastructură

Conform Analizei socioeconomice pentru programarea fondurilor europene 2014-2020³², în România aproape o treime din gospodăriile rome nu au niciun contract (cumpărare sau închiriere) privind locuința în care stau și, ca atare, nu o pot asigura. O mare parte din locuințele romilor sunt construite din paiantă și chirpici, nefiind conectate la utilități (apă, canalizare și gaze); 13% dintre romi nu au electricitate vs. 2%, media la nivel național. Locuințele sunt supra-populate, slab dotate cu mobilier și bunuri de folosință îndelungată.

Din cauza lipsei capitalului uman și material, comunitățile compacte de romi și instituțiile care le deservesc - școală, dispensar - funcționează cu resurse reduse, într-o perpetuă situație de criză. Riscul marginalizării din cauza accesului mai dificil la anumite servicii, în cazul comunităților compacte de romi, este ridicat.

Aproximativ 30% din gospodăriile cetățenilor români aparținând minorității rome trăiesc în locuințe inadecvate, comparativ cu 4% din gospodăriile ne-rome, doar 18% din gospodăriile cetățenilor români aparținând minorității rome au canalizare în timp ce 40% din familiile ne-rome din jur au aceste facilități. O pondere de 35% din gospodăriile cetățenilor români aparținând minorității rome nu dispun de facilități de colectare a deșeurilor solide, comparativ cu 20% din gospodăriile ne-rome în apropiere. 42% din gospodăriile cetățenilor români aparținând minorității rome folosesc combustibil lemnos pentru gătit (14% din gospodăriile ne-rome din jur) și 87% din gospodăriile cetățenilor români aparținând minorității rome utilizează lemn sau cărbune pentru încălzire³³.

E.Cultură

Politicile culturale vizând persoanele aparținând minorităților naționale au drept obiective, printre altele, folosirea și păstrarea limbii/limbilor minoritare, păstrarea/dezvoltarea culturii scrise și a mass-mediei etnice, conservarea patrimoniului material (colecții muzeale și etnografice), păstrarea patrimoniului imaterial (artele spectacolului, meșteșuguri tradiționale, tezaure umane vii, sărbători, festivaluri). Atât politicile culturale pentru ansamblul populației, cât și elementele specifice pentru persoanele aparținând minorităților naționale se bazează pe câteva principii precum: participarea populației la activitățile culturale, aspirația către egalitatea accesului la cultură și înțelegerea faptului că sectorul cultural poate avea efecte economice și sociale benefice atunci când programele sunt de succes. În acest sens, din anul 2003 funcționează la București Centrul Național de Cultură a Romilor având ca obiectiv principal al activității conservarea și promovarea culturii tradiționale rome.

F.Infrastructură și servicii sociale

Prevenirea și combaterea discriminării

Începând cu anul 2000, în România s-a perfecționat cadrul legislativ și instituțional pentru prevenirea și combaterea discriminării, inclusiv discriminarea la adresa cetățenilor români aparținând minorității rome.

Cu toate acestea, discriminarea la adresa romilor este un fenomen care continuă să se manifeste, la fel ca în alte țări europene, în ceea ce privește accesul la serviciile publice, piața muncii și prezentarea în mass-media, aceste atitudini fiind întreținute de stereotipuri negative și prejudecăți înrădăcinate în mentalitatea publică.

România înregistrează la nivel european cea mai mică pondere de cetățeni români aparținând minorității rome care declară că au suferit acte discriminatorii din partea celorlalți datorită faptului că sunt romi, fiind singura țară din UE care înregistrează la acest indicator o valoare de sub 30%³⁴. Acest fapt este și o consecință directă a eforturilor constante depuse după anul 2000 în România pentru creșterea incluziunii sociale a cetățenilor români aparținând minorității rome.

5.Scopul, obiectivele și grupul-țintă al Strategiei

Scopul Strategiei

Scopul Strategiei este incluziunea socioeconomică a cetățenilor români aparținând minorității rome la un nivel similar cu cel al restului populației și asigurarea de șanse egale prin inițierea și implementarea unor politici și programe publice în domenii precum: educația, formarea profesională și ocuparea forței de muncă, sănătatea, locuirea și mica infrastructură, cultura, servicii sociale, prevenirea și combaterea discriminării, inclusiv prin proiecte și programe integrate care să vizeze problemele comunității în ansamblu. Totodată, Strategia urmărește implicarea autorităților publice centrale și locale, a romilor înșiși și a societății civile în activități care vizează creșterea incluziunii socioeconomice.

Obiectivele Strategiei:

1. creșterea nivelului de incluziune educațională a cetățenilor români aparținând minorității rome, inclusiv al celor din comunitățile tradiționale rome, la un nivel similar cu cel al restului populației, inclusiv prin combaterea decalajelor sociale care cresc riscul de abandon școlar și analfabetism, prin măsuri afirmative și asigurarea accesului egal, gratuit și universal al romilor la o educație de calitate;

2. asigurarea accesului tuturor copiilor romi la o educație de calitate;

3. creșterea nivelului de ocupare a cetățenilor români aparținând minorității rome și combaterea decalajelor de participare pe piața muncii formală comparativ cu populația majoritară, inclusiv prin acordarea de sprijin persoanelor cu șanse reduse de acces la piața muncii formală (tineri, persoane cu educație scăzută, de gen feminin, în șomaj de lungă durată, din zonele în care oportunitățile de angajare sunt limitate, fără competențe profesionale într-o meserie specifică cu cerere în zona de locuire, cu dizabilități etc.) și persoanelor care au în întreținere copii de vârstă școlară, inclusiv prin măsuri proactive de ocupare precum consiliere, mediere și formare profesională;

4. îmbunătățirea stării de sănătate a cetățenilor români aparținând minorității rome prin creșterea accesului la servicii de sănătate preventive și curative;

5. îmbunătățirea condițiilor de locuit în comunitățile locale defavorizate rome din punct de vedere economico-social, precum și asigurarea accesului la servicii publice și mica infrastructură;

6. păstrarea, afirmarea și dezvoltarea identității culturale (limbă, obiceiuri, patrimoniu etc.) a romilor, în concordanță cu respectarea drepturilor omului și a legislației în vigoare;

7. îmbunătățirea situației sociale a categoriilor defavorizate rome, inclusiv a comunităților tradiționale rome, în domeniile: dezvoltare comunitară, protecția copilului, justiție și ordine publică;

8. dezvoltarea unei abordări integrate a domeniilor prioritare și corelarea tuturor măsurilor cuprinse în Strategie, în vederea sprijinirii cetățenilor români aparținând minorității rome, pe tot parcursul vieții, cu măsuri directe specifice problemelor fiecărei etape de viață.

Grup-țintă

Grupul-țintă vizat de actuala Strategie este constituit din persoane aparținând minorității rome, în special cele care sunt în risc de excluziune socioeconomică și de marginalizare socială. În acest mod se are în vedere instituirea unui principiu de prioritizare a beneficiarilor măsurilor de intervenție prevăzute în Strategie. Direcțiile de acțiune stabilite în Strategie vor viza explicit, dar nu exclusiv, cetățenii români aparținând minorității rome, inclusiv cei din comunitățile tradiționale.

