Legea nr. 87/2014 - declararea comunei Şepreuş, jud. Arad, localitate-martir a luptei anticomuniste

Având în vedere condamnarea explicită, categorică şi neechivocă a sistemului comunist din România, de la înfiinţarea sa, pe bază de dictat, în anii 1944-1947 şi până la prăbuşire, în decembrie 1989, dar şi Rezoluţia nr. 1096/1996 a Adunării Parlamentare Consiliului Europei privind măsurile de lichidare a moştenirii fostelor regimuri totalitare comuniste, Rezoluţia nr. 1481/2006 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind necesitatea condamnării internaţionale a crimelor regimurilor comuniste totalitare, susţinem declararea comunei Şepreuş Jocalitate-martir a luptei anticomuniste ”

Citește mai mult

întrucât aceasta are meritul de a fi prima localitate care s-a revoltat, făţiş şi plenar, împotriva comunismului.

în perioada 1949-1962 au avut loc în România rurală peste o sută de revolte împotriva colectivizării. Şirul acestor manifestări anti-comuniste a debutat în judeţele Arad şi Bihor în anul 1949. Cele mai puternice revolte ale ţăranilor arădeni s-au desfăşurat la Şepreuş, Apateu, Berechiu Şomoşcheş etc.

în general cauzele acestor revolte ţărăneşti au fost legate de sistemul cotelor sau prelevările forţate de cereale introduse în România în 1946. In 1949 se instituie o nouă măsură cu care ţăranii nu erau obişnuiţi: obligativitatea treieratului la arie. Scopul era de A putea fi supravegheată recoltarea cerealelor şi preluarea cantităţilor stabilite de către stat. Cantităţile erau atât de mari încât ţăranii practic nu rămâneau decât cu partea cea mai inconsistentă a producţiei. în faţa acestor stări de fapt au apărut proteste paşnice ale ţăranilor în faza iniţială, petiţii, nemulţumiri, care nu au luat o formă violentă, dar autorităţile erau decise să aplice măsurile luate la nivel central şi, din aproape în aproape, avea să se ajungă în iulie 1949 la radicalizarea ţărănimii din Arad şi Bihor.

Ţăranii din vestul României au început la sfârşitul lui iulie 1949 prin a se împotrivi vehement împotriva activiştilor trimişi să-i „convingă” să transporte cerealele la arie. Ordinea comunistă este restabilită la 1 august 1949 de către unităţile de Miliţie, Grăniceri şi Securitate, care înconjoară comuna din patru puncte, şi pătrund în interior în urma unei dârze lupte şi schimburi de focuri de armă. S-a procedat la identificarea elementelor instigatoare şi participante active la revoltă, fiind operate numeroase arestări. Unii oameni au fost executaţi, în acest caz nu a fost vorba de oameni împuşcaţi în mod întâmplător de către securiştii care ar fi tras în mulţime, ci de oameni reţinuţi, cercetaţi în reşedinţa de judeţ, iar după aceea aduşi în comună şi executaţi demonstrativ în piaţa publică, pentru a băga panica în ceilalţi.

Revolta anticomunistă de la Şepreuş merită un loc aparte în abordarea istoriografică a problemei, deoarece nu numai că este una dintre primele manifestări de acest gen, dar în acest caz vorbim despre o revoltă care a cuprins întreaga localitate, contaminând, deopotrivă şi satele din jur.

Zeci de persoane au fost reţinute, torturate, judecate şi condamnate la ani grei de detenţie. în Şepreuş numărul arestaţilor a fost impresionant. Familiile ţăranilor participanţi la rebeliune au fost ridicate şi evacuate spre Bărăgan, pe calea ferată. In ziua de 03.08.1949 au fost trimişi, din gara Cermei în Dobrogea, unde au trăit ani de zile în condiţif absolut vitrege.

Evenimentele tragice petrecute în vara anului 1949 în satele judeţului Arad reprezintă o parte integrantă a procesului de instaurare a regimului comunist în România, în cadrul căruia colectivizarea a reprezentat o etapă importantă. Colectivizarea a fost drama satului românesc şi de-abia în anii din urmă au început să fie înţelese adevăratele coordonate ale dezastrului din anii comunismului.

în acest context, acordarea titlului de „localitate-martir” comunei Şepreuş reprezintă o recunoaştere a eroismului manifestat de locuitorii acesteia şi un omagiu adus memoriei celor căzuţi în lupta împotriva comunismului.

în sprijinul celor expuse mai sus ataşăm documente din Arhivele Naţionale.

Initiatori:
4 deputati+senatori, din care:
deputati - PD-L: Boghicevici Claudia, Cionca-Arghir Iustin-Marinel, Göndör Marius-Sorin, Niţu Adrian Henorel