6.Principii

În elaborarea și implementarea Strategiei Guvernul României are în vedere cu prioritate cele 10 principii de bază comune agreate la nivel european privind incluziunea romilor³⁵:

1. politici constructive, pragmatice și nediscriminatorii;

2. vizarea explicită, dar nu exclusivă a persoanelor aparținând minorității romilor;

3. abordarea interculturală;

4. vizarea unei abordări integratoare, a tuturor domeniilor-cheie la nivelul societății;

5. conștientizarea dimensiunii de gen;

6. transferul politicilor bazate pe elemente concrete;

7. utilizarea instrumentelor puse la dispoziția statelor membre de către UE;

8. implicarea autorităților publice regionale și locale;

9. implicarea societății civile;

10. participarea activă a romilor.

Strategia va avea în vedere și următoarele principii complementare:

11.principiul diviziunii sectoriale și complementarității - Strategia este un angajament al Guvernului României, conceput integrat și aplicabil pe domenii de responsabilitate sectorială ce asigură implicarea părților interesate în procesul decizional și în procesul de implementare a Strategiei;

12.principiul cooperării - Strategia destinată incluziunii sociale a cetățenilor români aparținând minorității rome are la bază realizarea de proiecte integrate care să trateze în același timp problemele în domeniile: educație, ocupare, sănătate, cultură, infrastructură și locuire, administrație publică și dezvoltare comunitară;

13.principiul adiționalității fondurilor - Strategia va asigura o alocare eficace și suficientă de resurse prin utilizarea fondurilor de la bugetul de stat, de la bugetele locale, sau a instrumentelor financiare ale UE sau a altor surse de finanțare;

14.principiile subsidiarității și al descentralizării în execuție - Strategia se va realiza conform partajării competențelor specifice instituțiilor și autorităților publice centrale și locale și va asigura luarea deciziilor cât mai aproape de cetățean;

15.principiul nediscriminării și respectării demnității umane în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată;

16.principiul transparenței - Implementarea Strategiei se face în mod transparent, cu participarea societății civile, alături de instituțiile publice centrale și locale, pentru atingerea obiectivelor acesteia, în concordanță cu politicile publice naționale și ale UE din domeniul incluziunii sociale.

7.Direcții de acțiune

A.Educație

În domeniul educației, una dintre țintele asumate de România în cadrul Strategiei Europa 2020 este reducerea ratei abandonului școlar la maximum 11,3% (în anul 2013 rata părăsirii timpurii a școlii a fost de 17,3%). Având în vedere riscul ridicat de părăsire timpurie a școlii în rândul copiilor și tinerilor din zonele și grupurile dezavantajate (de exemplu în mediul rural, în rândul cetățenilor români aparținând minorității rome etc.), atingerea acestui obiectiv este de o importanță majoră. Tot în domeniul educației și în contextul Strategiei Europa 2020, România și-a asumat ca minimum 26,7% din persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani să fie absolvenți ai unei forme de educație terțiară (procentul absolvenților unei forme de învățământ terțiar din acest segment de vârstă era, în anul 2013, de 22,8%). În acest context, o creștere a ponderii tinerilor romi absolvenți ai unei forme de educație superioară ar asigura coagularea unei elite de tineri intelectuali de etnie romă.

Obiective specifice:

1. reducerea decalajului de acumulare educațională (nivel de cunoștințe) și de participare școlară la toate nivelurile (preșcolar, primar, gimnazial, liceal, terțiar) între cetățenii români aparținând minorității rome, inclusiv cei din comunitățile tradiționale, și restul populației;

2. reducerea decalajului socioeconomic între elevii romi și cei care nu aparțin acestei minorități în aspectele care blochează incluziunea educațională (hrană, haine, condiții de locuire, stare de sănătate) inclusiv prin furnizarea de suport pentru îmbunătățirea situației economice a familiei sau asigurarea de transport gratuit zilnic de acasă la școală;

3. promovarea educației incluzive și reducerea cazurilor de discriminare și segregare școlară pe baze etnice, de statut social, dizabilități sau alte criterii care afectează copiii și tinerii proveniți din grupuri dezavantajate, inclusiv romi, prin instituirea unui sistem de identificare eficace, monitorizare și intervenție promptă pentru eradicarea cazurilor de segregare școlară și completarea legislației actuale pentru combaterea segregării (Ordinul nr. 1.540/2007 privind interzicerea segregării școlare a copiilor romi și aprobarea Metodologiei pentru prevenirea și eliminarea segregării școlare a copiilor romi), cu sancțiuni sau acțiuni obligatorii în cazul depistării situațiilor de segregare școlară;

4. creșterea participării și performanțelor școlare a elevilor romi;

5. creșterea nivelului educațional al romilor;

6. cultivarea și dezvoltarea identității etno-culturale a romilor prin educație, în concordanță cu legislația națională și cea a UE;

7. asigurarea și extinderea predării limbii romani și, după caz, a istoriei și tradițiilor romilor la toate nivelurile educaționale, acolo unde există cerere suficientă în acest sens, inclusiv pentru beneficiarii romi admiși pe locurile distincte la licee și facultăți.

Direcții de acțiune:

1. crearea unor programe naționale distincte vizând sporirea accesului la educația timpurie a copiilor din grupuri dezavantajate, inclusiv a copiilor cetățenilor români aparținând minorității rome:

a) facilitarea și stimularea participării la educație timpurie a copiilor romi (consiliere parentală, hrană furnizată copiilor defavorizați la grădiniță etc.);

b) înființarea sau dezvoltarea unor creșe, grădinițe cu program normal sau prelungit în comunități cu populație romă, inclusiv grădinițe estivale, grădinițe bilingve, centre de zi multifuncționale etc., pentru a asigura șanse reale de succes școlar acestor copii;

2. extinderea/dezvoltarea programelor de tip "Școală după școală“ la nivelul comunităților unde ponderea elevilor romi este semnificativă, precum și stimularea finanțării de către autoritățile publice centrale și/sau locale a participării la aceste programe a copiilor romi (inclusiv a altor categorii de copii vulnerabili în fața excluziunii educaționale);

3. continuarea programelor de tipul "A doua șansă“ sau a celor pentru alfabetizare funcțională, în vederea corectării părăsirii timpurii a școlii³⁶ (inclusiv reducerea ratei analfabetismului), pentru copii, tineri și persoane mature, inclusiv cei din comunitățile cu populație majoritară romă;

4. inițierea și dezvoltarea unor programe destinate îmbunătățirii situației socioeconomice a elevilor romi în aspectele care blochează incluziunea educațională (hrană, haine, condiții de locuire, stare de sănătate), inclusiv prin furnizarea de suport pentru îmbunătățirea situației economice a familiei. Astfel de programe sunt menite să stimuleze participarea școlară, să reducă absenteismul, precum și să sprijine accesul copiilor aparținând minorității rome la o educație de calitate;

5. continuarea măsurilor afirmative în domeniul educației. Acordarea în continuare de facilități și locuri distincte pentru tinerii romi care doresc să urmeze învățământul preuniversitar liceal, profesional sau postliceal, precum și instituții de învățământ superior, incluzând masterate și doctorate;

6. facilitarea accesului copiilor romi la învățământul profesional care să le permită modernizarea ocupațională și detașarea de profesiile tradiționale, depășite istoric, nerentabile și unele anacronice;

7. asigurarea predării limbii romani și a istoriei romilor la toate nivelurile educaționale, acolo unde există o cerere suficientă în acest sens;

8. dezvoltarea activităților de consiliere și orientare, ca și cele de tutorat, cu conținut specific, adaptat pentru copiii aparținând grupurilor dezavantajate;

9. organizarea de cursuri de formare inițială și continuă a cadrelor didactice în domeniul educației interculturale, al diversității, al nondiscriminării și al egalității de șanse. Continuarea implementării unor programe de formare a cadrelor didactice care lucrează în unități de învățământ cu copii aparținând minorității rome, inclusiv cu cele care predau istoria și cultura romilor;

10. continuarea implementării unor programe de formare a mediatorilor școlari și creșterea ponderii angajării acestora în sistemul educațional. Formarea de mediatori școlari romi (cu precădere absolvenți de liceu cu diplomă de bacalaureat; pentru comunitățile tradiționale, persoane provenite din comunitate și vorbitori ai limbii romani);

11. conceperea și implementarea unor programe și activități de educație parentală și de încurajare a participării părinților romi la procesul educațional din școală și din afara ei. Monitorizarea activității și a grupurilor/comitetelor locale de sprijin pentru îmbunătățirea accesului la educație al grupurilor dezavantajate, inclusiv al romilor;

12. instituirea unui sistem de identificare eficace, monitorizare și intervenție promptă pentru eradicarea cazurilor de discriminare și segregare școlară;

13. completarea legislației actuale pentru combaterea segregării (Ordinul nr. 1.540 din 19 iulie 2007) cu sancțiuni sau acțiuni obligatorii în cazul depistării situațiilor de segregare școlară;

14. amenajarea spațiilor școlare și dotarea școlilor în care învață cu preponderență elevi romi, cunoscut fiind faptul că în aceste școli spațiile și dotările sunt inferioare din punct de vedere calitativ în comparație cu alte școli;

15. asigurarea transportului școlar pentru elevii romi care locuiesc în zone marginale și îndepărtate ale localităților;

16. campanii de combatere și prevenire a discriminării în școli și medierea conflictelor apărute în sistemul educațional, cu implicarea elevilor sau a părinților aparținând minorității rome;

17. realizarea de activități extrașcolare cu elevi și copii romi și cei care nu aparțin acestei minorități pentru deprinderea și stimularea relațiilor interetnice;

18. monitorizarea cazurilor de abandon școlar și intervenție prin furnizare de servicii de consiliere elevilor romi aflați în risc de abandon școlar și familiilor acestora;

19. alte intervenții considerate necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite;

20. conceperea și implementarea de programe de educație a tinerilor și adulților romi/din comunitățile de romi, axate pe cunoașterea drepturilor civice și pe creșterea stimei de sine, prin parteneriate cu APL-uri (autorități publice locale), Agenția Națională pentru Romi, Ministerul Culturii și/sau ONG-uri;

21. conceperea și implementarea de programe de instruire a funcționarilor din instituțiile publice și a personalului din serviciile publice de educație, sănătate, asistență și protecție socială etc. pe teme referitoare la prevenirea și combaterea discriminării, la promovarea diversității (istorică/etnică/lingvistică/culturală/religioasă/de gen/fizică etc.), a interculturalității și alterității în societate, prin parteneriate cu ANR, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ministerul Culturii și/sau ONG-uri;

22. adoptarea de măsuri legislative și administrative în vederea asigurării participării și continuității școlare pentru copiii care călătoresc în străinătate, prin elaborarea unei metodologii privind reînscrierea în unitățile de învățământ a copiilor care, din diferite motive, își însoțesc frecvent părinții la muncă în străinătate.

B.Ocuparea forței de muncă

Obiectiv specific:

Îmbunătățirea participării pe piața muncii a cetățenilor români aparținând minorității rome.

În contextul Strategiei Europa 2020, ținta asumată de România în domeniul ocupării forței de muncă este ca minimum 70% din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani să fie ocupată. Participarea cetățenilor români aparținând minorității rome (un grup cu o medie de vârstă redusă) cu drepturi egale pe piața muncii devine esențială pentru sprijinirea costurilor naționale aflate în creștere aferente sistemelor de pensii și de sănătate, dar și altor costuri aferente vârstelor înaintate³⁷.

Direcții de acțiune:

Măsurile implementate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, republicată, în vederea integrării pe piața muncii a categoriilor vulnerabile, inclusiv a cetățenilor români aparținând minorității rome, cuprinse în programele de formare profesională și de ocupare a forței de muncă, conduc la formularea următoarelor direcții de acțiune:

1. asigurarea informării privind piața muncii și punerea în contact a șomerilor romi cu angajatorii:

a) servicii gratuite de informare și consiliere profesională a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;

b) servicii gratuite de mediere pe locurile de muncă vacante sau nou-create;

2. creșterea șanselor de ocupare a persoanelor aparținând minorității rome prin încurajarea mobilității geografice și valorificarea capacităților antreprenoriale:

a) stimularea mobilității forței de muncă prin acordarea de prime de încadrare sau instalare, după caz;

b) acordarea gratuită de servicii de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau inițierea unei afaceri, în scopul creșterii gradului de ocupare prin înființarea propriei afaceri;

3. stimularea încadrării șomerilor indemnizați înainte de expirarea perioadei de acordare a indemnizației de șomaj prin completarea veniturilor salariale;

4. dezvoltarea și certificarea competențelor profesionale:

a) organizarea de cursuri de formare profesională pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă;

b) servicii gratuite de evaluare și certificare de competențe dobândite în sistem informal și non-formal;

c) cuprinderea în programe de ucenicie la locul de muncă;

5. stimularea angajatorilor care încadrează persoane aparținând unor categorii defavorizate pe piața muncii prin acordarea de subvenții;

6. acordarea de sprijin financiar pentru înființarea/dezvoltarea unor noi afaceri: sprijin financiar nerambursabil, precum și de servicii de consultanță, mentorat și asistență pentru începerea unei activități independente sau inițierea unei afaceri, în scopul creșterii gradului de ocupare;

7. acordarea de acompaniament personalizat tinerilor romi cu risc de marginalizare socială prin încheierea de contracte de solidaritate și oferirea de servicii specifice.

Cetățenii români aparținând minorității rome vor putea beneficia de măsurile finanțate din Fondul Social European 2014-2020 care vor susține: crearea de locuri de muncă, prin: creșterea adaptabilității și mobilității în scop de muncă; crearea unor mecanisme adecvate de căutare a unui loc de muncă; furnizarea serviciilor de ocupare în funcție de nevoile specifice ale acestora; sprijinirea acțiunilor de ocupare pe cont propriu.

Din Fondul Social European 2014-2020 vor fi acordate stimulente financiare/subvenții persoanelor din cadrul comunităților defavorizate și grupurilor vulnerabile, inclusiv persoanelor de etnie romă, în vederea încurajării intrării sau menținerii lor pe piața muncii, în paralel cu asigurarea tranziției de la sistemul de protecție socială către piața muncii.

Fondul Social European 2014-2020 va finanța consilierea și pregătirea profesională pentru antreprenorii din sectorul social, entitățile din economia socială/întreprinderile sociale de inserție, precum și măsuri de integrare socioeconomică a persoanelor din comunitățile marginalizate, inclusiv a celor cu o pondere semnificativă a cetățenilor români aparținând minorității rome, precum și dezvoltarea infrastructurii de servicii sociale la nivelul comunităților locale.

Tinerii de etnie romă (16-24 ani) pot beneficia de măsuri destinate integrării lor pe piața forței de muncă sau de îmbunătățire a competențelor, în special cei care nu au un loc de muncă sau care nu urmează studii sau cursuri de formare, inclusiv prin implementarea "garanției pentru tineri“.

C.Sănătate

Obiective specifice:

1. îmbunătățirea accesului cetățenilor români aparținând minorității rome, inclusiv al celor din comunitățile tradiționale rome, la servicii de sănătate de bază, preventive și curative, integrate și de calitate;

2. reducerea riscurilor și prevenirea îmbolnăvirilor asociate modelelor de mortalitate și morbiditate prevalente în populația romă;

3. creșterea capacității instituționale a autorităților publice locale în procesul de identificare a nevoilor de sănătate, dezvoltare și implementare a programelor/intervențiilor de sănătate adresate comunităților cu romi, monitorizarea și evaluarea acestora;

4. prevenirea discriminării cetățenilor români aparținând minorității rome care accesează serviciile de sănătate.

Direcții de acțiune:

1. îmbunătățirea accesului cetățenilor români aparținând minorității rome la servicii de sănătate de bază, preventive și curative, integrate și de calitate:

a) dezvoltarea rețelei de servicii de sănătate de bază și promovarea asigurării de servicii integrate în domeniile protecției sociale, educației și sănătății la nivel comunitar:

1. (i)

   continuarea înființării de centre comunitare pilot (multifuncționale) la nivel local;

2. (ii)

   îmbunătățirea cadrului normativ de funcționare a asistenței comunitare în sănătate;

3. (iii)

   formarea unui grup de lucru permanent cu scopul de a analiza situațiile identificate și a elabora și promova proiecte de acte normative, atât în interiorul Ministerului Sănătății, cât și pe circuitul interministerial, în vederea îmbunătățirii cadrului legislativ privind serviciile comunitare de bază și funcționarea acestora în sistem integrat;

4. (iv)

   asigurarea controlului metodologic de către autoritățile publice centrale și locale:

   • standarde și proceduri privind serviciile comunitare integrate;

   • monitorizarea semestrială și evaluarea periodică a funcționării sistemului de servicii integrate;

5. (v)

   extinderea la nivel național a rețelei de centre comunitare care furnizează servicii de bază integrate;

6. (vi)

   dezvoltarea capacității instituționale a furnizorilor de servicii de sănătate la nivel comunitar:

   • instruire și formare;

   • elaborarea de instrumente de lucru în sistem integrat, ghiduri și protocoale de practică;

7. (vii)

   angajarea, cu prioritate, a unui asistent medical comunitar rom în comunitățile rurale cu cetățeni români aparținând acestei minorități;

8. (viii)

   sprijinirea, în condițiile legislației în vigoare, a tinerilor romi absolvenți cu studii în domeniul medical, în vederea angajării acestora pe piața muncii, inclusiv în comunitățile cu populație preponderent romă;

b) creșterea ponderii cetățenilor români aparținând minorității rome în sistemul asigurărilor sociale de sănătate:

1. (i)

   informarea cetățenilor români aparținând minorității rome asupra dreptului la pachetul minimal de servicii de sănătate pentru persoanele care nu sunt incluse în sistemul asigurărilor sociale de sănătate;

2. (ii)

   creșterea ponderii cetățenilor români aparținând minorității rome care beneficiază de serviciile de asistență medicală primară;

3. (iii)

   monitorizarea accesului cetățenilor români aparținând minorității rome neasigurate la pachetul minimal de servicii de sănătate;

2. reducerea riscurilor și prevenirea îmbolnăvirilor asociate modelelor de mortalitate și morbiditate prevalente la cetățenii români aparținând minorității rome:

a) reducerea incidenței bolilor transmisibile și netransmisibile în rândul cetățenilor români aparținând minorității rome:

1. (i)

   creșterea acoperirii vaccinale la copiii din categoriile vulnerabile;

2. (ii)

   implementarea de programe adaptate specificului diverselor comunități de romi sau mixte privind prevenția primară și depistarea precoce a bolilor cronice netransmisibile cu prevalentă crescută în rândul populației rome;

3. (iii)

   implementarea de programe de prevenire a bolilor transmisibile;

4. (iv)

   dezvoltarea de parteneriate între structurile deconcentrate ale Ministerului Sănătății, autoritățile publice locale și societatea civilă în domeniul promovării sănătății și implementarea de programe și proiecte în acest domeniu;

b) creșterea prevalenței utilizării planificării familiale, în special în rândul tinerelor rome, și implementarea de intervenții adresate sănătății femeii și copilului:

1. (i)

   informarea și consilierea femeilor și fetelor rome privind sănătatea reproducerii, riscurile asociate mariajelor timpurii, sănătatea mamei și copilului, prevenirea și combaterea violenței domestice și a traficului de persoane;

2. (ii)

   extinderea gradului de acoperire teritorială cu măsuri de contracepție gratuite;

3. (iii)

   creșterea capacității personalului din rețeaua comunitară în domeniul sănătății reproducerii și sănătății mamei și copilului;

3. creșterea capacității instituționale a autorităților publice locale în procesul de identificare a nevoilor de sănătate, dezvoltare și implementare a programelor/intervențiilor de sănătate adresate comunităților cu cetățeni români aparținând minorității rome, monitorizarea și evaluarea acestora:

a) dezvoltarea de programe de formare pentru autoritățile locale în domeniul politicilor de sănătate bazate pe elemente concrete, al sănătății publice și organizării sistemului de servicii de sănătate;

b) identificarea și inventarierea nevoilor medico-sociale ale populației cu risc atât în mediul urban, cât și în mediul rural;

c) elaborarea și implementarea de planuri de sănătate locale, județene și regionale adaptate specificului fiecărei comunități;

d) furnizarea de asistență tehnică pentru elaborarea și implementarea planurilor de sănătate;

e) consolidarea capacității autorităților publice locale în ceea ce privește recunoașterea și reacția la problemele de sănătate ale romilor și ale altor grupuri vulnerabile, precum și formarea acestora în accesarea fondurilor europene cu care să faciliteze intervenția necesară;

f) elaborarea unor instrumente standardizate de analiză, colectare de date, planificare, comunicare între autoritățile publice locale și centrale implicate în asigurarea asistenței medicale comunitare;

4. prevenirea discriminării cetățenilor români aparținând minorității rome care accesează serviciile de sănătate:

a) promovarea educației pentru nediscriminarea grupurilor vulnerabile în învățământul cu profil medical preuniversitar, universitar, postuniversitar;

b) înființarea de către fiecare consiliu județean a unei linii verzi de sesizare a discriminării pacienților romi care accesează serviciile de sănătate;

D.Locuire și mică infrastructură

Obiectiv specific:

Asigurarea condițiilor decente de locuit în comunitățile defavorizate din punct de vedere economic și social, inclusiv în comunitățile de romi, precum și asigurarea accesului la servicii publice și la infrastructura de utilități publice.

În vederea îndeplinirii obiectivului în domeniul de competență, au fost identificate următoarele priorități:

1. realizarea de construcții de locuințe sociale la care să aibă acces nediscriminatoriu cetățenii români aparținând minorității rome cu venituri reduse;

2. reabilitarea unor clădiri, aflate în proprietatea autorităților administrației publice locale, din zonele cu populație romă defavorizată;

3. dezvoltarea infrastructurii de utilități publice în comunitățile locale cu populație romă defavorizată;

4. dezvoltarea unor programe de regenerare urbană integrată și eradicare a habitatului insalubru, în baza unei legi și a unei metodologii specifice;

5. elaborarea cadrului strategic prin care vor fi elaborate și implementate proiecte integrate de dezvoltare locală, cu finanțare FESI, destinate reducerii sărăciei populației defavorizate de la nivel urban;

6. identificarea așezărilor informale în vederea dezvoltării unor politici adecvate;

7. asigurarea cadrului legislativ și metodologic adecvat pentru îmbunătățirea calității condițiilor de locuit și a dezvoltării zonelor dezavantajate;

8. cadastru și intabularea gratuită a proprietăților imobiliare, cu atenție specială pentru grupurile vulnerabile și cetățenii români aparținând minorității rome.

Direcții de acțiune în domeniile locuire și mică infrastructură:

1. susținerea proiectelor de construire și/sau reabilitare a locuințelor sociale, astfel încât persoanele din categoriile defavorizate, în special cetățenii români aparținând minorității rome, să poată beneficia de spații de locuire, inclusiv cu implicarea cetățenilor romi în construcția/reabilitarea locuințelor respective (activitate care va avea impact atât în domeniul ocupării, cât și în domeniul responsabilizării acestora);

2. asigurarea condițiilor decente de viață persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile, în special cetățenii români aparținând minorității rome, prin dezvoltarea infrastructurii de utilități publice;

3. implementarea unor programe de construcții de locuințe în zonele cu populație romă defavorizată;

4. elaborarea procedurilor prin care vor fi elaborate și implementate proiecte integrate de dezvoltare locală, cu finanțare FESI, destinate reducerii sărăciei populației defavorizate de la nivel urban;

5. definirea mecanismelor pentru dezvoltarea și implementarea proiectelor de regenerare urbană;

6. asigurarea cadrului de reglementări și de instrumente de intervenție (inclusiv proiecte-pilot), în vederea îmbunătățirii condițiilor de viață a grupurilor vulnerabile (inclusiv romi);

7. identificarea așezărilor informale în vederea dezvoltării unor politici adecvate, în baza strategiei naționale a locuirii;

8. simplificarea procedurii de înregistrare sistematică a proprietăților imobiliare;

9. înregistrarea sistematică gratuită a proprietăților în sistemul informatic integrat de cadastru și carte funciară (cu atenție specială pentru grupurile vulnerabile și cetățenii români aparținând minorității rome);

10. campanii de informare și sensibilizare publică cu scopul înștiințării cetățenilor (cu atenție specială pentru grupurile vulnerabile și cetățenii români aparținând minorității rome) cu privire la desfășurarea lucrărilor de înregistrare sistematică a proprietăților, beneficiile ce decurg și modul de implicare a deținătorilor de proprietăți din zona respectivă;

11. participarea grupurilor vulnerabile și a cetățenilor români aparținând minorității rome în cadrul procesului de înregistrare sistematică a proprietăților;

12. consolidarea capacității administrative a autorităților administrației publice locale în vederea planificării strategice și accesării de fonduri externe nerambursabile destinate incluziunii romilor.

E.Cultură

Obiectiv specific:

Păstrarea, dezvoltarea și afirmarea identității culturale (limbă, obiceiuri, istorie, patrimoniu) a cetățenilor români aparținând minorității rome.

Direcții de acțiune:

1. inițierea unor proiecte culturale pentru păstrarea, dezvoltarea și promovarea patrimoniului cultural al cetățenilor români aparținând minorității rome, acordând o atenție deosebită tinerilor:

a) organizarea unor expoziții tematice care să reflecte aspecte ale vieții și istoriei romilor pe teritoriul României, în vederea înființării unui muzeu de profil;

b) sprijinirea proiectelor culturale privind păstrarea și promovarea culturii romani, a evenimentelor culturale cu specific inspirat din folclorul și cultura romani, a cercetărilor interculturale și a lucrărilor cultural-științifice referitoare la romi;

c) fondarea unui ansamblu artistic-muzical în cadrul Centrului Național de Cultură a Romilor și a unui repertoriu specific;

d) atragerea unor muzicieni care să constituie un atelier de creație muzicală specifică;

e) facilitarea manifestării artei teatrale și cinematografice cu tematică romă sau în limba romani, în instituțiile de cultură locale;

f) valorificarea contribuțiilor muzicale ale lăutarilor și muzicanților romi, organizarea de festivaluri anuale, la nivel local;

2. proiecte de promovare a interculturalității și a culturii romilor în spațiul public.

F.Infrastructură și servicii sociale

Obiectiv specific:

Dezvoltarea de către instituțiile publice a unor măsuri care să răspundă unor nevoi sociale ale categoriilor defavorizate, inclusiv ale cetățenilor români aparținând minorității rome, în domeniile: protecția copilului, dezvoltare comunitară, justiție și ordine publică.

Direcții de acțiune:

1. protecția copilului:

a) educarea adolescenților și a părinților în spiritul valorilor familiale, al responsabilităților parentale și al noii viziuni referitoare la drepturile copilului în familie;

b) sensibilizarea populației în ceea ce privește atât dispozițiile legale privind primordialitatea responsabilității părinților referitoare la creșterea, îngrijirea și educarea copiilor, cât și sancțiunile ce decurg din nerespectarea obligațiilor părintești;

c) promovarea valorilor familiale prin campanii de informare și sensibilizare;

d) dezvoltarea serviciilor de prevenire a separării copilului de familie și asigurarea creșterii și educării acestuia în cadrul comunității;

e) desfășurarea unor programe educative pentru părinți și copii, în vederea prevenirii abuzului și neglijării copilului și a violenței familiale;

2. justiție și ordine publică:

a) organizarea unor campanii de promovare și respectare a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;

b) derularea unor programe de informare pentru identificarea și soluționarea corectă a cazurilor de discriminare;

c) identificarea, prevenirea și rezolvarea operativă, prin mediere comunitară, fără caracter judiciar, a stărilor conflictuale susceptibile a genera violență familială, comunitară sau/și interetnică;

d) inițierea și desfășurarea unor programe de educație juridică, civică și de prevenire, în colaborare cu cetățenii români aparținând minorității rome;

e) continuarea alocării de locuri distincte pentru admiterea la instituțiile de formare profesională ale Ministerului Afacerilor Interne;

3. administrație și dezvoltare comunitară:

a) evaluarea anuală a activității BJR, precum și a experților locali pentru problemele romilor care activează în cadrul primăriilor;

b) introducerea în programele de pregătire a specialiștilor în administrație publică, asistență socială, sănătate, învățământ etc. a unor module didactice referitoare la istoria, cultura și situația socioeconomică a cetățenilor români aparținând minorității rome;

c) continuarea procesului de identificare a persoanelor fără certificate de stare civilă și fără acte de identitate în vederea înregistrării în registrele de stare civilă a actelor și faptelor de stare civilă aferente acestora, precum și procurării certificatelor de stare civilă și a actelor de identitate;

d) realizarea și difuzarea de materiale cu privire la prevenirea și combaterea discriminării, în cadrul unor campanii locale, județene sau/și naționale;

e) asigurarea reprezentării cetățenilor români aparținând minorității rome în structurile administrației publice locale.

Toate direcțiile de acțiune pentru fiecare sector, planurile sectoriale de măsuri prezentate în anexa nr. 1 și tipurile de indicatori din anexa nr. 2 fac parte integrantă din prezenta strategie.

8.Rezultatele și indicatorii acțiunilor propuse

Rezultatele preconizate se raportează la situația actuală, descrisă la capitolul Provocări actuale în domenii-cheie. Tipul de indicatori prevăzuți în anexa nr. 2 pentru monitorizarea îndeplinirii măsurilor cuprinse în Strategie sunt indicatori primari și terțiari stabiliți în conformitate cu prevederile legale. Țintele menționate sunt previzionale a fi atinse în două etape, mai întâi sub forma unor rezultate intermediare pentru anul 2016 și, ulterior, sub forma unor rezultate finale, până în anul 2020. Pe parcursul implementării Strategiei vor exista revizuiri ale acesteia care vor putea conține implicit fixarea de noi ținte intermediare.

A.Educație

B.Ocuparea forței de muncă

* Numărul persoanelor incluse în măsurile 1 și 2 ale capitolului "Ocupare“ poate fi mai mare decât cel menționat ca indicator. Țintele propuse se referă numai la persoanele care se declară conform legii ca aparținând minorității rome.

C.Sănătate

D.Locuire și mică infrastructură

E.Cultură

F.Infrastructură și servicii sociale

1.Protecția copilului

2.Justiție și ordine publică

3.Administrație și dezvoltare comunitară

9.Implicații pentru buget

Planurile de acțiune pe termen scurt pentru implementarea Strategiei sunt concepute pe baza planurilor sectoriale și specifică sursele de finanțare necesare îndeplinirii fiecărui obiectiv.

Cheltuielile estimate în mii RON pentru implementarea prezentului proiect de act normativ în perioada 2015-2016 sunt următoarele:

Acțiunile se suportă din bugetele prognozate pentru perioada 2015-2016 aferente ordonatorilor principali de credite cu responsabilități în implementarea Strategiei.

În anul 2016 se va elabora de către Comitetul Interministerial de Monitorizare și Evaluare, pe baza propunerilor instituțiilor cu atribuții în domeniu, o nouă propunere privind sursele de finanțare pentru perioada 2017-2020, care va fi adoptată de către Guvern.

Sumele menționate mai sus reprezintă o parte a bugetului alocat implementării Strategiei, la care contribuie și alte surse, în special finanțări din fonduri europene.

10.Implicații juridice

În plan legislativ se impune evaluarea actelor normative incidente domeniului incluziunii cetățenilor români aparținând minorității rome, demersurile legislative urmărind cu precădere clarificarea competențelor și responsabilităților structurilor cu atribuții în materie, corelarea domeniilor subsecvente, precum și asigurarea compatibilității actelor normative cu reglementările UE.

În contextul descentralizării administrative se impun completări atât la Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cât și la Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, în sensul stimulării punerii în aplicare a prevederilor prezentului document, dar și a altor acte normative incidente Strategiei sau modificarea unor acte normative cu prevederi contrare.

De asemenea, este necesară completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății către autoritățile publice locale, aprobată prin Legea nr. 174/2011, cu modificările ulterioare, și a normelor de aplicare a ordonanței.

Completarea actelor normative menționate este necesară pentru clarificarea desfășurării și monitorizării activității de asistență medicală comunitară și mediere sanitară în scopul realizării obiectivelor strategiei de incluziune.

11.Etape esențiale și instituții responsabile

1.Structuri responsabile

Implementarea Strategiei va fi asigurată, în funcție de aria de competență relevantă pentru fiecare plan de acțiune, de către următoarele instituții:

a) la nivel central

- Ministerul Fondurilor Europene;

- Ministerul Educației și Cercetării Științifice;

- Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice prin instituțiile aflate în subordinea sau sub autoritatea sa, respectiv Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă;

- Ministerul Sănătății;

- Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice;

- Ministerul Culturii;

- Ministerul Finanțelor Publice;

- Ministerul Afacerilor Interne;

- Secretariatul General al Guvernului;

- Agenția Națională pentru Romi;

- Departamentul pentru Relații Interetnice;

- Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Justiției, în funcție de atribuțiile specifice acestora, vor fi informate și consultate în ceea ce privește procesul de implementare, monitorizare și evaluare a Strategiei, precum și în procesul de raportare către Guvern și partenerii externi asupra progreselor înregistrate în aplicarea acesteia,

b) la nivel local:

- instituțiile prefectului, prin birourile județene pentru romi;

- autoritățile administrației publice locale;

- serviciile publice deconcentrate.

2.Etape organizatorice

a) la nivel central:

Ministerele de resort și celelalte instituții și autorități publice responsabile vor înființa sau, după caz, vor reactiva în termen de 30 de zile de la data adoptării Strategiei, prin ordine ale miniștrilor de resort, comisiile ministeriale pentru romi/comisiile pentru romi.

Comisia va fi formată din personal cu funcții de conducere și experți cu atribuții în implementarea planurilor de măsuri, va fi condusă la nivel de secretar de stat și se va reuni trimestrial sau ori de câte ori este nevoie.

Din Comisie face parte și punctul de contact responsabil în cadrul instituției respective pentru activitatea de monitorizare și implementare (a se vedea pct. 12 subpct. 1). Aceasta va coordona o structură administrativă internă formată din minimum 3 experți cu atribuții directe în sprijinirea implementării planurilor de măsuri, colectarea de date și elaborarea raportului de monitorizare și evaluare la nivelul instituției.

Comisia analizează și propune măsuri și acțiuni necesare pentru implementarea actualei Strategii în domeniul de responsabilitate. De asemenea, Comisia analizează și andosează raportul de monitorizare privind modul de implementare a strategiei pe domeniul de activitate, transmis de către punctul de contact responsabil Secretariatului Comitetului Interministerial de Evaluare și Monitorizare.

De asemenea, Comisia va lua măsuri în vederea implementării deciziilor adoptate de Comitetul Interministerial de Evaluare și Monitorizare.

Comisia poate organiza și reuniuni cu reprezentanți ai societății civile.

b) la nivel local:

1. (i)

   Grupul de lucru mixt (GLM) este format la nivel județean din reprezentanți ai structurilor deconcentrate ale ministerelor, membrii organizațiilor neguvernamentale și delegați ai comunităților locale cu un număr semnificativ de cetățeni români aparținând minorității rome, inclusiv consilieri județeni/locali. GLM se înființează prin ordin al prefectului.

GLM analizează și adoptă planul de măsuri pentru incluziunea socială a cetățenilor români aparținând minorității rome elaborat la nivel județean de BJR, în baza Strategiei. Fiecare instituție reprezentată în GLM va fi responsabilă pentru implementarea măsurilor din aria sa de activitate, cuprinse în planul județean de măsuri.

GLM adoptă raportul anual de progres referitor la implementarea planului județean de măsuri.

1. (ii)

   Birourile județene pentru romi (BJR) sunt structuri funcționale organizate la nivel județean în cadrul instituțiilor prefectului. Din componența acestora fac parte maximum 3 experți/funcționari din aparatul de execuție și/sau conducere, unul dintre experți aparținând în mod obligatoriu minorității rome. (În cazul în care nu există post în organigramă, acesta se va crea special, după ce actualul act normativ va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.)

Membrii BJR desfășoară activități în echipă, în mod planificat, întreprind periodic vizite de evaluare și monitorizare a situației comunităților de cetățeni români aparținând minorității rome, obțin date și informații de la nivel local pe care le centralizează la nivel județean.

BJR funcționează în subordinea prefectului și în coordonarea tehnică a ANR. Componența nominală a BJR se stabilește prin ordin al prefectului.

Principalele activități ale BJR includ, însă nu se limitează la:

- elaborarea planului județean de măsuri privind incluziunea cetățenilor români aparținând minorității rome, prin armonizarea principalelor nevoi identificate prin procesul de facilitare comunitară sau identificate de către autoritățile publice locale, cu măsurile prevăzute în Strategie;

- monitorizarea implementării măsurilor din aria de activitate a autorităților locale și a serviciilor deconcentrate ale ministerelor de resort pentru îndeplinirea obiectivelor și sarcinilor din Strategie;

- sprijinirea implementării măsurilor stabilite în planurile județene prin acordarea de consultanță reprezentanților serviciilor deconcentrate și prin facilitarea accesului acestora în cadrul comunităților de cetățeni români aparținând minorității rome;

- întocmirea rapoartelor anuale de progres referitoare la implementarea planului județean de măsuri privind incluziunea cetățenilor români aparținând minorității rome și, după adoptarea acestora în GLM, înaintarea către prefect și ANR;

1. (iii)

   Experții locali pentru romi sunt angajați și funcționează la nivelul primăriilor. Ei se subordonează tehnic BJR și administrativ primarului. Experții locali aparțin minorității rome și reprezintă principala interfață dintre autoritățile publice locale și comunitățile de cetățeni români aparținând minorității rome. Experții locali pentru romi au un rol esențial în procesul de facilitare comunitară și organizează, la nivel local, Grupul de inițiativă locală (GIL) și Grupul de lucru local (GLL).

2. (iv)

   Grupul de inițiativă locală (GIL) este format din reprezentanți ai cetățenilor români aparținând minorității rome.

Expertul local pentru romi propune componența GIL care va fi agreată de către Grupul de lucru local. Rolul GIL este de a identifica, în baza procesului de facilitare comunitară organizat de expertul local pentru romi, principalele nevoi și priorități la nivelul comunității, conform direcțiilor de acțiune ale Strategiei și de a face propuneri care vor fi discutate în cadrul GLL.

1. (v)

   Grupul de lucru local (GLL) este format din expertul local pentru romi, reprezentanți ai instituțiilor publice locale, membri ai consiliului local (inclusiv consilieri aparținând minorității rome), membri ai organizațiilor neguvernamentale și un delegat al comunității locale a cetățenilor români aparținând minorității rome din cadrul GIL. GLL va fi înființat prin hotărâre a consiliului local.

Grupul de lucru local (GLL) are ca atribuții:

- Elaborarea planului local de măsuri privind incluziunea cetățenilor români aparținând minorității rome prin armonizarea principalelor nevoi identificate prin procesul de facilitare comunitară în cadrul GIL sau identificate de către autoritățile publice locale, cu măsurile prevăzute în Strategie. Planul de acțiune va fi asumat de către consiliul local prin hotărâre.

- Fiecare membru al GLL va fi responsabil pentru implementarea măsurilor din aria sa de activitate, cuprinse în planul local de acțiune.

• Introducerea planului local de acțiune privind incluziunea romilor în strategia de dezvoltare a localității.

• Transmiterea planului local de acțiune către BJR în vederea introducerii în planul județean de măsuri.

• Monitorizarea implementării măsurilor din planul de acțiune locală și formularea de propuneri în vederea îmbunătățirii acestora.

• Întocmirea rapoartelor semestriale de monitorizare a progresului înregistrat în implementarea planului de acțiune locală și transmiterea lor către primar, BJR și ANR.

3.Implicarea societății civile

În vederea asigurării implementării cu succes a Strategiei este esențială implicarea activă a societății civile. Principalul cadru de consultare a societății civile este Consiliul Consultativ constituit în cadrul ANR, prin ordin al președintelui instituției. Cel puțin o treime din membrii Consiliului Consultativ sunt reprezentanți ai societății civile, selectați pe baza unor criterii transparente și reprezentative publicate pe site-ul instituției.

Acesta se întrunește trimestrial și va analiza stadiul și modul de implementare a măsurilor prevăzute în Strategie și va elabora propuneri de îmbunătățire a activității. Aceste propuneri vor fi transmite, prin ANR, spre analiză Comitetului Interministerial de Evaluare și Monitorizare.

Procesul de consultare a societății civile se constituie ca un principiu de bază și în faza de revizuire a Strategiei.

4.Punctul național de contact

Urmărind dispozițiile referitoare la punctele naționale de contact (art. 3.8 și 3.9) din cadrul Recomandării Consiliului UE cu privire la măsurile de incluziune efectivă a romilor în statele membre din 9-10 decembrie 2013, Punctul național de contact pentru romi este responsabil de coordonarea eforturilor naționale de îmbunătățire a situației cetățenilor români aparținând minorității rome, de implicare în procesul de evaluare și monitorizare a progreselor înregistrate sub umbrela Strategiei, de raportare a acestora către Comisia Europeană și de formularea de propuneri de adaptare și revizuire a Strategiei. Punctul național de contact participă la reuniunile organizate de Comisia Europeană și alte instituții europene pe tematica menționată mai sus.

Punctul național de contact va urmări ca politicile și măsurile propuse la nivel național să fie în linie cu recomandările la nivel european și corelate cu Strategia Europa 2020, prin orientarea eforturilor de incluziune socială a romilor cu precădere către principalele patru domenii: educație, ocupare a forței de muncă, sănătate și locuire.

Punctul național de contact are următoarele atribuții:

a) participarea la elaborarea Strategiei și la dezvoltarea planurilor de acțiune, la urmărirea îndeplinirii măsurilor planificate, actualizarea obiectivelor și la evaluarea finală a rezultatelor Strategiei;

b) participarea la coordonarea interinstituțională pentru implementarea Strategiei, împreună cu celelalte ministere și organe ale administrației publice centrale și locale implicate, precum și la asigurarea coerenței cu măsurile dispuse prin alte programe naționale de reformă sau alte strategii naționale; face parte din comitetul de selecție al DLRC (Dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității) și din Grupul funcțional de lucru DLRC, constituit la nivelul Ministerului Fondurilor Europene;

c) participarea, cu informarea și consultarea MAE, la întâlnirile punctelor naționale de contact din Europa, la atelierele de lucru și la schimburile de experiență, precum și în alte formate care relevă de competența sa; prezentarea și raportarea către Comisia Europeană a progreselor înregistrate în implementarea Strategiei, a revizuirilor și a altor modificări.

12.Mecanismul de monitorizare și evaluare a strategiei

1.Structura

În vederea asigurării monitorizării și evaluării Strategiei se constituie Comitetul Interministerial de Monitorizare și Evaluare a Strategiei. Comitetul va fi constituit din reprezentanți ai instituțiilor centrale cu atribuții în implementarea Strategiei, la nivel de secretar de stat. Desemnarea acestora se face de către conducătorii instituțiilor respective în termen de o lună de la intrarea în vigoare a Strategiei. Comitetul va fi condus de către un reprezentant al Secretariatului General al Guvernului sau al Cancelariei Primului-Ministru, la nivel de secretar de stat, desemnat prin ordin comun al secretarului general al Guvernului și șefului Cancelariei Primului-Ministru.

Comitetul este sprijinit în activitatea sa de un secretariat tehnic, constituit din experți din cadrul Secretariatului General al Guvernului și ai Cancelariei Primului-Ministru. Acesta va fi sprijinit în activitatea sa de doi experți din cadrul Agenției Naționale pentru Romi, desemnați prin decizie a președintelui AN R, și de Punctul național de contact pentru strategiile naționale de incluziune a romilor, ce va fi desemnat prin memorandum aprobat de prim-ministru conform recomandărilor la nivelul UE. Secretariatul tehnic se înființează prin ordin comun al secretarului general al Guvernului și al șefului Cancelariei Primului-Ministru.

Fiecare autoritate reprezentată în Comitetul interministerial va desemna, prin ordin sau decizie a conducătorului autorității, o persoană responsabilă și un supleant, la nivel de conducere care vor avea calitatea de punct de contact responsabil pentru monitorizarea și evaluarea Strategiei la nivelul instituției respective precum și în relația cu Secretariatul tehnic.

2.Funcționarea sistemului de monitorizare și evaluare a Strategiei

Sistemul de monitorizare și evaluare va urmări următoarele aspecte intercorelate:

a) Analiza semestrială de către Comitetul Interministerial de Monitorizare și Evaluare a stadiului implementării Planului de măsuri (anexa nr. 1) și Indicatorilor stabiliți (anexa nr. 2), în sensul atingerii rezultatelor urmărite prin implementarea prezentei strategii. În primul an de implementare a Strategiei Comitetul se va întruni trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, la solicitarea expresă a unui membru al acestuia, pentru a asigura verificarea funcționării mecanismului de monitorizare și evaluare în ansamblul său.

Analiza se va face pe baza unui raport integrat de monitorizare elaborat de către secretariatul tehnic pe baza rapoartelor de monitorizare și evaluare transmise de către punctele de contact responsabile din cadrul instituțiile centrale și ANR, care va prezenta și rapoartele elaborate de BJR.

În vederea elaborării acestui raport integrat se organizează reuniuni periodice de lucru ale secretariatului tehnic cu punctele de contact responsabile.

ANR are responsabilitatea elaborării instrumentelor de lucru (model plan monitorizare, chestionar, formular vizită teren, soft colectare date, ghid de interviuri etc.), inclusiv prin contractarea de servicii de asistență tehnică. De asemenea, asistența tehnică va asigura și formarea resurselor umane implicate în procesul de monitorizare și va elabora sistemul de colectare, analizare și raportare a datelor, ce va fi pus la dispoziția ministerelor și autorităților locale.

Indicatorii urmăriți în procesul de monitorizare și evaluare sunt subsumați fiecăreia dintre măsurile de intervenție specificate în Strategie (anexa nr. 1). Acești indicatori specifici vor putea monitoriza progresul în atingerea rezultatelor vizate (anexa nr. 2).

b) Identificarea și implementarea de soluții/măsuri de remediere pentru atingerea rezultatelor propuse, atunci când datele arată progrese limitate în implementarea Strategiei.

Raportul integrat de evaluare elaborat de Secretariatul tehnic va conține și propuneri de soluții/măsuri de remediere a deficiențelor constatate și, în funcție de evoluții și rezultatele înregistrate, propuneri de actualizare a planurilor de acțiune.

Comitetul Interministerial de Monitorizare și Evaluare va analiza aceste propuneri și va decide asupra soluțiilor/măsurilor de remediere sau îmbunătățire a activității sectoriale pentru atingerea obiectivelor propuse, plecând de la indicatorii existenți. Acestea vor fi transmise spre implementare instituțiilor cu responsabilități în domeniu.

Comitetul poate decide totodată măsuri pentru asigurarea funcționării sistemului de monitorizare și evaluare a Strategiei, atunci când se constată disfuncționalități (întârzieri de raportare, date insuficiente transmise etc.) și poate dispune asupra necesității revizuirii Strategiei în raport cu disfuncționalitățile constatate și evoluțiile la nivel național și european.

Comitetul va elabora un raport anual asupra stadiului implementării Strategiei care va fi transmis pentru informare Guvernului. Un rezumat al acestui raport va fi făcut public.

Acest raport va fi trimis Comisiei Europene prin intermediul Punctului național de contact.

c) Respectând principiul parteneriatului cu societatea civilă, în procesul de elaborare a raportului de monitorizare și evaluare a Strategiei vor fi analizate și recomandările rapoartelor independente inițiate de societatea civilă.

Acestea vor fi prezentate în cadrul Comitetului Interministerial de Monitorizare și Evaluare de către ANR, pe baza discuțiilor din cadrul Consiliului Consultativ.

Comitetul Interministerial de Monitorizare și Evaluare poate organiza reuniuni cu reprezentanții societății civile.

13.Mecanismul de revizuire a strategiei

Strategia va fi revizuită, adaptată și completată în funcție de evoluțiile în plan național sau european.

Comitetul Interministerial de Monitorizare și Evaluare poate decide revizuirea Strategiei funcție de rezultatele procesului de evaluare și monitorizare internă sau la propunerea Punctului național de contact, ca urmare a evoluțiilor în plan european sau a recomandărilor instituțiilor europene.

În 2016 Strategia va fi completată prin hotărâre a Guvernului cu sursele de finanțare pentru perioada 2017-2020.

Planurile de măsuri din prezenta strategie vor fi actualizate după 3 ani.

Un principiu de bază în procesul de revizuire, adaptare sau completare rămâne consultarea societății civile, prin supunerea documentului procesului de dezbatere publică, conform legii.

***

Următoarele anexe fac parte integrantă din prezenta Strategie:

- anexa nr. 1 la Strategie - Planuri de măsuri sectoriale;

- anexa nr. 2 la Strategie - Tipuri de indicatori de performanță pentru prioritățile Strategiei.